Codrul bunelor maniere - capitolul 2

Written on 21:50 by Constantin Manoliu aka Huck

6.Cum esti prea tinar sa o arzi prin cluburi, profita de ocaziile cind parintii o sterg in weekend pentru petreceri underground unde poti cocheta cu alcoolul si tigarile sau alte vicii.Totodata poti incepe eventual si viata sexuala ca deh e plictisitor sa faci parte din cercul viriginilor, iar baietii mai mari posesori de material si masina nu stau sa te astepte pina te hotarasti tu.Pentru incepatorii – masculi e chiar indicat sa o faci pentru a-ti consolida pozitia in gasca de la scara blocului neposesori de vila ca si tine si a caror distractie se rezuma la a inghiti in sec,ascultat manele ,bere la pet, bataia de joc fata de orice si oricine si o masturbare seara la culcare.
7.Nu uita sa iti faci cont pe Messenger si sa inveti limba specifica (k,cmf,fata,omg,etc)cont pe hi5 unde sa iti publici pozele facute pe la iarba verde ori prin concedii cu parintii cit mai dezbracata cu putinta ca sa verifici pe baza numarului de comentarii daca mai ai de lucrat la imagine sau nu.alegeti pseudonime cit mai graitoare pentru personalitatea ta gen printzesikdulcik,fatakreiubi,etc.Exclude definitiv din ocupatiile de acasa, cititul cartilor ;daca totusi trebuie, asta in caz ca parintii au o bruma de atentie pentru educatia ta, limiteaza-te la dulcegarii gen Sandra Brown si completeaza cu orice revista pentru adolescenti ce te invata ce si cum sa fii in viata ascunse sintre copertile vreunui manual .
In acelasi timp tine aproape telecomanda televizorului ca sa poti urmari emisiunile preferate ale vedetelor idoli,gen Monica,Oana,Laura etc in paralel cu ascultatul in surdina de manele ori alte muzici comerciale , desi lumea te stie de o fina cunoscatoare de muzica buna.8.Pentru posibilitatile materiale reduse, abordarea unui curent cit mai aproape de emo, cultivarea de activitati casnice gen surf pe net dupa tot felul de inutilitati si pornoace, gaming sau birfe interminabile pe mess ,sint singurele variante de a toca vremea in asteptarea momentului potrivit.Mai poti incerca sa aborzi o imagine rebela, anti-sistem, ajutat de curentul hip – hop, tinute cit mai kitch posibil cautind pe orice cale sa impresionezi anturajul

Codrul bunelor maniere - Cum sa fii un roman adevarat

Written on 20:58 by Constantin Manoliu aka Huck

Din lecturile zilnice de bloguri, am observat ca trebuie sa publici articole interesante, cit mai la zi, despre dilemele poporului.
Cum dispun la rindu-mi de un program ce imi releva cum ajunge lumea sa ma citeasca, adica imi arata expresii sau cuvinte dupa care se da search pe google,constat ca sint destui debusolati in a-si gasi calea in viata, atit vreme cit e foarte frecventa expresia ``Cum sa...xxx`` , unde xxx e inlocuit de exprimarea unui scop.
Asadar se simte nevoia unui mic ghid pe care il intitulez `Codrul bunelor maniere sau cum sa fii un roman adevarat``
Bineinteles e open source, adica e deschis pentru completare si imbunatatire de catre oricine vrea.
1.Descopera intii ce esti.Fata sau baiat, pentru ca fiecare dupa caz se supune unor reguli diferite.
2.Dupa lamuririle de rigoare, vezi de copilareste pina pe la vreo 13- 14 ani, cind e timpul sa iti incepi drumul anevoios in viata, la fel dupa caz.

3.Ai grija sa iti descoperi calitatile cu care te a inzestrat mama natura si cauta sa le pui cit mai mult in evidenta : cursuri de machiaj, modelling,shopping,reviste de specialitate caci iti va folosi pentru viitoarea imagine de pitipoanca iar ca baiat, invata sa fii de cartier, educa-ti limbajul catre cel elevat, de cocalar, eventual incepi sa mergi si pe la sala,si gindeste-te la planuri de cum sa cuceresti o lume intreaga, incepind de la buzunarele altora. Ah, si cel mai important , foloseste mersul la scoala doar pentru a exersa ceea ce inveti acasa de la tv, oricum educatia nu iti foloseste la nimic.
4.Descopera –ti pozitia sociala.Daca esti din provincie, din o familie de sub medie, canalizeaza-ti ura lipsurilor intr-o dorinta acerba de parvenire, pastrind aparentele, pozind in o persoana sincera si cinstita pe care nu o intereseaza valorile materiale ci din contra exaltezi de romantism si spirit.
5.Daca ai parte totusi de parinti cu stare, e timpul sa incepi sa exersezi de zor pozitiile de pitipoanca si cea de mascul feroce.Ai grija sa stie toata comunitatea cit de sus esti pe scara sociala, prin orice mijloace.Antrenamentele prelungite sint intodeauna cheia succesului.

Va urma...

