Inelul cu diamante

Written on 22:16 by Constantin Manoliu aka Huck

6600: de ce diamantul
6600: de ce comparatia cu el?
djhuck2002: huh..nus..asa imi veni
6600: aha:P
djhuck2002: ai vz ca sa stirnit lumea la cometarii
djhuck2002: :))
6600: da la celalalt.. dar tot n-am de ce sa ma iau de ei :))
djhuck2002: :))
6600: ele de fapt
6600: :P
djhuck2002: :))
djhuck2002: da sint comentarii si pe netlog
djhuck2002: si pe ala din status
6600: dar s-a trezit vreo cienva sa comenteze mai mult decat trebuia?
djhuck2002: huh..depinde cum consideri
6600: adica in contradictoriu
djhuck2002: foarte putin..gresisem undeva ..uitasem sa pun gazela in ghilimele...
djhuck2002: si sa luat romanita d emine...
6600: ahh aia am citit
6600: si te-a corectat romanita
6600: da
6600: :P
6600: aici aea reptate, no comment:)))
djhuck2002: :))
djhuck2002: bineeeeeeeeee
6600: =))
djhuck2002: :-
P6600: :P
djhuck2002: mhoaaa da ce comentariu...ma spart
6600: ?
djhuck2002: pai la diamantul
djhuck2002: e un commnet
6600: kkt.. pacat ca n-am un semn la messenger sa-ti arat reactia mea:))))
djhuck2002: =))
djhuck2002: da di ci blia?
6600: pai in loc sa comenteze strict despre ce ai scris si despre ce ai surprins acolo ea baga vrajeli de parca ea ar fi fost autoarea
6600: nu tu
djhuck2002: :))
djhuck2002: pai a scris mai in felul ei
6600: ma.. nu a scris direct ce crede... suna mai mult a pupat in fund
djhuck2002: :))
6600: da ceva gen french kiss.. de-ala la greu
djhuck2002: =))
6600: care daca exagereaza o dai in greturi
djhuck2002: pai dai replica
djhuck2002: :))
6600: :))))
6600: nu ca pe urma ii da o replica tot in acelasi stil facut.. tot cu pupat in fund (la adresa ta,m evident)
djhuck2002: =))
djhuck2002: mdea..
djhuck2002: da nici ca ai vrea sa scrii ceva
6600: =)))
6600: ma.. initial vroiam sa iti zic ca nu mi se pare potrivita comparatia care ai facut-o din cauza duritatii pe care o inspira diamantului
6600: dar mi-ai zis ca nu a fost practic voita comparatia asa ca..
djhuck2002: :))
djhuck2002: diamantul e supremul pentru orice femeie
djhuck2002: asa ca..
djhuck2002: de aia poate am ales
6600: supremul?
djhuck2002: intreaba orice femeie ce isi doreste...
djhuck2002: diamante
6600: da.. asta e ce-si doresc sa aiba, nu cu ce vor sa fie comparate
6600: diamantul e doar frumos sa-l privesti si atat
djhuck2002: de unde stii?
6600: arata un statut al celei ce-l poarta, nimic mai mult
6600: pt. ca-s femeie bre:))) ma rog.. aproape
djhuck2002: aha..
6600: diamantul e extrem de dur... e o piatra si atat
djhuck2002: deci asta cautati voi..confirmarea statutlului
djhuck2002: prin diamante
6600: nu..6600: diamantul se foloseste f mult la inelele de logodna, right?
6600: eu la ele m-am referit mai mult
djhuck2002: asa..
6600: nu includ si bijuteriile de zeci de mii de euro ca mi se pare stupid sa-ti faci un scop in viata din a detine acele bijuterii
6600: si nu le vrem neaparat din cauza ca-s extrem de scumpe..
6600: ci pentru ca s-a ajuns la acea idee ca inelul respectiv sa fie cu diamant
djhuck2002: aha...uite cum am mai invatat ceva..
6600: si reprezinta doar frumusete..
6600: si atat
djhuck2002: mdea...
6600: :P
djhuck2002: o sa reftific..postul
6600: :))
djhuck2002: si o sa gasesc alt titlu
6600: :
Ddjhuck2002: desi intentia mea a fost buna
djhuck2002: da ma rog..
djhuck2002: noile ordini mondiale...
6600: eh hai ca nu ti-am zis-o in nume de rau..

Multumesc.Un prieten adevarat.

