Dileme - Mobile,bikini,sutiene,minijup

Written on 23:08 by Constantin Manoliu aka Huck

Tot ma chinui de ceva vreme sa scap de citeva dileme; ca intrebari intrebatoare nu am cum sa le zic,ce imi tot rup cimpul vizual in diverse situatii de zi cu zi.
Asadar sa incepem:
1.De ce isi fac fetele poze singure cu mobilul si le publica pe site-uri?
Nu imi sta in obicei sa imi balacesc ochii pe hi5,netlog,facebook ori pe alte site-uri de tipul asta, dupa pozele la tot felul de demoiselle.
Da cum la inceputul statutului de blogger nu prea stiam cu ce se maninca am facut un cont pe netlog ce are optiune sa vezi activitatea ta printre care si cine te viziteaza.
Si normal te uiti.Si descoperi tot felul de chestii.
Ceea ce m-a frapat e abundenta de poze facute cu mobilul in oglinda.
Un fel de autoprotrete.Ori pozitii foooarte sexy.In genere ar trebui sa para instantanee.Da nu sint.
Ca si cum nu ai putea sa chemi pe careva sa iti faca un rind de poze artistice,daca tot vrei sa impresionezi comunitatea virtuala...
Oare de ce?
2.De ce daca tot stiu ca le ies bikinii din pantaloni se chinuie in permanenta sa ii impinga inapoi?
Alt lucru care ma frapeaza e disperarea cu care isi pipaie odata la 2 minute partea dorsala dupa confirmarea:``vaaaai se vad bikiniiii` si urmeaza un set de gesturi cit mai discrete ale caror scop e sa dispara sub marginea pantalonilor.
Bre,eu stiu ca atunci cind se pregatesc sa iasa stau cu orele la studiat in oglinda asa ca nu imi pot explica cum de nu te gindesti dinainte ca EXISTA alternativa asta.
Daca stii atunci de ce nu porti ori bikinii potriviti, ori imbracamintea adecvata care ii acopera...
Oare de ce?
3.De ce poarta sutien de culoare nepotrivita si in plus si din ala care se trage in sus de se vede de la o posta peste bretelele de la o bluza cu spatele jumate gol?
Da asta e cea mai grea.
Desi exista Fashion tv la care pina si un ageamiu ca mine prinde niste detalii, nu le dau de capat rationamentelor din capusor celor care is aleg in totala discrepanta culorile sutienului in raport cu ce poarta deasupra si tot asa de sigure ca se VEDE.Numai zic de sutienele alea care la spate apar trase in sus ca si cum ar purta unul cu 2 marimi mai mici si mai ales la o bluza cu spatele gol...
Oare de ce?
4.De ce mai poarta fusta scurta daca tot o trag mai tot timpul in jos si stiu foarte bine ca se vede mai mult decit trebuie?
Banuiesc ca pina si cel ce a inventat fusta scurta a luat in calcul beneficiile si dezavantajele obiectului.
Nu pot sa ma gindesc ca atunci cind le cumpara si le probeaza, nu constientizeaza ca exista situatiile descrise si ca iti asumi anumite riscuri purtind-o.
Si atunci, de ce unele le poarta rusinate si speriate ca si cum dedesubt ar fi cumva secretul nasterii universului ori vreun alt secret de secret...
Oare de ce?
Care stiti aveti mila si luminati-ma...
P.S.
Subiectul e de dezvoltat.

Cum sa faci sa iesi in evidenta 2 - Fotografele

Written on 14:35 by Constantin Manoliu aka Huck

Gata cum a iesit soarele a revenit si la mine buna dispozitie si cheful de scris.
Dupa inaugurarea rubricii `Cum sa faci sa iesi in evidenta`` cu postul `Dansatoarele` ,simbata trecuta am gasit material pentru episodul 2.
Cadru general - simbata seara, orele 23 catre 24 ,atmosfera calma, toata lumea astepta pe toata lumea, eu nu.
Plictisit si cu pitici pusi pe treaba in hrubele neuronilor mei ma chinuiam sa incropesc ordinea de la noua parte a seriei `Ladies of House Music``.
Deodata simt un curent de aer rece pe la urechiuse, semn ca usa s-a deschis;intr-o alene ridic un ochi tulbure si le zaresc.
Cele 4 bucati.Toate una si una, care mai de care mai de care...
Inaltime medie, nouaspe` catre mai incolo, clar studente `a particulaire`,2 din ele mai umblate dupa gesturi iar celelalte, inca timide, dupa grija cu care una nu avea curaj sa isi dea jos geaca sub care avea fustita extrem de scurta iar ailalta tot isi cotrobaia spatele gol unde se intersecta bluzita cu marginea sutienului, nu cumva sa se vada.
Calme, asezate la bar, incep sa traga cu ochiade in stinga si in dreapta, care mai pe bune care mai cu coada ochiului, recensamint scurt, ce in citeva minute concluziona;
`e devreme inca nu e loc de distractie, nimilica promitator la orizont..``
Si timpul trece, usor barul se umple, suficient cit sa incepi actiunea.
Actiunea - orele 2 trecute, lume multa, risete , chiote usurele, dans la stilpi,pe mese si scaune.
Si muuuuuulte flash-uri.De la aparate foto.
Ma uit.
Doua la stilp, `despletite`, doua la scaunele de la bar de paza la hainute si gentute,cam un metru distanta intre ele.
Dar...
TOATE 4 CU APARATELE FOTO IN MINA.
Studioasele lu` mama si lu` tata la ISE ori Management si relatii publice trebuie ca aveau ore si la fara frecventa la Arte plastice, ori participau la vreun concurs foto ca parca prea se pozau toate una pe alta si intre ele in draci.
Da.Si mie imi lipsea prin preajma un aparat sa surprind asa unica imagine ce cred ca nu mai apuc vreodata sa vad.
Insa,zimbetele largi oferite tot una alteia dupa trasul cu ochiul la reactiile celor din jur ori dupa subitul cu care au aparut cavalerii,ma face sa inclin ca scena a fost un pic dramatizata inainte.
Ca prea brusc au trecut de la starea de inocente la cea de nimfe pline de ardoare si dragalasenie.
Si uite asa a aparut metoda 2.
Se string minim 4 tinere aspirante la rolul de femeie fatala, se face rost prin orice mijloace daca nu posezi de aparate foto,se merge la club musai de devreme sa studiezi atmosfera si sa iti gasesti locul prielnic activitatii viitoare, astepti pina apar cavalerii si dupa musai toate 4 se apuca de facut poze in acelasi timp.
Succes garantat in a deveni centrul atentiei.
Astept cu interes sa descopar ce le mai coace mintea.

Oldbeats&NewHits

Written on 14:01 by Constantin Manoliu aka Huck



Dupa petrecerea cu magnetofoanele ce a iesit ok acu domnu Racu a mai stirnit o leapsa intre noi cu piese vechi remixate pe beaturi moderne in combinatie cu old house hits de acu 4 - 5 ani.
Daca nu ne ``ionizam`` prea tare , sper sa apuc sa inregistram `magarelile` pe care o sa le facem si o sa postam pe site.
Care mai doreste care mai pofteste vineri 7 martie 2008 @ Bourbon House ..va asteptam!

Fictiune sau realitate?