Inzidire de toamna

Written on 00:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Vorba unei delicioase si inteligente, Jane, ma termina toamna asta, venita prea repede si plina de amaraciune astenica.
Atit de plina de amaraciune incit nu mai fac distinctia dimineata, daca imi e amara gura de la ficat ori de la aerul pe care il respir.Pe linga asta si trecerile dincolo, mai car dupa mine caramizi cazute in crestet , cadou zilnic de la pirdalnica asta de viata, cumva sa imi iasa pe ochi bruma de liniste capatata in concediu.
Caramizi ce imi blocheaza toate in mine, ma inzidesc timpuriu, consumindu-ma si cretinizindu-ma.Parca e o conjuratie in tot si in toate astfel incit pe orice cale sa nu imi fie bine, sa nu imi gasesc linistea.
Mizeria umana e si mai pregnanta parca, griul zilnic straluceste inlucit de o nepasare aproape sinucigasa.Nu e zi in care buba asta crescinda sa nu mai faca o infloritura,un neg pe suprafata-i si asa plina.
Zilnic vad cum cad victime din ce in ce mai multi.Puroiul se raspindeste cu o repeziciune fantastica, mai ceva ca o epidemie in masa.
Incompetenta, iresponsabilitatea, parsivismul de orice natura,fatarnicia, ipocrizia, minciuna, snobismul desi injurate si blestemate, sint atit de folosite incit micile tabieturi cotidiene au devenit desuete.
A parea altceva decit esti, a friza pozitii sociale ce nu ti se potrivesc, a masca cu indolenta superficialismul sint legi primordiale ce guverneaza de zor un sistem putred in substanta dar poleit cu grija de fiecare individ ce se raliaza acestora.
Chiverniseala de doi lei si admiratul in oglinda spoiesc de zor caractere ce isi ordoneaza viata doar dupa instinctele primare de a fi si de a avea cu orice pret indiferent de consecinte, intr-un narcisim deviat si deviant intru ideea de a fi buricul pamintului in jurul caruia se invirte toata lumea.
Zimbetul pe fata si sictirul de prin spate, afirmatiile ``Eu sint cel mai ..` ,`Nimeni nu mai e ca mine..` sint pe post de rugaciunile de fiecare dimineata a unei zile care nu trebuie sa treaca fara a perfectiona o imagine demna de mila de a parea altceva decit esti, intr-o amagire continua.
Toata lumea comenteaza, striga urla, scrie ,dar de fapt nimeni nu face nimic.Am renuntat la a mai citi ziare, urmari emisiuni tv ori radio, tocmai din aceasta cauza.
E vorbarie multa si degeaba.Am incercat sa gasesc ceva relevant in lideri din alte zone media, si aici ma refer la internet, dar si aici puroiala se digitalizeaza si erupe.
Incep si eu din ce in ce mai mult sa cred ca solutia e sa mi se rupa de Romania, de oamenii ce ma inconjoara si cu durere in suflet sa imi fac bagajele catre alt colt al lumii, in speranta ca o sa imi petrec ultimii ani din viata asa cum imi doresc eu.
Imi pare rau dar nu pot juca un teatru zilnic ce nu im face atit de multa placere cum o fac majoritatea altora , marionete sau actori de proasta calitate ce intepreteaza de zor o parodie a vietii in speranta ca ei vor insela mai bine ca altii sau ca nu vor fi inselati la rindu-le.
Cineva ma intreba acum ceva vreme in urma, despre pina unde isi poate calca demnitatea un om numai in dorinta de a avea el dreptate da a arata ca el nu greste si nu are nici o vina.Nu am stiut ce sa ii raspund.
Dar cred ca nu exista limita.E mult prea puternica dorinta de a arata ca el e invingatorul si tu invinsul, indiferent de disputa.
Responsabilitatea e o notiune ce se invata, nu te nasti cu ea.
Dar atita vreme cit stii ca poti invata mult mai repede sa ascunzi ceea ce esti si prin asta sa obtii avantaje nule si neavenite, e mai simplu.
Ca si respectul.Respectul pentru tine si pentru ceilalti ca oameni.
Nu exista.E buna vorba aia : Cum respecti pe altii asa te respecti pe tine!
Gindiri limitate de refuzul de a primi educatie, din negarea unor sute de ani de evolutie prin declinarea experientei altora, incapacitatea de a-si depasi conditia au ca rezultat oamenii de acuma.
Aparentele pot insela , dar nu vor ascunde niciodata adevarul.
Solutia?
Fuck`em ALL!

Secatuire

Written on 10:18 by Constantin Manoliu aka Huck

Secatuire.
Mocirla raului etern stoarce tot din tine.Tot ce ii bun si frumos, se evapora, oricit te stradui sa astupi orice por.
Trecerile dincolo, usuca.Simt cum imi mumifica sufletul si imi invinetesc sentimentele.Prinde coaja,se exfoliaza,ca si cum putregaiul ar tisni ca rugina de pe un gard vopsit la repezeala, fara sa cureti inainte cum trebuie.Ceva nu e compatibil,un ingredient lipseste,reactiei ii lipseste catalizatorul.
Ma simt agatat intre 2 lumi,opuse,cu granita in mine,impartindu-mi neregulat spiritul,un no man`s land pustiu,plin de victime inocente ale unui razboi inutil a carei cauza e de mult pierduta.
Trebuie sa invat sa fac armistitii.Sa invat sa spun si sa accept.
Sa iau ce e mai bun din amindoua, sa adaug ingredientele potrivite pentru licoarea ce imi poate hidrata secatuirea.Supa pentru suflet...
Secatuire.