Diamantul

Written on 23:02 by Constantin Manoliu aka Huck

In urma unor mici probleme la locuinta mea,am fost nevoit sa ma reintorc pentru ceva vreme in casa parintilor mei.
Acum in linistea calduroasa a noptii, descopar cit de mult a lipsit inimii si creierului meu,in toti acesti ani in care am umblat oarecum cu cortul,senzatia nativa si sigura a unui loc numai al tau ,ce te inconjoara ca o mantie protectoare de toate vicisitudinile,imbibata cu aromele copilariei si adolescentei.
Cred ca asta ma face si atit de prolific in a completa blogul,grabit parca cumva ca pe vremuri sa descopar cit mai multe sensuri,sa domolesc freamatul trairilor,sa adun ginduri disparate.
Cumva am senzatia,ca aici,atunci cind intru,un ceva imi perie o anumita stare de ceata,imi dezbraca neuronii de rutina,imi incalzeste frigul din inima,ma intoarce in timp si imi da din energia de odinioara cind despicam pina la ultimul atom toate de ce?-urile.
Si astfel intr-o singuratate dorita,imi apar sclipirile,acele despre care vorbeam mai devreme,atit de trebuincioase.
Intr-o vreme le descopeream pe strada mergind agale,in autobuz sprijinite usor cu capul de geam,la coada la magazin cautind febril maruntisul in portofel,pe o banca in parc adincita in lectura,la o fereastra numarind stelele in plimbari nocturne,scintei de o secunda in mica comuniune a drumurilor vietii.
Periplul meu zilnic ,acum, se desfasoara mai mult noaptea si rareori mai reusesc sa descopar ceva sclipiri de diamant in paienjenisul vietii de club,plina de umbre intunecate ,zombies,facaturi,chinezarii ieftine sau alte turcisme.
Si totusi le caut , poate din obisnuinta,poate dintr-o dependenta ce survine din nevoia de confirmari,poate am devenit colectionar,poate fac un studiu al sclipirilor diamantine,poate le consider muze ale meseriei,poate....
De obicei apar cind te astepti cel mai putin ,in acele nopti fade in care stii de la bun inceput ce se intimpla,nopti in care te arunci linistit intr-o dulce nepasare imbibata in alcool,cind cel mai bun prieten iti e ceasul de care uneori te rogi sa se grabeasca,sa ajungi cit mai repede in cuibusorul tau.
Usor,pahar dupa pahar,piesa dupa piesa,se instaureaza un blur,un mix de parti corporale,mirosuri,sunete,umbre,blur ce estompeaza si incetineste feedback-ul letargicilor,iat incepi sa vezi doar mapa de cd-uri si butoanele mixerului.
Cu gesturi conditionate reflex,aproape robotice,incepi sa rezonezi doar cu interiorul tau,fara sa iti pese de nimic,adincit intr-o salata de sunete ce curg prin venele tale,cu neuronii ametiti de mii de conexiuni intimplatoare intre notele muzicale.
Deodata,in tot acest amalgam,incepe sa sclipeasca oarecum pierdut,un flash de o zecime de masura universala,pe care il remarci ca o distorsiune atemporala,un fel de picnic la marginea drumului,ce te determina sa iti schimbi procentul alcool/energizant catre o doza care sa implice pornirea radarului si a sistemelor de analiza si control.
Cu amestecul de carburant dozat pentru full power,incepi sa rupi pinza lipicioasa ce te invaluie,fugaresti neuronii sa scaneze cit mai repede zona de contact.
