Written on 12:53 by Constantin Manoliu aka Huck
Fac ce vreau, cind vreau ,cu cine
vreau.
Aud din ce in ce mai mult fraza asta.
Deopotriva la ambele sexe. Dar cu conotatii diferite. Bineinteles , o
sa imi expun punctul de vedere mai intii despre asa zisa independenta
pe care isi o aroga reprezentantele sexului opus. De la bun inceput o
sa precizez ca nu am nimic cu ideea de independenta feminina, din
contra o apreciez atunci cind este prezenta in adevarata ei
splendoare.
Nu as putea spune cind apare aceasta
notiune si aici ma refer la virsta. Presupun ca e determinata de
anturaj, educatie si constietizare de sine. Daca la pragul dintre
copil si adolescent e marcata de revolta impotriva generatiilor mai
vechi, la pragul dintre adolescenta si maturitate devine mai
complicat. Aici cel mai mare aport il are cred, media sub orice
forma. Filmele americane dedicate, emisiuni de profil, imaginile
vedetelor mediatizate in mainstream , literatura aferenta.
Nu iti trebuie mult sa studiezi , ci
doar un pic mai multa atentie la detalii. Pur si simplu multe dintre
ele sint niste “chinezarii de proasta calitate “ ce isi croiesc
drum foarte usor in social , mai ales datorita lipsei de reactii
coercitive la adresa lor. Nu poti sanctiona ceea ce nu stii ca e
gresit nu?
In genere, observ la baza , ideea :
sint femeie si am dreptul la orice , am o scuza pentru orice
comportament si reguli speciale numai pentru mine. Ceea ce o
adaptare tipic romaneasca la importurile de modele sociale externe.
De exemplu, le vezi ca o ard
independenta financiar. Insa, daca scuturi putin papusa, observi ca
in spate se ascunde suportul , in principal al parintilor, urmat de
cel al sotului, iubitului, amantului ori al vreunui indragostit
platonic. Dar ea este independenta. Wrong. Finantele tale nu sint
cistigate prin efort personal. As putea fi contrazis. E o munca si
asta sa ii convingi pe cei din jur sa te sustina financiar, nu?
Exista bineinteles si versiunea ascunsa bine. Cea care este
independenta financiar profitind de armele din dotare. Iarasi wrong.
De ce e ? Pentru ca are pretentia sa ii fie apreciat intelectul nu
trupul . Dar nu il foloseste.
Independenta financiar inseamna sa te
sustii in totalitate din resursele tale ca rezultat a unei activitati
desfasurata pe baza articolului din dotare denumit creier si nu pe
baza aspectului tau fizic.
Ce diferenta este intre tine si
practicantele celei mai vechi meserii din lume ? Nici una atita vreme
cit accepti foloase materiale de orice natura , datorita formelor
naturale . Deci departe ideea de independenta financiara.
Sa trecem la cea emotionala. Da sint
independenta emotional. Am intrebat, cum. Pai nu ma implic in nici o
relatie mai mult decit friends with benefits, imi aleg sa relationez
dupa bunul meu plac , egoist de altfel, cu cei de la care pot obtine
foloase emotionale fara ca eu sa dau nimic. Really? Astazi ma simt
naspa. Oare pe cine sa sun sa imi fie bine? A, uite am gasit. X e
cumva indragostit de mine , e un bun ascultator, are pentru mine o
vorba de duh , ce mai e perfect. Hai sa il sunam. Sau Y. Asta ma vrea
in patul lui si e in stare sa faca orice. Deci ma poate scoate in
oras sa ma faca sa ma simt bine , sa imi treaca starea asta naspa.
Finalitate? Doar de moment. In schimb , se plinge toata ziua ca nu
este iubita, apreciata pentru intelegenta ei meritorie, tratata doar
ca partener de sex.
Pai cum poti fi altfel recompensata ?
In schimb e independenta emotional.
La fel si in acest caz , totul se
bazeaza pe aspectul din dotare. Nu pe inteligenta ta emotionala.
Si ajungem la cea intelectuala. Ca
definitie a fi independent intelectual presupune a gîndi cu propriul
cap, de a nu depinde de punctele de vedere şi gîndirea altor
persoane, a fi cu idei inventive, obiectiv şi critic cu propriile
idei.
Lucru care nu se intimpla , atita vreme
, cit relationezi cu cei din jur ca sa le faci pe plac, aborzi
comportamente diferite functie de persoana ca sa te incadrezi in
standarde gindite de altii.
Nu pot fi prieten cu Z .Nu are acelasi
statut ca si mine. Nu pot fi intr-o relatie cu Y . Ce o sa zica,
lumea, familia ,prietenii? Trebuie sa ii multumesc pe ei , nu? Sau nu
se cade, ca asa zice sistemul. Sau ca nu am mai vazut pe nimeni sa
faca asta . Cita vreme gindesti in acest mod uita de ideea de
independenta intelectual.
Am rezumat aici , poate nu foarte
coerent, o tipologie alienata de comportament uman adoptat de marea
majoritate a sexului opus din Romania.
Cind te educi din seriale precum Sex
and The city, te ghidezi dupa asa zisele vedete romanesti feminine,
iti preocupi marea majoritate a timpului cu aspectul fizic, faci
cariera pe baza lui si profiti financiar , parazitezi emotional pe
cei care te inconjoara si iti ghidezi viata dupa spusele altora,
considera ca ar fi cazul sa renunti la definitia de independenta.
A avea laitmotiv asa zisul dicton “Fac
ce vreau ,cind vreau, cu cine vreau “ nu te face nici pe departe o
persoana independenta , ci din contra.
Un parazit.
Posted in
comportamente,
emotionala,
financiara,
independenta,
intelectuala,
inteligenta emotionala,
social
|
Written on 22:42 by Constantin Manoliu aka Huck
Orice blogger care se respecta , are un
contor de vizite. Ca sa vada cita lume il citeste, ce anume citeste
si cind il citeste. Asta pentru o mai buna colaborare cu cititorii.
O intrebare frecventa care apare in
statisticile despre cum ajunge lumea la mine pe blog dupa cautari
este sub o forma sau alta : Cum sa fiu dj, ce trebuie sa fac ca sa
fiu dj , etc .
Mai nou, a aparut intrebarea din titlu.
Ca si cum Romania ar fi tarimul magic unde poti fi dj.
Pai hai sa va zic eu cum poti deveni dj
in Romania.
E simplu.
Fa-ti rost de un MacBook. Chiar si
second hand. Da bine. Daca te prezinti cu platforma Windows , e ca
la “Nu te supara frate”. Mai stai o tura. Mai mergi pe la niste
private -party sa culegi fani cu mixat-ul in Winamp .E un inceput.
Alege un anturaj asa mai cool ,
daca se poate niste prieteni de aia de “bani gata” care se
lafaie prin cluburi. Daca nu poti de astia, treci la categoria
inversa, putoii cu tuleie la genitale , razvratiti pe banii de la
bunica. Curente de alea 'underground' . Nu de alta , da ai ce
povesti a doua zi la scoala. Si asta te face , lider.
Adopta tinute care sar in ochi.
Limbajul schimbat e necesar. Foloseste argou, recomanda-te ca dj ,
sa se obisnuiasca lumea. Alcool, drugs, tutun, de toate.Completeaza
imaginea.