Rascrucea Viselor 2

Written on 11:26 by Constantin Manoliu aka Huck

Si iar am trecut.De data asta constient cit de dependent sint.Da sint.Exist.Si incep sa urasc asta.Exist unde nu trebuie.Vreau acolo.Sa fiu o umbra.Sa tin umbra.Sa nu mai fiu mediocru.Sa nu mai imi fut creierii.Si viata.Caci dupa standarde, sint dus,trecut,plecat.Acolo nu conteaza.Nimeni nu iti valideaza,dreptul de a trai.Din contra.Te obliga sa traiesti.O corvoada pe care multi o refuza.Eu nu.
Stau si astept.Ma uit la ceas,cu pofta sa musc din secundele ce vor sa vina.Acele se misca in ciuda,desi par ca se fugaresc,racii le dau ceata.
E inca lumina.O lumina ce doare,adinc.Si pute.Duhneste putreziciunea colturilor de vise scapatate in cotidian.Acolo sint vii,ambrozie si nectar, cu un parfum perfect de perfectiune.Aici put.Se oxideaza rapid,macelarite de tocitele lame sinucigase.
Intunecata seara,tacuta, imi arata calea,ma intreaba ce beau.Imi beau otrava sufletului,constient.Usor,zidurile pufoase se destrama, unse de grasimea nevolniciei.
Simt ca incep sa plec acolo.
Arunc linstit, aromele amorfe,si ma scufund,scrijelind coperta deja uzata.Putreziciunea disperata, vrea si ea sa treaca,ilegal,cu macar ceva molecule.Noroc ca alcoolul isi face vesnica datorie,supus,ciineste aproape, iresponsabil de responsabil.
Simt ca ma formolizez si prind curaj, sa pasesc.Imi imbrac tinuta de gala,armura ruginita.Caut prin tolba, DEX- ul cuvintelor simple ce dor.Si dor.Dar pe mine nu ma mai doare.Caci am invatat sa fiu simplu ca si ele.Simplitatea e sublima.
Sublim.Perfect.Simplu.Umbra.
Ma asteapta,linstita, in formele ei de alb si negru, culori fundamentale.Nu exista gri,acolo.Doar alb si negru colorat.
Zimbetul imi spune ca am trecut cu brio, pragul prafuit de amintiri,fara sa misc vreo frintura de siliciu temporal.Duhoarea ramine in urma,impiedicata,strivita de fereastra.
Cuminte, ma asez, la umbra, cavalereste,fara sa imi privesc destinul.Nu am nevoie.
Nu vreau sa ii vad culorile si formele.Doar sa le pipai.Si sa imi inchipui.Caci acolo e permis.
A mea ingenuchiere,e inteleasa,notificata si parafata.Asta imi confera dreptul sa merg mai departe.
Trec inca o muchie, si ma asez la masa.
Morrison imi susura in urechi, un bun venit ce imi unge direle de pe suflet si ma imbiie la un gram de fericire.
Umbra,tacuta,tace,caci am prins curaj.Oare am mai trecut un prag?
Morrison imi zice sa nu bag de seama.Sa astept.Picatura isi face efectul si creierii imi explodeaza, colorati in acelasi alb si negru fundamentali.
Imi ia mina si imi pune in ea cu blindete parinteasca zarurile.
Alege o masa, imi zice, dupa ce mai da o dusca de vise.
Ma uit la dealeri.Prima iubire imi face un semn de numai noi stiut.Inca il mai stie?
La alta masa,tata, isi arunca in joc ultima secunda, desi nu ar trebui sa mizeze atit de mult.
Umbra e mai in spate.Tacuta in tacerea ce o face sublima.
Toti asteapta si asta ma copleseste.Imi aduc aminte ca sint acolo.
Ma indrept calm spre umbra.Arunc usor pe masa stravezie, bruma de suflet ramasa.
Morrison imi tine spatele, si imi mai picura un gram.
Asta imi place la tine! imi toarna in urechi.
Calma, umbra accepta miza.
Astept.
Sa vad ce pune la bataie.Scoate o amintire,pe care docil o accept la rindu-mi.
Arunc.
13.
Jim,se bucura.Zarurile au fost aruncate.
This is the end my friend.
Ma ridic ,impleticindu-mi fiinta.Umbra tace.A pierdut sau a cistigat?
Fara sa vreau mai trec o muchie, neobservata de linga masa.
Gradele imi rup capul.Inteleg.Am pierdut.I`ll never look into yours eyes again..
Urlu.Tip.Strig.Imi rup corzile vocale si le ofer lui Jim sa imi cinte.De jale sau de bucurie?imi raspunde,intinzu-mi sufletul pe chitara spre o vesnica acordare.
Cinta Jim,doar atit ,mai cinta....
Va urma...

Una pe zi de downloadat

Written on 22:27 by Constantin Manoliu aka Huck

Am hotarit ca de azi, cu promisiunea sa nu uit sa fac asta zilnic, sa postez un link de prin surfingul meu de pe net in cautare de muzica, cu o piesa de club ce imi place.
Pentru azi :Eagles - Hotel California(latin guitar mix)
Sa nu uit, arhiva e parolata, iar parola este mediadrugs.com .Download placut!
P.S.Acesta este un link la un server de download.Muzica respectiva nu imi apartine si nici nu este stocata pe acest blog.