Si brusc descoperi.Ochii.Limpezi.Care si ei la rindul lor scaneaza.Isi cauta un punct de sprijin,un refugiu,un colac de salvare,un ceva pe care sa isi traga sufletul.Intodeauna pe ei ii vezi primii,urmati de o bucla cazuta pe obraz,ori vreun sin abia mijit dintre marginile bluzei sau un pliu desfacut pe o coapsa,naiv.
Usor,primesti toata imaginea,ca si cum ai downloada o poza de pe vreun site si calm incepi sa vezi ansamblul.Uneori e atirnata distant la bratul vreunui cavaler fals,alteori e in vreun grup ciripitor pierduta in gindurile ei satula de tiriala turistica a noptii.
Brusc,realizeaza ca e privita altfel,ca nu mai e dezbracata din priviri,ca nu mai e masurata de miinile ascunse in buzunarele unor aliterati imbuibati de alcool ,ce isi pipaie madularul ca sa nu uite dimensiunile barbatiei lui,nu mai trebuie sa zimbeasca timp ca raspuns unor intrebari fara esenta sau unor propuneri direct de indecente.
Calm,se instaureaza un dialog din pleoape, ce se transforma usor in buze,dialog ce se transforma usor intr-un flux de energie pozitiva,energie ce ii da puterea sa se extraga din mediul nociv si sa isi croiasca drum in apropierea pupitrului cit mai aproape,fara sa piarda legatura.
Limpezit o fractiune de secunda,incepi sa cauti acele piese de valoare,cu versuri pline de incarcatura emotionala,pe care usor, i le dedici.Degajata,cu o naivitate aproape perfecta,iti accepta complice invitatia de a asculta si a simti,te lasa sa ii iei deziluziile si oboseala,sa i le amesteci cu cele din piesa,si apoi sa i le intorci total transformate intr-un univers de sentimente colorate.
Deschisa,absoarbe lacom dansul neuronilor tai,ii asculta tacit pe cei ce te mustra tot timpul ca ti-ai pierdut prea devreme speranta in a gasi femeia ideala,acel mix de femeia -Balzac,femeia - Eminescu,femeia - Minulescu,Femeia - Holban,in fine,toate acelea pe care in decursul anilor le-ai stocat prafuite pe rafturile inimii tale,le multumeste discret celor care ii fac complimente sau ii fac curte precum in vremuri demult apuse,elegant,curtenitor de englezesc,dulceag de frantuzesc sau focos de italian.
Apoi,desi mai devreme te rugai de ceas sa fuga,incepi sa te rogi sa se opreasca,sa puna o pavaza luminii ce mijeste usor printre faldurile perdelor.
Ea,la fel de speriata de sfirsit,iti transmite ca va reveni sa isi incarce sufletul cu acel preparat de muzica si sentimente,orecum necunoscut pina atunci,ce clar ii face bine.
Sclipire din ce in ce mai palida,isi reia locul,zimbind din ochi,constienta ca si tine de paradoxalul existentei acestor clipe,care usor vor ramine peste ani,leacul noptilor de singuratate.
De cele mai multe ori se intorc,unele la fel de proaspete ba chiar mai inflorite,altele se matuiesc din proasta slefuire a mesterilor pe mina carora se lasa,unele imi devin prietene linga care imi pot plinge linistit amarul,altele iubiri tacute si ascunse,platonice.
Le urmaresc,spectator tacut,traseul,al unora catre o vitrina ce le pune in valoare,al altora catre un univers de dileme,de trairi desarte,oferindu-se unor ambalaje frumos colorate.
Si astfel,zorile,desi ar trebui sa fie inceputul unei noi zile,devin fara de tagada,butonul stop al unui mix,incuietoarea mapei de cd -uri,pe care obosit,o mingii cu promisiuni de mai bine.
This is the end,my only friend..the end.