Written on 13:05 by Constantin Manoliu aka Huck

La inceput entuziasmat, acum nu mai imi gasesc cuvintele.
Cuvinte ce ar putea reda senzatia pe care am avut-o citind acest blog Betty Boop
E in acelasi timp delicios de inteligent scris dar si uimitor de precis in relatari.
Daca e fictiune e excelent, daca e realitate e de stimat.
Ma bucur totusi ca cineva a avut capacitatea sa redea fidel si atit de inchegat o imagine ce si mie imi statea pe retina dar nu reuseam sa o concretizez.
Sint sigur ca nu as fi reusit atit de bine.
Atit.
P.S.
Am descoperit si prietenii comuni tienrelul Jim Beam , batrinul Jack si focoasa Camino.
De gustibus non est disputandum!

Parfumul perfect?

Written on 23:00 by Constantin Manoliu aka Huck

Discutam cu cineva acum citeva zile despre fetisuri ce fac sa ne cada cu tronc.
am plecat de la voce,am adus in discutie ochelarii si degetele lungi(la mine era cazul da asta e alta poveste)apoi despre mirosuri,feromoni si implicit parfumuri.
Mai departe mentionam un film `Perfume - story of a murderer` ce are ca tema obsesia unui individ de a descoperi parfumul perfect.
Din blog in blog am descoperit la cineva site-ul care prezinta un parfum.
Daca personajul in sine ar fi existat sau exista ar fi avut de ce sa isi smulga parul din cap!
Miroase-ma si...
Comanda cineva?
Enjoy!!

Intrebari si raspunsuri

Written on 19:33 by Constantin Manoliu aka Huck

De ceva vreme imi umblau prin cap, niste de ce-uri ciudat de simple,carora parca evitam sa le dau un raspuns.
Un raspuns foarte pasibil sa fie eronat,lipsit de substanta, ambiguu, comun de obisnuit in detrimentul unei analize dusa pina la capat recte taiat firul in `nspece bucatele.
Caci asa se pare ca am fost dotat de mama natura, cu niste conexiuni neuronale ale caror rol e sa ma tina treaz, sa nu ma lase sa traiesc simplu, sa ma tina intr-o permanenta cautare dupa caz ori de intrebari ori dupa raspunsuri.
Una din intrebari era `De ce as scrie pe blog?`
Repetitiv,o gasesc atit in mintea mea cit si in ceea ce citesc in peregrinarile mele virtuale, la fel ca si raspunsuri diverse aferente, unele clar expuse altele citite printre rinduri.
Ei bine, cu cit citesc din ce in ce mai mult alte bloguri, ori dupa feedback-ul la posturile mele pot sa emit si eu varianta mea.
Scriu ca simt nevoia, scriu ca imi doresc sa nu uit starile ce ma fac sa scriu, scriu poate uneori ca sa scriu, scriu ca sa fiu citit, scriu ca sa citesc de la altii, caci am o foame nebuna dupa forme de exprimare, de spirit si idei.
Unii ar spune sa pun mina pe o carte.
Cartea e carte, blogul e blog.
Blogul, desi uneori scris sub acoperirea anonimatului, care la urma urmei e o parte buna, caci pe multi ii face sa depaseasca frica de exprimare,poate comunica mult mai rapid informatia decit o discutie face to face.
Asta ma face sa dau cu o paranteza, legat de postul lui Anayana,despre ce ar putea reprezenta vocea-amprenta vocala sau accesoriu permanent,unde la un moment dat se ridicase o dilema legata de asocierea dintre voce si imagine, mai ales in cazul in care cunosti intii o persoana dupa voce si mai tirziu o cunosti si fizic, surprins ca ceea ce iti inchipuiai dupa voce nu se leaga cu realitatea.
Asa si cu blogurile.Nu intodeauna ce cunosti dupa scris are relevanta cu ce iti vine pe retina si invers.
Sint absolut convins ca oameni ce incep sa ii cunosc virtual, nu as fi reusit sa o fac in viata de zi cu zi din `n` motive,de exemplu unul din ele e ca rar reusesti sa descoperi sau sa se lase descoperiti dupa putin timp de la intersectare.
Si mai afirm asta,in mod placut normal, dupa surpriza pe care au avut-o cei care ma cunosc chiar de destula vreme, dupa ce au citit ce imi trece mie prin neuroni.
Oricit de deschis ai fi, ori concret in exprimare, nu te nimeresti tot timpul in starea necesara sa emiti ceea ce scrii ori sa primesti ce iti dau altii.
Plus ca anturajele sint la un moment dat limitate de diverse motive, cotidianul iti ocupa prea mult spatiu personal, plafonarea relationala devine atit de evidenta incit iti apare dorinta de nou, de evadare, foamea de rezonanta.
Rezonanta in spirit, in gesturi, in trairi, in intrebari, in tot ceea ce te reprezinta.
Dar ce e important, e ca ajungi mult mai repede sa intelegi ce se intimpla, decit intr-o relatie directa cu cei din jurul tau, sa simti evolutiv caractere.
Mie unul deja incepe sa imi dea raspunsuri, ori mai bine zis materialul brut din care sa imi extrag propria viziune.
Cred ca aveam nevoie de lumea asta desi meseria imi e lucrul cu oamenii mai ales intr-o forma relationala ce imi permite sa accesez saptaminal multe caractere noi dar pe care, ori cit as incerca, nu ii pot cunoaste atit de repede mai ales ca de multe ori revin la distante inegale memoriei mele.
Multe intrebari, putine raspunsuri.

Tzinghi - Linghi Brain cut from live act @Bourbon House

Written on 14:45 by Constantin Manoliu aka Huck

Cum nu ma caracterizeaza playlist-uri fixe, ori seturi gindite de acasa,am zis sa pun o monstra de ce imi poate coace mintea uneori...

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Ladies of House Music partea 3

Written on 13:11 by Constantin Manoliu aka Huck

In sfirsit am reusit sa fac si partea 3 la care ma tot chinuiam de ceva vreme sa gasesc o ordine potrivita mai ales ca piesele sint destul de grele de combinat si nu neaparat din punct de vedere tehnic.
Ca de obicei, cine ma stie e deja obisnuit, exista mici inadvertente sonore,unele voite cu rol de a taia elanul la cut-set&rip al unor binevoitori, altele datorate fluctuatiilor de viteza ori faptului ca e live 100%.
Am reusit sa gasesc si optiunea de download pe acelasi site, intr-o forma simpla;
undeva in dreapta aveti track details pe care daca faceti click, se deschide o noua pagina cu fisierul respectiv, pagina pe care se gaseste jos optiunea de download.
Enjoy!

