Huck @ Club Picasso

Written on 19:10 by Constantin Manoliu aka Huck



A trecut aproape o luna de zile de cind nu am atins butoanele si nu am ascultat vreo piesa, insa simbata se pare ca voi avea posibilitatea sa le `mingii` putin la insistentele unui bun amic ce e manager la Picasso.
Partea interesanta e ca am voie sa pun fix ce vreau eu cu cit mai multa lipsa de comerciale.
Picasso e situat in spatele Casei Modei fix la intrarea in galeriile comerciale din Stefan cel Mare partea dinspre Asirom si are cam vreo 90 de metri patrati ceva gen Bourbon.
Cui ii e dor sa ma vada si auda il astept cu drag.
Interesant Craciun.
Sarbatori fericite tuturor!

Behind the bowling

Written on 20:08 by Constantin Manoliu aka Huck

A trecut ceva vreme de cind nu am mai scris insa din motive justificate. Cumva ca sa trec mai usor peste episodul Bourbon trebuia sa imi tin mintea ocupata cu ceva total diferit astfel incit gindurile negative sa dispara in neant. Imediat dupa evenimentele mai jos mentionate a venit o propunere de a da o mina de ajutor la renovarea de la Viper Club pe partea de sonorizare si cam tot ce tine de automatizarea la noile masini de bowling. Cum sint destul de pasionat de tehnica am zis ca de ce nu, mai ales ca am descoperit ca in spatele unui simplu joc la prima vedere ,se ascunde o tehnologie foarte bine pusa la punct. Curios , nu stiam ca acest joc isi are originile undeva prin Egiptul antic pe la 3200 i.e.n, preluat mai apoi de babilonieni si dus de Julius Cesar pina in nordul Italiei si preluat mai tirziu de nobilimea engleza ce a construit prima sala pe la 1445 la Londra. In America a fost adus de primii emigranti olandezi in varianta cu 9 popice si adaptat repede la varianta actuala cu prima Asociatie de Bowling pe la 1875. Jocul a suferit astfel imbunatatiri majore pe parcursul avansului tehnologic odata in 1950 cind s-a trecut la sistemul automat de schimbare a popicelor si mai apoi pe la mijlocul anilor `80 cind s-a trecut la sistemul de scoring automat ce inlocuia varianta greoaie de calcul manual ce a usurat substantial timpul de joc lasind mai mult pentru distractie. Actualmente cel mai mare centru de bowling se afla in Tokio si are 141 de piste. Desi la noi cultura bowling nu prea exista ,banuiesc ca o promovare corespunzatoare poate stirni interesul mai ales ca solicita atit fizic cit si intelectual un jucator, o combinatie destul de buna in raport cu alte jocuri. Asadar ceva poze si ceva filme cu masinile si sistemul automat.
videoMunca multa dar a meritat. Asa ca va astept la o bila.

Ecou de pasi pe suflet

Written on 21:59 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa efuziunea de sentimente si torentul de trairi din weekend ,azi dupa mai bine de o saptamina ma simt gol ,atit de gol incit am senzatia ca aud in mine ecoul pasilor de pe strada .Si secatuit.
Parca odata cu suvoiul nestavilit de lacrimi din ochii celor apropiati si implicit a lor mei s-a scurs totul din mine.
Molatec ,abia ieri am avut putere sa pasesc iar pragul ,cumva cu teama ,de parca ar fi avut ceva sa ma mai sperie.
Incerc sa descriu cum a fost insa nu pot lega cuvintele atit de maiastru incit sa pot reda cu acuratete atmosfera desi altii au reusit cumva sa se adune si sa puna un strop pe hirtie.
Oameni dragi ,Dodo, Cris, Gynette chiar si Vali au indraznit sa imi aline suferinta prin vorbe spuse din suflet, esenta a unor prietenii care cu nabadai care nestiute care nevalorificate la adevarata lor valoare.
Cornelito chiar ma intreba cu un ton de mustrare de ce mi-am rupt si aruncat cd-urile dimineata spre final cind pur si simplu am cedat psihic rabufnind din mine tot si toate.
Nu am putut sa ii raspund decit ca nu imi trebuie discuri imi e de ajuns ca am prieteni.
Caci intradevar asta imi ajunge si e singurul lucru pe care vreau sa il iau cu mine de oriunde.
De ce totusi ?Multe amintiri , multe piese ce nu le mai puteam cinta pentru ca ma durea sufletul, multe ce mi-as fi dorit sa le pot pune intr-o invirtejire de sunete cu sentimente, multe.
Asa am simtit.Cam asa arata pupitrul.


Aseara am vazut un film La vie en rose.Cred ca si datorita lui scriu astazi.
Desi nu e o realizare cinematografica extrordinara a reusit totusi sa transpuna destul de bine trairile unui om pentru care muzica si dragostea au mers mina in mina pina la capat cu o pasiune ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
Este vorba de Edith Piaf, o voce extraordinara ce nu cred sa se mai nasca cit de curind.
Excentrica in trairile ei, te impresioneaza pina la lacrimi daruirea cu care isi umple viata, o viata plina de ciudatenii si schimbari teribile.
Pe undeva m-am indentificat in multe din momente ,desi ceea ce simt si traiesc eu e departe mult dari mi doresc din tot sufletul sa pot avea macar o farima.
O piesa foarte cintata si preluata de alti artisti e cea de final a carei sublima perfectiune nu o poti intelege decit daca vizionezi filmul.
Imi pare rau ca nu am gasit si versurile in romaneste.

Ce sa mai zic, poate usor usor o sa astup ecoul pasilor din suflet...

Trei ,pitzi trei...si rima de rigoare

Written on 22:57 by Constantin Manoliu aka Huck

De felul meu nu ma dau in vint sa public chestii comune insa asta e chiar prea de tot.
Avind peste 75.000 de vizualizari pe Youtube ,(asa ma citit la altii) inregistrarea a fost stearsa la cererea Music Channel insa mai exista si servere romanesti.
E incredibil.O dovada foarte clara despre cum se fac angajarile in mass-media.
Cred ca e mai mult decit clar ca sintem la bunul plac al lor.


interviu adi despot :))=))
Vezi mai multe video Haioase »

Nu plingeti ca s-a terminat bucurati-va ca s-a intimplat..un vis implinit

Written on 13:32 by Constantin Manoliu aka Huck

Un vis implinit.
Da , pot spune din tot sufletul ca AM UN VIS IMPLINIT.
Sint cel mai fericit om din lume astazi.Simt ca nu am trait in van,aiurea.
Dar trebuie sa spun ca doar datorita voua se intimpla asta,voi parte din sufletul meu...cum bine spune bunul meu prieten Vali
Nimic din lumea asta nu are valoare fara oameni.
Oameni ca voi, in fata carora ma inchin cu toata fiinta mea si va multumesc ca existati,caci fara voi as fi un nimeni.
Un vis implinit.
SA SIMT CA SI EL.

I still love you ..ALL
Si nu in ultimul rind...

The last party of Huck @ Bourbon House 29 noiembrie 2008

Written on 20:52 by Constantin Manoliu aka Huck

UPDATE – din cite am inteles va fi doar o schimbare de echipa cu un alt management si probabil alt personal dupa doar o mica pauza de citeva zile necesara schimbului.
ASADAR, BOURBON NU SE INCHIDE ci isi continua activitatea in o alta formula.si imi cer scuze pentru lacuna mea in a intelege situatia ce a creat o mica stare de confuzie,
de fapt incheindu-se ACTIVITATEA MEA DE DJ REZIDENT SI MANAGER.
Cum se impune o petrecere de final, am hotarit ca aceasta sa aiba loc simbata 29 noiembrie la care invit pe toti cei care vor duce dorul si carora le va face placere sa mai petreaca o noapte in stilul meu unic de a pune muzica.
In speranta ca imi veti fi aproape va multumesc anticipat si va astept cu cea mai mare placere.

Republic articolul intial asa cum a fost scris la acea vreme,pentru ca e scris din suflet, in speranta ca va fi inteles cum trebuie si nu ca un zvon ce sa induca doar panica si confuzii.


Inca un capitol din viata mea s-a terminat inca odata toamna , ruginiu si ingalbenit precum mantia de frunze a frumosului meu Copou.
Observ ca acest anotimp, in ultimii ani cu precadere, are o placere deosebita de a ma pune in fata unei rascruci ,uneori banuite alteori nu ,parca vrind sa imi testeze spiritul de orientare si puterea de a alege un nou drum.
La 1 decembrie Bourbon House isi incheie activitatea cu echipa actuala ,fix dupa 3 ani de la deschidere, cind iarasi porneam la drum intr-o alta toamna tirzie.
Nostalgia dupa Viper isi are acum o sora in cea de dupa Bourbon, o alta bucata din sufletul si viata mea ,cu bune si cu rele ,cu sacrificii si recompense, cu iubiri pierdute si altele regasite, cu vise implinte , cu victorii si infringeri , un mix de sentimente colorate.
Poate ca nu intodeauna Bourbonul a fost pe masura asteptarilor, un ideal de distractie, dar a cistigat in inimile multora un loc cald daruind la rindu-i amintiri ce cu greu pot fi sterse.
Sper ca in multitudinea de nopti pe care multa lume le-a pierdut in virtejul vietii, cele petrecute acolo au fost poate cele mai bine sacrificate pe altarul muzicii si euforiei unor petreceri extraordinare.
As vrea sa pot sa gasesc cuvintele ce sa exprime torentele de senzatii pe care le simt si le traiesc acum.
E greu, foarte greu.
Suvoaiele de amintiri se impletesc in chipuri ce le-am vazut fericite,in siluete dansind la unison, in voci ce cinta impreuna din suflet ,in amalgam de sunete aproape religioase, in rasarituri de soare , in prietenii incintatoare , in tinereti batrine si batrine tinereti.
Cu gindul si speranta ca am lasat ceva in urma noastra noi toti cei ce am fost pe baricadele Bourbonului si carora le multumesc din tot sufletul ,ma opresc aici.
Bourbon, o parte din mine si din voi.
Punct si de la capat.

Si comentariile care au fost facute cu multumirile mele aferente.

Alina Cojocaru - imi pare rau sa aud asta, Bourbon a fost unul din locurile mele preferate si-mi amintesc petreceri frumoase acolo:) dar nu e cazul sa ne afundam in regrete, sunt sigura ca totul va fi bine, capul sus si de la capat:)
Narayan - punct, punct.. dar de la capat unde? sunt sigura ca nu voi mai gasi un loc in Iasi unde sa ma simt ca acasa, asa cum ma simteam de fiecare data cand paseam pe usa Bourbon-ului. Imi pare rau..
LUneXis - Ah... Viper, ce vremuri :)
Querno Leeto - Îmi aduc aminte.. cum am intrat prima data în Bourbon... ora 3 jumate 4.. Nu mi-a placut de loc! Un loc mult prea mic si sufocat, caldura ca în iad, lumea sus pe ce se putea... scaune, mese, podeste, BAR(!!)...un infern!! Nivelul de alcol adunat de la toti la un loc, cred k îmbata 10 Elefanti, de produceau un crater cât rondul din podu ros de mare! N-am stat nici 5 minute. Am plecat. Dupa 1 luna doua.. se facuse 1 Dec., hai în bourbon... aveam masa, la ora 23 si ceva eram prezent.. Ziua României.. si 1 an Bourbon House! Am stat pâna tarziu si am vazut cum urca atmosfera din ce în ce.. A fost foarte frumos. Dar nu bausem... A 3-a oara când am mers la bourbon, a fost cu Valmount.. care tocmai îmi facuse cunostinta cu matale. Retin prea bine privirea ta, cam sceptica, cum o stim noi, retrasa, dar cu respect, când m-ai vazut. Nu a ramas nici o gura uscata de atunci. La putin timp deja am avut prima activitate la pupitru, într-o miercuri, unde am avut onoarea sa mixez alaturi de tine si sa pot demonstra ce stiu. M-am bucurat tare ca am reushit sa te impresionez cu niste melodii, care erau de pe vremurile tale de la Viper, fara sa fi stiut eu, ce se punea atunci acolo. Au urmat alte seri, în care la fel ii dadeam batalii, împreuna cu rezidentii de atunci Groove si Brasil, care la fel i-am strâns în suflet ca pe tine, chiar daca nu am petrecut atat mult timp lânga ei în fata mixerului cum cu tine. Bourbon-ul mi-a mai dezvoltat orizonturile muzicale, ca si sociale. Nopti nenumarabile de chef si distractie si muzica de cel mai înalt nivel, de o calitate deosebita, fata de restul ce se cunostea în Iasi. În acest 1 an si jumatate m-am atasat atât de mult de Bourbon si familia Bourbon, ca nu m-as simti la fel de bine în alta parte. Ca si "DJ", ca si client. Dar ma pot mândri cu faptul ca am participat si eu în a 2-a repriza destul de mult si asta nu voi uita nici o data, precum si voi toti de care am fost alaturi si care ati fost alaturi de mine. Va multumesc din tot sufletul si va iubesc!! Primul punct pt. mine si de la capat...