Vieti duble

Written on 21:25 by Constantin Manoliu aka Huck

Ieri incheiam postul cu titlul de azi cu gind sa nu uit ceea ce imi trecea prin cap aseara,lucru de fapt inutil,caci intre timp am mai crescut,am mai vazut,am mai citit si probabil ordinea e alta.
Vieti duble,asta imi inspira toate aceste acte teatrale,unele ieftine si de prost gust,altele aproape perfecte,insa toate rezumate intr-un singur cuvint,falsitate.
Si nu ma refer aici la acel aspect al vietii intime,ca a doua viata,acea zona in care sintem noi insine,acasa,pe care il are oricine si e normal sa il tina pentru el,ci la acel comportament diferit functie de situatie si anturaj.
Deseori,oameni pe care am avut ocazia sa ii cunosc noaptea,m-au surprins ziua,aproape la un pas sa nu ii recunosc,uneori,chiar jenati de intilnire plecau ochii evitind cit mai mult contactul sau chiar punindu-ma in situatii penibile in care ma trezeam vorbind singur.
E stupid sa constati ca lumina zilei dezbraca foarte bine, sa vezi ca ,pe zi ce trece, multi o urasc pentru sinceritatea cu care ne da adevarata forma,in detrimentul adevaratelor calitati ale ei.
Desi daca stai sa te gindesti,insasi acest schimb lumina - intuneric pare o forma de viata dubla,dupa cum de la aparitia vietii au existat clar departajarile:lumina = caldura, fericire ,sinceritate,viata;intuneric=frig,ura,minciuna,moarte.
Insa partea proasta e ca exista si reversul medaliei,insasi ziua gasesti aceleasi exemplare de viata dubla,cumva avind grija sa spulbere teoriile vietii de noapte.
Si spun asta,uitindu-ma,atunci cind am mintea treaza,in jurul meu ziua.
Si vezi aceleasi fete triste,machiate frumos,luptind din greu sa para altfel decit sint,parca cu un zbucium mult mai mare decit noaptea.
Le vezi oriunde,in autobuz unde crispati si acri evita contactul sub orice forma marcati de martirizarea calatoriei in comun desi noaptea ucid aparatele taxiurilor,in magazine unde isi cumpara cele mai ieftine dresuri ascunsi penibil pe dupa rafturi desi noaptea apar imbracati in mantii regale,in fata vreunui fast food inghitind grabit aproape din 3 inghitituri un hamburger desi in weekend ii gasesti in cele mai bune restaurante,le auzi soneriile telefoanelor ale caror ritmuri sint cu totul altele decit cele de seara cind telefonul e purtat cit mai vizibil la incheietura miinii prin vreun club si care de obicei e folosit maxim in drumul catre toaleta etc.
Incerc sa inteleg de ce a devenit un sport national favorit sa ne ascundem indentitatea ,constienti ca nu e un lucru bun,in spirit de turma,aliniati in urma unor falsi idoli acceptind cu buna stiinta un teatru ieftin pe care toti il joaca zilnic fara de tagada.
Si toata lumea minte cu viiociune uitindu-se in ochii tai,de unde iti transmite ca stie ca tu stii ca e vrajeala dar trebuie sa incerci sa participi caci asa e sistemul,sa raspunzi in aceeasi banda de frecventa ca asa se poarta desi toata lumea stie adevarul.
Toti aborda un nivel de ignorare,de a nu vedea,de a intoarce capul.
Se striga in gura mare nu prostitutiei dar ziarul e plin de anunturi in vazul lumii la rubrica de rendez-vous ce te invita la o partida,invitatie cei drept invelita intr-o candoare a cuvintelor numai buna de folosita ca paravan.Si nu am auzit pina acum de acele fantastice autosesizari ale ``organelor`` in privinta acestui subiect si toata lumea tace si foloseste, si lasa asa ca merge asa.
E o complicitate zilnica,in a ne face ca ne facem,in a simti a nesimti,in a iubi a neiubi mai dihai decit pe vremea comunistilor,pe care am simtit-o pe pielea mea,insa,acolo era cumva o majoritate absoluta,era o intreaga masa de oameni impotriva a o mina de neoameni,pe cind acum ,toti,individual,o fac unii impotriva celorlalti,ca si cum de fapt,tot acel sistem de minciuna si ipocrizie pe care il foloseau doar cei de la virf a devenit acum accesibil oricui doreste sa il foloseasca.
Se pare ca nu am facut altceva decit, in goana noastra ignoranta dupa o stare de multumire a tuturor simturilor fizice,sa luam un sistem ruginit in custodie pe care l-am reciclat cit mai bine posibil adaptindu-i un dispozitiv precum cele de la telefoanele mobile sa i se poata schimba fata,disponibil oricind si oriunde.
Sint cumva multumit,ca,desi unii ma considera un neadaptat,imi pastrez principiile si ca pot vedea si simti peste limite impuse de sistem, ca nu ma las umflat ca un burete de toata aceasta ipocrizie egoista a indivizilor nascuti doar pentru a-si satisface nevoile fizice,ca nu am de gind sa regresez asa cum o face societatea de acuma.
Da,sincer omenirea regreseaza.
Usor,am avut grija sa ne facem sclavii consumului,sa creem sisteme subliminale de promovare a nonculturii,sa facem din ceeea ce secole dea rindul au constituit valori universale doar niste maculatura jenant aruncata in biblioteci false ce stau falnice in ochiul celor care ne intersecteaza ca o stampila a intelectului si inteligentei.
E mai simplu pentru unii sa isi construiasca vieti duble decit sa traiasca demni si impacati cu ei insisi departe de mocirla matragunoasa.
Caci mai exista si astfel de oameni.Si sint acea sclipire care uneori imi lumineaza negrul noptilor sau ceata zilelor.
Pauza de aspirina.