Hot Spot

Written on 15:10 by Constantin Manoliu aka Huck

Desi de vreo 2 zile nu sint in apele mele,banuiesc,datorita unui complex de factori,vreme aiurea, eclipsa de luna, astenia de primavara etc, ma stradui sa incheg postul asta.
Zilele trecute a fost aniversarea unei prietene de suflet, ce a implinit o virsta a carei cifra e rotunda, sa zicem acel numar pe care il rememorezi peste ani si caruia vrei sa ii atasezi o amintire placuta.
Tot stind si bighidind vreo idee legata de cadou, imi suride dintr-o data o mini petrecere surpriza, cu gind ca sigur asta va tine minte, pe post de cadou, in detrimentul unui obiect fizic, ce sincer consider ca, de multe ori se pierde ori zace aruncat departe de tine, pe cind o amintire e in tine tot restul vietii, mai ales daca e una placuta.
Asadar zis si facut; sunat 2 prieteni de suflet,comuni amindoura,rezervat masa locatie noua(spre diferenta de Coco am studiat lista de preturi bine inainte hihihi mai ales ca nu lipsea si vinul lui preferat din Australia,oricum mult mai ieftin), creat situatiunea surprinzatoare, asteptat, colectat rezultate pe masura.
Probabil ca undeva am creeat o distorsiune in universul zilnic, caci bineteles, a trebuit sa marchez si la mine un hot spot.
Caci asa le denumesc eu aceste momente.
Locatia, de un bun gust cu detalii de amenajare bine puse la punct , a surprins in mod placut si prin alt aspect.
Ospatarul.Nea Mihai.
O persoana trecuta de virsta tineretii, cum rar te astepti sa mai gasesti in ziua de azi in restaurante, a fost memorabil de atent si serviabil, dar atentie, nu servilismul ala teatral, invatat pe de rost si afisat cu grimase, ci vizibil dedicat si facut cu pasiune,precum am vazut deseori in filme ori in prezentari de mari restaurante.
Acum nu stiu daca serviabil e cuvintul potrivit.
Mai degraba `meserias`.Munca facuta la superlativ, dedicat, din inima.
Dupa desertul oferit din partea casei, nu am mai rezistat sa nu il luam un pic la intrebari.
Si a urmat surpriza a doua.
Deschis, in citeva fraze, am aflat ca e din Cluj,si ca dupa multiple peregrinari in a lui viata prin Europa, intr-o zi a luat-o din nou de la capat, simplu, aducindu-si aminte de prima lui iubire, ce nu s-a finalizat la vremea respectiva, si pe care dupa 17 ani a hotarit sa o sune.
Dupa mici actiuni detectivistice, a ramas si el surprins sa ii raspunda chiar ea la telefon, mai ales ca nu avea nici cea mai vaga idee de finalitate.
Si finalitatea a fost ca , in seara respectiva, calm, linstit, am avut ocazia sa il cunoastem si noi.Caci iubirea vietii lui era din Iasi.
Desi, chiar dumnealui facea haz de necaz, batind apropo la Nea Mircea bre(Dragostea asta ..), eu unul nu il consider facind parte dintre clientii personajului sus mentionat.
Din contra.
Naturaletea cu care a indraznit sa ne impartaseasca scurt o viata, modul cum a reusit sa lege cu noi o legatura temporara de suflet, ma face sa il tin minte si sa il stimez pentru todeauna, chiar daca nu o sa mai am ocazia sa il revad.
Cumva, parca astfel imi doresc sa fie toti romanii.
Naturali,simpli, sentimentali, la locul lor, bucurosi de a lor viata, putin filozofi, respectabili, ingaduitori cu cei din jurul lor, sociabili si uniti in ale lor simturi, romanul ala interbelic, care a dat mult imaginii nationale.
Oare de ce nu mai putem fi asa?Ca doar avem de unde invata.
Sau poate trebuie sa trecem prin viata repede, consumind din prima tot combustibilul,parcind brusc pentru realimentare si acolo, in acea secunda de tras sufletul, sa faci rapid un rewiew al ocaziilor pierdute in toata acea goana dupa fluturi sclipitori?
Oare asa devenim impacati cu noi insine?
In orice caz nea Mihai e sigur.
P.S.Restaurantul e Theatro.
Iar pe nea Mihai daca e de servici o sa il recunoasteti sigur.

Smart mini cartoons

Written on 19:02 by Constantin Manoliu aka Huck

O alta metoda de a ma mai relaxa in ultima vreme e sa vizionez de pe un site foarte interesant,tot asa descoperit din intimplare, mini desene animate,cu niste mesaje bine inchegate.
Oricum mult mai inteligente decit actualele canale difuzate la noi.
Am postat aici citeva ce au stirnit in mine diverse sentimente,ori amintiri..
Distractie placuta!!



From Crackle: Doll Face


From Crackle: Monotone


From Crackle: Drink

Cum sa iti faci rost de o noua indentitate

Written on 18:30 by Constantin Manoliu aka Huck

Prin tot surfing-ul zilnic, am descoperit un site foarte dragut si interesant Face recognition cu care te poti distra lejer o dupamaiaza sau o seara intreaga, alegind o poza din galeria ta personala, preferabil cit mai apropiata de cea pe care o faci pentru buletin(eventual decupata din o alta poza doar zona capului)pe care poti sa o uploadezi iar cu ajutorul unui program de recunoastere faciala, poza ta este comparata cu o baza de date foto ale celebritatilor.
De aici incepe distractia.
Si uite ce rezultate senzationale:
Odata un filmulet cum te metamorfozezi in cea mai apropiata asemanare;

MyHeritage: Family tree - Genealogy - Celebrity
Si a doua oara un colaj cu alte vedete mai mult sau mai putin apropiate de structura ta.

Distractie placuta!!!
P.S.Cred ca domnisoarele vor fi cele mai incintate.(sic!!)

Minimallistele blonde

Written on 23:47 by Constantin Manoliu aka Huck

Nu ma prea omor sa citesc presa, dar ieri am avut o surpriza placuta, cind asteptind niste persoane, am rasfoit Jurnalul National.
Unde am descoperit un autor de articole, bine inchegate si cam in aceeasi zona in care imi place si mie sa ma scald.
Andrei Gonzalo - Minimallistele blonde
Il recomand cu caldura, macar la o cafea dimineatza.
O sa incerc sa descopar daca are si blog.
Banuiesc ca ar fi interesant.