Tigara de dupa - impresii de la prima Dj`&Bartenders back to back

Written on 20:43 by Constantin Manoliu aka Huck

Si a fost si prima petrecere de toamna Bourbon House.In contextul unui Iasi mohorit de o vreme mai mult decit depresiva, cu putine cluburi deschise, a fost o petrecere reusita, mai ales ca a demarat putin cam in forta, dar daca o mai tot pigaleam se alegea praful.
Asadar, o multime de dj, destule fete frumoase, muzica buna, shoot-uri girla din partea casei, mult chef de distractie.
La pupitru, am dat startul eu si cu John Dj, o repriza scurta de catarat unul peste altul,urmat de Ralmm in echipaj cu acelasi John, pe care impreuna cu Cornelito i-am pus pe fuga la un moment dat, apoi iar o replica scurta din partea lor, provocati apoi de mine si de Padoo Dj si intr-un final Cornelito in echipaj cu acelasi Padoo.
Un periplu, de echipaje, fiecare cu ideile sale legate de back to back.
De departe , John si Ralmm au demonstrat cit de profesionisti si pasionati sint, completindu-se foarte bine, dupa reactia publicului.
Echipajele mele, cel cu Cornelito si Padoo,au avut fiecare parti bune si rele.
Ideea mea legata de back to back live, a fost mai mult sau mai putin inteleasa,sau insiratia nu a fost in forma ei cea mai buna.Cert e ca am reusit la un moment dat sa facem sa sune in boxe cel putin 3 piese odata, cu rezultate surprinzatoare, chiar daca mixul a mai suferit in ritm volum sau constanta.
Cum am avut ideea de a monta o camera deasupra pupitrului si a difuza imaginile pe plasma, proiectorul nu a vrut sa functioneze, joaca cu butoanele a putut fi vizionata de toti cei din sala, iar dupa numarul de poze facute,clar am atras atentia.
De partea cealalta, pe bar, Foxy cu al ei partener Emi, au muncit de zor la retetele de shoot-uri, alternind cu succes gusturile si taria , astfel incit sa putem rezista pina dimineata.
Si lor si tuturor celor care au participat, le multumesc si ii felicit pentru o petrecere interesanta si reusita.
Si ceva poze.



P.S.Orice echipaj de dj care doreste in a demonstra capacitatile, este binevenit si invitat.In fiecare miercuri.

Noul program de toamna la Bourbon House

Written on 14:35 by Constantin Manoliu aka Huck


Am reusit sa stabilesc in final noul program de toamna pentru Bourbon House, total diferit de linia de pina acum ,dar incercind sa pastram aceeasi calitate poate chiar sa imbunatatim atmosfera de timp liber petrecut in oras.
Astfel, miercurea Bourbon va invita pe alti dj si barmani din Iasi si poate nu numai la un show live desfasurat pe doua sectiuni.
La 2 pupitre separate cei 2 dj isi vor dovedi indeminarea si inspiratia completindu-se reciproc in timpul mixului iar cei 2 barmani isi vor incerca abilitatile de working flair ori vor testa imaginatia publicului prin cockteiluri surprinzatoare.
Joia vom incerca sa oferim reprezentatelor sexului frumos o seara `girls night out`cu muzica ritmata si cocktail-uri delicioase si invaluitoare iar
vinerea speram sa reusim o seara de disco clasic cu ajutorul muzicii anilor 80 si 90.
Simbata linia hiturilor de club va curpinde o selectie de cele mai bune piese din programul Bourbon si nu numai.
Abia astept.Cel putin miercurea.Incepind de miine.

Mai vrea oare cineva sa danseze slow music?

Written on 17:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Sfirsitul de sapatamina a fost al naibii de aglomerat si abia azi revin la tastatura, binenteles cu un nou pitic pe creier aparut asa din senin dupa multe vazute si auzite.
Cum tocmai imi rasucesc neuronii in conceperea programului de toamna pentru Bourbon, caci e nevoie de o schimbare, sper in bine, ma trece un gind ciudat.
Imi aduc aminte de serile de discoteca ale anilor `80 si `90 care in mod invariabil se sfirseau cu un program de blues-uri, ma rog slow tracks, odata ca era semn de plecare acasa si doi permitea apropierea de reprezentantele sexului frumos disponibile.Cei drept nu cu foarte mult succes de fiecare data, dar era o metoda buna de negociat o intilnire sau macar un numar de telefon.
Multi ani dupa, nu am mai observat sa se intimple asta pe undeva, desi nici parca dorinta nu mai era asa de mare, deh avantajele libertatii permiteau alte modalitati de abordare.
Acuma , dupa atitea generatii crescute, imi apare intrebarea asta de 1000 de puncte:
Oare mai simte nevoia cineva de o seara pe ritmuri slow?Si intr-un loc public?
Nu neaparat in sensul descris mai sus, macar poate perechile de indragostiti..
o parere sincera de la cineva?
Multumesc anticipat.