Cauta orice locatie asa mai
primitoare, organizeaza ceva privat-uri. Daca iti aduci aminte de
la scoala ce inseamna progresia geometrica, aplica conceptul.
Cum ai depasit o anumita virsta,
(aia cind nu mai esti virgin in multe sensuri) cauta sa accezi in
anturajul dj-ilor rezidenti in cele mai cunoscute cluburi.Incearca
sa treci peste frustarile tale , fate frate cu dj-ul pina treci la
pupitru. Cind ai primit permisul de playere , nu dormi pe urechea
aia bleaga de dj. Baga la cap ce vezi. Fa-ti contacte. Pune muzica
pentru aia care t e pot propulsa mai departe. Niciodata nu stii cine
pe cine cunoaste.
Adu niste curvete la pupitru.
Cadou pentru invitat. Ca e de la vreo locatie in voga. Ceva de baut
moca + ceva ierburi. Ca sa arati ca esti in trend. Bineinteles a
doua zi , vezi sa stie tot orasul. E cool. Cistigi audienta.
De obicei dupa pasul 6 , devii
prieten la catarama cu respectivul. Schimb de piese, telefoane peste
telefoane, ce marfa a fost coaie, cind mai vin, cind ma chemi , ceva
fete tura viitoare, iti place piesa care am facut-o, etc/. A
da.Intre timp , fa-ti timp si apuca-te de produs. Sunete.
Primordial. Ai grija de barmanii
din locatie. Pina la Dj te maninca barmanii. Cu ei te scoti la
shoot-uri moca pentru curveturile din dotare ori alte victime de
acelasi sex. Totodata, ei pot pune o vorba buna la patron , ca deh,
ei iau pulsul barului si cind e pana de idei , tu poti fi the next
guest dj. Pune piese care le plac lor. Se desfasoara mai bine pe
bar, show-ul e garantat. Toata lumea pleaca acasa multumita.
Opt e pasul in care poti ajunge
rezident. Alta mincare de piese. Mai ales cind esti in provincie. De
acuma esti partas la idei . Cine vine la pupitru. Tu warm-up ,el
main. Prietenia e la alt nivel. Incepi sa fii sunat. Invitat chiar
la stup. Fereste-te sa iti arati dispretul pentru muzica pe care o
pune el. Pierzi tot. Lauda. Linge.Suge. Da tot. Ca sa faci parte din
echipa.
Continua cu productia de sunete.
Insinueaza in program piesele tale. Si daca se poate in al lui. Ai
auzit coaie, a pus piesa mea aseara. Da de baut. Nu te uita la
salariu. E investitie.
Atentie la dj-ite. E mai
complicat. Daca ea vrea, nu refuza. Poti sa te risti sa o iei de
nevasta.
E o investitie. Gaurile se vind bine.
Daca nu ai o dj-ita pe linga tine,
ia una care se crede talent. Ignora vocea. Important este sa aiba
boxe. Si gauri. Te scoate la necaz. Baby, daca vrei sa fii vedeta,
baga tite, ceva craci si deschide gura mare. Nu conteaza ce scoate
ci ce baga.
Nu uita scopul tau. Bucuresti.
Linge in cur cit poti, da de baut moka, plateste curve din banii tai
, da procent din ce cistigi, fii ecstasy tot timpul. Cauta cea mai
naspa muzica posibila. Ai clienti sigur. Ne-comercial. Cit mai
ne-comercial.
Investeste in tine. Cit mai cool .
Nu fa rabat la bani.Tine trendul. Zimbeste prin fata si fute in cur
pe toti dupa. Nu refuza pe nimeni. Nu stii cine te propulseaza pe
sticla ori la radio.
Da spaga cit poti. Nu bani.
Relatii. Ma chemi acolo te chem acolo. Ia cota parte din profit. Ai
nevoie de capital sa investesti.
Ai ajuns la Bucale. Esti deja
smecher. Pizdele de bani gata, cum te vad mai frumusel dupa happy
hour pe bar, te iau acasa. Baby, esti dj -ul vietii mele . Te fac
vedeta.
Daca esti prea obosit si nu mai
poti, fura. Descarca gig-uri de la altii da drumul la Shazam si
te-ai scos. La urma urmei citi stiu?
Fa cumva si ajungi la radio. E
rost de fani. Pune muzica pentru ei . Nu conteaza ce . Doar pentru
ei . Fara ei te intorci acasa,
Nu uita de barmani. Ei te ridica ,
ei te coboara. Patronul e doar masina de numarat banii.
Fii cit mai infect, baga-ti pula
in ea muzica, fii roman.
Cam asa poti fi dj in Romania.
Posted in
anii 80,
aparatura de club,
arogante,
cum aflu ca ma iubeste,
cum sa fii dj,
cum sa fii dj in Romania,
cum sa fiu dj,
cum sa fiu sexy,
dedicatie
|
Written on 20:45 by Constantin Manoliu aka Huck
Cu ceva vreme in urma am vazut un film
sf ( In Time 2012) al carui subiect era construit in jurul ideei unei
societati a carei moneda de schimb pentru orice este timpul. De multe
ori imi revenea in cap acest film,de care se lega ceva . Asa sint eu
construit. Agat un detaliu care il coroborez mai tirziu , un link
ciudat as zice. Si eu la rindu-mi , mi-am pus intrebari existentiale.
Alea cind devii constient de ceea ce esti la un moment dat in viata.
Am avut o copilarie singuratica as zice, pina la o anumita virsta
.Multor intrebari le gaseam raspuns in cartile pe care le-am citit ,
caci ai mei parinti , poate raspundeau in felul lor , insa nu pe
gustul meu. Am prins repede ideea diferentei de generatii . Nu ii
acuz cu nimic . Filozofia lor de viata a fost construita in alte
vremuri. Cu alte raspunsuri. Desi am citit Biblia si tot ce o
inconjoara , nu m-am regasit in curente religioase, ceea ce probabil
nu mi-a dat tihna. Si nici raspunsuri. Intrebarea 'De ce ' , pentru
mine a fost un virus. Cred ca primele cuvinte or fi fost de ce .
Nimic din ceea ce a fost prin imprejurul meu in viata asta , nu a
scapat de ea. Toate astea , au creeat un melanj ciudat. Iubire si
timp. Doua unitati de masura a umanului.
Din dotare , ai timp. De cind ai tras
prima gura de aer , cronometrul e pornit. E o unitate de masura dar
in acelasi timp si o valoare. O moneda. Dai timp , primesti timp. La
schimb. E banul vietii.
La inceput , primesti timp de la cei
care te cresc.
Ca si cum ar reinvesti timpul lor in
tine. Sau poate ca asa si este. Mai apoi dupa ce incepi sa navighezi
in afara familiei tale, tu acorzi timp altora, si ei la rindul lor
iti acorda timp tie.
Dupa diverse criterii. Ca iti place de
cineva, ca ai de impartit idei ori pasiuni ori altele , totul se
rezuma la timp. Normal si ei iti dau din timpul lor. Insa , ceea ce
este diferit este scopul. Pentru ca poti ascunde foarte bine , sub
ideea frazei de mai sus alte scopuri. Scopuri egoiste. Care ii fac sa
creada ca au iesit in cistig. A minti ca cineva sa iti daruiasca timp
pentru doar placerea ta proprie in detrimentul unui schimb corect e
hotie. Si e hotia care ar trebui pedepsita cu cea mai grea sentinta.