Dezordinea mentala

Written on 22:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Spuneam in postul anterior ca e distractiv sa ``citesti `` toate aceste amanunte,atunci cind ii privesti de la mica inaltime a pupitrului sau amestecat discret intre ei,in timp ce faci un mare efort sa nu rizi din inima cind susrprinzi detalii ce le decojesc mastile,e distractiv sa ii pui in situatii oarecum penibile si deconcertante cind ii intepi exact acolo unde ii doare,mirati ca ai trecut ca un berbec prin platosa bine lustruita si intarita,e distractiv ,cu zimbetul pe buze, sa ii naucesti cu bumerangul fitelor lor,e distractiv sa le intorci ca o oglinda manierele comportamentale pe care le ascund grijulii.
Nu de curind,pornit de acasa pe distractie,cum tot incerc in ultima perioada in incercarea de a ignora aspectele respective fara a ma mai consuma ,cum am ajuns la club am pus radarul in functiune cu gind sa imi gasesc ceva nou de studiat.Cum nimic nou nu era in zona,imi pornesc motorasele cu ceva shooturi,ceva discutii sterile cu tot felul de cunostinte,pastrindu-mi fortele pe mai tirziu,Usor ma dau si la program,incercind tot felul de retete antiletargice.
Incet atmosfera se incinge,fara a mai scana adinc prin sala,convins ca o sa fie o seara plictisitoare.
Brusc in raza vizuala,mi se ridica 2 tinere la unul din cei 2 stilpi la care se danseaza la inaltime,(cred ca e cea mai tare idee care am putut sa o am)ce incep sa incinga un dans cit se poate de lasciv,de ziceai ca pun blues-uri iar ele se credeau la vreun cabaret sexy.
Desi chestia asta se intimpla curent,ceva era in plus si facea sa imi intorc privirea destul de des,
Cum senzorii radarului din subconstient sint bine reglati,se aprinde flashul de serviciu ce imi ilumineaza zona,unde descopar si un macho cu insotitorul lui fix la baza stilpului ce alimentau de zor setea tinerelor talente.Scena era ceva de genul ca ,insotitorul cumpara bautura de pe bar ,aproape aveai senzatia ca e ospatarul lor personal,o livra docil celor 3 vedete cu grija maxima de a fi observat cu cita marinimie face el asta ,primea un zimbet intins de la ele si o bataie calda pe umar insotita de un bravo cit se poate de mai masculin de apreciativ.El afisa o multumire de boss,bucuros nevoie mare de banii cheltuiti desi daca remarcai atent cind platea ca ii cam tremurau putin degetele cind rasfoia bancnotele din portofel,putin aplecat aproape ascuns dupa macho,iar ei isi scapau usor un zimbet complice din priviri ce numai a multumire nu suna,ci mai degraba a bucurie ca au scapat de grija unuia din ingredientele distractiei,probabil in lipsa fondurilor nerambursabile de la parinti.
Toate bune si frumoase,ma apuc sa stau geana pe trio,care nu se dadea in laturi de la a inventa orice miscare ce ar putea sa atraga atentia,domnisoarele folosindu-se pe rind de macho,avind grija sa arate satisfacute si umede de pipaielile lui,privind superior de sus pe cele care isi muscau degetelele cu jiind la intregul spectacol.
Cum intodeauna imi coroborez programul cu nevoile celor din sala,introduc in program o piesa romaneasca de club,ce e foarte acceptata de majoritate.
Ei bine,in momentul in care au inceput versurile in limba romana,trioul intra in dezordine mentala,in special una din gazele ce probabil a fost crescuta de mica numai cu muzica straina de club,oripilata incepe sa isi expuna prin gesturi mai mult decit neaose si nepoliticoase aversiunea.
Greseala fatala a fost ca,toate astea se intimplau fix in raza mea vizuala si pe deasupra ma si mai privea direct in ochi,repetind gesturile.
Calm,desi poporul muncitor de distractie doritor,isi lua portia de chiote si buna dispozitie,opresc brusc piesa fix la refren cind ar fi trebuit toata lumea sa cinte la unison acoperiti de ritm.
Nici daca as fi strigat foc sau alt motiv de panica,nu ar fi fost mai mare uluirea tuturor mai ales ca mai si completez in gura mare cu o intrebare naiva:`E cineva pe aici caruia nu ii place piesa?``
La care un vuiet general se stirneste,completat de o intrebare venita chiar din zona de razboi de la cineva cu inspiratie:Da,chiar e cineva?
Si atunci pica degetul de la mina ce statea intinsa in aer ,pregatita de executie,fix pe silueta tinerei circotase.
Nu pot gasi cuvintele prin care as putea exprima stupoarea ce aparuse instant pe obrajori cit si gradul de intepenire,mai ales ca gestul,vazut de multa lume a fost urmat de o serie de amabilitati la adresa dumneaiei.In acest timp revin cu piesa,lumea se calmeaza si continua un pic mai lejer sa chiuie iar victima imi arunca un deget pe obraz si imi dedica un ``esti un mirlan`` din virful buzelor si se scoboara mai mult aruncat in bratele lui macho.
Toate secventa nu a durat mai mult de 15 20 de secunde,in schimb a avut un efect distrugator asupra cetei,ce a continuat spectacolul dar la un nivel mai redus cu o treapta,singurul public la care aveau acces erau doar cei din jur.
Sint convins ca nu va uita undeva in adincul subconstientului intimplarea,dar sincer nu am putut sa ma abtin sa las asemenea personaje sa isi bata joc de munca mea.
Nu cred ca eu am fost mirlanul atita vreme cit dezaprobarea a fost facuta publica fara a gindi inainte sau a verifica putin cu ochiul in jur sa vezi daca nu cumva esti singura ce comenteaza.
Sint constient ca nu pot multumi pe toata lumea ,nu cred ca exista cineva sa o poata faca,accept criticile bine fondate dar nu pot permite sa se instaureze ideea ca noi ce lucram in asemenea locuri de distractie sintem niste sclavi carora te poti adresa liber fara consecinte.
Pe de alta parte e trist.
E trist sa vezi cum,una din arte,arta muzicala,e coborita la rangul de ingredient de mina a doua,dupa bautura si tigari,in incercarea lor de a si proteja vietile duble pe care le duc,transfigurati in zombie nerabdatori dupa intunericul vietii de noapte.
Dezordinea mentala isi spune cuvintul.
Cit si vietile duble.Pauza de tigara.