Tristesse oblige

Written on 19:35 by Constantin Manoliu aka Huck

Nu sint foarte sigur daca e titlul potrivit, dar de aseara, din excursia executata de Valentine day prin oras, tot imi suna in cap cu ardoare cele 2 cuvinte, si imi suna ba clar, ba total anapoda, parca ma roaga sa le astern odata.
Desi nu tin la aceasta sarbatoare in mod clar si evident, am zis totusi sa nu stau in casa mai ales impulsionat de multitudinea de petreceri organizate cu aceasta ocazie,mirobolant prezentate ca si cum as fi pierdut ceva cu care nu o sa ma mai intilnesc vreodata in viata.
Cum imi place sa imbin placutul cu utilul, am ales o locatie ce, teoretic ar fi trebuit sa corespunda cerintelor mele de aseara, mai ales ca nu aveam chef de fitze sau alte mascari de genul.
Imi doream sa vad oameni happy, liberi, lipsiti de frustrari macar pentru o zi, tinerentea aia ingenua, intr-o exprimare mai artistica ``love is in the air``.
Din pacate , presimtirile ce ma tot bintuiau pe acolo prin subconstient, presimtiri ce au determinat hotarirea de a nu organiza nimic in locatia mea, au avut grija sa se adevereasca.
De cum am intrat, clar am simtit in aer orice altceva numai ``love`` nu.
Un aer greu, apasator,o ceata mucilanginoasa aproape, ce emana din cutia craniana a celor prezenti, combinat cu o mascarime prost afisata, pe niste figuri obosite date din greu cu o galeata de farduri, ale caror liant il constituia un fond muzical cit se poate de plictisitor.
Un pic anclansat de cele citeva pahare de preambul, ca am zis sa nu ma duc chiar asa pe nepregatite, imi zic ca e devreme si lumea nu a apucat sa se ``ionizeze`` cu ceva alcooluri dezinhibatoare.
Imi fac turul de rigoare, si ma lipesc de unul din baruri de unde puteam scana destul de bine atmosfera, in asteptarea altor parteneri de spectacol.
Si trece o ora.
Deja ochii obisnuiti cu niste lumini prost folosite, incep sa lacrimeze odata de la fumul degajat de un imbecil ce gasea foarte cool sa foloseasca un spray si o bricheta pe post efecte speciale, intr-o incapatinare magareasca si doi de hohotele de ris pe care le inabuseam cu greu la vederea unui tinar dj, ce se tipa si se zbatea de mama focului de unul singur ,penibil.
Trec doua ore.
Usurel incep sa imi pierd rabdarea, si arunc intr-o doara, unuia dintre barmani, sustinut regeste de privirile plictisite ale celor din jur:``Da distractia cind incepe?``
Cunostinta de a mea, omul , raspunde cit se poate de neutru:``Pai, eu imi vad de treaba mea..``
Mda.
Cam intradevar asta era la ora 1 atmosfera.Fiecare isi vedea de treaba lui.Cind de fapt nu aveau nici unul nici o treaba dupa cit de anost si plictisitor era totul.
Nici macar `indragostitii `clienti ,pe fetele carora citeai orice fel de replici din telenovele, or filme de groaza, ori de bataie-actiune,(hihihi) numai sentimente aferente ocaziei nu.
Cu alte cuvinte o tristete generala.
Bunul meu prieten Bluemind, imi facea morala la un moment dat ca in relatarile mele sint prea `soft`,prea ii cam iau cu usurelul, pe cei care de fapt ar trebui sa ii tratezi cu maximul de invective si injurii, intr-o continua insiruire pina cind li se vor face macar lehamite sa mai imi stea in vizor.Cu toate ca asta ar merita.Dar nu am sa o fac, osa ma rezum la niste intrebari ce mie imi par pertinente.
Caci am cedat psihic la un moment dat, oripilat de atmosfera din ce in ce mai livida de atita plictiseala, de toata tristetea aia atit de vizibila dar ignorata, supus, cum uneori nu vrei sa bagi in seama mustele sau tintarii ce te siciie.
Tristetea aia ar fi trebuit sa va oblige sa nu va bateti joc ,chiar daca e o sarbatoare importata, de timpul pe care oamenii au avut bunul simt sa il aloce venind in acea locatie inselati de promisiunile unei seri cu final romantic ori sportiv dupa caz.
Mai ales cirdul ala de dj care se perinda prin dreptul mixerului, care mai de care sa dovedeasca ce piese ultra necunoscute si necomerciale are el prin mapa , plin de sine si de incintare ca a gasit seara potrivita sa faca educatie muzicala.
Caci la asta sa rezumat programul.
Oare cit de dus cu pluta, ori chiaun, ori orice poti sa fii ,astfel incit in seara de Valentine`s Day tu sa uiti total sa faci un program adecvat serii?
Un program, chiar daca folosesti numai club music, sa incite sa stirneasca distractia, dorintele, exprimarile fizice de sentimente , sa faci sa pluteasca in aer love -ul aferent, caci la asta se astepta lumea.
Cit de chior poti fi sa nu vezi plictiseala arata ferm prin cascaturi de rigoare, rugamintile din ochi,`ai nu schimbi si tu muzica aia?`, dansurile scilciate ale unora ce nu puteau sa isi adapteze ritmurile, dialogurile `hai sa plecam de aici ca e naspa, vreau sa dansez si eu cu tine undeva, mai bine mergem in alta parte..etc`?
Cit de destept si mare vedeta te crezi incit sa continui cu obstinatie , sa dai in creierul oamenilor cu ceea ce crezi tu ca e bun?
Cit despre restul , sa nu te implici tu, care ca barman ai feedback mai direct de la client, in a gasi o solutie rapida de regenerare a situatiei iarasi mi se pare stupid.
Tristesse oblige.
Da nu are pe cine.
Vorba bancului, tara de rahat, tristete de rahat.

Dedicatie

Written on 00:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Ca tot e vreo 12 si ceva minute, am zis sa intru totusi in cadru sarbatorii, care se sarbatoreste, desi, e importata.
Ma bucur, chiar asa, ca pot sa dedic ceva de suflet tuturor iubirilor mele.
Iubiri ce vreme de 40 de ani le-am trait.
Prima iubire ce nimeni nu o uita niciodata.
A doua pe care ai crezut ca o sa fie ultima.
Urmatoarea care nu te-ai asteptat ca o sa vina.
Si toate celelalte,care cu ochi verzi,care cu ochi albastri,care dulce,care amara,care enervanta,care iubareata,care ii sta bine in alb,care ii place sa se plimbe,care ii place sa isi aduca aminte, care a avut curaj sa imi suporte defectele, care a profitat si tot asa..
Caci intodeauna am dorit sa iubesc.
Fiecare femeie are ceva de iubit.
Ca iubesti senzual, sau animalic, sau platonic,turbionar ori dead calm,din cind in cind patetic ori rusinos,ca iubesti secunda in care ii vezi ochii, ca iubesti o eterna dilema ,oricum ar fi e bine ca iubesti.
Si o sa iubesc pina in ultima suflare.
Ce as vrea sa fie duioasa ,sa zica din buze , Te iubesc.
asadar pentru voi toate iubirile mele pe care am avut onoarea sa va intilnesc si celor pe care le voi intilni va dedic:

intilnire.mp3

Leapsa Blues

Written on 21:15 by Constantin Manoliu aka Huck

Am acceptat provocarea lui Bluemind sa publicam 5 slow tracks acu cu ocazia lu`nea`Valentin Sfintu.
Asa ca enjoy:

05.mp3

03.mp3

02.mp3
01.mp3

blues04.mp3


Buuuun.Si dau leapsa mai departe lui Cornelito
si.....lui......dj Valmount(are cont pe Hi5 si nu il stiu)

Muzica mea de suflet

Written on 16:43 by Constantin Manoliu aka Huck

Cum nu prea am timp sa umblu dupa tot felul de widget or gadget de adaugat la blog, ma inspir de la Coco, sau de la Traian.
Asa ca am preluat si eu playerele alea cool si am adaugat inca o facilitate blogului, aceea de a asculta muzica in timp ce cititi, mai ales ca am ceva reclamatii despre lungimea posturilor.(Sic!!)
Cum am ceva ani de cind `montez` o colectie de muzica house , intitulata `Ladies of House Music`,am hotarit ca ar merita efortul sa le pun la ascultat.
Colectia e compusa din piese vocal din mai toate tipurile de muzica house,alese dupa calitatea vocilor si a versurilor,in general cu un mesaj destul de adinc pentru cine are rabdare sa asculte.
O sa recunoasteti de acum clasice voci ca si ale lui Nadia Ali aka Iio, Rachel Starr ,Melanie, Andain, Ofra Haza si inca multe altele.
Ascultati si va bucurati urechile si sufletul!!
P.S.
Daca o sa doreasca cineva sa il downloadeze pentru colectia personala numai sa spuna si se rezolva