Care nu stiu care ar putea fi .
In momentul in care realizezi hotia ,
incepi sa vezi cu alti ochi oamenii din jurul tau. Si aici intervin
doua directii. E cea personala si cea sociala. Pentru ca esti furat
pe ambele planuri.
In cel personal esti furat de cei
apropiati , familie , cei pe care ii iubesti , prieteni si amici iar
in cel social de cei care te inconjoara, sistemul in sine.
Hai sa le luam pe rind.
Personal. Luam cazul unui om de care
te-ai indragostit. El stie ca te-ai indragostit. Dar , el , nu poate
sa iti raspunda cu aceleasi sentimente din diverse motive.. In schimb
observa , ca tu , datorita acestui sentiment , esti mai mult decit
dispus sa ii acorzi timp. O oarece bruma de umanitate, care ar trebui
sa existe in fiecare dintre noi, ar trebui sa il faca sa refuze
politicos si elegant. Dar el nu. Profita. Si cind, are nevoie, te
cauta. Pentru ca atunci timpul pe care ii il oferi tu e gratis.
Pentru ca el nu ofera nimic in schimb. Doar iti ia timpul tau si il
foloseste pentru placerea proprie. Sint multe scopuri . Detalierea
lor ar insemna material de o carte. Are nevoie de ceva cu care sa il
ajuti . Asteapta ceva, si asteptarea lui o cumpara cu timpul tau. Nu
se plictiseste de unul singur. Are nevoie sa se refuleze. O face pe
timpul tau . Nu pe al lui, singur in fata oglinzii. Si multe alte si
alte si alte situatii.
Din fericire, eu am devenit constient
de aceasta hotie. Si de aceea pe multi ii dau deoparte si ii voi da
deoparte.
Hai sa trecem la social. Aici e foarte
simplu. Daca vezi the big picture.
Fiecare dintre noi avem indatoriri si
obligatii fata de sistemul social in care traim. Insa , acest sistem
e construit de oameni si in care lucreaza oameni. Care , teoretic ar
trebui sa fie constienti ca, trebuie sa isi faca treaba ca la carte ,
ca sa nu consume timp. Si al tau si al lui. Pentru ca e doar o
interactiune sociala, prin care , valorizam in comun timpul.
Ceea ce nu se intimpla. Cel putin nu in
Romania.
Nu cred ca trebuie sa dau exemple
despre cum este consumat timpul public al fiecaruia. Doar ginditi-va
, la atunci cind ai nevoie de un act public, de un serviciu public,
tot ceea ce inseamna social.
Socotiti , zilnic, timpul care va este
furat. Asteptarea unui autobuz care intirzie ca sa mergeti la un
serviciu la care nu sinteti platiti pe masura muncii depuse si al
carui cistig trebuie sa il dramuiti dupa multe ore de gindire cum sa
o faceti. Si cind o faceti iarasi vi se fura timp pentru ca cel care
trebuie sa va ia banii , pentru ca el are altceva de facut .Pentru
ca cei care ii conduc va fura timp si nu ii fac responsabili , care
la rindul lor sint furati de cei care sint acolo sus si care ii fura
pe toti de tot timpul pentru buna lor bunastare.
Da.
Romania e o tara de hoti. Hoti de timp.
O tara in care timpul tau in care ai putea sa citesti citeva pagini,
poate chiar acest articol , il pierzi sa platesti o factura la un
functionar care isi bea cafeaua.Timpul tau in care ai putea vedea un
film din care poti invata ceva, il pierzi ca esti intirziat de un
functionar care asteapta spaga si pentru asta te intirzie. Timpul tau
care in loc sa pleci intr-o excursie il petreci cistigind niste extra
bani ca sa platesti taxe aberante impuse de un guvern al carui scop e
sa te tina ocupat sa nu il dai jos.
Timpul tau care e furat de cei care te
inconjoara si care ar trebui sa fie umani si constienti de umanitatea
lor.
Timpul tau. Constientizeaza. Si vezi
cui il dai.
As vrea sa cer azil impotriva hotilor
de timp. Pentru ca zilnic ma simt furat. Si nu mai pot. Imi ajunge. O
singura viata am. Si nu vreau sa imi fie furata.
Oare am unde?
|
Written on 10:48 by Constantin Manoliu aka Huck
Circula o vorba : “Omul se naste cu
doua fete : una data de mama natura si cealalta ii o creeaza
societatea in care traieste “ .
Cind stai strimb si judeci drept , nu
poti sa nu ajungi la aceasta concluzie , iar locuitorii Romaniei sint
un exemplu de pus in rama.
Sint citeva zile bune de cind tara
asta e intoarsa pe dos de polemicile maidanezilor si amenintarea
dezastrului ecologic si financiar de la Rosia Montana care ,
suprapuse , scot la iveala problematica sistemului social roman.
Argumente pro si contra, manifestatii,
ore lungi de disectie pe sticla, tot felul de propuneri, declaratii,
implicari sau nu , ce mai un film cu de toate.
Insa nimeni nu aduna toate astea
intr-o fraza foarte simpla si care suna cam asa :
“MORAL, CIVIC, ETIC, UMAN , RELIGIOS
, TOT ACEST POPOR ESTE RASPUNZATOR DE TOT CEEA CE SE INTIMPLA “
Pare crud ceea ce spun?
De aceea ar trebui sa apelam la cele 5
minute de sinceritate.Alege un moment de singuratate. Da jos fata
sociala , cauta o oglinda, aseaza-te in fata ei , trage aer in piept
, uita-te adinc in ochii tai ca sa-ti patrunzi in suflet si pune-ti
intrebarea :
MORAL , CIVIC, ETIC , UMAN , RELIGIOS
SINT RASPUNZATOR SI EU ?
Gindeste-te pret de 5 minute . Fii
sincer cu tine. Nu te vede nimeni. Te vezi doar tu. Discuta cu fata
aia data de mama natura.
Crud raspunsul?
Asa este. Crud.
Indiferent ca esti pro sau contra
ciinilor maidanezi , ca ii vrei eutanasiati sau nu , toti absolut
toti sintem responsabili de moartea copilului ala. La fel si in cazul
Rosia Montana.
Se cauta un tap ispasitor. Cineva este
de vina. Oricine dar nu noi.
Gresit. Este rezultatul celor 24 de ani
de Romanie libera. Libertate prost inteleasa.
Nu cei care ne conduc sint de vina.
Noi , pentru ca ii acceptam tacit si ii
lasam sa isi faca de cap.
Noi pentru ca dam spaga pentru a primi
ceea ce ne e de drept.
Noi pentru ca impartim cu ei
furtisagul banului public.
Noi pentru ca plecam capul cind ne
sfideaza cu opulenta capatata datorita functiilor publice.
Noi pentru ca refuzam educatia civica.
Noi pentru ca ridem de cit de desueta
este ideea de patriotism.
Noi pentru ca acceptam un sistem
corupt.
Noi pentru ca stam comod cu telecomanda
in mina , in loc sa citim o carte.
Noi pentru ca sintem egoisti si nu ne
intereseaza decit bunastarea proprie.
Noi pentru ca nu intelegem ca noi
sintem Romania , nu cei care ne conduc.
Noi pentru ca nu ne-am opus din timp si
am lasat sa prolifereze parazitii.
Multi de noi.
Eu, tu, noi. Nu ei. Noi.