O miaaauuuuu dedicatie

Written on 19:56 by Constantin Manoliu aka Huck

Am promis duminica ca o sa fac unei mitze o dedicatie, ca prea ii place sa miaune si nu spun asta ca ma deranjeaza.

So, enjoy!

After karaoke

Written on 19:38 by Constantin Manoliu aka Huck

Desi ar fi trebuit ieri sa scriu acest articol , o fac azi in speranta ca nu e prea tirziu.
Seara de karaoke a decurs exact cum ma asteptam, cu putina lume, vreo 20 de persoane, insa toti unul si unul, chiar avind si ascultatori on-line dintre cei ce nu au putut sa participe.
Startul a fost mai greu ,fiecare pasind pisica de la unul la altul, dar vreo citeva rinduri de shoot-uri au deschis pofta ,primul candidat ,Cornelito,trecind cu brio emotiile inceputului, astfel incit urmatorii nu mai conteneau sa ceara microfonul.
Dupa cum spuneam , am asteptat anumite voci sa le aud si as putea spune ca unele au fost chiar surprinzatoare, binenteles cu cap de afis Alex cu al lui My Way si Vlad cu New York New York si nu in ultimul rind Ciprian cu o piesa de Bob Dylan.
Din pacate , a doua zi fiind luni, nu ne-am putut intinde mai mult dar concluzia serii a fost ca ne-am simtit extraordinar de bine, exact ca o seara in familie impletindu-se foarte bine partile amuzante cu cele care ne-au ridicat parul pe mina.
Promitem ca recidivam si va multumesc tuturor pentru participare.

Karaoke friends @ Bourbon House

Written on 14:51 by Constantin Manoliu aka Huck

Unul din lucrurile pe care mi le propusesem sa le fac la Bourbon a dost sa organizez o seara de karaoke intre prieteni si cei mai fideli clienti ai nostri.
Cum duminica asta care vine nu am nimic in plan ,am dat sfoara in tara si se pare ca este o idee buna si binevenita,deja existind vreo 10 doritori.
De aceea ,va anunt cu placere ca duminica 23 noiembrie de la ora 20 dam startul unei seri de karaoke.
Doritorii sint rugati sa dea zvon, iar daca doresc sa isi rezerve mese pot suna la 0232 215665.
Abia astept sa aud vocile citorva persoane,hehehehe.

Liber de contract

Written on 21:31 by Constantin Manoliu aka Huck

Weekend-ul asta si cel de saptamina vitoare voi mai activa la Bourbon House, dupa care voi fi liber de contract ,cred pentru o buna perioada de vreme ,ideea unui alt rezidentiat in vreo alta locatie nu ma mai prea incinta.
Cel mai probabil o sa incerc sa fiu up-to-date cu muzica cit de cit pentru eventuale posibile invitatii la vreo petrecere, o solutie de compromis relativ buna, desi ma indoiesc ca voi fi chemat pe undeva.Sint prea mic pentru o lume atit de mare, dar asta e alta poveste.
Pina una alta, in urma reactiilor la aflarea vestilor ,am hotarit ca pe 29 noiembrie ,simbata viitoare sa fac o ultima petrecere ,in amintirea noptilor Bourbon,desi sincer nu stiu cum sa o intitulez.Oricum nu conteaza numele ci doar prezenta celor care iubesc acest club si atmosfera deosebita a acestuia.
Asadar , party.
Pune-ti mina pe telefoane,deschideti messengerul,dati mail-uri,notati-va in agenda sa nu uitati,anuntati pe toata lumea si haideti sa trintim o petrecere da tinut minte.
Va astept!

Stupidity in her splendor

Written on 15:49 by Constantin Manoliu aka Huck

De 2 zile am o greata ucigatoare combinata cu un gust amar peste doza limita admisa noxe ce le datorez unei minunate seri de duminica ce teoretic ar fi trebuit sa fie una de relaxare si distractie,dar ca intodeauna socoteala din tirg nu e cea de acasa.
Desi ar fi trebuit sa il scriu ieri am mai balansat intre utilitate sau nu, totodata asteptind sa mai dispara din factorii perturbanti ai ratiunii in a incerca sa pastrez un procent cit mai mare de obiectivitate.
Toleranta zero despre care scriam ceva timp in urma ma indeamna in a asterne cuvintele necesare ,macar poate ca un antidot pentru sindromurile descrise mai sus.
Tematica petrecerii a fost cumva un amestec intre o promotie la o bautura cu un fel de sa zicem workshop pentru personalul din viata de noapte combinat si cu o doza de distractie.
Banuiam pe undeva ca va fi o atmosfera incarcata datorita bisericutelor si gastilor formate intre echipele prezente ,insa speram ca valurile de alcool generos oferite de promoteri vor constitui un armistitiu.
Insa din contra, lucrurile au fost cit se poate de negative de la primii pasi in locatia respectiva.
Nu o sa insist decit pe una din intimplari ,ce ma priveste personal, fara a mai critica atmosfera in sine ce a reflectat mai mult decit clar ca viata de noapte din Iasi e de o calitate indoielnica ce pe zi ce trece tinde catre un zero absolut,ale carei motivatii reale de desfasurare sint cu totul si cu totul altele decit cele pe care ai crede ca le ofera definitia in sine.
Cum viata are o placere deosebita de a te pune in cele mai neasteptate situatii ,a avut grija sa imi serveasca si mie o portie ,cred aproape dubla.
Acum citeva zile relatam despre penibilul situatiei ce avea la baza conceptul de politete si respect cu un individ cam certat cu cei 7 ani de acasa, peste care am dat duminica seara fix in locatia respectiva ,fara a avea habar ca lucreaza acolo.
Controversat si luat prin surprindere am reactionat cit se poate de normal (normalitate pe care o consider eu a fi)adresindu-ma si lui cu o formula de salut pentru ca asa CRED EU CA E NORMAL cind intri undeva , fara a face vreo discriminare intre el si ceilalti prezenti in zona respectiva.
Desi sint mai in virsta decit el , si conform minimei reguli de politete ,de obicei saluta cel mai tinar ,si mai ales in situatii in care PERSOANA are si o functie de conducere (SE AUDE ACOLO IN SPATE ????)am considerat ca nu imi cad galoanele daca o fac, ci din contra e o dovada de politete si de buna crestere.
Ce am primit ?Dupa o privire la inceput surprinsa ce s-a transformat in una de sictir am fost lasat cu mina in aer ,privit cu jena in ochi de ceilalti prezenti de fata ,continuata cu o bolboroseala amarita si o intoarcere de spate spre o anumita activitate total neimportanta, dar folosita ca o scuza.
Cu zimbetul pe buze am facut si eu stinga imprejur , gindind fraza ce da titlul articolului prezent.
Bineinteles ca a venit si repriza a doua ceva mai spre dimineatza desfasurata cam la fel cu alte personaje implicate.
Intradevar, recunosc ca uneori nu sint dus de prea multe ori la biserica atunci cind fac morala cuiva insa asta nu e o scuza pentru unii ca adevarul doare coroborat cu lipsa capacitatilor de comunicare .
Nu ma apuc acum sa fac vreo teorie lunga pe aici pe tema salutului dar o sa copii un pasaj dintr-un articol(Blogul lui Madalin) gasit pe net la o simpla cautare pe google ce este foarte bine scris si releva minimele aspecte.
Asar citat :
``Ai dreptul sa refuzi un salut? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri, nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.
Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea, o facem când suntem inca la mare distanta. Dar daca intâlnirea este inevitabila, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat, iar daca noi suntem vinovati, salutul nostru poate duce la o impacare.``
Cred ca este destul de clar dar nu ma pot abtine sa ma intreb cine dintre noi a dat dovada de impolitete ?
Doritorii pot da click pe text pentru a citi un articol superb iar pentru restul celor care cred ca am pretentii exagerate in a considera ca am dreptul sa fiu SALUTAT poate le va ajunge din intimplare linkul la indemina pentru a-si corecta deficientele celor 7 ani de acasa.
Later edit:Light my eyes prin comnetariul facut sub forma de articol(multumesc) mi-a adus aminte ca m-am ratacit in povestiri uitind sa fac remarca pozitiva, felicitind echipa de promoteri pentru profesionalismul de care au dat dovada in organizare si desfasurare,lucru care ar fi trebuit sa fie un exemplu de urmat pentru multi.
Vorba lui, pacat de munca lor si de valul de alcool (si la propriu is la figurat) cu adevarat generos.

Noul trend de distractie toamna 2008 - iarna 2009

Written on 14:31 by Constantin Manoliu aka Huck

Sa nu mai zica nimeni ca romanul se prosteste.
Din contra , pe zi ce trece naturaletea spritului ce il caracterizeaza cit si capacitatile intelectuale peste medie il plaseaza detasat in fruntea unui top ten entertainment ideas ce ar putea aduce rivnitul titlul de capitala absoluta a distractiei.
Desi nu am fost martor direct implicat ,credibilitatea persoanei ce mi-a pus la dispozitie materialul este fara tagada absoluta ,ceea ce ma determinat in a scrie acest articol.
Locatie - McDonalds,timp orele 21 si ceva trecute,personaje un el si o ea secondate la scurt timp de un alt cuplu.
Actiunea - comandat meniu, ochit masa, asezat comod ,scos pachet carti de joc ,start distractie in doi printre inghitituri, asteptat celalalt cuplu, aparut celalalt cuplu , comandat meniu, asezat la fel de comod , participat natural la joc savurind aromele.
Background - martori oculari socati cu zimbetul pe buze.
DA,NOUL TREND DE DISTRACTIE JUCATUL DE CARTI PRINTRE INGHITITURI LA MCDONALDS.
Urmeaza table, tintar,remi, x si zero, tomanap, mim si multe alte jocuri adecvate ce se pot imbina cu placerea savurarii unui meniu de 2 lei(cel mai tare slogan McDonalds!!!!).
Exemplific prin o mica filmare a carei calitate nu e foarte exceptionala dar se pot intui cartile din miinile celor 4.