Transmisii live de la Bourbon

Written on 22:06 by Constantin Manoliu aka Huck

Rupt de articolul mai devreme stau acum pe terasa si savurez un rachiu inpreuna cu cealalta placere a mea, uitatul al oameni.Grupuri diverse, insa imi sare in ochi tocmai un echipaj proaspat venit.Doi cu o ea.
Ea imbracat in un costumas alb,cun mers de asa zisa felina, putin rupt din ritm cu jumatate de masura, ei foarte neutri, semn ca e o intilnire oarecum printre primele, daca nu chiar prima.
Ei ,imbracti normal, nimic iesit din comun , bat undeva la 30 de ani ,ea undeva la 22 maxim 23.
Ei, probabil oameni cu mici afaceri, intreprizatori putin ajunsi, ea probabil inca studenta ori proaspat trecuta in cimpul muncii pe undeva ori pe la vreo banca ori pe la vreo firmulita cu care ei colaboreaza.Desi e posibil sa gresesc.Dar sa continuam.
Alegerea mesei la care stau a decurs relativ rapid, far prea multe probleme semn ca nu au nimic de ascuns in vreun coltisor.
Comanda se rezuma rapid la o bere pentru un el, un santal pentru ea semn cap refera sucurile fara acid deci e grijulie cu dieta, celalat la rindul lui tot un suc, probabil conduce masina comuna.
Se porneste un dialog, neutru , vizibil dupa zimbetele de rigoare , de complezenta, se discuta lucruri comune, se admira locatia , ea e incintata de balansoarele de pe terasa.
Am uitat sa spun ca imediat dupa asezarea pe pozitii, tinara isi foloseste ochelarii de soare pe post de bentita pentru a-si regla parul bogat, putin cret, in acelasi timp cu gesturile caracteristice de sint disponibila.Cine stie cunoaste..
Dupa politeturi de rigoare , discutia pare ca avanseaza inspre o negociere,
Oare ce negociere o fi ?
Dupa cum vad, licitatiile s-au facut, acum urmeaza analiza.Pozitiile de lider la masa se schimba cu regularitate intre doi dintre ei, celalalt parind spectator.
Usor apar gesturi timide de apropriere, el acordind mingiieri, oarecum neutre dar cu mesaj.Ea incepe sa ia o pozitie rigida, aparent de aparare ,desi cred ca de fapt o string pantofii cu un toc cam prea mare ,dupa mersul sincopat de la venire.
Discutiile decurg,Ea, vrind sa fie mai politicoasa, mai indreapta intrebari si catre spectator.
Celalalt,isi continua asediul,semn ca pitzi e cucerire proaspata.E clar ca ea e pitzi, dupa, mina rupta din cot,cind isi duce geanta la baie si dupa ocheadele aruncate, completat de intilnirea cu inca doua colege de suferinta pe traseu.
Ei intre timp, discuta aprins , pesemne planuri de retragere a spectatorului cit mai plauzibile, ori poate un menaje a trois.
Intoarcerea nu suna a bine, ea abordind un aer degajee, neinteresata de vreo combinatie chiar daca promite a fi cistigatoare.
Tigara de rigoare isi face aparitia, concomitent cu suflul fumului in o maniera cit mai intelectuala posibila.
Finally ceva se intimpla si se hotaraste debarcarea.Da nu sint sigur a cui…
Dupa neutralitatea plecarii clar toti dorm singuri asta seara….
A transmis live Huck din Bourbon House !
Multumim pentru atentie si va asteptam mine la aceasi ora.