Dansatoarele

Written on 21:35 by Constantin Manoliu aka Huck















Gata.
Incepind de azi pun bazele unui ghid intitulat `Cum sa faci sa iesi in evidenta`, avind in vedere ca am devenit abonat vizual permanent la acest tip de comportament, care incepe sa imi sune foarte deviant, o boala a secolului 21, una din ce in ce mai vizibila, cel putin pentru mine.
Vizualul de data asta e concretizat in cele 2 dansatoare aparute pe la o bucata de noapte, asa cum ai face o mica vraja, bineinteles montate pe unul din cei 2 stilpi de baza ai Bourbonului.(sic!!)Cum stateam si savuram impreuna cu o prietena de suflet atmosfera din ce in ce mai incendiara, fara sa vrem amindoi sesizam ca ceva ne bruiaza frecventa comuna pe care eram.
Bruiajul erau fix privirile celor 2 dansatoare ce se dadeau de ceasul mortii sa fie remarcate, prin dansul lasciv, ori parul aruncat in toate directiile, ori chiote cam trase de par, in paralel cu sms dat de privirile lor:`Da ce faci , inca limba ta nu atirna la vederea nurilor mei?Nu remarci calitatea impecabila a buclelor mele?Ai observat cu cita delicatete imi acopera aceste minunate manusi de dantela neagra, ale mele degete lungi?Etc..`
Siderati, ne intoarcem unul catre altul si pufnim in ris, fara sa ne pese daca sintem vazuti sau nu, de catre personaje, eu unul chiar am schitat o aplecare sub pupitru pentru a da glas unui hohot de ris.
Se pare ca gestul nu a scapat neobservat , caci in urmatoarele momente amindoua au inceput sa susoteasca de zor si sa ne fixexe si mai abitir, de parca eram la vreo radiografie pulmonara.
Normal ca am acceptat provocarea duelului din priviri , si ca un nesimtit am inceput si eu sa transmit ,reply :`Daaaa esti buna,da de aruncat:Eu zic sa mai lucrezi la partea posterioara:Da manusile le ai ca sa iti ascunzi petele de la spalat vase?si tot asa..`
Asta bineteles, dupa ce cu tupeu am pus mina pe un aparat foto si dai vizibil cu pozatul , deh, sa am amintiri ...
E incredibil ce nevoie au unii de a iesi in evidenta.
E la fel de incredibil cum fac in acest lucru o necesitate zilnica aproape o poti include la categoria viciu, lucru pe care cred in curind se va intimpla.
Sa nu se inteleaga gresit.
Nu am nimic cu persoanele de sex opus care au un spirit deschis si isi doresc sa danseze sau sa fie admirate.
Dar intodeauna o sa apreciez pe cele care o fac intr-un mod cit se poate de natural , chic, fara a fi vulgare si fara a cersi aprecierile celor din jur.
Si, cind le vezi pe cele din poze te intrebi de ce se mai lamenteaza cind sint tratate drept femei usoare , de consum sau ca le sint arogate tot felul de epitete din jargonul de cartier.
Sint o doamna, ce p..a mea???

Bourbon House Young at heart

Written on 22:22 by Constantin Manoliu aka Huck

http://www.pricopsorin.com/burbon-08022008/
Aici sint pozele, ce nu mai are sens sa le mai public si eu odata.

Si iaca a fost si petrecerea asta.
Petrecere, cu idei aparute la moment pe ultima suta de metri, cum ar fi , avind in vedere ca tot tindem din ce in ce mai mult si eu si Coco la titulatura de `the old dj in town alive`, sa ne jucam la pupitru in varianta old school cu magnetofoanele.
Adica sa incercam sa reeditam senzatiile si trairile unor ani dragi, ca tot a fost saptamina amintirilor pe bloguri.(Sic!!)
Si uite asa ,in disperare am umblat de nebun sa gasesc 2 bucati functionale, ceea ce a devenit o activitate foarte complexa si plina de nereusite.Cam tot ce stiam se transforma in raspunsuri de genul ``Frate, nu il mai am, nu mai functioneaza, e aruncat pe undeva...``
In fine, reusesc sa recuperez un Majak 205 si un Tesla B115 care, de doamne ajuta, mai scirtiind ,mai piriind, au constituit atractia serii.
Bineinteles, asta dupa ce toata lumea a crezut ca facem mistocareala de aia ieftina.
Dar cum dadeau cu ochii de antichitati, isi faceau cruce si ii busea risul, impreuna cu gestul clasic ce da de inteles ca ne lipsesc si noua niste rotite sau curele precum celor 2 piese.
Pozele sint relevante.
Ca sa nu mai zic ca deliciul a fost ,dihocarea unei benzi ce era intr-o stare deplorabila de demagnetizare, cum faceam cindva odata peruci din ea, sau o intindeam prin toata camera unde era bairamul.
Toate astea, nu au facut altceva decit sa ne stirneasca amintiri care mai de care mai spumoase, care stirneau fiori sau ridicau parul de pe mina, care aruncau un pic de umezeala pe ochi.
Amintiri despre primul aparat de delectare a urechilor,un radio casetofon mono Sanyo cumparat de tata de pe litoral,la care am ascultat niste casete pierdute de cineva prin camping pe care am descoperit Led Zeppelin si Abba.
Mai apoi disperat de taica-miu ce nu ma lasa sa pun mina pe pretiosul Vef Sigma sau Unitra, munceam in nestire la reparat prin vecini tot felul de chestii, sa imi string bani pentru prima mea scula, ce bineinteles sa materializat intrun vechi magnetofon pe lampi un Tesla B4, cumparat cu 250 de lei de la tatal unui prieten din copilarie ce lucra la Radio Iasi,ce cam curenta cind dadeai sa ii pui o banda.
Nemultumit, hotarisem sa am si un casetofon deck , precum cele pe care le admiram cu limba scoasa pina la cot la centrele de inregistrari, ale caror client imi doream sa ajung cindva ca sa nu mai depind de gusturile muzicale ale lui taica miu ce cu onor facea el inregistrarile, la o cunostinta a lui ce avea o astfel de afacere.
Afacere banoasa, caci era cam 100 120 de lei de tras o caseta sau o banda de magnetofon mai ales ca salariul mediu pe vremea aia nu depasea 1500 de lei, iar clientii in general erau potentatii vremii sau cei care la rindul cistigau bani din distributia de muzica.
Caci era o intreaga filiera, tacit acceptata de autoritati, ca deh la urma urmei si ei aveau nevoie de acea muzica straina cu care sa se faleasca sau sa se distreze la petrecerile la care erau invitati numai si numai grantului obtinut prin posesiunea aurului auditiv.
Muzica venea printr-o filiera din Bucuresti, ce era la rindul ei alimentata ori de pilotii de avioane sau stewardese, ori de cei ce aveau posbilitatea sa iasa usor din tara.
Si spun asta caci , dupa rugaminti enorme, prietenul lui taica-miu , ma luase ajutor la centrul respectiv la intors casetele ce se inregistrau non-stop,plata constituind posibilitatea de a alege ce vreau eu de pe `matritele` ce veneau cu playlist gata facut din filiera.
Normal ca , drac fiind, ochisem cam cum e functional un deck caci participam activ la scurtele pauze de intretinere ale aparaturii, si uite asa am devenit abonat permanent la vizita ,devenita ritual , de duminca dimineata in talcioc, unde scobeam prin toate tarabele dupa parti componente achizitionate la un pret infim ce , in viziunea mea puteam sa le ansamblez in obiectul mult dorit.
Si am reusit.Era o hidosenie , strimba, ce avea tot felul de interferente pe partea de sunet, dar , eram foarte mindru de realizare mai ales ca incepusem sa fiu invidiat de prietenii ce o duceau si mai rau la capitolul asta.
La colectie lipsea si un pick-up(primul achizitionat un NZC), ce teoretic la vremea aia avea nivelul de fidelitate maxim, era chiar as putea spune etalonul dupa care iti reglai restul sculelor din casa, ma rog nu cele profesionale precum Akai , ce erau obiecte religioase si sfinte , caci nu aveai acces prea usor la ele , mai ales pretului , de exemplu un deck Akai F25 era 15 mii de lei, un magnetofon Akai un gx 4000D batea la 25 de mii de lei ca sa nu mai zic de `un cap de serie` Akai gx 747 era cit o Dacie nou nouta.
Dar cum din comertul negru cu muzica, se faceau bani nu era o problema pentru cei ce il desfasurau sa isi cumpere din shopul de la Unirea noile aparitii.
Aparitii pe care le vizionam saptaminal in traseul pe care cu sfintenie il faceam simbata dupa orele de scoala.
Incepeam din Copou, unde la complexul de magazine era ascuns, un tinerel,Lali oarecum proaspat in bransa, cu care am devenit prieten in timp,unde aruncam ochii scurt doar pe listele de muzica, coboram apoi in centru unde incepeam cu cel din spatele cinematografului Victoria; acolo era Mitica Ciornea, ce mai peste ani viata la scos iar in calea mea devenind parteneri intr-o afacere tot cu aparatura audio dar de masina de data asta.
La vremea aia avea o sursa buna de muzica, o colectie bogata de albume de muzica rock, majoritatea pe vinyluri, pe care le mingiam dupa lungi insistente, ascultind cu urechile cit ale elefantului ori vreo relatare discografica a formatiei respective, ori vreo intimplare haioasa despre cum intrase in posesia lui, de obicei il alimentau studentii greci cind se intorceau din vacanta, carora la plecare le dadea un ditamai catastif de comenzi.
De acolo coboram in pasajul din Piata Unirii , unde erau fratii Tudose specializati in programele disco , cei mai tari la vremea aia probabil si cochetariei cu clasa de sus, ce le asigurau o protectie contra controalelor de fatada facute de autoritati cind doreau sa isi mai umple gentile.
La ei am mingiat din ochi suspinind si facind calcule cum sa pot intra in posesie , Revox, Uher, Sony, Tascam ,vreun Sanyo sau un Grundig ratacit.
Cu oftaturi indopate in git urcam sus pe Vasile Alexandri la Paul si la Tatiana , unde eram fascinat de cita muzica stia tinara frumusete, ce imi o expunea cu zimbetul pe buze radiind toata, amuzindu-se in acelasi timp de roseata de pe obrajii mei, cind cu greu smulgeam vreo intrebare legata de aparatura.
Uneori, mai coboram catre Gara unde era Nechifor zis si Peruca, de care nu reusisem sa ma lipesc de loc sub nici o forma; era rece si necomunicativ, suspicios parca, te fugarea repejor din priviri.
Dupa tot acest periplu, spre seara, ma intorceam la amaritele mele de `scule`,imi puneam sa ascult Pink Floyd - The Wall si ma aruncam in pat cu vreo carte in incercarea de a alunga cit mai repede noianul de calcule,idei sau combinatii pe care le tot faceam in speranta de a gasi o varianta de a indeplini toate acele visuri de copilandru.
Amintiri.