5 minute de sinceritate.Zilnic. Cred ca
ne-am face mult bine. Noua. Nu lor.
Posted in
civic,
educatie,
etic,
moral,
patriotism,
religios,
sinceritate,
uman
|
Written on 10:41 by Constantin Manoliu aka Huck
Inerent , ajungi ca barbat la aceasta
concluzie dupa una sau mai multe relationari cu reprezentantele
sexului opus, indiferent ca e sotie , logodnica, iubita sau viitoare
ocupanta a sufletului tau. Sint mii de cauze care au ca efect acest
lucru si nu cred ca are rost sa le insir eu pe toate.
Insa o puteti face voi , anonim in
comentarii , un fel de indrumar care poate o sa deschida ochii
viitorilor candidati. Candidatelor ma indoiesc , pentru ca ele , vor
avea intodeauna o justificare ori explicatie cit se poate de
naturala.
Exista indicii comportamentale , care
daca le inveti, te pot ajuta sa discerni pozitia pe care o ai in
tete-a-tete-ul cu princina.
Unul din ele , pe care eu il consider
foarte important este sfidarea. Cind in peisaj apare , chiar si
voalat sentimentul ca esti sfidat, trebuie sa iti pui intrebari
despre rolul tau in toata combinatia. Si nu ma refer la chestiuni
puerile.
Ci la sfidarea inteligentei emotionale
si a bunului simt. Doua notiuni care ne definesc comportamental si
sint garantia unui caracter solid si bine construit. Cind insa aceste
elemente nu exista de partea cealalta , nu te poti astepta ca ele sa
fie apreciate si respectate.
Tradus in cuvinte simple : esti luat
de prost.
Sa luam un exemplu practic. Se da un
el si o ea care se cunosc intr-o imprejurare oarecare. Din acest prim
contact se naste dorinta lui de a relationa in viitor cu ea. Se pune
problema pe tapet , ea accepta si se merge mai departe.
Timpul trece , diverse situatii ,
diverse stadii , se cimenteaza ceva. Apar sentimente primare si de o
parte si de alta , viitorul pare sa se coloreze. Nu e o relatie ce
ataca independenta fiecaruia , insa cere o doza de sinceritate
comportamentala. Nu cere de asemeni, justificari spatiu-timp , insa
sint impuse de bunul simt al fiecaruia pentru a nu lasa loc de
interpretari. Se intimpla si acest lucru. Insa pina la un anumit
nivel. Toate bune si frumoase. Dar , aparentele inseala.
Apare o situatie. O situatie cu
asteptari. Ea are o zi speciala. Din care , tu consideri ,conform
faptelor de mai sus , sa faci parte. Ea stie lucrul asta. Dar , ea nu
doreste sa faci parte , indiferent de motivele pe care le are. Logic
, ar fi sa ti se spuna verde in fata. Bunul simt ar trebui sa dicteze
asta.
Si se intimpla. Sfidarea.
Stie ca astepti un semn. Si primesti un
telefon. La care ti se vinde un text. Un text care sa iti domoleasca
asteptarea. Un text care sa iti adoarma inteligenta. Normal, pe baza
celor intimplate mai sus , ai incredere ca situatiunea expusa e reala
. Imi e rau, stau in casa, vai ce mie ciuda ca tocmai azi se intimpla
, etc. Bunul tau simt , accepta, nu insista, trece mai departe.
Timpul se scurge. Reactiv, la textul vindut, pentru ca iti pasa ,
suni mai tirziu sa vezi ce se mai intimpla. Primesti reject. Pui pe
seama unui fapt minor asta. Stii ca stie ca ai sunat. Mai trece ceva
timp. Trimiti un mesaj prin care iti justifici apelul. Nici un semn .
Normal te ingrijorezi . Poate s-a agravat ceva, poate e nevoie de o
mina de ajutor. Pentru ca iti pasa , pentru ca bunul simt asa iti
dicteaza.
Nu se intimpla nimic.
Pina a doua zi . Cind, pirdalnica asta
de viata iti developeaza adevarul. Teoretic tu o stiai in casa
simtindu-se rau. Practic era in oras. Si nu la farmacie sau vreun
doctor.
Punct. Sfidare.
Nu era oare , mai simplu, sa fie
sincera si sa nu apeleze la toata mascarada asta de sfidare a bunului
simt? De ce sa vinzi asemenea texte ce denota o premeditare in loc sa
spui lucrurilor pe nume? De ce sa crezi ca nu ti se va intimpla tie
sa fii prinsa ? De ce imi vinzi imaginea unui om de calitate ca mai
tirziu sa te dai in vileag in cel mai penibil mod ?
De ce mai iei de prost ?
Binenteles , toate aceste intrebari ,
daca te vei obosi sa le pui, vor avea un raspuns. Pentru ca ele au
intodeauna un raspuns. Pe care tu nu il vei intelege. Pentru ca in
continuare te vor lua de prost.
Deschideti ochii , domnilor. Fiti
atenti la detalii. Pentru ca , toate puse cap la cap le demonteaza
imaginea virginala pe care ne o vind zilnic.
Daca o vezi ca da reject apelurilor
care le primeste in timp ce sta de vorba cu tine sau le primeste la
ore mici , asteapta-te si tu la unul.
Daca nu raspunde la SMS -urile pe care
le primeste in prezenta ta , asteapta-te sa nu iti raspunda nici tie.
Si inca multi de daca.
Care iti vor releva importanta si
rolul tau in lantul lor trofic .A se observa ca am evitat a folosi
cuvintul femeie .
Pentru ca a denumi femeie un astfel de
specimen al sexului opus ar insemna sa folosesc o definitie incorecta
ce ar sfida bunul simt. Lucru pe care eu nu pot sa il fac.
Exemple sint multe. Alienarea
comportamentala , lipsa unei educatii emotionale si a unor modele
corespunzatoare , fac din definitia femeii o utopie.
Astfel ajungi sa apreciezi
sinceritatea acelora care practica cea mai veche meserie din lume. Cu
ele lucrurile sint simple.Ele vind tu cumperi. Si ceea ce vind e
ambalat corespunzator. Pentru ca nu e loc de codoslicuri. Nu isi pot
permite sa sfideze.
Traiasca curvele !
Posted in
alienare,
comportament,
curva,
definitia femeii,
fatarnicie,
ghid de comoprtament,
ignoranta,
ipocrizie,
prostitutie,
psihologie,
psihopatie,
sfidare
|
Written on 08:35 by Constantin Manoliu aka Huck
A trecut o saptamina de la ceea ce ,eu
consider evenimentul anului. O saptamina in care fluviul de stari si
emotii s-a mai domolit , gindurile s-au decantat usor si amintirile
s-au cimentat . Tot in aceasta saptamina , am citit aleatoriu
diverse scriituri care pro , care contra, dupa cum le-a dictat
sufletul ori mintea autorilor. Cele pro ,multe si pline de emotii ,
cele contra poate mai putine ,dar contradictorii.
Normal , unanimitate nu are cum sa
existe , in nici un domeniu si mai ales intr-o societate in care
exprimarea este necenzurata, insa in Romania e altfel.
Printre contrele exprimate , am
regasit unele slab fundamentate , puerile parca, scrise la repezeala
si ingrijorator, de unii care au pretentia de formatori de opinie.
Initial , nu le-am prea bagat in seama , insa, s-au agatat de mine ca
ciulinii , ceea ce m-a determinat sa incerc sa le curat.
