De ce as sau nu as scrie
Written on 21:18 by Constantin Manoliu aka Huck
Sint intrebat deseori de ce nu ma apuc de scris reportaje ,articole sau chiar o carte ce sa insumeze varietatea gindurilor mele, mai ales ca pentru multa lume sint o adevarata surpriza in acest domeniu.
De multe ori si eu m-am intrebat asta , fara a reusi sa imi dau un raspuns concludent si motivant pentru a o face.
Cum orice rationament are tot timpul 2 variante minim de raspuns o sa incerc pe rind sa le argumentez in felul meu sperind sa nu ma pierd in amanunte.
De ce as scrie ?
Pentru ca e un exercitiu de limba si cultura,e o munca ce iti tine spiritul treaz, e o alternativa de a lasa ceva in urma ta ,e o contributie la educatia si cunostintele altora, e o marturie a fiintei tale, e un negru pe alb incontestabil al evolutiei tale, e o colectie de amintiri , e un instrument de colorat vieti, e un mijloc de comunicare eficient,e verba volant scripta manent,e un medicament pentru suflet si spirit,e o declaratie de principii si multe multe alte forme de exprimare.
Timpul imi e martor ca am mai avut incercari in vremuri de adolescenta cind cochetam cu genul stiitifico-fantastic inflacarat de lecturile vremii, un univers virtual usor de construit in mintea ta,dar schimbarile sociale neasteptate au secatuit si distras atentia catre o realitate total opusa.
Pe de alta parte lectura intensa a creat un standard in interiorul meu destul de inalt facindu-ma sa constientizez ca as putea deveni un mediocru combinator de cuvinte ce nu as face decit sa cheltuie aiurea timpul celor care ar vrea sa ma citeasca.
Astfel trec la partea a doua.
De ce nu as scrie ?
Pentru ca sint o Balanta vesnic in cautarea echilibrului si perfectiunii ,nehotarirea facind casa buna cu dileme existentiale ,pentru ca ma subestimez ,pentru ca as scrie despre lucruri care nu intereseaza pe nimeni la ora actuala,pentru ca adevarul doare,pentru ca as scrie prea simplu ori prea intortocheat ,pentru ca a spune lucrurilor pe nume e o activitate perdanta si nu ar aduce bani vreo unei publicatii,pentru ca nu pot sa ma rezum la grotescul stirilor de la ora 5,pentru ca nu pot vopsi cioara ca sa o dau drept paun,pentru ca nu pot injura aiurea ca sa imi fac audienta, pentru ca nu imi place sa pun minciuna pe post de adevar absolut.
Da, adevarul doare, si nimeni nu il citeste cu placere sau il accepta resemnat ca o dura realitate.
Scriitura mi-ar fi refuzata cum maturi gunoiul sub pres, ar fi falimentara si moarta inainte de a se naste ,ar fi pe post de hirtie de impachetat salamul sau de sters la partile intunecate.
Mda,dileme.
Dileme ce se transforma in`trileme` acum cind exista facilitatea de a te publica on-line cu ajutorul blogului ce poate ajunge mai usor in atentia cititorilor, transferind greutatile de a fi publicat pe hirtie spre istetimea de a te face cunoscut in virtual,sarcina la fel de grea.
Si aici scriitura nu e deloc usoara.
Vaduvit de valorficarea prin drepturile de autor incluse in pretul tipariturii, trebuie sa gasesti metode alternative de obtinere a acesteia.
Tirajul fizic ce iti atesta popularitatea se transforma aici in click-uri de trafic ,o noua unitate de masura virtuala aducatoare de venituri.
Dar cercul se inchide ,caci ne intoarcem de unde am plecat.
Sa scrii simplu cu vocabular pe intelesul tuturor despre chestiuni arzatoare ale zilei,birfe,can-can politic,razboaie personale aducatoare de audienta,mistocareala de prost gust etc. sau literar in jocuri de cuvinte ce iti incita spiritul la meditatie, in exprimari odinioara elitiste semn de cultura si civilizatie ?
Prefer atunci sa scriu pentru mine,asternind cuvintele asa cum imi place fara a-mi pune problema unei recunoasteri din partea virtualului, lasind la buna curgere a timpului intelegerea crimpeielor de spirit.
E la urma urmei, cum spuneam, un exercitiu de gindire, ce nu vreau sa imi o tin ocupata doar cu grijile si nevoile impuse de un social ce ma vrea prost, dar un bun consumator de mizerii pe care tot el are grija sa le furnizeze ce promoveaza de zor scrisul fara urma de etica.
Dar la urma urmei nu as refuza vreo rubrica undeva in virtejul tiparnitei alaturi de o emisiune muzicala in miez de noapte….
Posted in
audienta,
editura,
jurnalism,
reportaje,
tiparitura,
trafic,
vocabular