Rascrucea viselor

Written on 18:58 by Constantin Manoliu aka Huck

Ceva imi tiriie in urechi si ma face sa caut sursa.Disperat de montonia sunetului ce parca se vrea alarma unei masini pe care prorietarul uita sa o opreasca,caut furibund.Deschid sertare , usi,ferestre, scobesc prin pungi, nu scapa nici frigiderul ori masina de spalat.Mai ramine o usa.Usa de la intrare pe care o deschid si pasesc.
Pasesc inapoi in realitate.
Realitatea unui pat mototolit, mirosind a fum de tigara si celule epiteliale moarte, cu asternut neschimbat de ceva vreme si gitul incordat de pozitia in care imi ramin agatati ochii mintii de cealalta parte.Break on trough to the other side…
Sunetul disparut odata ce raspund telefonului aruncat pe marginea noptierei, e inlocuit de refrenul lui Morrison cintat de un band format din neuroni, ce susura cald prin reteaua ce o formeaza ceilalti.
Trupul fisurat de socul trecerii, incepe sa supure senzatii disparate, unele din ele cit mai opuse, limba imi simte pe fiecare papila alt gust ori aroma total aleatorii din fiecare dintre cele doua parti ce le desparte usa.
Incet razboiul simturilor de la granita isi inclina balanta inspre un concret dermatic materializat de marginile rotunjite ale telefonului, pe care inca nu il scap din mina.
Iar a fost un vis.Iar am fost la rascruce.Rascrucea viselor.
Precum luminoforii unui tub catodic, retina imi mai pastreaza flash-uri vii de dincolo si imi bruiaza imaginea universului real.Umbre fantomatice ,alb-negre , patate ici colo de culori ,cu chipuri pe jumatate desenate ,se agata de cornee in disparitia lor precum gheata de pe geam in zile insorite de iarna.
Iar am fost acolo.La rascruce.Rascrucea viselor.
Furibund, imi schitez in creier, umbrele si le adaug la colectia altor desene fugitive, le imprim pe neuroni curati cu rezultat inca vreo citeva piese de puzzle.Abatut le arunc alaturi de celelalte lasind pe mai tirziu o noua incercare de a le combina.
Aburul de cafea imi oblojeste putin tinjeala de dupa dincolo,caci curios e ca , de fiecare data imi doresc sa mai merg acolo, desi imi sfirseste sufletul.Sa merg inapoi la rascruce.
Prima data a fost atit de pregnant incit multe zile ,inchis in mine ,developam secvente intregi fara oprire ,clasificind, numerotind,comparind sau descoperind lucruri ori chipuri prezente.Dupa ce si ultimul pixel s-a estompat, temator ma apuc sa insir toate piesele pe o masa virtuala.Studiez iar in amanunt cautind elemente comune ce sa ma ajute sa le imbin, sa imi fixez niste repere de unde data viitoare sa imi continui inregistrarea.
Dar nimic nu functioneaza.Nopti sau zile in sir nu se mai intimpla nimic, totul pare sec, retina e goala precum o cutie postala.
Uit, ma iau cu altele, intr-o doara mai suflu praful de vraful de chestii de dincolo.
Apoi a venit a doua oara.
La fel de neasteptat ca si prima data dar la fel de intens, ca si cum fusesem bagat intr-un blender,dupa ce mai intii am avut parte de o intoarcere pe dos asa cum faci o punga veche caruia vrei sa ii schimbi mirosul .
Si iarasi ma inchid in mine ca un fotograf in laboratorul foto, developind fara odihna, fara noima, picaturile de dincolo.
Pe undeva bucuros, imi frec miinile ca o sa am mai multe acum de imbinat si in sfirsit o sa mi se releve cealalta parte.
Cu nerabdare de copil, desi stors psihic,cern detalii,asociez frinturi de contur,fac si desfac pina cind ceva se imbina definitiv.O muchie.Doar o amarita de muchie ,nu taioasa,nu rotunda,nu groasa nu subtire.Doar o muchie.
Dezamagit, ma arunc in bratele alcoolului in speranta ca va dizolva toate petele astea.Pahar dupa pahar, iau si frec fiecare neuron.
Imaginea se estompeaza, se decoloreaza cate o culoare cenusie unica,un amalgam mocirlos.Simturile fluidizate de licoare, imi dicteaza sa adorm in liniste, invelit in griul spalacit si curs de pe chestiile de dincolo.
Mahmureala de a doua zi ma impiedica sa fac inventarul , imi greveaza o stare de leguma al carui rezultat e o realitate muta dar din pacate temporara.Noi reprize de somn de bebelus, imi releva cu stupoare ca nu s-a sters nimic, ba parca imaginile devin si mai stralucitoare.
Disperat ma rog sa trec iarasi dincolo.Imi pun Morrison sa cinte seara la culcare, imi cint singur break on trough to the other side, dar nimic.Fac zeci de combinatii de elemente de atmosfera doar doar oi nimeri iarasi usa.
Nimic.Nimic frustrant si solid.
Renunt, aruncindu-ma in mocirla zilnica, incercuind cu sirma ghimpata orice cale de acces catre zona aceea.
Zile intregi mucegaite, se trec una peste alta, cladind parapete intre mine si rest, pina cind iarasi calc acolo.
