Inzidire de toamna
Written on 00:05 by Constantin Manoliu aka Huck
Vorba unei delicioase si inteligente, Jane, ma termina toamna asta, venita prea repede si plina de amaraciune astenica.
Atit de plina de amaraciune incit nu mai fac distinctia dimineata, daca imi e amara gura de la ficat ori de la aerul pe care il respir.Pe linga asta si trecerile dincolo, mai car dupa mine caramizi cazute in crestet , cadou zilnic de la pirdalnica asta de viata, cumva sa imi iasa pe ochi bruma de liniste capatata in concediu.
Caramizi ce imi blocheaza toate in mine, ma inzidesc timpuriu, consumindu-ma si cretinizindu-ma.Parca e o conjuratie in tot si in toate astfel incit pe orice cale sa nu imi fie bine, sa nu imi gasesc linistea.
Mizeria umana e si mai pregnanta parca, griul zilnic straluceste inlucit de o nepasare aproape sinucigasa.Nu e zi in care buba asta crescinda sa nu mai faca o infloritura,un neg pe suprafata-i si asa plina.
Zilnic vad cum cad victime din ce in ce mai multi.Puroiul se raspindeste cu o repeziciune fantastica, mai ceva ca o epidemie in masa.
Incompetenta, iresponsabilitatea, parsivismul de orice natura,fatarnicia, ipocrizia, minciuna, snobismul desi injurate si blestemate, sint atit de folosite incit micile tabieturi cotidiene au devenit desuete.
A parea altceva decit esti, a friza pozitii sociale ce nu ti se potrivesc, a masca cu indolenta superficialismul sint legi primordiale ce guverneaza de zor un sistem putred in substanta dar poleit cu grija de fiecare individ ce se raliaza acestora.
Chiverniseala de doi lei si admiratul in oglinda spoiesc de zor caractere ce isi ordoneaza viata doar dupa instinctele primare de a fi si de a avea cu orice pret indiferent de consecinte, intr-un narcisim deviat si deviant intru ideea de a fi buricul pamintului in jurul caruia se invirte toata lumea.
Zimbetul pe fata si sictirul de prin spate, afirmatiile ``Eu sint cel mai ..` ,`Nimeni nu mai e ca mine..` sint pe post de rugaciunile de fiecare dimineata a unei zile care nu trebuie sa treaca fara a perfectiona o imagine demna de mila de a parea altceva decit esti, intr-o amagire continua.
Toata lumea comenteaza, striga urla, scrie ,dar de fapt nimeni nu face nimic.Am renuntat la a mai citi ziare, urmari emisiuni tv ori radio, tocmai din aceasta cauza.
E vorbarie multa si degeaba.Am incercat sa gasesc ceva relevant in lideri din alte zone media, si aici ma refer la internet, dar si aici puroiala se digitalizeaza si erupe.
Incep si eu din ce in ce mai mult sa cred ca solutia e sa mi se rupa de Romania, de oamenii ce ma inconjoara si cu durere in suflet sa imi fac bagajele catre alt colt al lumii, in speranta ca o sa imi petrec ultimii ani din viata asa cum imi doresc eu.
Imi pare rau dar nu pot juca un teatru zilnic ce nu im face atit de multa placere cum o fac majoritatea altora , marionete sau actori de proasta calitate ce intepreteaza de zor o parodie a vietii in speranta ca ei vor insela mai bine ca altii sau ca nu vor fi inselati la rindu-le.
Cineva ma intreba acum ceva vreme in urma, despre pina unde isi poate calca demnitatea un om numai in dorinta de a avea el dreptate da a arata ca el nu greste si nu are nici o vina.Nu am stiut ce sa ii raspund.
Dar cred ca nu exista limita.E mult prea puternica dorinta de a arata ca el e invingatorul si tu invinsul, indiferent de disputa.
Responsabilitatea e o notiune ce se invata, nu te nasti cu ea.
Dar atita vreme cit stii ca poti invata mult mai repede sa ascunzi ceea ce esti si prin asta sa obtii avantaje nule si neavenite, e mai simplu.
Ca si respectul.Respectul pentru tine si pentru ceilalti ca oameni.
Nu exista.E buna vorba aia : Cum respecti pe altii asa te respecti pe tine!
Gindiri limitate de refuzul de a primi educatie, din negarea unor sute de ani de evolutie prin declinarea experientei altora, incapacitatea de a-si depasi conditia au ca rezultat oamenii de acuma.
Aparentele pot insela , dar nu vor ascunde niciodata adevarul.
Solutia?
Fuck`em ALL!
Posted in
de toamna,
personale,
posibil eseu
