Fata roz cu degetele lungi
Written on 13:22 by Constantin Manoliu aka Huck
Unul din rezultatele bune ale demisiei mele din functia de manager e ca am reusit sa imi eliberez mintea de o multime de ginduri si sarcini, ce imi blocau zilnic ordinea prioritatilor si imi ocupau timpul inutil.Da,timp.
Nu mai am timp de daruit pe degeaba intru nepasarea altora ,care tocmai mi-am dovedit-o, ce in inteligenta lor neincapatoare nu sint in stare sa spuna macar un buna seara.
Oare care e mai lipsit de educatie?Daca te pretinzi a fi plin de calitati , uneori a-ti saluta adversarul sau ma rog,dusmanul pentru unii,e o dovada de fair -play si respect.Dar astea sint niste notiuni desuete,depasite si lipsite de substanta.
In nici un caz a nu saluta ,nu e o dovada de desteptaciune.
Exact cum ma asteptam, reactia a fost pe masura rationamentului facut.
In fine nu despre asta vroiam a scrie.
Neuronii aia eliberati mai sus,de citeva zile nu prea mai au activitate si isi fac de treaba indreptindu-mi ochii in toate directiile.Asta e un lucru bun, caci aseara , o buna prietena de suflet mi-a facut o surpriza foarte placuta prin prezenta ei impreuna cu fata roz cu degetele lungi.
Da.Fobia mea pentru degete lungi isi spune iar cuvintul.
Desi nu e prima oara cind o vad, intilnirea trecuta intre ochii ei albastri si ai mei desfasurindu-se ziua pe graba,abia aseara am reusit sa le dau neuronilor de treaba.
Undeva in sinea mea remarcasem eu ceva ceva atunci, dar atentia distrasa de alte activitati m-a facut sa pun la pastrare imaginea respectiva.
Ca de obicei nasul nu ma inseala in a descoperi oameni cu o naturalete tulburatoare, lipsiti de conflicte interioare, plini de viata ce iti insufla atit de multa energie pozitiva incit simti si tu viata alaturi de ei.
Asa e fata roz cu degetele lungi. Si ca portretul sa fie sublim o sa completez cu al ei nume:Mariuca.
Pe care ma bucur ca am cunoscut-o.Si sper ca va ramine tot timpul asa, o oaza in desertaciunea multimii.
Posted in
degete lungi,
eseuri,
muza,
ochi albastri,
roz