Exprimarea unei pareri, oricare ar fi
ea are nevoie de un fundament rational si logic, o raportare la ceva
, precum :“ Dati-mi un punct de sprijin si mut Pamintul !”. Asa e
de cind e lumea.
Numai ca in Romania , peste aceasta
regula se sare vizibil , fara nici o jena , ca si cum singurul scop
al romanilor este de a reinventa de la roata , totul.
Ceea ce m-a frapat enorm este , ca te
apuci sa bestelesti si sa arunci cu idei , FARA nici macar sa fi fost
acolo. Si mai si justifici ca nu esti fan, ori nu iti place , ori nu
ai avut bani de bilet , ori altceva.
Urmeaza o intrebare logica : DACA AI
ENUMERAT MOTIVELE DE MAI SUS , DE CE ITI MAI DAI CU PAREREA? Si se
raspunde : Pai sa arat tuturor de ce eu nu. Sint de acord si cu asta.
Si cu gusturile nu se discuta. Si cu multe altele. Dar , adu-mi
argumente logice nu informatii disparate, ori experiente proprii
puerile , ori frustari , ori alte chestiuni sordide.
Cum poti analiza si combate ceva dupa
socoteala de acasa cind stii foarte bine ca nu se potriveste cu cea
din tirg?
As fi mai ingaduitor daca ai mai fi
vazut show-ul respectiv live, ( nu la tv) in trecut, ai fi mers acum
si ai fi putut face comparatie , astfel ca parerea ta , sa fie
obiectiva si in care ,oricare dintre taberele pro si contra sa se
regaseasca cu ceva.
Si toate astea sa le completezi cu
informatii documentate bine , nu extrase contextual de pe Google si
mai apoi rearanjate sa iti iasa tie pasienta.
Da, extragerea din context e actiunea
preferata a multora in Romania. Par example , un Gica-Contra ,
extrapoleaza faptul ca ca parintii lui Waters au fost membri ai
Partidului Comunist si acesta la rindul lui ar cocheta cu ideile
respective , desi muzica lui e anti deci e ipocrit. Te bufneste pur
si simplu risul.
Sau alta idee. Domnule , cum poate sa
militeze impotriva capitalismului putred cind el insusi face burta
mare la citi bani incaseaza la un concert ?Daca tot sustine asta de
ce nu a cintat pe gratis pentru romani sau sa fi facut biletul egal
pentru toata lumea asa mai ieftin la vreo 5 lei? Aberant ,nu?
Ori : dom'le e clar alaturi de
politicienii romani , de vreme ce a dat cu ciocanul impreuna cu unul
Liviu cum s-o numi. Superficialitate maxima.
Un alt cineva comenta ca , multi ani
s-a inselat crezind ca mesajul social transmis ar fi valabil si
pentru tarile din blocul comunist de la vremea aceea cind de fapt era
doar o exprimare locala a frustarilor tinerilor britanici din
aceleasi vremuri. Cit se poate de fals. Si tot asa mai departe.
Imi revine in cap o fraza citita :
Pink Floyd ar trebui predat la scoala. Da. Asa este. Datorita
complexitatii productiilor lor , ar trebui studiat la orele de muzica
. Si mai ales The Wall.
E o opera de arta. Unica. Cu foarte
multe sensuri. In care fiecare dintre noi putem sa ne regasim. Sa
rezonam cu ceva. Nu este numai un mesaj social. E un melanj de stari
de viata. Viata pura prin care trecem fiecare sau prin care am
trecut.
Pentru a putea intelege arta sau ceea
ce transmite o opera de arta , trebuie sa iti fi educat , inteligenta
emotionala. Si asta nu o faci la sala de forta ori la tv ori pe
bordura. Si nu o intelegi din prima.
De ce sint oameni care se duc in
continuare si vad tablouri celebre aproape zilnic ? Pentru ca de
fiecare data gasesti alt sens ori rezonezi cu vreun detaliu ce pina
atunci nu l-ai remarcat.
Asa este si cu show -ul The Wall. O
productie video – audio. Nu nu am scris gresit. Nu e audio –
vizual . In aceasta productie vizualul ocupa mai bine de 70 % si e
completat de audio. Ca de altfel , si alte reprezentari live ale lor
la oricare din discuri. De la bun inceput au pus accent pe vizual,
ceea ce ii face diferiti. Au mai incercat si altii. Ins alor le-a
iesit.
La Pink Floyd exista 3 stadii prin
care il percepi. Primul e cel audio , cind il asculti in tihna casei
tale , fara vizual. Unde percepi anumite valori sau detalii. Al
doilea , e cel in care adaugi si vizual cind savurezi un concert ori
un video clip al lor. Stadiu in care mai adaugi ceva perceptiei. Si
ultimul , poate si cel mai important e cel live. Unde treaba se
schimba totalmente.
Dupa concert , riul de oameni ce
plecau imi stirnea niste flash-uri. Ceva parca nu functiona. Pe
moment nu am realizat ce este . Abia dupa citeva zile am vizualizat.
Coplesiti, nedumeriti, mirati , dezamagiti, extaziati etc. Ca si cum
au vazut un OZN sau ceva asemanator pina atunci.
Da. Nemaivazut si simtit. Pentru ca
asa si este. Nimic din ceea ce a insemnat concert mare pina atunci nu
se potrivea. Pentru ca nu poti compara un concert U2, ori Rolling
Stones, ori Depeche Mode , ori ACDC cu ceea ce face Pink Floyd.
Si atunci se explica toate acele stari
de mai sus. O trupa clasica se expune altfel. Pune accent pe scena in
sine, show-ul pe care il face artistul , muzica e in prim plan si e
completat de vizual. Invers decit la Pink Floyd.
Si eu la rindu-mi am fost dat peste
cap. Cunosc albumul asta din scoarta in scoarta, am vazut si revazut
filmul de am tocit cred o caseta video , insa nimic nu se compara cu
ceea ce a fost live.
Un vizual de exceptie cu o
sincronizare perfecta, un sunet ,intradevar cum declara Waters :
“ o sa ascultati mai hi-fi decit la
orice sistem hi-fi pe care il aveti in sufragerie acasa “ , o
adaptare moderna cu artisti de exceptie , intru-un cuvint de magnific
.
Pina la Bucuresti , nu am avut cum sa
am parte de stadiul 3 . Si care nu pot sa il compar nici macar cu ar
fi fost daca erau toti si daca anul ar fi fost , aleatoriu , macar
1983 .
A spune ca de fapt a fost o
maimutareala, o copie de proasta calitate pentru ca nu au fost toti
membrii e o emisie nociva . Si eu as fi vrut sa fie toti. Dar nu se
poate. Asta nu inseamna ca trebuie sa refuzi o productie facuta de
unul din membrii fondatori .Si care desi e acuzat a fi megaloman , nu
s-a scos el in evidenta . Daca te uiti atent la cum a fost creeata
scena iti dai seama de asta. Simplitate geniala.Ba chiar s-a cintat
din spatele zidului. Pentru ca show -ul si muzica a contat. Nu
artistul.
Repet, pentru multi a fost un ciocan
in cap. Tot ceea ce credeai ca poti simti legat de muzica lor a fost
rastalmacit si reinterpretat.
Ai primit inca odata ceva marca Pink
Floyd.
