Comentariu la intrebarea de 1000 de puncte
Written on 21:01 by Constantin Manoliu aka Huck
Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!!
Posted in
demnitate,
hormoni,
instincte,
orgolii,
sisteme sociale