De mult eu vreu sa iti o pun...

Written on 23:38 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa minunata seara petrecuta in compania colegilor de munca in oras, mai sare un iepure din palarie.
Iepuras materializat in o relatare care imi confirma inca odata ceea ce scriam in postul de mai devreme dovedind inca odata ca am dreptate vis -a - vis de spre unde se cam indreapta omenirea.
O minunata si dulce prietena imi povesteste azi, cit se poate de natural cum seara tirziu , primeste un telefon de la o persoana ce se invirte in anturajul ei, persoana care, sincer din alte amabilitati schimbate in direct de fata cu mine , la telefon, a stirnit in mine ideea ca o cam vrea.
Pe ea.
Ceea ce s-a confirmat.
Dupa cum spuneam , tinara scumpa domnitza primeste la ceas de seara, ca de , atunci e ora potrivita sa iti dai arama pe fatza sub acoperirea noptii, un apel telefonic.
Un apel ce era plin de hormoni , avind in vedere frazele dialogate cu mult tupeu:
De mult eu vreu sa te f..t!!!
Scumpa de ea ramine stupefiata, face repede analogii, pune contextual situatia si ii raspunde calm:
Ma tu esti beat!
La care el raspunde acoperit:
Da stiu..da nu mai puteam sa tin in mine....
Nu mai stiu sigur cum a continuat dialogul deoarece, datorita zvircolirilor date de de multitudinea hohotelor de ris, ascultam cam in reluare restul povestirii.
Zimbind din priviri, continui sa prind semnal la dialogul dintre mine si ea, in speranta ca e doar un cosmar al ei.
Da nu e.
E defapt cosmarul lor.
Cosmarul ginditorilor cu p...a.
Ca acelasi cosmar cu al ginditoarelor cu crapatura.
Ca asta fac amindoua categoriile.
E primul lucru pe care il descopera,cam pe la vreo 12 14 ani, cind, iesind din baie, se opresc sa studieze ceea ce ,de care , samponindu-si corpul, se impiedica mirati, dupa caz, un plus sau un minus.( + chestia aia iar - ceea ce lipseste si trebuie completat cu plus)
Mirati , si Ele si Ei, incep sa isi puna intrebarea existentiala :La ce foloseste????
Rind pe rind, fiecare ii da sens cum crede de cuviintza, cum a fost invatat, cum a vazut acasa, cum a vazut in vecini , cert e ca fiecare ii gaseste un sens.
E domnisoru` a gasit sensu apelantului.
La el concretul il constiuie un telefon dat la miezul noptii , comunicind extaziat
un `Vreau sa te f..t`
Mirobolant.
Si asa iti vine sa ii f..ti tu una cu gind ca poate nu ai sa fii ala care striveste corola de minuni a lumiii...