Amanuntul partea 2

Written on 20:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Bineinteles am recitit si normal ,stilului meu plus datorita comentariilor atit scrise cit si vorbite incerc sa continui si sa completez tabloul general.
Intradevar,ar mai trebui introduse ceva tipologii sau mai degraba subcategorii la cele mentionate in partea 1.
Afisorii - ii poti denumi si spoturi comerciale,dupa permanentul aer de superioritate cu care isi defileaza ultimile achizitii facute in materie de masini ,haine,femei,beau cele mai deosebite bauturi;inclini sa crezi ca au semnate contracte de publicitate pentru promovarea in cluburi a celor mai prestigioase marci.Nu de multe ori am remarcat adevarate drame mute pe fetele lor cind observa la o alta persoana din club acelasi obiect pe care el sau ea il poarta cu un zimbet pe buze marcat de unicitatea sau detinerea prestigiosului titlu de primul posesor.
Circotasii - vin aproape tot timpul si ii auzi cum diseaca si toaca toate aspectele de ai impresia ca nu o sa mai calce a doua oara,Frustrati,nu scapa nimic furcilor caudine tesute din o educatie haotica de obicei facuta dupa tv si maculatura.
Dandys&Barbies - inzestrati de mama natura,genul ce duc la extrem aspectul fizic,pe care stau ore intregi sa il prepare,ca si cum venitul la club e un concurs de frumusete pentru rolul de Adonis&Afrodita,defileaza in permanenta cu un aer frivol,ca si cum iti face o favoare ca te lasa sa respiri aerul din preajma lor.Cel mai mult ma distreaza cind ii vad rapid dezumflati dupa un refuz cit se poate de direct la avansurile pe care le fac ,bazati ca mirosurile si dimensiunile bine lucrate la sala dau gata pe oricine.
Cetele si cirdurile - prima include grupuri compacte de masculi singuri fara un scop anume,unii tupeisti veniti sa dezbrace din priviri,altii timizi si debusolati ce nu vor sa stea singuri acasa bucurosi ca obtin macar o privire sau un zimbet,toti cu miinile infundate pina la coate in buzunare iar a doua e formata din feministe independente ce se simt puternice impreuna,ce vor sa iti demonstreze ca nu au nevoie de nimic altceva decit de coeziunea grupului ce susosteste tot timpul,dansind care mai de care in felul ei pe ritmuri total diferite de cele care le aud in club si de care sa te fereasca sfintul sa te apropii caci intri intr-o masina de tocat,incit nu mai indraznesti in viata ta sa ii zimbesti darmite sa te mai apropii de o femeie.
E distractiv sa le citesti micile omisiuni in mastile pe care le afiseaza,acele amanunte pe care nu se gindesc sa le ia in calcul atunci cind isi studiaza tinuta de iesit la club,amanunte care intuitiv te duc cu gindul si la ``dezordinea mentala`` despre care scriam mai devreme.
Insa asta face obiectul altui post.Pauza de o tigara.