De ce as sau nu as scrie

Written on 21:18 by Constantin Manoliu aka Huck

Sint intrebat deseori de ce nu ma apuc de scris reportaje ,articole sau chiar o carte ce sa insumeze varietatea gindurilor mele, mai ales ca pentru multa lume sint o adevarata surpriza in acest domeniu.
De multe ori si eu m-am intrebat asta , fara a reusi sa imi dau un raspuns concludent si motivant pentru a o face.
Cum orice rationament are tot timpul 2 variante minim de raspuns o sa incerc pe rind sa le argumentez in felul meu sperind sa nu ma pierd in amanunte.
De ce as scrie ?
Pentru ca e un exercitiu de limba si cultura,e o munca ce iti tine spiritul treaz, e o alternativa de a lasa ceva in urma ta ,e o contributie la educatia si cunostintele altora, e o marturie a fiintei tale, e un negru pe alb incontestabil al evolutiei tale, e o colectie de amintiri , e un instrument de colorat vieti, e un mijloc de comunicare eficient,e verba volant scripta manent,e un medicament pentru suflet si spirit,e o declaratie de principii si multe multe alte forme de exprimare.
Timpul imi e martor ca am mai avut incercari in vremuri de adolescenta cind cochetam cu genul stiitifico-fantastic inflacarat de lecturile vremii, un univers virtual usor de construit in mintea ta,dar schimbarile sociale neasteptate au secatuit si distras atentia catre o realitate total opusa.
Pe de alta parte lectura intensa a creat un standard in interiorul meu destul de inalt facindu-ma sa constientizez ca as putea deveni un mediocru combinator de cuvinte ce nu as face decit sa cheltuie aiurea timpul celor care ar vrea sa ma citeasca.
Astfel trec la partea a doua.
De ce nu as scrie ?
Pentru ca sint o Balanta vesnic in cautarea echilibrului si perfectiunii ,nehotarirea facind casa buna cu dileme existentiale ,pentru ca ma subestimez ,pentru ca as scrie despre lucruri care nu intereseaza pe nimeni la ora actuala,pentru ca adevarul doare,pentru ca as scrie prea simplu ori prea intortocheat ,pentru ca a spune lucrurilor pe nume e o activitate perdanta si nu ar aduce bani vreo unei publicatii,pentru ca nu pot sa ma rezum la grotescul stirilor de la ora 5,pentru ca nu pot vopsi cioara ca sa o dau drept paun,pentru ca nu pot injura aiurea ca sa imi fac audienta, pentru ca nu imi place sa pun minciuna pe post de adevar absolut.
Da, adevarul doare, si nimeni nu il citeste cu placere sau il accepta resemnat ca o dura realitate.
Scriitura mi-ar fi refuzata cum maturi gunoiul sub pres, ar fi falimentara si moarta inainte de a se naste ,ar fi pe post de hirtie de impachetat salamul sau de sters la partile intunecate.
Mda,dileme.
Dileme ce se transforma in`trileme` acum cind exista facilitatea de a te publica on-line cu ajutorul blogului ce poate ajunge mai usor in atentia cititorilor, transferind greutatile de a fi publicat pe hirtie spre istetimea de a te face cunoscut in virtual,sarcina la fel de grea.
Si aici scriitura nu e deloc usoara.
Vaduvit de valorficarea prin drepturile de autor incluse in pretul tipariturii, trebuie sa gasesti metode alternative de obtinere a acesteia.
Tirajul fizic ce iti atesta popularitatea se transforma aici in click-uri de trafic ,o noua unitate de masura virtuala aducatoare de venituri.
Dar cercul se inchide ,caci ne intoarcem de unde am plecat.
Sa scrii simplu cu vocabular pe intelesul tuturor despre chestiuni arzatoare ale zilei,birfe,can-can politic,razboaie personale aducatoare de audienta,mistocareala de prost gust etc. sau literar in jocuri de cuvinte ce iti incita spiritul la meditatie, in exprimari odinioara elitiste semn de cultura si civilizatie ?
Prefer atunci sa scriu pentru mine,asternind cuvintele asa cum imi place fara a-mi pune problema unei recunoasteri din partea virtualului, lasind la buna curgere a timpului intelegerea crimpeielor de spirit.
E la urma urmei, cum spuneam, un exercitiu de gindire, ce nu vreau sa imi o tin ocupata doar cu grijile si nevoile impuse de un social ce ma vrea prost, dar un bun consumator de mizerii pe care tot el are grija sa le furnizeze ce promoveaza de zor scrisul fara urma de etica.
Dar la urma urmei nu as refuza vreo rubrica undeva in virtejul tiparnitei alaturi de o emisiune muzicala in miez de noapte….

Imbatatul cu apa rece part 2. Despre masculin si feminin in viata de noapte

Written on 09:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Ieri scrisesem despre dj ,azi o sa disec o alta componenta a vietii de noapte masculinul si femininul, la fel de distractiva in a ei esenta.
OOO DA.
Sa fiu politicos si sa iau partea feminina pentru inceput care dealtfel e si cea mai doritoare in a se imbata cu apa rece, dependente cred pina in adincul fiecarei celule.
Ma amuz enorm cind vad cu cita naturalete isi inchipuie ca sint niste printese unicat iar compania lor este dorita pentru capacitatile lor intelectuale ,pentru minunata lor fragilitate feminina ,pentru atit de mult studiatele maniere comportamentale ,pentru atit de buna lor organizare si planificare, pentru calitatile desavirsite de gosopodine si multe alte si nebanuite valente.
Oare asa o fi cind de fapt este privita cu ochi hulpavi de mascul ce vrea la monta pentru a o putea trece la rubrica din carnetelul rosu cu un minunat x ce specifica clar ochit ,cucerit si infipt ,cind i se cinta in struna doar pentru a facilita accesul cit mai gratis posibil la chestiile lumesti pe care cu darnicie le poarta,cind e constienta ca asa zisa atentie marcata prin diverse modalitati incepind de la cadouri ori alte recompense materiale si gratuitati, e de fapt o alta cale de a ajunge cit mai repede in zonele de interes maxim ,cind dupa ce si-a luat teapa de rigoare afiseaza un aer de independenta afirmind de zor ca era doar dreptul ei la o aventura desi a crezut ca e cu totul si cu totul altceva ,cind interepreteaza bunavointa ta de a te face ca nu vezi din bun simt jocul dublu pe care il face ca un rezultat al capacitatii ei extraordinare de a te prosti pe fata ,cind frizeaza de zor prietenii din interes drept minunate legaturi extrasenzoriale ce depasesc intelegerea celorlati ,cind incearca sa te faca sa crezi ca acele conflicte concurentiale intre ele pentru un mascul sint de fapt doar o joaca de copii ?
OOO DA. Imbatat cu apa rece.
Pe de alta parte nici ei masculii nu sint mai breji in aroganta cu care defileaza incercind sa para niste cavaleri romantici in cautarea printesei de clestar si a iubirii perfecte si nemuritoare, a ideii ca ei au fost nascuti doar pentru a o iubi etern, adevarate minti stralucite ce depun eforturi nemasurate de a asigura prin afaceri exceptionale valorile materiale unui camin adevarat celula de baza a societatii.
Oare asa o fi ,cind aparenta galanterie afisata fara discriminare e doar o nada pentru trofeele sexuale atit de necesare panopliei masculine,cind umarul pe care il ofera spre a-ti alina durerea e de fapt un pole –position pentru traseul ei catre orizontala,cind zornaitul argintilor din portofel e doar ecoul unei sume de datorii mutate de ici colo, cind incearca sa transforme infringerile pe ucigatorul cimp al luptei pentru cinci minute de placere in desteptaciunea celui care stie sa piarda,cind te fac sa crezi ca e total dezinteresat de formele curbe in favoarea unicitatii tale ?
OOO DA.Imbatat cu apa rece.
Si cite si mai cite se vad si se simt.
Un teatru de cea mai proasta calitate ,cu actori necalificati ce incearca sa puna in scena o piesa ce se vrea a fi o capodopera careia ii lipseste de fapt un regizor.
VIATA E REGIZORUL TRAGEDIEI A CAREI ACTE SINTEM NOI>

Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura! - tot despre DJ

Written on 16:01 by Constantin Manoliu aka Huck

Prin a mea dulce copilarie am avut parte de tot felul de intimplari unele mai cu morala decit altele,dar mai toate au contribuit la educatia mea.
Una din ele e cea pe care o povestesc acum aici ca start pentru o secventa intimplata aseara.
Pe undeva pe la vreo 12 ani,imi petreceam o buna parte din timpul vacantei de vara pe la serviciul mamei mele ,odata ca imi placea sa mesteresc alaturi de ea tot felul de proiecte de ale mele nastrusnice(incercam sa imi construiesc singur anumite jucarii de care nu aveam parte) si in al doilea rind eram mai usor de supravegheat chipurile.
Maica-mea pleca pe la 6 jumate dimineata ,caci la 7 trebuia sa semneze condica iar eu apaream pe undeva in jurul orei 10 cind tocmai se lua pauza de mic dejun, un ritual respectat cu sfintenie in acele vremuri.
Crescut in singuratate aproape, dadeam dovada de o timiditate exagerata cind dadeam nas in nas cu o cantitate mai mare de oameni pe care nu ii cunoasteam si intodeauna cautam sa ma strecor cit mai neobservat posibil pentru a nu mi se vedea roseata din obraji.
Astfel in prima zi cind m-am deplasat acolo ,aveam de infruntat lucratorii din un atelier plasat inaintea celui in care lucra mama datorita conformatiei spatiului respectiv,lucru pe care il stiam si de care vroiam sa trec cit mai repede cu putinta.
Ajuns la fata locului, cu pasi repezi trec de portar ce era instruit de aparitia mea prin curtea intrepinderii si imi fac curaj sa deschid usa atelierului.
Cum spuneam ,ora 10 era sfinta si respectata de toata lumea ,micul dejun fiind un ritual in toata regula.Bineinteles si lucratorii din primul atelier se adunasera la o masa ce era fix pe traseul meu catre mama si savurau de zor mincarurile din sufertasele clasice.
Stiind asta ma cam inmuiam si cautam solutii de a trece cit mai anonim, fara a fi interpelat de grupare.
Am dechis usa domol si am tras cu privirea spre a observa posibilitatea unui traseu ocolitor al punctului fierbinte.Ochesc un teanc de cutii ce se interpunea zonei vizuale a alora ,raminind doar vreo 2 metri de cimp deschis .O zbughesc la fuga catre maldarul salvator uitindu-ma in urma sa vad de am fost observat,fara sa mai fiu atent la traseul de dupa,dar, surpriza ,dau nas in nas cu unul din cei mai batrini ce tocmai avea de lucru prin zona respectiva.
Inghetat instantaneu in fata lui, nu scoteam o vorba, aruncindu-ne reciproc priviri intrebatoare ,el cu zimbetul pe buze eu cu spaima in ochi.
Imi revin rapid si tantos cu privirea inainte ii dau bataie catre usa atelierului mamei,cind, primesc taios din spate o replica :
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !!!, ce m-a facut sa ma impiedic rusinat rostind timid un buna ziua mai mult soptit.Bineinteles ,batrinul a venit duios la mine si m-a luat la intrebari tinindu-mi o mica morala in legatura cu subiectul politetii si salutului pe care nu am uitat-o niciodata,invatindu-ma minte sa salut fara frica oameni necunoscuti in a caror preajma ma aflu ,mai ales daca erau mai in virsta decit mine.
De ce am relatat asta ?Ca un facut,dupa ce am scris postul de aseara legat de impresiile pe care le au cei ce se imbata cu apa rece ,o patesc in direct si cu martori.
Pe scurt, la un moment dat apare un tinar cu o geanta ce indica posibilitatea de a fi dj ce cu nosalanta o pune la pupitru se saluta cu vreo 2 de prin zona si isi face de treaba prin bar.
Nu am acordat importanta prea mare evenimentului ,insa la un moment dat ma trezesc ca imi atrage atentia un alt dj cu care stateam de vorba ca cineva ,adica tinarul respectiv , se pregateste sa puna muzica.
Moment la care am luat foc si fara nici o retinere am plecat sageata catre pupitru spre a afla pina unde poate merge indolenta unora,caci asa am considerat ca se intimpla.
Acolo ,am taiat muzica si dai cu intrebari :
Buna seara, eu sint Huck tu cine esti ?
Pai sint x de la locatia y .
Bun si tu nu ai invatat sa te prezinti si sa spui un salut celor care sint gazde ,mai ales celui care e dj rezident ?
E cumva locatia asta sat fara ciini ,unde oricine vine si face ce vrea ?
Pai sa vezi si sa nu crezi, etc. niste scuze cusute cu ata alba de ma enervam si mai tare.
Oare cit de incult si prost lipsit de maniere poti fi incit sa ignori cu atita indolenta existenta unor oameni ce au treaba totusi cu locatia respectiva ?Oare eu daca m-as fi dus si as fi procedat la fel la el in batatura cum s-ar fi simtit ?
Sint curios ce se astepta in mintea lui.Sa ma fi dus eu sa ma prezint si sa fiu incintat de prezenta lui ?sa il rog eu sa puna muzica?sa ii dau de baut moca?SA CE?
E incredibil cum poti fi ignorat la tine acasa de indivizi lipsiti de cei 7 ani de acasa.
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !

Imbatatul cu apa rece - partea 1 despre DJ

Written on 21:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Mica vacanta a prins bine se pare, avind in vedere pofta de scris pe care o am desi timpul e un adversar redutabil al acestei activitati.
Azi am chef a scrie despre alt sindrom observat a face parte din bolile romanilor si anume acela de a se imbata cu apa rece,vizibil in mai toate domeniile de activitate.
O sa ma rezum la 2 aspecte de care am parte weekend de weekend ,unul fiind legat de meseria de dj si al doilea de relationarea dintre masculin si feminin in viata de noapte.Bineinteles schimbind anumite date din enuntul problemei cele 2 aspecte se pot aplica multor altor domenii.
Asadar sa incepem cu minunata si mirobolanta activitate de a fi dj,destul de rivnita se pare in ultima vreme, de mai tot felul de personaje care mai de care mai cunoscute care nu,dupa cum se descrie fenomenul in mass - media.
Ma distreaza enorm cum se imbata cu apa rece o multime de dj cu ideea ca sint atit de buni incit prin simpla lor prezenta intr-un club acesta da peste margini de citi clienti vin sa ii vada prestatia muzicala.Nimic din restul factorilor care pot duce la umplerea unei locatii nu are atit de multa importanta ca minunata lor aparitie in public.Oare asa o fi ?
Eu nu prea as crede.
In decursul activitatii mele am asistat la multe urcusuri si coborisuri in domeniu intrebindu-ma permanent care sint factorii determinanti pentru acestea.
Urcusul – de obicei pe baza aceluiasi sistem de nepotisme ,pile si relatii intr-o piata controlata de o mina de dj de capitala, ori comunitati locale inchise formate de citiva dj recunoscuti si fanii acestora plus eventualii viitori invatacei ,promovare agresiva de catre posturi de radio in voga in urma cine stie a ce alte combinatii ,angajamente la pachet cu diverse multinationale din care traieste tot lantul trofic de obtinere a acestora, plecaciunile si linsul in locurile intunecate gen eu te chem pe tine la mine si tu invers ,ori alte si alte metode.(vezi Eftimie de exemplu promovat atit de agresiv incit iti vine greata cind ii auzi numele,ori mai nou fratele lui Vali Barbulescu ,tinarul Lucian,ori mai nou Micky Love sau Alina Plugaru)
Unde e imbatatul cu apa rece ? nici unul nu recunoaste ca e produsul vreuneia din metodele respective ori ca multi din cei ce sint asa zis iubitori de muzica buna isi datoreaza prezenta acolo unde mixeaza ei doar pentru a se lauda ca au participat la o seara mirifica.(Cred ca replica :Weeei am fost aseara la DJ XXX …ce prost ai fost ca nu ai venit ..a rupt stilul frateee…muzica de muzica… ; e foarte cunsocuta multora.)
Nu spun ca nu au si fani adevarati ce ii iubesc pentru ceea ce fac insa numarul este mult mai redus decit aparentele.
Un alt exemplu sint dj –ii rezidenti in cluburile care functioneaza la capacitate maxima vreme indelungata si carora in timp li se inoculeaza ideea ca sint miezul in jurul caruia se invirte activitate si daca ei pleaca gata se duce de ripa clubul.Oare asa o fi ?
Inca nu am auzit de cluburi sa se inchida pentru ca X nu mai e rezident acolo.Cel putin in Iasi.Desi cred ca e valabil peste tot in Romania.
Si eu am fost rezident in cluburi in voga ,laudat si felicitat de mii de clienti pentru ceea ce faceam si promovam ,fani ai crede in toata regula ,insa la fel de cameleoni in viata de noapte, ce au dat bir cu fugitii imediat ce a imobocit o alta locatie unde isi puteau pune in aplicare regulile lor personale in ale clubbing-ului .
Dar e mai simplu sa te imbeti cu apa rece nu ?Spuneam in alt post ca vedetismul e boala grea , o prinzi usor si scapi de ea greu.Eu unul ma bucur ca am reusit sa ma imunizez la astfel de aspecte,desi au fost perioade in care eram asaltat de atita lume incit ma durea gura de spus buna seara , mina de la atitea saluturi si ficatul de la cita bautura moca curgea de la pupitru
Ma iubea lumea asa de mult incit puteam crede cu usurinta ca sint o somitate in materie,ditamai vedeta,deschizator de noi curente muzicale ,lider de opinie.Am preferat sa ma imbat cu alcool in detrimentul apei chioare.
Ar recunoaste vreo unul asemenea aspecte ?Never.
De aici incepe usor la inceput,coborisul.
Nu te mai cheama nimeni prin cluburi,orice mix ai face nu reusesti sa mai captezi atentia, audienta la radio sa dus si ea in zari,departe,ori cite telefoane ai da sa te rogi sa te mai produci si tu live primesti doar refuzuri politicoase,doar provincialii mai pun bot la personalitatea ta maiastra,te revolti de organizare proasta atunci cind mergi la club si il gasesti plin cu o mina de ultimi fani,incet incet steaua ta norocoasa apune .
Sa mai dau exemple ?Nope.Prefer sa stau pe margine spectator la marirea si decaderea bazata pe impresii false ,pe nerecunoasterea realitatii un comportament tipic romanesc.
Si mai sint multe de spus.
Cine mai crede dintre practicantii acestei meserii ca lumea in club vine pentru ei se imbata cu apa rece.Care teoretic ar trebui sa ii trezeasca din somnul dulce indus de atmosfere false,dulcegi,imiresmate de pitzipoance si cocalari.
Imbatatul cu apa rece dauneaza grav sanatatii mentale.
Asta ar fi unul din cele 2 aspecte .Al doilea in partea a doua.Mai acus.

The crowd syndrome sau nevoia de multime

Written on 16:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Desprins de realitatile zilnice iesene intr-o mica vacanta savurez o cafea aruncat intr-un colt de cafenea si ma intorc la o tema mai veche ,ce chiar si Vali pe blogul domniei sale incearca sa o descilceasca cumva supunind-o atentiei in unul din posturi.
E vorba de un fenomen foarte frecvent in ultima vreme pe care al observa nu iti trebuie prea multa atentie si pe care o sa il denumesc THE CROWD SYNDROME sau pe romaneste ,nevoia de multime.
Inainte de a scrie am facut o mica documentare daca si ce s-a mai scris despre acesta.
Observat din vremuri stravechi de catre diversi intelectuali (Freud,Dupont,Broch Le Bon,Ortega Y Gasset etc),este explicat in functie de situatiile momentului pentru a putea gasi diverse solutii de intelegere acceptare ,control si corectie
Una din concluziile interesante e ca omul isi traieste adevarata viata in el insusi, in totala singuratate.
Dar asta o face intr-o nesiguranta absoluta pentru ca nu reuseste a ajunge la momentul sigurantei ca e el insusi datorita luptei permanente cu lumea din jur ce il obliga sa fie liber, sa invete sa ia mereu decizii, sa traiasca pe propriul risc, cu alte cuvinte sa traiasca singuri ,fapt ce conduce la nevoia de asociere si de evadare din ei insisi, o fuga de sine , de singuratatea radicala
Astfel toate acestea pot fi concluzionate in `nevoia de multime` sindromul de masa comuna ,dar care in timp functie de conducatori si sistem se modifica ,adaptindu-se parca cerintelor.
In zilele noastre ,prin aparitia mijloacelor de comunicare in masa ,multimea se transforma in public fara urma de constiinta colectiva, in multimi dispersate, in care indivizii ramin si mai singuri si mai anonimi decit erau, mai greu de unit dar mai usor de controlat de parada modelelor de imitatie ,plutind liber in cadrul aceleasi mase.
Ar putea fi asta o explicatie pertinenta a ceea ce se intimpla azi in viata de noapte ?
Caci de a aici a plecat si ideea articolului atit la mine cit si la Vali.
E disperant sa observi ,mai ales ca dj ,cum , ceea ce ar fi trebuit sa fie o normalitate nu mai exista.
Normal imi pare a fi ca orice club are ore de venire si de plecare,ore in care se aduna lumea ,socializeaza si se pregateste de distractie.Toate acestea au durate relative ,apogeul fiind atunci cind spatiul respectiv are un numar suficient de locatari pentru o atmosfera calda si imbietoare catre efervescenta petrecerii.
Insa ceva este dat peste cap.
Nu se mai vine devreme, caci e desuet sa mergi la club cind acesta e gol.DE CE ?Pai daca toti gindim asa ,niciodata acel club nu se va umple ,nimeni neavind curajul in a fi primul.
Sint oare asa de plictisitoare acele perioade de socializare ?Nu mai avem nevoie de asta ?Ci doar sa ajungem atunci cind clubul e plin ochi si nu mai permite decit distractia datorita atmosferei incarcate de sunete ,imbulzeala,alcool si multe altele ?
Vad cu stupoare jena afisata de cei ce intra si gasesc altceva decit se asteapta, dezorientati si dezamagiti,aruncindu-si intrebarea :Da de ce e asa de gol ?
Pai cum sa nu fie cind TOTI se asteapta sa gaseasca lumea chiuind ,urcata pe bar,inghesuita pe scaune si tipind de placere ?
La fel de curioase sint si raspunsurile primite atunci cind am pus intrebarea de mai sus.
Una din justificari ce m-a dat pe spate e ca nu mai sint mese libere .Adica tu te trezesti sa vii la ora 1 in club ,sa il gasesti plin ,si in celasi timp sa ai si masa libera ?Hilar de a dreptul aceasta pretentie.
Si atunci ii vezi cum pleaca, alegind alte locatii ,pe motivul ca acolo e plin.
Ok.E plin.Inghesuiala peste limite,in care nu te poti distra decit pe o bucatica de cel mult jumatate de metru patrat in cel mai bun caz,esti agasat de mirlani ce betia le da curaj,lucruri care a doua zi te fac sa spui revoltat ca a fost o atmosfera de cacat si asa mai departe.
DAR SAPTAMINA VIITOARE FACI ACELASI LUCRU.
Te duci unde e multimea.Pe care tot tu o refuzi zilnic.In autobuze si tramvaie,in magazine,o privesti si o judeci scirbit,plingindu-te in permanenta de lipsa de spatiu personal.
Si tot asa te duci si concertele moca,la manifestari ce implica aglomeratii de indivizi diversi pe care in alte situatii nu iti trece prin gind sa ii suporti.
DE CE ?
Sa fie definitiile de mai sus o explicatie ?Anonim in existenta proprie capeti consistenta in multime ?Te valorifici mai mult ,indentificindu-te cu o falsa constiinta colectiva ?
Multimea e un podum pe care poti defila spre a iesi in evidenta fata de restul?
E multimea suma punctelor tale de referinta?
Probabil ca da.
Singularizarea prin testarea unicitatii in multime se pare ca e o motivatie destul de puternica pentru a rasturna o normalitate pe care cred ca am avut-o dar am renuntat la ee ca fiind desueta.
Interesant.

The curly blonde

Written on 12:53 by Constantin Manoliu aka Huck

Intodeauna asociez in mintea mea intortocheata imagini muzicii ce imi place, pentru ca am senzatia ca nu e desavirsita fara un chip ,precum pictorii isi cauta sublimul culorilor pe chipuri de printese dulci ce au desavirsit lumea.
De multa vreme o piesa in capul isi cauta o reprezentare.Multi ani.Intr-o vara,scobind prin un pod din vecinatate ,curiozitatea de copil imi pune degetele sa pipaie niste coperti visiinii.Praful fierbinte zacut de vremuri se da deoparte spre a-mi arata ochilor literele albe ale unui titlu.
Tiptil, sustrag rotundul plat si striat,comoara a unei dupa amiezi de vara.
Acasa ,ma intind catre al 3 -lea raft si deschid molcom capacul uneltei de senzatii,pipaind dupa diamantul ac ,povestitor neintrecut de veacuri.
Tic-tacul nevazut incepe sa prinda contur ,dind ghionturi seci acului prevestitor,pic pic pic pic.....
Usor ,sunetele isi cauta contur,cirliontate de invirteala magica a striurilor.
E ea.
The curly blonde.Finally.

Fata roz cu degetele lungi

Written on 13:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Unul din rezultatele bune ale demisiei mele din functia de manager e ca am reusit sa imi eliberez mintea de o multime de ginduri si sarcini, ce imi blocau zilnic ordinea prioritatilor si imi ocupau timpul inutil.Da,timp.
Nu mai am timp de daruit pe degeaba intru nepasarea altora ,care tocmai mi-am dovedit-o, ce in inteligenta lor neincapatoare nu sint in stare sa spuna macar un buna seara.
Oare care e mai lipsit de educatie?Daca te pretinzi a fi plin de calitati , uneori a-ti saluta adversarul sau ma rog,dusmanul pentru unii,e o dovada de fair -play si respect.Dar astea sint niste notiuni desuete,depasite si lipsite de substanta.
In nici un caz a nu saluta ,nu e o dovada de desteptaciune.
Exact cum ma asteptam, reactia a fost pe masura rationamentului facut.
In fine nu despre asta vroiam a scrie.
Neuronii aia eliberati mai sus,de citeva zile nu prea mai au activitate si isi fac de treaba indreptindu-mi ochii in toate directiile.Asta e un lucru bun, caci aseara , o buna prietena de suflet mi-a facut o surpriza foarte placuta prin prezenta ei impreuna cu fata roz cu degetele lungi.
Da.Fobia mea pentru degete lungi isi spune iar cuvintul.
Desi nu e prima oara cind o vad, intilnirea trecuta intre ochii ei albastri si ai mei desfasurindu-se ziua pe graba,abia aseara am reusit sa le dau neuronilor de treaba.
Undeva in sinea mea remarcasem eu ceva ceva atunci, dar atentia distrasa de alte activitati m-a facut sa pun la pastrare imaginea respectiva.
Ca de obicei nasul nu ma inseala in a descoperi oameni cu o naturalete tulburatoare, lipsiti de conflicte interioare, plini de viata ce iti insufla atit de multa energie pozitiva incit simti si tu viata alaturi de ei.
Asa e fata roz cu degetele lungi. Si ca portretul sa fie sublim o sa completez cu al ei nume:Mariuca.
Pe care ma bucur ca am cunoscut-o.Si sper ca va ramine tot timpul asa, o oaza in desertaciunea multimii.