Muchia incepe sa prinda noi dimensiuni, in urma trecerilor repetate, incepe sa isi dezvaluie coordonatele spatiale ale lui dincolo.
Incep sa constientizez, ca e o muchie transparenta, ca si cum dincolo e construit din pereti de sticla , un fel de granite intre vise.
Muchie de cuburi de sticla.Muchie de forme geometrice ce tin captive in ele vise.
Iar eu ma misc liber din unul in altul fara oprelisti ori taxe de vama, fara control la ce am cu mine adus de dincoace.
Cu fiecare trecere realizez o retea de muchii, nemrginita,inglobind intre ele forme diverse de stocare, functie de complexitatea visului tinut captiv.Insasi trecerea e plasata pe o muchie stind intr-un echilibru aparent fragil.Prind curaj de fiecare data sa fac mai multi pasi pe muchie, sa imi intind corpul virutal intr-o parte sau alta a ei.
Toate aceste treceri imi vlaguiesc realitatea , efortul de a retine cit mai mult ma consuma psihic, dar continui.
Poarta imi duce calatoria din ce in ce mai frecvent catre o rascruce intortocheata de muchii ce feliaza visele total diproportionat, al carui rezultat e un hibrid.
Un univers format din felii , dar care se lipesc foarte bine una de alta ,desi fiecare difera, cum ai pune alturi o felie de pizza, cu una de tort, cu una de piine si una de cozonac.
Intru si ies .Break on trough to the other side…
De fiecare data , imi ard simturile cu cantitati diverse de alcool, anesteziind dorinta si stergind senzatiile de dincolo, de frica sa nu imi creez dependenta.insa degeaba.
Frecventa haotica a trecerilor ma inebuneste, caci intre o calatorie si alta pierd senzatia atingerilor de dincolo.
Unul din drumuri se intimpla sa il fac scurt, intr-o situatie diferita.Nu dormeam dar imi creasem prin un mix de alcool ,muzica, si atmosfera o antecamera catre dincolo, in care fara sa imi dau seama am intrat degajat si nepregatit.Si pret de o clipa am inchis ochii pleoapele transformindu-se in lame ce au taiat ultima frintura de realitate.Buimac si speriat ca am putut face trecerea asa , nu am mai avut grija sa pastrez proportia ingredientelor , inclinind echilbrul spre dincoace, trecind la fel de brusc inapoi.
Am incercat din nou si din nou sa inchid ochii, sa pun aceeasi muzica, sa dozez alcoolurile, dar fara putinta.
Mai grav , nici modul normal in care imi faceam trecerea nu mai aparea , parca era revoltat de incercarile prostesti si netagaduite .
Ramas doar cu secventele stocate pina atunci , imi ocup timpul cu incercari diverse de aranjare.Multe din ele suprinsesera si bucati din muchii, insa ochiu-mi atent doar la general nu baga de seama asta, pina intr-o zi cind aruncind pe masa teancul , acesta aliniaza citva frinturi din ele.
Realizez ca asta e solutia.Ca de fapt surprinsesem bucati din mai multe vise in acea secventa.Trebuia doar sa indentific acea linie subtire ce le despartea , sa o aliniez cu celelalte.
Greseam studiind marginile asa cum o faci la puzzle,indiciul de potrivire era inauntrul imaginii, normal asta, aducindu-mi aminte de feliere.
Incep sa lipesc virtual liniile disparate, sa creez rascrucea .Rascrucea Viselor.
Cu greu , descopar ca vizitam de fapt mai multe intersectii, desi erau vise comune tuturora insa diferea pozitionarea mea in dimensionalul celalalt.Nu corespundea nimic din legile cu care eram obisnuit.Ba chiar acele muchii imi dadeau credinta ca sint de fapt un sistem de coordonate spatiale cu diferenta fata de realitate in numarul lor.
Fantomele incep sa isi arate chipurile , un pic dezordonat la inceput ,dar pe masura ce ma obisnuiam cu acele coordonate , din ce in ce mai clar.Preponderent sint fantome ale celor ce au intersectat firul vietii mele , cu portrete neschimbate, diferind doar modul de interactiune cu mine.
Pe la inceputuri, ma miscam tacut intre felii , spectator doar la ce se desfasura acolo, fara a avea curaj sa intervin,avind senzatia ca ma uit intr-un acvariu pina intr-o buna zi cind, una din fantome porneste foarte natural un dialog cu mine.
In acel moment am simtit ca ma transform la rindu-mi , ca imi adaptez forma la cerintele acelui multidimensional.
Incepeam sa simt atingerile, sa miros aerul acelui spatiu, dar mult diferit de dincoace, comunicind total altfel cu cei ce locuiau acolo, desi erau acei pe care ii stiam ,dar totusi ceva ii facea antagonici parca, unicati dar comuni in acelasi timp.
Acum nu mai imi doream sa sterg nimic a doua zi, ba din contra cautam solutii sa prezerv cit mai clar,desi stiam ca nu fac bine, caci prea des imi reveneam din ce in ce mai greu la realitate.
Va urma….