In loc de informatii disparate si
superficiale de care e plin Google , va recomand sa cititi :
Nick Mason – Inside out o istorie
personala Pink Floyd , ce dezvaluie pe linga fotografii inedite ,
multe informatii despre drumul lor in muzica.
Posted in
Bucuresti 2013,
cum sa fiu dj,
inteligenta emotionala,
Pink Floyd,
Roger Waters,
The Wall
|
Written on 13:16 by Constantin Manoliu aka Huck
Are 10 ani de acum. Dar se pare ca inca bun. La cererea lui John Junior am facut un upload.
Auditie placuta!
Download here
Posted in
club Iasi,
cum sa fiu dj,
muzica house,
Pioneer,
Radio Vox T,
Viper Club
|
Written on 23:34 by Constantin Manoliu aka Huck
2 zile trecute si inca nu is
dezmeticit.
Nu stiu cum sint altii , desi dupa ce citesc am multe
surprize , insa eu sint in decantare dupa uraganul de informatii si
stari primit prin simturi acolo in multime.
Primul lucru pe care il pot spune este
ca m-am intors schimbat. Nu pot spune ca mai batrin sau mai tinar ori
dezamagit sau mai exaltat . Poate ca inca procesez.
Fiecare dintre noi , in calatoria
vietii, in anumite conjucturi existentiale sintem marcati de ceva. Ca
e o floare , un om , o carte , o muzica ori altceva , reprezinta un
reper sau o caramida pe care iti construiesti inteligenta emotionala.
Cea care te ajuta sa navighezi in jungla sociala numita omenire.
La mine una din caramizi a fost The
Wall. Trebuie sa recunosc ca primul meu contact cu formatia a fost
acum 30 de ani. Eram in primul an de liceu , dupa o vara in care
asteptasem cu nerabdare sa imi cunosc noii colegi dar in acelasi timp
si speriat de necunoscut. Nu cunosteam mai nimic despre trupa , de
altfel ca si despre multe altele , la fel, caramizi viitoare.
Intimplarea a facut sa fiu distribuit
intr-o clasa , unde ai mei colegi proveneau din medii diferite fata
de cel in care ma invirtisem pina atunci , ce aveau altfel de
posibilitati , nu neaparat materiale cit intelectuale. Eram o fire
tacuta , ce asculta de zor ceea ce se dicuta , mai ales ca multi
dintre ei se cunosteau deja si impartaseau multe chestii comune. Pe
undeva ma simteam un intrus , insa probabil era doar un instict de
supravetuire in mediul total necunoscut mie de acolo.
In discutii , normal , zburau pareri
despre diverse trupe ce mi se lipeau instant in memorie , mai ales
dupa ardoarea cu care isi sustineau fiecare preferatii. Printre ele ,
a aparut si Pink Floyd.
Normal , acasa , imi zbateam creierii
sa fac cumva sa ascult si eu , dar fara a avea curaj sa cer imprumut
cuiva vreo caseta ori banda , ca nu cumva sa pic in dizgratia lor.
Cum spune un prieten de suflet, nimic
nu este intimplator , tot zbuciumul asta al meu a coincis cu un
upgrade al “ sculelor” din casa de la un amarit de casetofon
Sanyo la un rusesc bine facut VEF – SIGMA , mai ales pe partea de
radio, ce printre abilitati o avea pe aceea de a receptiona EUROPA
LIBERA, ce la vremea respectiva , pentru mine a devenit un fel hit –
station din ziua de azi .( nu si cu cacaturile comerciale de acum).
Duminica era zi sfinta , in care nimic
si nimeni nu ma putea extrage timp de 3 ore de linga difuzorul mono ,
ce suiera si distorsiona muzica , ce si chiar asa era dumnezeiasca.
Asa am ascultat prima oara Pink Floyd –
The Wall si a inceput o calatorie intr-o alta dimensiune.
In timp , m-am zbatut sa imi fac rost
de album , inregistrat cit mai bine posibil , pentru ca imi doream sa
ascult fiecare nota , sa inteleg cum mintea si sufletul unor oameni
au putut creea asemenea muzica.
Bineinteles, am cautat in paralel sa
ascult si restul discurilor. Cum nu aveam ca sursa de informatii
decit anturajul si emisiunea de la Europa Libera, ii ascultam haotic
, fara sa am o reprezentare cronologica a evolutiei lor , si uneori
eram deceptionat de albumele dinainte.
Ma tot intorceam la The Wall . Si in
paralel descopeream si celelate nume mari . Ore intregi de ascultat
muzica. Dimineata inainte de ore, dupa ore, in timp ce invatam sau
citeam , adormeam ascultind muzica.
Existential , 16 – 17 ani e virsta la
care apar intrebarile alea majore . Despre tine, despre conditia
umana si multe altele. Acele 'DE CE “ - uri , ce iti fut creierii
daca nu are cine sa ti le explice sau nu poti tu sa gasesti
raspunsul.
Multe din ele , le-am tocat cu primul
meu prieten de suflet , alde Make ( sau Mache dupa preferinte)
insa si el la fel de nestiutor si bulversat ( poate ) ca si mine;
cert este ca de multe ori gaseam amindoi raspunsul in muzica. Poate
gresesc , insa de o fi asa o sa ma corecteze daca o fi sa citeasca
cuvintele astea.
Incet , incet, muzica a inlocuit
parintii . Nu le aduc vreo acuzatie, ori ii judec. Atit au putut ei
sa ofere la vremea respectiva. Diferenta dintre generatii isi spunea
cuvintul.
Si am trecut si eu la rindu-mi prin
toate. Primele deceptii, primele rani, prima iubire , primul dat cu
capul de pragul de sus, primele sacrificii, primele lipsuri si tot
asa mai departe.
Toate le alinam cu The Wall. Mai
alternam si cu restul . Dar cind imi era cel mai rau , Pink era
acolo.
Nu aveam cu cine sa vorbesc , ascultam
Pink. Vorbeam dar nu ma asculta nimeni , ascultam Pink.
Ma agasau parintii, ascultam Pink. Ma
certam cu prietenii , ascultam Pink. M-am indragostit ,am ascultat
Pink. Treceam prin chinurile dragostei, ascultam Pink.
Aveam nevoie de ceva , ascultam Pink.
Era acolo tot timpul. Visam , copilareste, la acea vreme , sa ridic
un grup statuar in Piata Unirii.
Pina si pe mama copilului meu am
cerut-o de nevasta intr-o noapte in care ascultam Pink.
Un vers, un acord, o inflexiune vocala,
o bataie de tobe, orice de pe albumul asta era potrivit la un moment
dat pentru ceea ce aveam nevoie.
Anii au trecut. Undeva in timp cred ca
m-am gindit cum ar fi sa ii vad in carne si oase. Cum as reactiona .
Fugitiv , gindul s-a ascuns. Ani multi.
Ani in care am ascultat albumul asta ,
fara sa ma plictisesc vreodata.
Si in care nu mi-am inchipuit ca o sa
vina si ziua ACEEA.
Cind am aflat ca s-au pus in vinzare
biletele , treceam printr-o perioada tulbure rau. Abia aveam bani de
piine si in plus , demolat sufleteste . Si bineinteles am ascultat
Pink.
La fel , cum nimic nu e intimplator, un
foarte alt bun prieten de suflet , m-a ajutat sa imi cumpar cele 2
bilete. Prieten care nu l-as fi avut daca nu ascultam Pink.