Alcool&feedback

Written on 21:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Mdea.
De unii urit de altii iubit , in orice caz un viciu de care scapi greu odata ce il descoperi vorba lui Midnight http://traianracu.blogspot.com/2008/02/eternele-amante.html eterna amanta.
Nu cred ca e cazul sa mai filozofez si eu pe aceasta tema cu pro si contra; o sa ma rezum doar la o parere personala poate un pic subiectiva.
Ce imi place cel mai mult e ca datorita lui ,mai ales in viata de noapte, imi dezveleste caractere, drame ,bucurii, complexe ,obiceiuri, cumva cam de toate.
Desi la rindul meu uneori ma las descoperit, continui sa il consum in ratii, diferite de starea pe care o am, cumva grijuliu sa nu pierd din vedere a adnota pe agenda neuronilor ceea ce vad.
Asta dupa ce ani buni din viata nu am agreat o prietenie strinsa ci cel mult o amicitie intimplatoare,insa datorita mediului, am constatat ca poate avea si o latura folositoare meseriei.
Desi , teoretic, dupa parerea specialistilor, imaginea e mult distorsionata, inclin sa cred ca daca ai un filtru bun poti retine pentru a 2 zi esentialul.
Esential care iti aduce mult feedback.
Un termen cam putin inteles si acceptat ,un termen ce ar trebui sa faca parte ,lege nescrisa consider eu, din arsenalul oricarui dj sau barman ce lucreaza in acest domeniu.
Aseara am fost invitat la o petrecere sub un brand nascut cu multa vreme in urma pe numele lui romanesc `Petrecerea angajatilor`.
O idee indrazneata pusa in practica de 2 barmani tineri ce a prins foarte bine, insa ca orice lucru nou din Romania , se gasesc tot felul de alti intelepti ce cred ca o pot face mai bine, cind de fapt o strica si mai rau.
In fine, ma prezint cu trupa ce imi e draga mie, oarecum curios sa vedem ce se intimpla de data asta, caci am mai participat la o alta serata organizata in acelasi loc si a iesit relativ ok.
Curiozitatea imi era stirnita mai ales de numarul de invitatii primite pentru aceeasi petrecere de la 3 oameni diferiti, cam ciudat asa dintr-o data.
Atmosfera era deja incinsa in momentul aparitiei noastre, incinsa bine avind in vedere ca treceau o groaza de oameni pe linga mine fara sa ma salute.
Vesnica mea problema se pare, e la ordinea zilei.
Nu inteleg cum oameni care in alte situatii sau locatii te vad din prima clipa, mai apoi te ignora total.Si sincer nu cred ca sint un tip atit de comun incit sa nu remarci prezenta mea intr-un loc mai ales ca nu busea de aglomeratie.Dar cum cei 7 ani de acasa is plecati de mult prin alte tari, nu mai imi fac griji ba din contra, ma face sa fiu si mai hotarit in a da eject din jurul meu tipului asta de oameni.
La inceput am pus pe seama dozelor de alcool consumate pina la venirea noastra acolo, insa cum si eu imi facusem incalzirea, cred ca eram cam la acelasi nivel.
E, aici intervine diferenta.
Oricit alcool as avea in singe, inca imi pastrez luciditatea de a putea scoate din mine un `Buna seara` acordabil, chiar daca dupa aceea nu mai sint in stare a comunica decit niste verzi si uscate.
Din pacate, am ajuns la concluzia ca , de fapt, acele situatii in care am avut credinta ca sint salutat din respect erau de fapt doar niste chestii facute din obligatie.
Caci la alcool se pare tinerii domnisori,cavaleri cum ar zice o prietena a mea, isi cam dau arama pe fata, demonstrind cantitatea de educatie pe care o au.
Cam asta a fost primul feedback.
Al doilea perceput, a fost un `hia hia hia hia... ` cam stilul lui Walter ,papusa circotasa a lui Jeff Dunham un genial al satirei.Prietenii stiu de ce.
Si zic asta, dupa ce impreuna cu un alt observator la fel de hitru ca si mine, ne lovim de imaginea unor tinere fofoloance care abia isi descoperisera farmecele in devenire, atit de disperate in a fi remarcate, incit nu isi puteau opri chiuiturile de bucurie atunci cind, din coada ochiului vedeau curgind limbi din gura unor masculi incepatori.
La comanda atit ochii cit si buzele noastre nu se pot abtine sa nu buseasca in risul lui Walter.
Buuuun.
Continuam amindoi sa rotim receptorii optici , in speranta ca vom descoperi ceva ce sa ne alunge plictiseala daruita cu drag de insiruirea de dj de la pupitru.
Asta fiind al 3 - lea feedback.
Tinerii dj, pe care in decursul timpului am avut ocazia sa ii studiez in diverse ipostaze, in ideea in care as fi putut descoperi printre ei acele talente native si carora de multe ori am avut indrazneala sa le acord circumstante atenuante datorita publicului cu care lucrau.
Din pacate, inca odata imi e confirmata prima imagine pe care o parafez la prima intilnire.
Desi era o petrecere oarecum privata si fiecare isi cunostea colegii de munca, nu am remarcat la nici unul dintre ei intentia de a pune o muzica placuta lor, pe care in decursul timpului , chiar fara sa vrei , inveti sa stii ca le place.
Eu unul asa as fi facut.
Deci feedback zero.
E mai simplu sa asculti mixurile altora, sa faci rost de playlist-uri, si apoi mai tirziu sa faci aceleasi combinatii.Simplu sa fii dj . nu?
Sa nu uit totusi sa multumesc unuia dintre ei care, a avut cumva indrazneala sa imi asculte sfatul, dar a fost repede fugarit , cam dupa 3 piese din zona de razboi.
Boooon.
Ma intorc la alcool, caci pe linga toate vizionarile de mai sus, mai patesc una.
Nu am pretentia despre mine ca as fi vreun mascul feroce, din care debordeaza barbatia in comuniune totala cu hormonii, dar, sincer aseara am dorit lucrul asta.
Numai ca sa le frec una in gura , celor frecangii de internet explorer care prind curaj dupa ceva alcool, atit de mult incit isi permit sa ma deranjeze , stupid, din conversatiile mele cu persoane de sex opus.
Cit de stupid , idiot, nefutut, etc..poti fi incit sa te bagi peste conversatia altuia?
Acu ce sa zic, nu prea mai sint la curent cu noile directii in subiectul politete, banuiesc ca acum domnisoarele se umezesc mult mai repede cind sint luate cu forta dintr-o discutie..(prietenele mele cu care discutam sa nu inteleaga gresit ,va rog)
Prietene care cu mult bun simt le dadeau de inteles ca au cam dat cu zbirciu in aratura, da copilandriii imbuibati de alcool nici ca intelegeau.
Si asta completat disperant de o imagine care, pe mine ma seaca.
Barbatii sau ma rog , cei care se cred barbati, ce isi infunda miinile in buzunare pina la coate, ca si cum le au angajate pe post de bodyguarzi pentru odorul pretios, pe care simt nevoia sa il pipaie incontinuu ca un gest plin de o ardoare ce sa le confirme cumva masculinitatea.
Deci cam astai treaba cu alcoolul si feedback - ul.
Cu cit mai mult torni in ei cu atit vezi mai multe.
Amin.
Asa ca o sa inchei sec, taiat din radacina, asa cam cum as vrea sa va o tai voua tuturor astora care habar nu aveti pe ce planeta traiti si sa o dau la ratze desi ma indoiesc ca si ele o sa inghita atita putregai,
Mai rasfirati-va cavalerilor ca viatza nu se rezuma doar la a minca bea ...si etc....

Alfabet

Written on 22:43 by Constantin Manoliu aka Huck

Imi aduc aminte cu mult dor de copilarie, cind, candid si inocent, descopeream lucruri dupa culori, forme sau alti stimuli externi.
Unul din ele a fost alfabetarul.
Era o cutie de carton frumos colorata,lucioasa de iti lua ochii de copil,ce mai intii o invirteai pe toate partile,mirosind avid mirosul de cerneala proaspat imprimata, ce usor te facea sa cauti sa o deschizi,sa ii descoperi secretele.
Tremurind, o deschid,milimetru cu milimetru, fascinat.
Si apar, mici goluri, umplute de citeva cartonase,cu semne colorate in rosu,unele mai mari altele mai mici.
Erau literele.
Literele care, ma ajuta acum sa scriu.
Literele pe care le iubesc.
La inceput , ca sa le invat , cautam elemente comune,legatura aia care te face sa tii minte.
Imi aduc aminte de S si Z.
In mintea mea de copil,cred, ca ,ma fascina,miscarea.
Misti mina lejer si iti iese un S.Ca atunci cind esti indragostit si iti mingii iubita.
Esti suparat, arzi brusc un Z,ca atunci cind esti hotarit sa iti inchei conturile.
ViSezi,la dragostea vietii tale, mai bagi o Speranta...Zici ca o Sa fie bine,Zaresti undeva in viitor o raZa...
Arhitectural vorbind,cele doua litere,artistic, se intersecteaza,iti fac impresia ca fac o pereche perfecta pentru un concurs de dans,poti chiar incerca sa crezi ca pot fi blazonul perfect pentru un cavaler al Mesei Rotunde.
Ideea finala e ca, amindoua sint indispensabile.
Desi,sigur,cei care au inventat alfabetul o sa imi faca reclamatii.
Pentru ca fac comparatii.
NU fac asta,pentru ca, dj fiind,intodeauna am cautat sa imbin,sau sa combin,alchimist,curbe cu linii drepte,acel univers de sentimente colorate...
Simplu,Zau,promit sa va iubesc la fel de mult cain prima zi in care am avut placerea sa va cunosc.