Rascrucea viselor 3

Written on 12:39 by Constantin Manoliu aka Huck

2 ani si inca doare sa continui sa te iubesc.
Prosteste, imi umplu golul lasat de tine cu alcool in speranta ca intr-o zi caverna isi va cicatriza ranile,dar degeaba.
Vreau sa ma curat de emotii si sentimente desarte,de amintiri terciute,vreau sa imi culeg sufletul de pe urmele pasilor tai pierduti anapoda pe drumuri infundate de singuratatea existentei tale.
Am nevoie de el.
Asa rupt si insailat pe la margini,tocit pe la incheieturi,mototolit de viata,ruginiu in culoare si esenta,pentru un anticar ce vede dincolo.
Da, iar dincolo,un dincolo dependent de dementa rascrucilor de vise.
Azi noapte Jim m-a chemat cu soapte pline de dojana sa imi plimb ochii pe umbre fantomatice ,iluzorii si utopice portrete de iubiri.
Il refuz nosalant de politicos,cu rugamintea de a trece el dincoace intru aducere aminte.Temator,ma intreaba unde il duc.
Ii pun un deget parinteste pe buze spre ai infringe spaima trecerii.Nu iti fie frica Jim,sint linga tine mereu pentru todeauna.
Din muchia tesita a unei rascruci paseste domol in noaptea sufletului meu,ciocanind timid in usa ce o deschide anticarul.
Mai merge cineva cu noi?intreaba amindoi printre incrucisate sclipiri de ochi limpezi.
Le raspund amindoura cu o soptita incredere din buze.DA.
De ce -ul sta sa rupa picla noptii inmiresmate de curiozitate,in timp ce pasii bocanesc alene printre frunze fosnitoare ce par ca ne cearta indrazneala cautarii.
Il rog pe Jim sa sufle usor ceva acorduri catre negura.Incet siluete prind contur,se developeaza pe retina,intr-un spectacol magic.
Vezi Jim?si aici sint muchii si rascruci si vise la fel de feliate si intortocheate.Anticarul tacut imi stringe mina,pierdut intre atiti de mine ce ne dau tircoale.
Ma uit in ochii mei,ai celorlalti eu,cautindu-ma si incercind sa le explic De ce -ul.
Cararea ne duce usor catre Tei,inteleptul inteleptilor,primitor si inmiresmat,unde pe rind ne facem plecaciunile ,cucernici.
Ii invit pe amindoi sa cuteze in a intreba.Jim il lasa pe anticar sa fie primul.Secunde bune ,lungi se converseaza cu capul plecat.Brusc se rasuceste cu ochi inlacrimati catre noi si imi multumeste.
A aflat in sfirsit cum poate sa infrunte demonii.Jim saluta eternitatea umbrelor ce il inconjoara pe inteleptul Tei,plin de curtoazie si respect,la fel ca si mine.
Ne retragem infrigurati printre siluetele reci,tacuti fara sa invirtejim frunzele.
Jim imi ureaza toate cele bune ,grabit sa isi reia plimbarile pe muchii de rascruci de vise,reinoindu-si rugamintele de al vizita mai des,chiar si cu anticarul daca imi face placere.
Nu ii promit nimic,ci doar il rog sa ma astepte asa cum o face intodeauna,fluerind cu miinile in buzunare sprijint de cantul unor vise.
Anticarul tremura din toata fiinta, caci a invatat sa vada.Sa se vada.Il iau usor de mina,si il plimb catre prima intilnire cu sine insusi.
Smuceste usor palma surescitat de adrenalina atunci cind ii opresc pasii acolo unde e rascrucea.Ii ridic capul si il indemn sa se priveasca adinc in ochii celuilalt el.
Plinge.
Usor ii preling pasii catre casa sufletului meu ,caci are nevoie de el.
Si eu asemeni, caci ma vindeca,imi alina durerea,ma ingrijeste,ma iubeste.
Oare incepe sa nu mai doara?
Va urma...

Repros

Written on 11:55 by Constantin Manoliu aka Huck

Azi noapte am scris un articol pe care imi doream sa il scriu de mult,si nu din vreo razbunare tipic scolareasca ci mai degraba impulsionat de dorinta de a spune lucrurilor pe nume.De la publicare si pina azi dimineata am avut parte de prea multe lucruri bune,asa ca am hotarit sa il sterg spre a nu imi umbri secundele de normalitate petrecute.
Pe de alta parte,din consideratiuni etice ,(Etice da?)imi reprosez ca am prea fost dus de val ,asa ca am preferat sa pastrez pentru mine si cei care intradevar merita ,acea insiruire de cuvinte.
Dupa cum spuneam mai devreme,mizeria se pare ca ma afecteaza continuu si pe mine cu rezultat actiuni nocive precum acel articol de azi noapte,ce e o dovada clara ca imi minjesc bruma de caracter pe care o am.
De aceea cred,ca plimbarea nocturna a fost un mod de a ma curata de toate cele dindu-mi impuls suficient sa imi curat si blogul promitindu-mi sa nu mai cad in pacat.
Mea culpa.

Frumusete

Written on 00:02 by Constantin Manoliu aka Huck

E toamna tirzie,cu miros de muraturi si crizanteme,cu frunze galbene de ciuda ca trebuie sa o ia iar de la capat in primavara ,cu stropi tacuti de ceata ce iti ung pasii pe carari nestiute ale cautarilor tale,la infinit,inspre esenta cu miros de ea.
Studente grabite catre a le lui Eminescu ori Brumaru versuri,isi preling siluete dulci pe Copou la vale inspre universitati in o vesnica schimbare,cu ochi lacuiti de speranta unor iubiri de cristal.
Ochi se intersecteaza,timizi si umezi intrebindu-se:Oare sint destul frumoasa?
Letargici si tacuti ,cavaleri ruginii de toamna,zac in dulce lene,pe banci scorojite,care verzui care albastrui,aruncate ici colo prin parcuri,asteptind provocari ale zeitelor,intrebindu-se:Oare e destul de frumoasa?
Cumva,toti isi duc opincile facute din suflete catre un profet inmiresmat de ani si ani de dragoste,ce poate sa le raspunda.
Adevarata frumusete a unei femei zace in ochii celui care o iubeste.
Sfatos,Profetul Tei ,indeamna sa cutezi a spune TE IUBESC !
Deschide ochii ...

Toleranta zero

Written on 22:13 by Constantin Manoliu aka Huck

Iar pauza lunga de scris,ceea ce denota mediocritatea pe care o profesoara din scoala generala tot imi amintea mereu cind nu reuseam sa fiu constant in activitati.
Dar stau si ma intreb chiar asa o fi?Mediocritatea e o caracteristica a activitatilor mele desfasurate pina acum?Eu unul tind sa cred ca nu asta.Poate doar un idealism dus la extrem ,cu lupte pentru cauze de mult pierdute, mai degraba.Caci asta simt de vreo saptamina incoace,cumulat cu o stare de neliniste acerba si o nesiguranta din ce in ce mai vizibila.Imi dau seama ca imi consum zilele pe fapte carora eu le acord o importanta majora iar altii dimpotriva le trateaza cu cea mai perfecta superficialitate, ce imi corodeaza de zor toleranta.
Tind din ce in ce mai mult la toleranta ZERO fata de tot si de toate.Imi zic ca de fapt o iau eu razna,ca imbatrinesc,ca ma prostesc ,putrezesc si toate celea aferente.
De fapt cred ca gestul meu de a ma cobori la nivelul unora ,ca deh, asa imi pare normal ca sa poti ajunge la un grad de intelegere cu ei,imi da jos armura protectoare impotriva mizeriei umane, lasind teren propice culturilor microbiene de prostie crasa.
Aici eu sint totusi de vina ca nu imi setez protectia virtuala la nivel maxim, spre a ma feri de puroiala mintala a unor sociopati ce isi traiesc viata dupa instinctele primare ,intr-o desconsideratiune existentiala suprema fata de orice.
Constat acum,mai mult ca oricind ,ca favoruri facute din intelegere si acceptare a conditiei umane sint luate ca drepturi ,ca ceva normal sa se intimple,intorcindu-se acum impotriva-mi,bumeranguri de fapt fara substanta sau vreun suport intelectual.
Ma devalorizez singur, crezind ca anii pe care ii duc in spate atirna greu in ratiunea de a fi si imi sint respectati pe masura de cei din jurul meu,cei carora le-am acordat mult mai mult decit altora ce de fapt meritau din plin asta.
Fuga continua dupa valori materiale perisabile in esenta lor,e un virus mai exterminator decit toate cite exista la ora actuala, o alergatura de pomana pentru scinteieri aproape fantomatice pe cerul unei societati reduse la nulitate prin insasi reprezentatii ei.
Pe vremurile mele de restriste era o vorba:Tara te vrea prost! ,o expresie a cenzurii comuniste impotriva a tot ceea ce reprezenta spirit si intelepciune,vorba care acum s-a transformat in:Prostul te vrea mort! vorba domniei sale Fanus Neagu publicata intr-o scrisoare deschisa adresata unui jurnalist(Via Bluemoon) ce reflecta foarte bine gindirea actuala a unei generatii ce pare a fi crescuta pe pirloaga,generatie care neaga orice ,desi daca stai sa ii iei la bani marunti habar nu au pe ce lume traiesc.
Aceeasi senzatie o traiesc si eu cumva,judecat si negat de cocalari cu burta si pitzipoance de carton,scuipat de `putzoi` plini de complexe existentiale,prostit pe fata de `unicate ` pret - a- porter zamislite din tarita pe care o maninca porcii si alte `carcase` goale de orice esenta.
Ma intreb totusi, datorita carui rationament trag ei concluzia ca AU DREPTUL sa faca asta?
Nici unuia.
Si atunci cit sa le mai permiti sa faca asta?Cit sa mai lasi de la tine in speranta ca vei capata acea ADEVARATA bruma de respect ,macar pentru timpul pe care il aloci in a incerca sa le explici ca pot duce altfel o viata mai buna decit graba lor prosteasca in a trai clipa ?
Toleranta ZERO.

Cum sa fiu dj - 10 sfaturi practice

Written on 12:44 by Constantin Manoliu aka Huck

1.Va iubesc pe toti,dar numai unul e alesul,asa ca obisnuiti-va cu mine.
2.Daca va critic o fac in modul cel mai constructiv posibil,desi critica e o birfa cu facultate,de care eu nu am.In schimb cam capat din ce in ce mai mult toleranta ZERO.
3.Traiti in Romania :romanul vrea distractie nu educatie.Nu se duce el la scoala ,credeti ca in club ii e mai drag sa invete ?Ma indoiesc.
Nu poti cere unui popor a carui traditie in muzica se rezuma la Cerbul de Aur, Festivalul de la Mamaia ,Cintarea Romaniei,Floarea din Gradina si Cenaclul Flacara, sa inteleaga altceva.De aia nu e bine totusi sa chiulesti de la orele de muzica.
4.Repet,obisnuiti-va cu mine.Si voi aveti pasarelele voastre ,desi diferite ,totusi ar putea face un stol.
5.Nu tot ce va place voua se inghite.Asa ca ridicati ochii din butoane,pe care e indicat sa le folositi cu gingasie, oricum nu intereseaza pe nimeni cit le foiesti tu acolo.
6.Fiti creativi,ridicati meseria asta la rang de arta ,macar pentru voi daca nu pentru ei.
7.Nu va luati dupa altii.Vedetismul e boala grea, o iei usor si te vindeci greu.
Ce vedeti voi acolo sus e rezultatul a cu totul si cu totul altor factori,total diferiti in Romania :.ani grei de lins,pile,relatii si multe altele.
Si domeniul asta are uscaturile lui, fiti voi toporul care le taie.
8.Iar repet :obisnuiti-va cu mine.Pina a ma injura altii, o fac eu singur de multe ori.
E benefic, caci ma tine departe de cloaca.
Asta imi da suficienta libertate de creatie,fara sa imi pese .Uneori imi iese ,alteori nu,dar macar incerc.Mai bine in sat fruntas,decit la oras codas.
9.Desi blank-urile sint ieftine si internetul e la usa,trebuie sa mai stii ce sa pui pe ele.Muzica actuala e rezultatul unei evolutii culturale cu pasi mici da buni.
Nu ii sariti,ca e posibil sa va scrintiti mapa.
10.Deschideti-va sufletele si lasati-le sa cinte.Multi vor ,putini reusesc.Prietenii stiu de ce.