2 bilete.
Pentru mine si fiul meu. Fiul meu de 17
ani. Care chiar daca i-am lipsit niste ani , fara sa ii fiu aproape
in fiecare zi , a devenit la rindu-i ascultator fidel. Intradevar
nimic nu este intimplator.
Si te ucide gindul asta. Dar te
salveaza Pink.
Asteptare. Bineinteles , ascultind
Pink. Emotii. Refuzi sa te gindesti. Te uiti in fiecare zi la cele 2
cartoane si astepti. Trec zilele.
Si vine ziua.
Ma trezesc relativ calm. Imi pregatesc
meticulos ceva bagaje fizice .
Apoi pe cele sufletesti. Le fac loc in
inima , sa mearga cu mine ,celor dragi mie si care nu pot fi acolo ,
dar care ii vreau alaturi.
Astept telefonul magic de la un alt
prieten de suflet. . Esti gata ? Hai ca am venit. Mergem la cafea.
Dimineata tulbure si gri.
Trec minute. Copilul coboara , jumatate
adormit. Isi asteapta prietenul lui bun. Ne inghesuim si pornim ,
fiecare cu ginduri imprastiate.
Drum lung , povesti si bineinteles
Pink. Desi mai e putin timp , pare o vesnicie. Refuz sa ma gindesc,
la ploaia care ar putea strica totul. Ori altceva . Numar minute.
Agale , ne indreptam catre punctul de referinta.
Mergem dezlinat , cu ginduri disparate.
Ajungem. Intram . Cautam sa ne asezam sa fie bine pentru toata lumea.
Desi nu parem agitati,sintem. Ucidem fiecare in felul nostru
asteptarea.
Si incepe.
Brusc , sint navalit de milioanele de
secunde de asteptare , in care am ascultat Pink . 30 de ani in
secunde navalesc in mine.
La fel navalesc lacrimi si suspine.
Muzica e acolo. Ma inunda. Fiecare acord, fiecare nota, oricare sunet
. Nu mai am singe in mine. Ceea ce imi curge in vene e PINK.
Sistemul meu circulator e compus din santurile unui vinyl desirat
spira cu spira si impletit in mine.
Refuz sa ma controlez. Pieptul mi se
zbate in ritmul tobelor , suspinele sint in acord iar lacrimile
curg.
Prietenul meu drag , isi intoarce ochii
si ma incurajeaza. Nu plinge Huck!.
Fiul , liber, cinta impreuna cu mine.
El e in lumea lui. Eu in a mea. Dar
sintem impreuna.
Impreuna cu cei dragi pe care i-am adus
cu mine in suflet acolo.
Ma disipez in sunete. Inghit lacom
emotiile. Imi hranesc sufletul. Ma curat. Iert.Ma bucur ca pot sa
simt. Ca sint cum sint.
Ca intimplarea vietii prin care exist
m-a adus acolo. Alaturi de fiul meu si prietenii de suflet.
30 de ani traiti in 3 ore.
A meritat.
A meritat pentru ca in momentul asta ,
cind scriu , sint mai bogat decit toti bogatii din lume.
Pentru ca am ceva in mine ce nu poate
fi cumparat cu nici o moneda existenta pe aceasta planeta.
Va am pe toti voi ce dragi mie.
Datorita lui Pink.
Pink Floyd.
Aici sint eu.
Posted in
Bucuresti 2013,
Pink Floyd,
Roger Waters,
The Wall
|
Written on 14:15 by Constantin Manoliu aka Huck
De ce m-as astepta sa te intilnesc?
De ce m-as astepta sa fii curioasa sa
ma cunosti?
De ce m-as astepta sa ma indragostesc
de tine?
De ce m-as astepta ca tu sa vezi asta?
De ce m-as astepta ca tu sa accepti
dragostea mea?
De ce m-as astepta ca tu sa te
indragostesti de mine?
De ce m-as astepta ca tu sa imi accepti
demonii?
De ce m-as astepta ca eu sa iti dau
totul din mine?
De ce m-as astepta ca eu sa am
incredere in tine?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
esti perfectiunea pentru mine?
De ce m-as astepta sa te accept asa cum
esti?
De ce m-as astepta ca tu ai grija de
mine?
De ce m-as astepta ca tu sa ma crezi ca
te iubesc?
De ce m-as astepta ca tu sa imi fii
alaturi la bine si la greu?
De ce m-as astepta ca tu sa te bucuri
de mine asa cum sint?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca a
te iubi e cel mai frumos lucru din lume?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
visele mele tu le transformi in realitate?
De ce m-as astepta ca eu sa te doresc
in fiecare zi mai mult decit in prima zi?
De ce m-as astepta ca eu sa urasc
fiecare secunda care trece fara tine alaturi?
De ce m-as astepta ca tu sa imi
pretuiesti emotiile ?
De ce m-as astepta ca tu sa ma
surprinzi cu dorul tau de mine?
De ce m-as astepta ca tu sa te
daruiesti neconditionat?
De ce m-as astepta ca tu sa dormi in
bratele mele linistita?
De ce m-as astepta ca eu sa pling la
pieptul tau?
De ce m-as astepta ca eu sa lupt cu
intreaga lume pentru tine?
De ce m-as astepta ca eu sa iti
daruiesc timpul vietii mele?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
destinul meu esti tu?
De ce m-as astepta ca eu si tu sa fim
doar noi?
De ce m-as astepta ca noi sa fim Adam
si Eva?
De ce m-as astepta ca noi sa fim simpli
?
De ce m-as astepta ca noi sa fim
suflete pereche?
De ce m-as astepta ca noi sa ne ratacim
impreuna ?
De ce m-as astepta ca noi sa fim noi?
|
Written on 01:04 by Constantin Manoliu aka Huck
O intilnesc din ce in ce mai des ,
intimplator ori voit, oriunde , oricum. Pe strada , in autobuz, la
club, e prezenta peste tot. O recunosti dupa silueta bine infipta in
peisaj , privirea radar , taioasa dar si curioasa, mersul hotarit ori
o pozitie statica pietroasa.Are multe fete sub care se arata, un
lucru e cert, are grila.
Vreo una din ele iti stirneste
curiozitatea si incerci sa descoperi ce este in spatele mastii
afisate. Pentru ca toate au o masca. Mai bine sau nu desenata. Daca
ai noroc si grila ti s-a potrivit la prima pozitie , urmeaza restul.
E precum aplici un autocolant. Incepi cu marginea superioara, arcuind
in sus capatul. Daca ai nimerit inceputul incepi sa mulezi
autocolantul usor usor centimentru cu centimetru mai departe.Recte in
cazul grilei , pozitie cu pozitie.
Studiu din cap pina in picioare. De te
dovedesti corespunzator dimensiunilor inscrise in grila, cu mici
tolerante , bineinteles , se aplica urmatoarele linii ale grilei,
dupa caz.
Si liniile curg, una dupa alta precum
intrebarile la examen. Pe care poate, il treci. Sau nu.
La examen ai doar 2 variante de
raspuns. La grila ei , raspunsurile sint procentuale. Adica , poti
avea ceva, in proportie de x la suta. Nu conteaza decit la final cind
se face suma procentelor. Care nu trebuie sa scada sub un anumit
prag. Pe care tu nu ai de unde sa il stii. Desi te dovedesti onest in
raspunsuri , considerind ca sinceritatea e un lucru bun , ei bine ,
in marea majoritate a cazurilor nu e asa. Si nu discutam de partea de
mister pe care ar trebui sa o lasi sa se iveasca. Misterul nu e
inclus in grila. Daca ai dat-o pe mister iti iei stop la grila.