Amanuntul

Written on 23:53 by Constantin Manoliu aka Huck

Iar ma lenevesc,desi am promis ca o sa scriu aproape zilnic,macar citeva fraze brute,idei disparate,precum bookmark-urile de la explorer,in ideea ca poate o sa imi fac timp sa le dezvolt. Desi laptopul imi da o destula mobilitate,se pare ca nu reusesc sa fiu suficient de online,sa surprind ideea abia incoltita,acele mici momente dragi mie,strafulgerari active pret de o secunda intr-un cuvint amanuntele unei situatii care se deruleaza odata cu tine.
Si au fost destule zilele acestea,cu virf mai ales in weekend.
Cum meseria imi e aproape de oameni,imi cere o dezvoltare sustinuta a capacitatii de memorare a acestor amanunte,pe care,desi de multe ori le dau sensul corect instantaneu,trebuie sa le stochez pentru analiza de a doua zi,in liniste,cu neuronii dezintoxicati de muzica la volum maxim si alcool.
Curios este,ca senzorial,retin mult mai multe in aceste conditii extreme,precum acea functie a aparatelor foto de a face x fotografii in o perioada foarte scurta de timp,una dupa alta.
In orice caz ,cuvintul de ordine in ultima saptamina a fost `dezordine`,atit mentala cit si fizica. Aia fizica sa zicem ca a fost mai usor de suportat,ea fiind doar o mica abatere de la canonul cotidian al vinturarii prin cluburi ,in gasirea celui mai plin,cu cit mai multe fete sau baieti,functie de necesitati sau de calculul orar al fiecaruia in lenea fara echivoc ce marcheaza in ultima vreme viatza de club.
Lene care de obicei se concretizeaza in a iesi la club fix in apropierea orei in care se apropie punctul culminant al distractiei,marcat de buna dispozitie al celor care cu stoicism inca mai cred in reteta invechita a venitului devreme,a socializarii pe un fundal muzical lejer,ce sa iti curete mintea in timp ce iti faci incalzirea cu un pahar ,dezmortind cumva incregatura betonata a neuronilor fortati la maxim timp de o saptamina la munca.
Si in viata de noapte se pare ca s-au insinuat aceleasi idei moderniste de a lua cei mai bun cu un efort cit mai mic,fara a contribui decit intr-o mica masura,sau fara a gindi la efortul depus atit de cei ce fac atmosfera cit si de clientii mai sus amintiti.
Amanunt aparent fara importanta,atita vreme cit oripilat de vesnica intrebare ``da de ce e asa de gol la ora asta?`,am cedat si am abordat subiectul ,raspunzind ``dar tu de ce crezi ca e?``. Bineinteles am primit clasicul ridicat din umeri si sprincene impreuna cu replica ``tu sa imi spui ca doar esti dj``,pe care o asteptam la fileu. Incerc repede sa intorc un raspuns,insa nu apuc datorita continuarii `hai ca noi plecam pina la clubul xyz sa vedem ce e si pe acolo si ne intoarcem cind e mai plin``
Inghit in sec,si ma pun pe ``fotografiat``,cine ce si cum intra si iese,reactii,soapte,explicatii,etc. Cert e ca desi a pornit cu stingul tot rationamentul a devenit foarte distractiv pe parcursul serii,alocind jumatate de creier complet finalizarii procesului,cealalta jumatate ocupata fiind cu determinarea unuu playlist muzical ce sa ii retina pe unii acolo iar pe altii sa ii scoata din letargie. Activitatea asta am mai desfasurat-o in decursul anilor de meserie,insa nu am luat in consideratie ca ar trebui ciclic inoita cercetarea dat viteza cu care isi schimba lumea cotidianul. Concluzia la care am ajuns in urma unei sa zicem categorisiri nu chiar foarte exacta avind in vedere cite tipologii exista,e ca stratificarea sociala cit si scarile sistemului se manifesta clar si aici.
Clientii fideli - Cei care au ales dupa criterii bine determinate,in general oameni carora le place sa se simta ca acasa,socializeaza usor,se bucura cind primesc un salut amiabil,nu iii motiveaza ceva anume in participarea permanenta la distractie.Sint din diverse straturi sociale,deobicei trag catre clasa medie.
Calatorii - Plictiseala,sau mai degraba dorinta de a fi pe val ,la moda,monden,etc ii caracterizeaza,au un program bine stabilit de a aparea in toate locurile de distractie,pot fi folositi ca jalon pentru programul din alte locuri,stii foarte sigur cind se inchide undeva pe traseu.Si aici e oarece amestecatura sociala ,dar tinde catre cei cu venituri peste medie atit prin munca propie cit si prin datorita conditiilor de acasa.
Nou venitii - Cei care afla de loc si vor sa vada cum e poate mai vin,desi nu ii caracterizeaza o viatza de noapte foarte activa.De obicei timizi ,ii simti imediat ca nu sint de ai casei,nici nu stau mult,dar exista posibilitatea continua sa apuci sa fidelizezi pe careva dintre ei.Stratul de pina la medie,oameni normali care ies rar functie de plictiseala cotidiana.
Vinatorii - Au fixat clar ,indiferent de sex,si afisat scopul de a pleca cu cineva acasa,sau a bea pe gratis,in orice caz noaptea nu trebuie pierduta.Aici chiar fac parte din toate categoriile sociale,incepind de la cei ce muncesc pe brinci o luna ca sa cheltuie tot intr-o noapte,snobi de tot felul,parveniti,nivel intelectual mediu,in general turma.
Am facut o generalizare putin cam prea dura,dar probabil o sa mai revin cu ocazia derularii `dezordinii mentale`de saptamina asta. Pauza de tigara.

Another day.The old shit.And the question.Da ma crezi mai proasta ca ea?