Prea multa informatie ucide

Written on 23:34 by Constantin Manoliu aka Huck

De vreo saptamina incoace,am avut parte de tot felul de discutii care mai de care mai ciudata sa zicem,dupa diversitatea subiectelor si a partenerilor de discutii.
Miercurea trecuta am dialogat cu o tinara domnisoara ,la inceput pe teme relativ comune ca sa adincim discutia intr-o confesiune ,mai mult din partea ei,ce ma duce cu gindul ca ar fi trebuit sa ma fac preot,caci prea ascult spovedanii .Si nu as zice ca nu imi place,mai ales ca primesc pe tava oarecum gratis, informatii valoroase ce ma ajuta sa caracterizez oamenii, ce in alte conditii nu cred ca as avea acces la ele.
Apoi dupa vreo 2 zile ,iar din o discutie neutra ,am deraiat in studii comportamentale ,calatorind prin locatiile noi din Iasi ,continuata luni in particular cu un bun prieten si sfirsita aseara cu niste polemici udate de o bere.
Toate aceste discutii ,au fost cumva o picatura ce a umplut un pahar in care se inecau de zor ceva ginduri brute de multa vreme.
Prea multa informatie ucide, ar fi o concluzie ,nu chiar finala ,trebuind cumva sa mai lucrez la argumentare.
Luate in parte ,discutiile si comportamentele analizate par a nu avea o legatura directa, participantii fiind pe diverse baricade ,dar undeva in esenta ideea primordiala e aceeasi.
Ca de obicei , nu ma pot opri sa nu asociez caracterele cu educatia, ce o consider un motor al formarii umane si al unei societati sanatoase.
Nu ma consider a fi un erudit ori vreo somitate intelectuala, dar am incercat tot timpul sa imi cunosc limitele ca sa le pot depasi invatind ceva nou in permanenta, sa filtrez informatia primita, astfel incit ce se decanteaza in urma rationamentelor intelectuale ,sa contribuie cu plus valoare.Cred despre mine ca sint un om normal din punct de vedere al educatiei,poate putin peste medie,asa cum ma astept sa fie si ceilalti din jurul meu.
Comparativ cu ceea ce intilnesc acum , constat ca educatia primara primita in anii de scoala, si ma refer aici la cei de liceu ,cind mintea ta e avida de informatii, a avut un rol important in a-mi dezvolta capacitatea de acceptare si intelegere a ceea ce primesc.
Cum pe vremea comunista ,privatiunea de informatie era maxima, ceea ce imi furniza sistemul de invatamint era de o valoare inestimabila.Toate acestea le completam prin vizitele saptaminale la biblioteca ,al carui abonat am fost in permanenta aproape mai bine de 7 ani,digerind cuvinte pe piine in cautarea de raspunsuri existentiale .(imi aduc aminte cu placere de d-na profesoara de limba romana Mungiu ,da, mama tinarului regizor Mungiu cel premiat,ce in clasele 7-8 ma punea sa dau lista cu lecturi de vacanta colegilor mei ,cumva un fel de recunoastere acum pentru mine si pentru care ii multumesc din suflet)
Astazi totul devine mult mai simplu datorita atitor canale de informare, destul de prietenoase si accesibile mentionind doar doua internetul si televiziunea.
Ai putea dupa ce inveti sa scrii si sa citesti, sa stai bine mersi acasa si sa iti continui educatia accesind CU CAP aceste doua canale mentionate mai sus.Si la televiziune ma refer la posturile educationale Discovery si tot restul de gen.
Insa se pare ca e degeaba.
Cu stupoare constat,ca, de fapt ,refuzul educatiei primare sau acceptarea ei in niste limite execrabile ,si aici ma refer la acea educatie care iti creeaza si iti slefuieste filtrele informationale,nu duce decit la formarea unor intelecte gen burete ce absorb orice si oricum fara vreo bariera.
Astfel ,libertatea de a alege, prin lipsa acestor filtre se transforma,precum mutatiile genetice, in tacere si necunostinta de cauza intr-un ucigas de intelecte si sisteme sociale.
PREA MULTA INFORMATIE ATUNCI CIND NU AI CU CE SA O ANALIZEZI UCIDE.
Nepasarea fata de mii de ani de evolutie culturala ,intelectuala, etc devine in acest caz si mai coplesitoare, un fel de negare a radacinilor,desi ar trebui sa gindesti ca tot confortul de orice natura de care ai parte acum e rezultat al acestora.
Purtam printre altele o discutie legata de gramatica limbii romane si nu numai, de acceptarea de neologisme aproape involuntare, de inventarea de cuvinte ,fapte ce le reneg poate involuntar.
Dar sint cuvinte ce exprima bine situatii sociale.
Asa ca nu ma mai mira :
manelizarea,cocalarizarea,pitzipongereala,becalizarea,columbeni-zarea,
vanghelini-zarea,zavorani-zarea,vadimi-zarea,marko-belizarea,andreiesan-izarea,
plugari-zarea,protv-rizarea,antene-rizarea,hi5-zarea si multe alte asemenea.
Iaca am comis-o si eu in ale gramaticii.
Si de aici e doar putin la Traieste clipa ! un principiu de viata bine infipt si solidificat in constiinta actuala.
Dar asta e alt subiect.Poate urmatorul.
Later edit.
Domnule ministru al Educatiei si Invatamintului cred ca ar trebui sa tipariti pe manualele scolare un avertisment:
PREA MULTA EDUCATIE PRIN INFORMATIE POATE UCIDE!!!

Codrul bunelor maniere capitolul 6

Written on 23:28 by Constantin Manoliu aka Huck

21.Facultatea e lunga,grea costisitoare si nu iti promite un viitor prea luminos.Trebuie sa faci sacrificii fara numar,greoaie uneori cu un rezultat mult sub masura asteptarilor.
Dar inveti ca e mai bine sa traiesti clipa.Asta conteaza .Azi.Miine mai vedem.Poimiine nu are rost sa te gindesti.Pierde vremea cu nimicuri,flendureste secundele vietii fara grija ca este de unde.
Fa-ti anturaje molcome ,ce nu iti solicita spiritul prea mult,limiteaza-te la activitati lejere ;pierde vremea prin mall-uri,statul prin parcari cu masina la o cafea de la chioscul strazii birfind aceleasi lucruri zi de zi, fara incetare.Nu iti obosi mintea cu cititul ori vizionatul de expozitii, piese de teatru,manelizeaza-te la maxim,tiriie 5-ul la carnet,intr-un cuvint legumizeaza-te.
Nu ai bani,dar poti sa te imprumuti pina datoriile te obliga sa muncesti iar joburi sezoniere,dar ai bucuria cheltuitului fara noima doar de dragul acumularii de lucruri inutile si scumpe .
Fa planuri haotice de viitor, viseaza la posturi corporatiste bine platite cu telefon de firma si masina de serviciu.
Pina atunci,strecoara-te cum poti prin jegul zilnic facind mai o lipeala,mai o combinatie,mai o gainarie,important e sa treaca timpul.
22.Si uite ca vine memorabila zi a banchetului de final ,unde sleit de putere poti sa faci un ultim efort de final ,stiind ca a doua zi ai scapat, desi nu ai cea mai vaga idee de ce vei face.Parintii te vor acasa, cu un job linstit la stat,sa contribui si tu la cheltuilelile casei carora nu le mai fac fata cit ai stat tu in facultate.Dar tu ai alte idei si optiuni.De spaima orasului monoton de provincie in care ai toate sansele sa o dai in bara e mai bine sa ramii pe pietrele tirgului prin orice mijloace.
Iti continui serviciul in aceleasi joburi sezoniere in paralel cu alergatul la depus un CV pe la multinationale,apelind la mai toate cunostintele posibile in speranta unui post cald pe la stat ori banci
.Dar in zadar nimic nu se leaga.Taci si inghiti in sec dar te ingrijoreaza banii de chirie,destul de scumpa acum cind nu mai ai cu ce aburi parintii sa contribuie.Normal ei nu trebuie sa stie ca tu iti permiti nosalant cheltuieli peste posibilitatile tale actuale.Si trebuie sa continui sa ai grija de tine caci timpul nu sta pe loc si isi face simtita prezenta pe fata de dimineata ,cind iti spui ca trebuie sa rezisti.
Te gindesti sa iti faci o afacere, mica acolo,pentru ca iti poate deschide totusi niste portite de salvare si un plus de imagine.Iar faci sacrificii,asta daca nu iti pica vreo mostenire modica, ori faci vreun credit .
E indicat sa pozezi in un om de afaceri prosper, chiar daca ce invirti tu acolo e doar apa de ploaie.Inveti sa dai spaga, te mai inscrii si in vreun partid,unde ar putea pica ceva firimituri de la masa marilor combinatori.Dar da bine.
Vei simti repede asta ,cind se intinde zvonul ca iar esti in bani, si ai ocazia sa reapari in cluburi alaturi de pitizipoancele de carton.Poti chiar prinde si tupeu in comportament si sa iti arati laturi comportamentale ce pina acum trebuia sa le tii inchise bine caci nu iti poti permite.Dupa cum ai vazut la altii mai mari ,aroganta banului din buzunar face victime sigure, asa ca iti adaptezi comportamentul ca atare.
Va urma…

Codrul bunelor maniere cap.5

Written on 23:07 by Constantin Manoliu aka Huck

18.Daca ai deja capitalul din familie , apuca-te negresit de cele mai sus mentionate. Nu rata nici o petrecere la care sa nu se vada cit de potential investitor esti, avind grija sa fii imbracat cit mai trendy, afisind nosalant cheile de la cel putin 2 masini ,alaturi de celelalate accesorii.Masculinitatea trebuie bine definita prin afisarea unui aer cit mai snob posibil sa poti raspunde pe masura celorlalti mascarici fatarnici.Asta da bine la vinatoarea de pasarici ,prospaturile avind cea mai mare rata de a cadea rapid la pat.
Invata sa fii cameleon, adapteaza-te cerintelor ,modifica-ti limbajul si comportamentul astfel incit sa pari cavalerul vietii lor.Nu importa daca o sa o ai doar odata, chiar beata, numarul pe panoplie conteaza.Fii galant doar cu cine trebuie, da de baut doar cui crezi ca poti sa il folosesti la ceva, impresioneaza pitzipoancele cu cadouri de firma, telefoane,parfumuri,invitatii la cluburi de marca ori cu ceva cit mai sclipitor de luat ochii.
Cum concurenta e acerba , nu te intrista caci gasesti pina la urma vreo una din provincie ,ce inca nu a prins mersul, ori nu are suficienta dexteritate in a-ti ghici intentiile , sa iti incalzeasca patul mai ales spre dimineata cind zorii sint destul de tulburi.
Daca totusi soarta nu e favorabila, te poti strecura linistit sub acoperirea unei betii crunte singur singurel, fara sa mai evaluezi pagubele unei nopti in care ai dat de baut la toata lumea.
19.E posibil sa intervina o stare de plictiseala si oboseala continua, dar trebuie sa te mobilizezi cit mai mult ca acest lucru sa nu se vada, caci altfel decazi repede din drepturile obtinute cu atita truda. Nereusita consuma multa energie, corpul isi cere drepturile, orgoliul tipa, durerea e acuta,insomniile sint lungi, vocea iti raguseste de tipetele in fata oglinzii, neputinta e greu de indurat.E recomandat in aceste cazuri sa iti iei o mica pauza , schimbind anturajul cu persoane ce te aduleaza din diverse motive, ori a caror pozitie e un pic mai jos decit tine si tu pentru ele esti zeitatea suprema.Sint destule ,ajung pentru toata lumea.Adu-ti aminte cum erai tu cind vroiai sa ajungi in high – life.Gidilaturile zilnice prin complimente dulcege ,chiar daca stii ca sint false, fac bine la ten ,caci iti asigura ore linsitite de somn noaptea.
.Dar ai grija sa nu se prinda prea repede ca de fapt nu esti buricul pamintului.Oricum , perioada de relaxare e benefica pe toate planurile conferindu-ti un ragaz cu rezultate pozitive.
20 .Daca ai avut ghinion sa fii descoperit si nu mai poti indrepta imaginea,resemneaza-te ca ai pierdut,doar viata e o loterie la urma urmei.Asa ca e bine sa schimbi rapid directia catre alte zari, unde o poti lua de la capat .Asta daca mai poti.
Daca mai poti , si orizonturile locale nu sint prea imbucuratoare prin schimbarea orasului , salvarea vine de la o deplasare scurta in strainatate pe diverse motive cum ar fi o vizita unor rude,prieteni ,minivacanta,vreun iubit parasit dar care stii ca inca t e mai vrea in viata lui etc.
Cum cei de acolo nu se prind prea repede de ce iti poate capul,fiind o societate civilizata nu o jungla din flori de plastic, mai ales daca frizezi o imagine de inocenta imaculata, ai toate sansele sa tragi lozul cel mare cu o casatorie rapida din interes, ori un cont gras numai bun de scurs,asta bineinteles dupa ce trebuie sa investesti un pic in munca.Citeva luni acolo de practica in meserii simple dau bine la imagine ,iar celor de acasa le poti spune orice.Prea departe sa fii verificata.
Va urma..