Instant. Grey matter. Griul conteaza. Da tu nu stii care e procentul
de amestec al culorilor ca sa iti iasa griul perfect pentru ea. Nu ai
de unde sa stii .
Sa admitem ca , ai reusit sa duci grila
la final. Raspunsul nu e pe loc , ca la examen.
Urmeaza analiza de acasa. In linistea
cuibarului, impreuna cu cel putin una din prietenele bune.
Unde fiecare linie din grila e rasucita
pe fiecare curbura a raspunsului tau.
Analizele literare de la ora de romana
sint un fel de apa plata cu lamiie , pe linga ceea ce se face la
sedinta de consiliu feminin.
Procentual , unele raspunsuri iti pot
facilita mersul mai departe, altele pot constitui niste praguri de
netrecut.
Un proces complicat, mai ceva decit
diagrama fier carbon de la chimie.
Urmeaza o a doua intilnire, la care ,
amestecul procentelor , de altfel tulbure, trebuie clarificat.
Singura, ori cu prietena cea mai buna.
Pentru ca toate , absolut toate , au o prietena. Cu care se consulta.
De parca tu vrei sa te intilnesti cu amindoua. Nu doar cu ea . Pentru
ca ele fac totul in doua. Pentru ca ele trebuie sa aiba acelasi tip
de barbat. Cu variatiunile de rigoare, insa neaparat aceeasi grila.
Despre care am specificat ca are linii procentuale. Care toate
adunate, trebuie sa dea acelasi procent. Pentru amindoua.
Sa admitem ca , ai trecut , la o zecime
, grila.
Urmeaza , saptamina de teste. E minimum
care ti se acorda. Dar nu e o saptamina de intilniri zilnice in care
te poti cunoaste face to face. De parca ar ajunge o saptamina. E
saptamina in care , liniile din grila , cu procentaje
necorespunzatoare , trebuiesc reanalizate, cu intrebari subsidiare,
ce iti pot aduce un plus sau un minus la catalog.
Insa cum, nu e live, ci doar sms ori
convorbiri telefonice, sa nu mai zic de facebook ori messenger , esti
vaduvit. Uneori nu poti exprima prin cuvinte ceea ce esti. Dar asta
nu conteaza. Ascunsul in spatele unui obiect vorbitor pentru ea, e
mai util.
Normal, inertul metodelor folosite in
detrimentul exprimarii live , isi face datoria. Te dezavantajeaza.
Pentru ca tu , nu poti pune in cuvinte ceea ce simti. Normal. Nu esti
Choelio, Sanda Brown ori nea Chirila Tudorel.
Dar ea are nevoie de o pavaza. Un scut.
Ce sa ii confere posibilitatea , considerata eleganta, de a nu iti
transmite un refuz direct. Pentru ca exista posibilitatea aceasta.
Refuz.
In proportie de 90% refuz.
De ce? Te intrebi. Ai fost sincer,
onest, deschis, amiabil, increzator, primitor si tot asa.
Nu ai corespuns grilei. Grila cea de
toate zilele.
Pentru ca ea nu se oboseste sa te
cunoasca altfel. Pentru ca procentele analizelor tale nu sint in
corespunzatoare. Pentru ca ea , stie ca grila, e cea care trebuie sa
o urmeze. Pentru ca nu stie sa faca diferente.Ea are o grila. Si
atit. Nu esti in grila , esti rebut.
Pentru ea, faptul ca poti trai cu un om
o viata si nu ajungi sa cunosti poate nici 10% din el nu conteaza.
Grila , domle. Grila.
Si , normal, dupa toate astea urmeaza
refuzul. Dupa caz , si dupa bune maniere, vine in diverse feluri. De
la a nu iti raspunde la telefon , mesaje, pina la a te privi in ochi
, gales, si a iti spune ca esti o persoana minunata , extraordinara
, de nepretuit, visul oricarei femei , dar din pacate nu corespunzi.
Putem fi niste prieteni minunati.
Si intrebi de ce ?
N-ai tu treaba .
Atunci intreb si eu , de unde stii tu
ca putem fi prieteni minunati cind tu nu ai habar de ce e in mine?
Grila ta , tip oglinjoara oglinjoara ,
e un fel de profet care are raspunsuri la toate?
Grila ta imi citeste sufletul si il
pune pe tava, ornat frumos cu dulcegarii roz?
Grila ta e un cacat.
Amabalat frumos. Care amabaleaza
frumos. Barbati.
Ce ambalezi aia ai . De multe ori , ca
in reclame un produs de doi lei. Hai poate si 50 de bani.
|
Written on 18:44 by Constantin Manoliu aka Huck
Sint mai bine de 6 luni de cind am postat ultimul articol . Evenimentele desfasurate au avut o intensitate extrema si nu au permis sa se lege fraze coerente ,nici macar citeva propozitii dezlinate. Orice.
Cuvintele au disparut din mine.
Ma chinui sa le regasesc , insa intunericul e atit de profund incit doar,doar, daca ma impiedic de cite unul , il culeg in tolba.
6 luni si citeva zile.
De cind un vis a fost distrus.
Un vis care nu am vrut sa il mai visez la un moment al vietii mele . Insa imprejurarile m-au facut sa visez.
M-ai facut sa visez. Timp de 5 ani. Ca se intimpla.
Insa nu a fost sa fie. Pentru ca cea care ar fi trebuit sa il protejeze si sa faca sa se implineasca , a ales o alta cale.
Visele se traiesc in doi.Am avut incredere in tine . O altfel de incredere.Aia definitiva.
Nu exista vise singuratice.
Iar visul a devenit doar o amintire singerinda.
Zilnic.
In resemnare si acceptare. Resemnat ca asa o sa traiesc pina la sfirsitul vietii . Ca un lepros. Ce vede cum se intinde boala. Asa ma uit si eu la mine.
Ma smulg din mine si ma asez fata in fata si ma studiez .
Ma demontez si remontez insa , puzzle -ul nu mai iese .
Imi arunc priviri.
Priviri in oglinda in care nu ma mai recunosc. Intr-o lume care nu ma mai recunoaste.
Ce sa recunoasca? Ce sa mai recunoasca?
Un dead man walking. Ma simt mort.
Imi privesc secundele cum trec si putrezesc.
Si eu impreuna cu ele.
Imi ascult viermii din suflet.
Le simt muscaturile pe fiecare sinapsa .
Totul e doar o asteptare.
Asteptare ca boala sufleteasca sa isi faca treaba. Sa ma consume definitiv. Sa ma faca nisip saharian. Sa ma spulbere in toate zarile .
Ai plecat.
Te-am iertat.
Din prima clipa.
De dupa.
Sint situatii in viata ,carora nu poti sa te opui.
Sper sa ajungi la maturitatea emotionala care sa te faca sa constientizezi
la adevarata valoare ,cindva ,ceea ce a fost si ceea ce ai facut.
De cum ai consumat timpul si viata.
Dintr-un om.
Dintr-o viata.
Restul sint cuvinte desarte.
Fara rost.
Inutil.
Doar punct.
De la capat nu mai exista.
|