The dj the music and me

Written on 20:19 by Constantin Manoliu aka Huck

Ca de obicei ,dedat la lene, am facut o pauza, si nu neaparat din lipsa de inspiratie cit mai mult din oarece disconfort atit fizic cit si psihic; probabil imbatrinesc si devin din ce in ce mai dependent de vreme si tabieturi.
Asa ca azi un pic mai odihnit sa zicem si cu tolba plina am zis ca ,indiferent de cum o sa iasa calitativ postul , o sa elucubrez ceva.Nu de alta,da dupa cum ma stiu sigur informatia incepe sa fie prelucrata si reprelucrata si isi va pierde din farmecul initial.
Nu stiu cum se face da de vreo 2 saptamini,cam tot ce se invirte prin jurul meu are legatura cu titlul postului;Bluemind a scris un post pe tema dj,pe mine m-a secat publicul,si tot asa mai departe.
The DJ - Am observat cu coada ochiului, ca, romanii, pentru a-si satisface nevoia snoaba de a fi ei mai presus de orice si oricine, au descoperit un alt sport national, acela de a ``murdari` sau `imputi`` idei ,concepte, meserii sau alte forme de exprimare artistica.
Spun asta motivat, alaturi de alti observatori independenti, ce coroboreaza din punctele lor de vedere aceeasi idee.
Desi nu am eticheta unui misogin, cred, dupa ce am vazut postul lui Bluemind `Cu plugul on the mix`(http://www.pricopsorin.com/cu-plugu-in-the-mix/), incep sa imi doresc si acest defect, macar doar pentru a putea raspunde pe masura tupeului cu care unele persoane de sex feminin isi folosesc dreptul de egalitate cu barbatii ,fara sa gindeasca putin inainte.
Nu contest faptul ca exista reprezentante marcante ale sexului opus ce au acest talent sau simturile adecvate exercitarii meseriei de dj; unele dintre ele chiar ar putea sa fie incluse in categoria profesori, insa , totusi, pina la a ajunge ca o tinara ce practica una din cele mai vechi meserii din lume sa isi aroge cu atita nesimtire o calitate ce nu are nici in clin nici in mineca cu diploma cistigata la facultatea strazii e mult prea mult.
Ceeea ce ma mira, e ca ,nu am observat nici o reactie din partea doamnelor si domnisoarelor ce cu respect au insusirea de a practica aceasta forma de arta. To be a dj.
Sau poate in Romania nu exista o comunitate a reprezentantelor sexului frumos capabile sa se revolte?

In fine,cireasa de pe tort o constituie commentul ce adauga pe cealalta `razvratita`...felicitari..
Cred ca explicatia e foarte simpla.
Si e verificata de, macar ultimile 2 weekend-uri incoace.
Unul e cel petrecut la ziua unui prieten in un pub destul de cunoscut in oras,unde spre surprinderea mea, am trait senzatia de a fi de pe alta planeta cind de fapt, asta e normalitatea din Romania.
O seara de duminica, pe care imi doream sa o petrec cit mai lejer dupa un weekend plin de peripetii garderobiere(prietenii stiu), alaturi de prietenul aniversat.
Calm,seara a inceput asa cum ma asteptam, o seara tipic studenteasca oarecum nostalgica si pentru mine, pina la un moment dat.
Moment marcat de stingerea celor citorva lumini de ambianta, coroborat de cresterea semnificativa a volumului din boxe.
In secunda doi,am trecut in lumea paralela, altfel senzitiva, cam cum ar fi senzatia pe care o are un miop ce primeste o pereche de ochelari noi ce ii focalizeaza realitatea.
Un pub plin de tinere, care mai de care in lumea ei,asteptind cu nerabdare transformarea.
Brusc, ca si cum cineva ar fi apasat un buton, a inceput un spectacol.
Un spectacol mix,de pantomima ,drama, comedie, satira, umor cam toate genurile posibile,scaunele devenind un accesoriu inutil scenei formate din mai toate mesele pubului.
Stupefiat, mai ales ca programul muzical executat de un playlist din calculator, facut de un oarecare ce probabil la ora aia dormea putea sa rivneasca la titlul de regula a haosului absolut,ma apuc sa fac un tur de locatie.
Dezbracat din priviri de un numar nelimitat de ori, ma intorc in coltul meu,marcat.
Cum de este posibil?Pai este.
Este din acelasi motiv pentru care plugul e on the mix.
Incultura.Necunostinta de cauza.Acceptiunea lucrului de proasta calitate.Lasa asa ca merge asa.
Singurul lucru ce imi trecea prin cap era doar, ca, sint si muncesc degeaba.
Linistit.
Si asa vine weekend 2,cu ale lui secvente, protagoniste fiind tot tinerele.
The music - Un termen cit se poate de general, pe care toata lumea il descopera inca din leagan, fiecare in felul lui, unii o cinta altii o savureaza, altii o asculta, o consuma si ultimii isi bat joc de ea.
Simbata asta ,orecum oripilat de o atmosfera mult prea statica pentru nivelul meu de alcool, ma hotarasc sa ridic un pic bpm -ul(beat per minutes sau batai pe minut, chestia aia dupa care tinerele isi misca anumite parti componente).
Drept urmare,rasucesc mapa,precum in liceu caietele ce la un capat erau pentru mate si la celalat pentru fizica,convins ca voi da de reteta serii.
Usor, incep sa ii cam scot din lumile lor constipate, intru si eu in rezonanta, pina cind apare pocinogul.
Pocinog materializat bineinteles intr-o mindra reprezentanta a inutilitatii pe fata pamintului ce, fara a tine cont de transpiratia ce curgea din mine, si nu de la alcool ci mai degraba de la ceasul mortii dupa care ma dadeam in speranta unui program muzical rezonabil,imi arunca din virful buzelor tuguiate si lucioase intrebarea vesnica:Da ceva mai necomercial nu puneti?
Intepenesc precum statuia Libertatii, mai ales ca piesa ce tocmai isi dezvolta sunetele era una cit se poate `pour le connaisseur`, recte un remix la 3 drives on vynil - Greece 2000.
Ma rog, cunoscator in acceptiunea mea fiind cei care recunosc nu numai beatul ci si titlul.
La care, cu stilul recunoscut deja, gasesc butonul magic ce taie muzica si intreb candid:
Ce ai zis?Bilbiie ceva in legea nescrisa a snobului de prost gust,la care o provoc instant:
Daca imi zici cine cinta piesa asta promit sa pun numai necomercial.
Si vine raspunsul.
Pe care il consider explicatie.
ATB? 9 pm Till I Come?
Incercati voi cei care stiti sa va inchipuiti cam ce si cum a fost pret de o secunda in mine.
Si mai incercati sa va inchipuiti expresia celor din jurul meu....
Cam astai si cu muzica.
Me - adica eu ,je, moi,I,etc...in ori ce limba,subscriu la o tema.
IS TIME FOR A REVOLUTION ....BABES.