Bloody thirteen monday

Written on 12:35 by Constantin Manoliu aka Huck

41 ani.13 octombrie 2008.Viata.Prieteni.Iubire.
Multumesc din suflet tuturor celor care imi sint aproape si ma suporta cu bune si cu rele.
Pirdalnica asta de viata e mai suportabila alaturi de voi si sint mindru si fericit ca am avut posibilitatea sa va cunosc.
Cred ca asta e cel mai mare cistig al meu.
Chiar daca uneori mai gresesc fata de voi, ma stradui sa nu va insel increderea in mine si sa nu va dezamagesc.
Inca odata va multumesc din toata inima.
Cu stima,
Huck

Evenimentele Bourbon in eter la TLM

Written on 09:40 by Constantin Manoliu aka Huck

Tocmai am descoperit , spre rusinea mea tirziu, dar mai bine mai tirziu decit niciodata, ca TLM a pus pe site-ul oficial si o arhiva a emisiunilor sale printre care si emisiunea Fii cool al carei redactor este buna mea prietena Alina Cojocaru si prezentata de simpaticul Razvan.
Astfel am reusit sa descopar emisiunile in care au fost prezentate direct sau indirect evenimente desfasurate la Bourbon House si pe care sint convins ca nu multa lume a reusit sa le vada datorita orei de emisie , ora 14 simbata.
Asa ca am zis sa postez linkurile catre arhiva pentru cei ce doresc sa vada sau sa revada evenimentele.Vizionare placuta!
P.S.Multumiri echipei de profesionisti ai emisiunii ce intodeauna au raspuns prompt dorintelor noastre de a participa la evenimente.
1.Petrecerea din 13 octombrie 2007 cu Dj Claus
2.Petrecerea din 17 noiembrie 2007 Eine kleine nacht musik cu Cornelito
3.Vernisajul artistei plastice Smaranda Bostan Art me Up iulie 2007
4.Deschiderea sezonului petrecerilor de toamna Bourbon House seara Golden disco 80&90

Comentariu la intrebarea de 1000 de puncte

Written on 21:01 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!!

Codrul bunelor maniere - capitolul 4

Written on 22:31 by Constantin Manoliu aka Huck

14.Daca esti norocoasa din familie si pleci cu ceva carduri la tine sa ai de vreo `ceva` la nevoie, musai trebuie sa te infingi rapid in high life-ul local unde sa faci tot posibilul sa epatezi ca prospatura . Nu rata nici un mascul de rasa ,chiar daca a doua zi iti blestemi zilele de cit de mult ai privit tavanul iar portofelul e la fel de gol. Da bine la cv si ai toate sansele sa iti indepartezi posibilele adversare, cu care e bine sa fii in aparenta cit mai buna prietena, chiar daca asta costa destule excursii de shopping, multe cafele la mall, ori sedinte in plus la SPA.E o jungla viata la oras, lupta pentru existenta e dura, putini sint cei ce inteleg ce greu e sa fii pitzipoanca sadea.
15.Daca epuizezi motivele pentru care se golesc cardurile(spagi la examene, cazare, nevoi personale,etc)si babacii alimenteaza greu conturile,nu e bai, oricind se gaseste o masina sa te duca la un suc si ai destul timp la dispozitie sa gasesti solutii de compromis, ca doar nu are kilometraj cu foaie de parcurs, mica masinarie cu care esti dotata.
Scopul scuza mijloacele pina la urma, e o replica ce va inchide gura multora, mai ales ca se stiu cu musca pe caciula
16.Baietii mai nevoiasi clar trebuie sa plece la schimb de experienta in strainatate, exercitind si experimentind diverse meserii traditionale astfel ca intr-un timp record sa adune capital de investit in tara pentru mersul bun al cluburilor si bunastarea tinerelor aspirante la o viata mai buna..
Lipsurile si pericolele indurate pentru o masina tare si un cont bun de spart intr-o luna de concediu acasa, sint inzecit recompensate de ascensiunea rapida ,chiar daca provizorie, in elita.(Poti motiva ca afacerile te vor negresit in departari,astfel ca iesirea din scena sa fie cu guri casca si numere de telefon )
17.Cine nu are chef de asta, poate sa isi fabrice rapid o imagine , transformindu-te in un veritabil om de afaceri foarte simplu.Faci rost de vreo citeva chei de masina si o telecomanda de alarma pe care le agati de cheile de acasa, investesti rapid in minum 2 telefoane fitoase,bintui magazinele second dupa ceva toale de firma sau bazarul pentru niste facaturi,combini ceva gainarii toata saptamina mincind doar conserve sau pe unde apuci;astfel in weekend ai posibilitatea sa gravitezi pe linga fitzosi cu care te dai prieten, avind si buzunarul plin pentru eventualele situatii de urgenta.
Daca imaginea e bine lucrata, ai toate sansele sa combini dive de carton ce ies in club cu haine de imprumut la fel de chinezesti ca si tine.
Va urma..

Codrul bunelor maniere - capitolul 3

Written on 22:03 by Constantin Manoliu aka Huck

9.Ai ajuns in sfirsit la virsta majoratului.Felicitari.E un pas important inainte pe care il astepti de mult , pentru noile oportunitati.Daca ai norocul sa ii faci cit mai esti in liceu, te-ai scos.Negresit trebuie sa dai la scoala de soferi pentru permis ca sa poti merge cu masina parintilor la scoala spre ciuda tuturor, inclusiv a a amaritilor de profesori pe care nu mai stiai cum sa ii mai injosesti.De esti si mai norocos poti chiar primi masina ta cadou ca de parintii la vremea lor nu aveau dari si doresc ca tu sa ai, sa nu fii oropsit de soarta.
10.E timpul pentru facultate,Nu conteaza daca ajungi sa o termini.
Imoprtant e sa intri caci se deschid noi orizonturi pentru intregirea fiintei tale.Fetele mai oropsite de buzunar, ce cu greu au indurat anii de mizerie si lipsuri ale liceului,(ciuca batailor pe mai intelesul tutor,tocilara,etc ) le recomand sa se deplaseze la studii in orase cit mai indepartate de casa , astfel incit transformarea peste noapte datorata lipsei ochiului parintesc sa nu ajunga la urechile nimanui.
De obicei ai parte de un soc, la contactul cu o masa si mai mare si mai pestrita de oameni, dar il treci repede ,caci ai deja planuri facute de acasa pentru orice situatie.
Cu cit mai departe ,cu atit poti parea orice altceva decit esti punind in valoare ceea ce mama natura a daruit, caci e singurul lucru pe baza caruia poti accede mai sus.
11.Astfel ai o multime de meserii practicabile usor, in necunostinta de cauza a celor de acasa, unde poti lua contact cu posibile surse de finantare(vinzatoare mall,ospatar,animatoare,promoter,operatoare videochat,etc). Munca grea nu e facuta pentru tine, desi te stradui ,insa constati ca esti si mai gaina decit acasa.
Imaginea necesita fonduri de investitii si esti satula sa mai faci foame in continuare ca acasa.
Preferabil sa adopti o dieta cit mai ieftina ,astfel ca economiile facute ,sa le cheltui cu folos pentru inaginea de pitzipoanca.Suferi putin dar te gindesti ca pica mai usor in nada investitorul.
Ca la FNI ca sa fac o analogie,pui odata si cistigi de 8 ori.
12.Trebuie sa inveti sa evaluezi bine cheile de masina si casa, portofelele ticsite,calitatea hainelor si timpul petrecut in locurile publice de catre mogulii financiari,astfel incit sa poti obtine maximul cu efort cit mai minim.
Atentie ,mai poti cadea in ispita, datorita dorintei acerbe de a avea si cheltui,asa ca incerca sa te abtii pe cit e cu putinta si sa nu iti pierzi firea la primele impresii,si sa iti iei tepe memorabile cu facaturi de masculi.
12.Mulge tot ce prinzi dupa ce ai creeat un standard minim la care sa te raportezi, fara mila,chiar daca ai parte de oameni buni linga tine ce ar putea sa iti indeplineasca dorinta de a fi iubita ca in visele copilariei cind inca nu ai descoperit ca dragostea nu tine de foame; important e sa nu fiii distrasa de la scopul propus .
13.Ai grija ca in fiecare dimineata sa mergi la oglinda si sa iti spui cit de frumoasa si inteligenta esti,sa nu disperi si sa nu uiti sa nu te abati de la scopurile propuse iar peste zi sa iti mentii atentia cit mai treaza sa nu pierzi trenul vietii,peste zi sub nici o forma sa nu te dai de gol, sa nu te arati disperata de situatie si sa astepti seara unde in intimitatea ta poti sa iti tipi durerea si sa injuri de zor curva asta de viata.Ai grija imaginea ta exterioara conteaza.
Va urma…

Codrul bunelor maniere - capitolul 2

Written on 21:50 by Constantin Manoliu aka Huck

6.Cum esti prea tinar sa o arzi prin cluburi, profita de ocaziile cind parintii o sterg in weekend pentru petreceri underground unde poti cocheta cu alcoolul si tigarile sau alte vicii.Totodata poti incepe eventual si viata sexuala ca deh e plictisitor sa faci parte din cercul viriginilor, iar baietii mai mari posesori de material si masina nu stau sa te astepte pina te hotarasti tu.Pentru incepatorii – masculi e chiar indicat sa o faci pentru a-ti consolida pozitia in gasca de la scara blocului neposesori de vila ca si tine si a caror distractie se rezuma la a inghiti in sec,ascultat manele ,bere la pet, bataia de joc fata de orice si oricine si o masturbare seara la culcare.
7.Nu uita sa iti faci cont pe Messenger si sa inveti limba specifica (k,cmf,fata,omg,etc)cont pe hi5 unde sa iti publici pozele facute pe la iarba verde ori prin concedii cu parintii cit mai dezbracata cu putinta ca sa verifici pe baza numarului de comentarii daca mai ai de lucrat la imagine sau nu.alegeti pseudonime cit mai graitoare pentru personalitatea ta gen printzesikdulcik,fatakreiubi,etc.Exclude definitiv din ocupatiile de acasa, cititul cartilor ;daca totusi trebuie, asta in caz ca parintii au o bruma de atentie pentru educatia ta, limiteaza-te la dulcegarii gen Sandra Brown si completeaza cu orice revista pentru adolescenti ce te invata ce si cum sa fii in viata ascunse sintre copertile vreunui manual .
In acelasi timp tine aproape telecomanda televizorului ca sa poti urmari emisiunile preferate ale vedetelor idoli,gen Monica,Oana,Laura etc in paralel cu ascultatul in surdina de manele ori alte muzici comerciale , desi lumea te stie de o fina cunoscatoare de muzica buna.8.Pentru posibilitatile materiale reduse, abordarea unui curent cit mai aproape de emo, cultivarea de activitati casnice gen surf pe net dupa tot felul de inutilitati si pornoace, gaming sau birfe interminabile pe mess ,sint singurele variante de a toca vremea in asteptarea momentului potrivit.Mai poti incerca sa aborzi o imagine rebela, anti-sistem, ajutat de curentul hip – hop, tinute cit mai kitch posibil cautind pe orice cale sa impresionezi anturajul

Codrul bunelor maniere - Cum sa fii un roman adevarat

Written on 20:58 by Constantin Manoliu aka Huck

Din lecturile zilnice de bloguri, am observat ca trebuie sa publici articole interesante, cit mai la zi, despre dilemele poporului.
Cum dispun la rindu-mi de un program ce imi releva cum ajunge lumea sa ma citeasca, adica imi arata expresii sau cuvinte dupa care se da search pe google,constat ca sint destui debusolati in a-si gasi calea in viata, atit vreme cit e foarte frecventa expresia ``Cum sa...xxx`` , unde xxx e inlocuit de exprimarea unui scop.
Asadar se simte nevoia unui mic ghid pe care il intitulez `Codrul bunelor maniere sau cum sa fii un roman adevarat``
Bineinteles e open source, adica e deschis pentru completare si imbunatatire de catre oricine vrea.
1.Descopera intii ce esti.Fata sau baiat, pentru ca fiecare dupa caz se supune unor reguli diferite.
2.Dupa lamuririle de rigoare, vezi de copilareste pina pe la vreo 13- 14 ani, cind e timpul sa iti incepi drumul anevoios in viata, la fel dupa caz.