Written on 08:06 by Constantin Manoliu aka Huck

Din pacate,dupa cum ma asteptam ,am primit iar aceeasi intrebare.
E o intrebare la fel de importanta precum cele existentiale,DE CE EXIST?DE CE RESPIR?DE CE ?in general,intrebare fara de care nici Luna pe cer nu se misca.Si cica, noi,porcii de barbati,sintem misogini,niste animale fara simtire care nu cautam altceva decit sa ne `tragem` in barci.Cica noi am facut o adevarata religie,un cult milenar din slava organului,considerind masculinitatea supremul,nemaivazutul,nediscutabilul principiu dupa care toate se misca pe lumea asta.BIIIIIIIIIIIIIIP!Wrong answer.
Se pare ca,de fapt,sintem mult mai rezonabili,in cautarea celui ce se cheama respectul fata de sine,atita vreme cit dupa atitia ani nu am auzit din gura vreunui ceva crescut inutil in jurul p...lii,aceasta minunata intrebare din titlu.
Imi place sa cred ca,sint cumva un om educat.
Un om care isi intelege conditia,se accepta pe sine insusi fara resentimente inutile,fara intrebari stupide,fara a cauta sa imi gasesc un loc in clasamentul speciei.
Intodeauna am evitat sa ma compar cu altii,sa ma studiez in fata oglinzii,unde sa imi descopar calitati fizice native pe care sa le speculez la maxim,ca de,vorba aia ,daca El a dat de ce sa nu le folosim?
Cred ca nici macar cei mai tari profesori de la geografie nu duc atit de mult la extrem,studiul unei crapaturi,fante,sau cum naiba ii mai spune in limbajul comun,al nostru ,al mistretilor.
Si nu cit studiul,ci mai degraba acordarea unui anumit grad de importanta,cel mai suprem posibil pe o scala ce nu se masoara in unitati de masura universal valabile.
Da,IMPORTANTA.
Scala asta,e ,de fapt ,Biblia dupa care se concepe absolutul pozitiei in clasament,scala ce e compusa din intrebari,care mai de care mai intrebatoare...Oglinda oglinjoara cine e cea mai frumoasa din tara?
Da sa revenim la intrebarea din titlu,ce duce atita greutate in cuvinte ,incit nici cel mai tare filozof nu poate sa ii gaseasca in totalitate esenta.
Cred ca nici macar hitrul Murphy nu ii poate da un raspuns pe masura interogatiei,ce ar putea sa o transforme intr-o axioma general valabila.
Ce as raspunde eu ?
Habar nu am.Desi am auzit-o de destule ori,am incercat sa ma limitez undeva la marginea bunului simt in privinta raspunsului,lasind zeii sa imi hotarasca soarta,caci e mai rea decit sabia lui Damocles sau uneori decit caznele din cutia Pandorei.
E o intrebare care ma face sa ma simt stupid,care ma face sa ma intreb de ce as iubi o femeie care ma intreaba asa ceva.
Da,de ce iubim femeile?
Asta apropo de Cartarescu.
La care, in limita educatiei pe care o am,am apelat cindva sa ma sustina prin DE CE IUBIM FEMEILE? ,sa puna o vorba buna ,caci el mestereste altfel cuvintele,pe linga cea pe care am considerat-o iubirea vietii mele...
Si ce am primit?
Intrebarea din titlu ,dezvoltata la superlativ ,scrisa pe primele pagini ale cartii, o sa incerc sa o reproduc aici cit mai fidel exceptind anumite cuvinte avind in vedere regulile blogului.
Citat:
`Le iubim adesea,pentru ca facem ce vrem din ele,le iubim pe cele care ne f..t k-lumea,le iubim pe cele ne s..g p..a ,le iubim pe cele care ne lasa sa `sarim` calul,le iubim pe cele care imit orgasmul,care ne fac sa credem ca sintem niste zei pentru ele.
Le iubim pe cele care ne permit sa le boxam citeodata,le iubim pe cele care n-au personalitate,le iubim pe cele care fac plozi pe care ii cresc singure,pentru ca voi nu sinteti in stare!
Le iubim pe femeile care ne fac sa credem ca sintem cele mai tari sculi (textual reprodus),ca nu mai e nimeni ca noi,ca noi f..m cel mai bine,ca o facem pe femeie sa se simta in al `9 lea cer`(nu stiu ,iad sau rai)(tot textual reprodus)`
Ma opresc aici ,caci ,deja incepe sa sune mult peste limita bunului simt.
Asta in conditiile in care,respectiva carte ar fi trebuit sa constituie un punct de plecare la o discutie civilizata,ca intre 2 adulti,ce cred ca pot sa isi rezolve disensiunile prin intrebari si raspunsuri directe si la obiect.
Din pacate....
Cred ca ar trebui schimbat ceva.Nu mai e de actualitate competitia intre barbati.
Ele deja au dus la rangul de arta, asta.
Atita vreme cit intrebarea...e atit de intrebatoare.
De ce oare trebuie sa intrebati?
Sorry,eu unul...nu mai imi doresc sa aud asta.