Vinyl - sunet sau zgomote?

Written on 06:09 by Constantin Manoliu aka Huck

Cred ca sint mai bine de 6 luni de cind am lasat cumva de izbeliste blogul desi intre timp a fost vizitat si citit destul de mult ba chiar am primit reclamatii pentru lipsa de interes dovedita.
Nu isi are loc in continutul articolului vreo justificare ori explicatie mai detaliata a acestui lucru asa ca ma rezum doar la a spune ca am petrecut timpul cu altceva.
Acel altceva a venit parca dintr-o data , dar cum zice un foarte bun prieten , nimic nu e intimplator.
Desi sint convins ca zacea undeva in subconstient ,asteptind momentul propice sa isi ceara drepturile, cred ca era un fel de necesitate care ,periodic trebuie hranita precum poate un viciu.
Si sincer s-a cam transformat in viciu.
Intoarcerea la VINYL.
Spun intoarcere pentru ca am cunoscut oarecum placerea acelui sunet in anii adolescentei cind descopeream muzica sub orice forma si pe orice suport.Spun oarecum pentru ca in acest moment pot trage concluzia clara ca am fost vaduvit de o groaza de sunete si sentimentele inspirate de ceea ce inseamna auditia pe un disc de vinyl in anii CD .
Nici nu prea aveai cum in acele vremuri de restriste cind pretul un vinyl era echivalentul a 250 de ron de acum iar sculele de calitate ajungeau si cit o masina uneori.
Primele experiente auditive le am datorita unui unui pick-up Unitra pe care rulau de zor discurile romanesti de la acea vreme asezonate pe ici pe colo cu un vinyl adevarat de import cumparat cu greu dupa o vacanta muncita , ori imprumutat de prin prieteni.Un magnetofon Kastan isi facea cu brio datoria de amplificator hi-fi , ori vreo statie de pe la scoala ori de la clubul cultural pe care il avea fiecare intreprindere din acea vreme.
Chiar asa cum erau ele ,tot puteam simti fiorul unor acorduri de chitara , ori tam-tam-ul unui bas si nu mai zic de cristalinul sunet al unui fuscinel de tobe.(Acel tz,tz,tz, vinat acum cu ardoare de multi).
Asadar,printre altele am resuscitat unul din pick-upuri cu o doza hi-fi, upgradat lantul audio dupa reguli (preamplificator,amplificator si ceva boxe sanatoase) si am purces la vinatoarea de vinyluri.
De ce zic vinatoare?
Pentru ca realmente in acest moment in Romania iti este imposibil de achizitionat asa ceva din vreun magazin la strada ,precum in vreo tara civilizata.Culmea e ca parca ma simt ca in acele vremuri cind reteaua de traficare a discurilor era constituita in marea majoritate din studentii straini si cei care aveau posibilitate sa iasa din tara si mai agatau la cerere citeva exemplare fara sa stirneasca interesul autoritatilor, cautindu-mi prieteni rude sau amici stabiliti pe afara din tara si care sa ma ajute cu achizitiile.
Ce mai gasesti ,gasesti on-line ,pe okazii ori anunturi 'disponibil la comanda' la niste preturi umflate nejustificat ,cu explicatii de genul “uite domnule cit e pretul afara si mai discutam” ori alte minunatii ale fantasticului intreprinzator roman.
In schimb ,tot tarile civilizate iti pun la dispozitie magazine virtuale de iti cade fata, de unde cu sacrificiile aferente iti multumesti viciul.
Da, sincer devine viciu.
Cei din generatia mea pot sa inteleaga bine lucrul asta, insa cei ce vin din urma nu inteleg pick-up -ul decit ca o unealta a dj-lor pe care se cinta doar muzica de club.
Total gresit.La fel de gresit ca si afirmatiile “ba esti nebun sa mai dai bani pe vechiturile astea,ce investitie proasta, tu nu vezi ca pacane , nu se aude ca pe cd , etc”
Traim intr-o societate libera si democrata in care fiecare are dreptul sa isi spuna parerea.Dar a afirma in necunostinta de cauza tot felul de chestiuni justificative ,cusute cu ata alba e una din calitatile specific romanesti.
Nu vreau sa fac vreo comparatie vinyl versus cd detaliata cu tot felul de explicatii ,ca au facut-o altii destul inainte.
Cert este ca cele doua aspecte care au 'omorit vinilul' ( durata scurta si uzura )au mai avut un avantaj si anume acela de a curata piata de asa numitii consumatori de muzica buna ,de fapt snobi falsi ,aflati si ei in trend ,lenesii carora le e greu sa se ridice la 20 -25 de minute de pe canapea sa intoarca un disc pe partea cealalta.Dar nimeni nu vede faptul ca vinylul nu putea fi piratat, trebuia s a il cumperi oricum chiar daca ii faceai o copie dupa aceea pe vreo banda ori caseta.