3.Ai grija sa iti descoperi calitatile cu care te a inzestrat mama natura si cauta sa le pui cit mai mult in evidenta : cursuri de machiaj, modelling,shopping,reviste de specialitate caci iti va folosi pentru viitoarea imagine de pitipoanca iar ca baiat, invata sa fii de cartier, educa-ti limbajul catre cel elevat, de cocalar, eventual incepi sa mergi si pe la sala,si gindeste-te la planuri de cum sa cuceresti o lume intreaga, incepind de la buzunarele altora. Ah, si cel mai important , foloseste mersul la scoala doar pentru a exersa ceea ce inveti acasa de la tv, oricum educatia nu iti foloseste la nimic.
4.Descopera –ti pozitia sociala.Daca esti din provincie, din o familie de sub medie, canalizeaza-ti ura lipsurilor intr-o dorinta acerba de parvenire, pastrind aparentele, pozind in o persoana sincera si cinstita pe care nu o intereseaza valorile materiale ci din contra exaltezi de romantism si spirit.
5.Daca ai parte totusi de parinti cu stare, e timpul sa incepi sa exersezi de zor pozitiile de pitipoanca si cea de mascul feroce.Ai grija sa stie toata comunitatea cit de sus esti pe scara sociala, prin orice mijloace.Antrenamentele prelungite sint intodeauna cheia succesului.

Va urma...

Inzidire de toamna

Written on 00:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Vorba unei delicioase si inteligente, Jane, ma termina toamna asta, venita prea repede si plina de amaraciune astenica.
Atit de plina de amaraciune incit nu mai fac distinctia dimineata, daca imi e amara gura de la ficat ori de la aerul pe care il respir.Pe linga asta si trecerile dincolo, mai car dupa mine caramizi cazute in crestet , cadou zilnic de la pirdalnica asta de viata, cumva sa imi iasa pe ochi bruma de liniste capatata in concediu.
Caramizi ce imi blocheaza toate in mine, ma inzidesc timpuriu, consumindu-ma si cretinizindu-ma.Parca e o conjuratie in tot si in toate astfel incit pe orice cale sa nu imi fie bine, sa nu imi gasesc linistea.
Mizeria umana e si mai pregnanta parca, griul zilnic straluceste inlucit de o nepasare aproape sinucigasa.Nu e zi in care buba asta crescinda sa nu mai faca o infloritura,un neg pe suprafata-i si asa plina.
Zilnic vad cum cad victime din ce in ce mai multi.Puroiul se raspindeste cu o repeziciune fantastica, mai ceva ca o epidemie in masa.
Incompetenta, iresponsabilitatea, parsivismul de orice natura,fatarnicia, ipocrizia, minciuna, snobismul desi injurate si blestemate, sint atit de folosite incit micile tabieturi cotidiene au devenit desuete.
A parea altceva decit esti, a friza pozitii sociale ce nu ti se potrivesc, a masca cu indolenta superficialismul sint legi primordiale ce guverneaza de zor un sistem putred in substanta dar poleit cu grija de fiecare individ ce se raliaza acestora.
Chiverniseala de doi lei si admiratul in oglinda spoiesc de zor caractere ce isi ordoneaza viata doar dupa instinctele primare de a fi si de a avea cu orice pret indiferent de consecinte, intr-un narcisim deviat si deviant intru ideea de a fi buricul pamintului in jurul caruia se invirte toata lumea.
Zimbetul pe fata si sictirul de prin spate, afirmatiile ``Eu sint cel mai ..` ,`Nimeni nu mai e ca mine..` sint pe post de rugaciunile de fiecare dimineata a unei zile care nu trebuie sa treaca fara a perfectiona o imagine demna de mila de a parea altceva decit esti, intr-o amagire continua.
Toata lumea comenteaza, striga urla, scrie ,dar de fapt nimeni nu face nimic.Am renuntat la a mai citi ziare, urmari emisiuni tv ori radio, tocmai din aceasta cauza.
E vorbarie multa si degeaba.Am incercat sa gasesc ceva relevant in lideri din alte zone media, si aici ma refer la internet, dar si aici puroiala se digitalizeaza si erupe.
Incep si eu din ce in ce mai mult sa cred ca solutia e sa mi se rupa de Romania, de oamenii ce ma inconjoara si cu durere in suflet sa imi fac bagajele catre alt colt al lumii, in speranta ca o sa imi petrec ultimii ani din viata asa cum imi doresc eu.
Imi pare rau dar nu pot juca un teatru zilnic ce nu im face atit de multa placere cum o fac majoritatea altora , marionete sau actori de proasta calitate ce intepreteaza de zor o parodie a vietii in speranta ca ei vor insela mai bine ca altii sau ca nu vor fi inselati la rindu-le.
Cineva ma intreba acum ceva vreme in urma, despre pina unde isi poate calca demnitatea un om numai in dorinta de a avea el dreptate da a arata ca el nu greste si nu are nici o vina.Nu am stiut ce sa ii raspund.
Dar cred ca nu exista limita.E mult prea puternica dorinta de a arata ca el e invingatorul si tu invinsul, indiferent de disputa.
Responsabilitatea e o notiune ce se invata, nu te nasti cu ea.
Dar atita vreme cit stii ca poti invata mult mai repede sa ascunzi ceea ce esti si prin asta sa obtii avantaje nule si neavenite, e mai simplu.
Ca si respectul.Respectul pentru tine si pentru ceilalti ca oameni.
Nu exista.E buna vorba aia : Cum respecti pe altii asa te respecti pe tine!
Gindiri limitate de refuzul de a primi educatie, din negarea unor sute de ani de evolutie prin declinarea experientei altora, incapacitatea de a-si depasi conditia au ca rezultat oamenii de acuma.
Aparentele pot insela , dar nu vor ascunde niciodata adevarul.
Solutia?
Fuck`em ALL!

Secatuire

Written on 10:18 by Constantin Manoliu aka Huck

Secatuire.
Mocirla raului etern stoarce tot din tine.Tot ce ii bun si frumos, se evapora, oricit te stradui sa astupi orice por.
Trecerile dincolo, usuca.Simt cum imi mumifica sufletul si imi invinetesc sentimentele.Prinde coaja,se exfoliaza,ca si cum putregaiul ar tisni ca rugina de pe un gard vopsit la repezeala, fara sa cureti inainte cum trebuie.Ceva nu e compatibil,un ingredient lipseste,reactiei ii lipseste catalizatorul.
Ma simt agatat intre 2 lumi,opuse,cu granita in mine,impartindu-mi neregulat spiritul,un no man`s land pustiu,plin de victime inocente ale unui razboi inutil a carei cauza e de mult pierduta.
Trebuie sa invat sa fac armistitii.Sa invat sa spun si sa accept.
Sa iau ce e mai bun din amindoua, sa adaug ingredientele potrivite pentru licoarea ce imi poate hidrata secatuirea.Supa pentru suflet...
Secatuire.

Rascrucea Viselor 2

Written on 11:26 by Constantin Manoliu aka Huck

Si iar am trecut.De data asta constient cit de dependent sint.Da sint.Exist.Si incep sa urasc asta.Exist unde nu trebuie.Vreau acolo.Sa fiu o umbra.Sa tin umbra.Sa nu mai fiu mediocru.Sa nu mai imi fut creierii.Si viata.Caci dupa standarde, sint dus,trecut,plecat.Acolo nu conteaza.Nimeni nu iti valideaza,dreptul de a trai.Din contra.Te obliga sa traiesti.O corvoada pe care multi o refuza.Eu nu.
Stau si astept.Ma uit la ceas,cu pofta sa musc din secundele ce vor sa vina.Acele se misca in ciuda,desi par ca se fugaresc,racii le dau ceata.
E inca lumina.O lumina ce doare,adinc.Si pute.Duhneste putreziciunea colturilor de vise scapatate in cotidian.Acolo sint vii,ambrozie si nectar, cu un parfum perfect de perfectiune.Aici put.Se oxideaza rapid,macelarite de tocitele lame sinucigase.
Intunecata seara,tacuta, imi arata calea,ma intreaba ce beau.Imi beau otrava sufletului,constient.Usor,zidurile pufoase se destrama, unse de grasimea nevolniciei.
Simt ca incep sa plec acolo.
Arunc linstit, aromele amorfe,si ma scufund,scrijelind coperta deja uzata.Putreziciunea disperata, vrea si ea sa treaca,ilegal,cu macar ceva molecule.Noroc ca alcoolul isi face vesnica datorie,supus,ciineste aproape, iresponsabil de responsabil.
Simt ca ma formolizez si prind curaj, sa pasesc.Imi imbrac tinuta de gala,armura ruginita.Caut prin tolba, DEX- ul cuvintelor simple ce dor.Si dor.Dar pe mine nu ma mai doare.Caci am invatat sa fiu simplu ca si ele.Simplitatea e sublima.
Sublim.Perfect.Simplu.Umbra.
Ma asteapta,linstita, in formele ei de alb si negru, culori fundamentale.Nu exista gri,acolo.Doar alb si negru colorat.
Zimbetul imi spune ca am trecut cu brio, pragul prafuit de amintiri,fara sa misc vreo frintura de siliciu temporal.Duhoarea ramine in urma,impiedicata,strivita de fereastra.
Cuminte, ma asez, la umbra, cavalereste,fara sa imi privesc destinul.Nu am nevoie.
Nu vreau sa ii vad culorile si formele.Doar sa le pipai.Si sa imi inchipui.Caci acolo e permis.
A mea ingenuchiere,e inteleasa,notificata si parafata.Asta imi confera dreptul sa merg mai departe.
Trec inca o muchie, si ma asez la masa.
Morrison imi susura in urechi, un bun venit ce imi unge direle de pe suflet si ma imbiie la un gram de fericire.
Umbra,tacuta,tace,caci am prins curaj.Oare am mai trecut un prag?
Morrison imi zice sa nu bag de seama.Sa astept.Picatura isi face efectul si creierii imi explodeaza, colorati in acelasi alb si negru fundamentali.
Imi ia mina si imi pune in ea cu blindete parinteasca zarurile.
Alege o masa, imi zice, dupa ce mai da o dusca de vise.
Ma uit la dealeri.Prima iubire imi face un semn de numai noi stiut.Inca il mai stie?
La alta masa,tata, isi arunca in joc ultima secunda, desi nu ar trebui sa mizeze atit de mult.
Umbra e mai in spate.Tacuta in tacerea ce o face sublima.
Toti asteapta si asta ma copleseste.Imi aduc aminte ca sint acolo.
Ma indrept calm spre umbra.Arunc usor pe masa stravezie, bruma de suflet ramasa.
Morrison imi tine spatele, si imi mai picura un gram.
Asta imi place la tine! imi toarna in urechi.
Calma, umbra accepta miza.
Astept.
Sa vad ce pune la bataie.Scoate o amintire,pe care docil o accept la rindu-mi.
Arunc.
13.
Jim,se bucura.Zarurile au fost aruncate.
This is the end my friend.
Ma ridic ,impleticindu-mi fiinta.Umbra tace.A pierdut sau a cistigat?
Fara sa vreau mai trec o muchie, neobservata de linga masa.
Gradele imi rup capul.Inteleg.Am pierdut.I`ll never look into yours eyes again..
Urlu.Tip.Strig.Imi rup corzile vocale si le ofer lui Jim sa imi cinte.De jale sau de bucurie?imi raspunde,intinzu-mi sufletul pe chitara spre o vesnica acordare.
Cinta Jim,doar atit ,mai cinta....
Va urma...