Inventia cd-ului si mai apoi a formatului digital mp3 a distrus definitiv pentru multi posibilitatea de a asculta muzica altfel ,fara a fi indrumati cumva catre asta.
Vinyl inseamna auditie ,sunet, sentiment ,viata ,cd si mp3 doar consum aiuristic si multa lene si lipsa de personalitate.Si imi fac mea culpa ca si eu la rindu-mi in anii minunati de dupa revolutie, “copchil fara minte “m-am lasat furat de magia cd fara sa banui ca virusul era implantat pentru alte vremuri.
Nu neg avantajele digitalului ,ba chiar exista piese care numai digital au un anumit sound ,insa e departe ca traire a ceea ce inseamna cu adevarat muzica.
Vinyl inseamna unicitate si asta numai cind te gindesti la mapele discului ,adevarate opere de arta ,nu coperta minuscula tiparita pe un carton oarecare a unui cd.
Sau dimensiunile sale, prezente in fata ochilor ,jocul acului in drumul sunetului catre sufletul tau , gingasia cu care il stergi de praf, acele pacanituri care iti aduc aminte ca esti viu ca o tuse intr-o sala de concert ori la o piesa de teatru.
Si ceea ce e sublim e ca, tot vinylul a inventat si minunata meserie de dj, termen rasarit din gura unui om de radio care facea program cu single -uri de 7 inch la acele vremuri.
Cum de altfel in cazul nefericit prin care previziunile anului 2012 s-ar intimpla , un simplu ac de cusut legat de o goarna si invirtind cu mina un vinil ar mai oferi muzica in lipsa curentului electric prin care cd si mp3 prind viata.
Si uite asa stau si ma rid ,cum minunatele generatii de dj digitali ,pe linga lipsa unei culturi muzicale adecvate mai sint vaduviti si de sunetul cald plin de viata ce iti strapunge inima si uneori te face pur si simplu sa plingi ascultind o piesa.
Dar poate e mai bine asa, se sorteaza natural cei care nu simt ,sint reci ca si sunetele pe care le inventeaza alaturi de publicul adecvat si potrivit lor.
Cind asculti muzica la niste boxe de calculator , vreo combina de 2 lei ori in castile unui i-pod ,ca sa nu mai zic de instalatii de discoteca facute doar ca sa se auda , nu ai cum sa raspunzi sau sa inteferezi cu ceea ce a vrut un artist sa transmita prin piesa respectiva ca sa nu mai zic de strofoceala vreo unui dj.
Muzica nu inseamna doar un ritm prin care sa iti bitii fizicul in cautare de victime ori versuri agramate si stupide cintate intr-o engleza de balta interpetate de tot felul de cintareti dimineata sub dus ori producatori de sufragerie cu sunete comune descarcate de pe net si promovate de dj de dormitor.
Muzica e o fotografie de stare, de sentimente , de trairi, de comuniune de senzatii, e o pictura in culori pastelate de note muzicale puse cu grija in valoare de o voce unica ori niste degete magice minuite de o imaginatie dincolo de limite.
De aceea am renuntat la a mai pune muzica.Daca cumva am avut speranta ,cum zice si un foarte bun prieten , ca generatiile care vin poate poate vor fi mai deschise si dorite de sentimente si viata ,acum nu o mai am.Fara public adecvat nu pot pune muzica.Nu sint juke-box sa pun piese de playlist tv ori radio, nu sint winamp, nu sint sclavul cocalarilor tip “pune si tu ca Optik” si pitzipoancelor video-chatiste siliconate ori tot felul de manelari house.
Ca dj asa cum am fost ,bun ,rau ,batrin , betiv,rupt de oboseala, cu sanatatea in pioneze, cu o imagine de distrus pentru multi , am reusit cit de cit sa scriu vreo 2 pagini de istorie si sa fac ceva oameni sa inteleaga muzica.Cei care intradevar au dorit asta.
Insa la publicul actual si la concurenta neloiala a dj-lor pe banda rulanta ca ciupercile dupa ploaie,ce cred ca 'rup teiul' cit de artisti sint ei ,prefer intimitatea familiei mele bucurindu-ma de muzica in fiecare zi ca lectura unei carti bune in linistea unui asfintit de vara.Unii chiar nu merita asta.Daca ar fi dupa mine pur si simplu unora nu le-as vinde muzica.Sau sa le ofer spre ascultare.Sau sa ii invat.
Clar si definitiv vinylul e sunet si arta nu zgomot si adunatura de biti reci ca gheata.
Celor interesati le ofer meditatii.(ha,ha,ha)