D`ale sunetului - 5.1 si un BMW

Written on 12:57 by Constantin Manoliu aka Huck

Cum si eu ca si multi altii sint pasionat de sunet si putere, undeva in decursul anilor am dezvoltat ,hai sa zicem , o `mica` afacere in domeniu, si nu oricare, sunet in masina,asta dupa ce am experimentat suficient in cel de casa.Cum la vremea aia oportunitatile erau relativ reduse si mai tot timpul eram in masina, am zis ca ia sa ma apuc de combinatii audio.
Zis si facut,studiat,investit, specializare nu gluma,mai ales ca varietatea de produse in domeniu e vasta.
Ca rezultat al tuturor eforturilor a inceput sa se duca buhul ca ma pricep si sint dispus sa mai fac si altora .Deh batrina Dacie cu 2 basi de 600w in porbtagaj,de sarea capacul la volum , impreuna cu un cap de serie de la o firma de renume ce isi facea de cap pe niste boxe de iti venea se le pui in vitrina, cam punea in inferioritate tot felul de masinute care mai de care mai smechere.
Insa marea problema e ca fabricantul masinilor de serie nu se complica decit la gama de virf cu sisteme audio de performanta ,astfel ca erau cam vitregiti posesorii unor masini peste medie cu care faceau impresie prin aspect dar sonor cam nu prea.
Era cam jenant sa te spargi in figuri cu un BMW de ultima generatie prin vreo parcare alaturi de altii si sa vina o pirlita de Dacia 1300 alaturi de tine ,urlind din toate tablele, de nu te mai auzeai.
Clar, punct ochit ,punct lovit.Si binenteles, discutii, vreau si eu,cit costa, etc.
Cum nu sint ieftine, dezamagirea si scrisnitul din dinti erau la ordinea zilei,completate de cuvinte `dulci` pe buze.
Intr-o zi se pune pe capul meu unul, ca musai trebuie sa aiba bas si alea alea ,cu orice pret.Tocmai venise de prin Germania cu un BMW seria 5 aranjat ca o pitzipoanca , dar la fel de muta.
Era o varianta low end la partea de sonorizare,cu un radiocasetofon obosit ce miriia in niste cartoane de boxe si numai pe partea din fata.Cum colegul era un mare snob si se credea un mare cuceritor, ii trebuia la agatat si ceva sunet nu numai imagine.
Si dai nineaca cu explicatiile, cu variante dar nicidecum nu se potrivea nimic pe buzunarul cam gol dupa achizitionarea obiectului pe patru roti.
Zile intregi de discutii,telefoane,cataloage,conferinte,comparatii , sint convins ca nu dormea noaptea.
Zic asta , dupa ce ma trezesc intr-o dimineata cu el la poarta ,chior de somn dar cu un rinjet satisfacut pe fata, nerabdator sa imi comunice ceva.
Il poftesc, bag repedea o cafea la inaintare si ii zic sa dea comunicatul de presa.
Mindru , imi zice :Frate , te sparg, am boxe sa iti rup capul !!!
Cu o seara inainte, participind la nus ce party de smecherasi, ca tocmai venise unul acasa si trebuia sa se sparga in figuri cu ce are el adus `de afara`, a pus bot la un sistem 5.1 de la B_ _E , cu care mindrul apropritar a secat vecinii toata noaptea.
Asta disperat, si cu capul rupt de bautura, ii coace mintea ca ce ar fi sa il monteze el sistemul ala in masina, mai ales ca era convins ca eu pot destule.S-a tinut de capul aluia pina dimineatza sa il vinda, mai ales ca firma despre care vorbesc era considerata la vremea aia zeul suprem.
In timp ce imi povestea , facea drumuri la masina, scotind de-a valma boxe,cablaraie, cam tot ce ii daduse ala ,inclusiv picioarele support pentru ele.
Si decreteaza :-Azi imi montezi pe masina astea !! fara drept de apel din partea mea.
Buimac , imi zic in minte ca am gresit doza la cafea, ori visez prea realist .
Incerc sa ii explic ca tehnic, nu prea am cum , ca nu se potriveste, tot felul de chestii de astea.El nimic si nimic, musai trebuie.
Stau si ma gindesc ca e mai bine sa refuz sa nu imi dau cu firma in cap, mai ales ca lumea avea deja incredere in ce faceam eu , iar ce propunea el facea parte din categoria sirma si patentul etern romanesc.
Da ce scap de gura lui ?nheaaaa….Ii zic ca bine hai ca ma gindesc , il trimit acasa si ma apuc de studiat.
Montatul boxelor in masina nu era bai ,avind in vedere ca erau destul de mici ca dimensiuni iar suportii originali erau usor de modificat scopului, problema era basul autoamplificat din care plecau si alimentarile boxelor.Numai ca amplificatorul ala se alimenta la 220 V si astia de la BMW, inca nu proiectasera si prize de astea in masina.
Chem rapid niste cunostinte comune sa fie martori la insistentele lui in urma carora am cedat sa montez aberatia si intre timp ma apuc sa dezmembrez cutia basului in care era si amplificatorul.Cam cum ma durea inima….uhhaaa.
Se stringe echipa, care facindu-si cruce, care rizind pe infundate, care punind pariuri daca o sa reusesc.
Cred ca Zeul sunetului a fost alaturi de mine atunci cind am descoperit ca am plificatorul ala se alimenta intern dupa transformator la 15 volti curent continuu.
Tac, nu zic nica , si ma apuc de montat.Toata lumea curioasa nevoie mare.
Da si eu smecher, ii tot tineam in suspans, ba comentind de ce greu e, ba pigalind de zor la tras cabluri ca sa iasa macar asta ca la carte.
Toata afacerea a durat vreo 5 ore , dar nici ca sa plece vreo unul de linga masina desi erau lihniti de foame si rupti de oboseala.
Intr-un final, facindu-mi cruce cu limba , dau play la sistem, si spre stupoarea tuturor, functiona si inca cu rezultate foarte bune.
Colegul era in al noualea cer , cind isi infingea degetele in volum si auzea cum ii zangane numarul de pe capacul portbgajului.
E si sa te tii dupa asta , sa vezi cita fandoseala, cita impresie, cita comentarii in paralel cu mistocareala celor avizati.Cert e ca am jurat sa nu mai fac asta, mai ales ca se gasisera destui doritori dupa experiment.
Si uite asa , am dotat un BMW cu sistem audio 5.1 de cred ca isi faceau cruce aia de fabricasera si masina si sistemul.

Articolul participa la concursul BLOG BASS. Citeste si voteaza !!
Acest concurs este publicat pe SONO.RO

Nevoie de iubire?

Written on 21:16 by Constantin Manoliu aka Huck

Imi place sa ma uit la oameni,sa ii studiez in detaliu,cautind adevarul in spatele mastilor cu o placere uneori perversa,viciata de cunoastere.Nu stiu de unde imi vine dorinta asta voyuerista, dar sincer imi prinde bine.Desi uneori imi pare macabra,pentru ca am senzatia ca dezgrop de fapt cadavre.Suflete moarte ,Fetusi nenascuti ,produs accidental al timpului altora.Al vremurilor.
In ultima vreme ,ca un facut numai asa imi merge.Cam cum e la pokerul ala electronic,unde trebuie sa dublezi miza ghicind o suita de carti alegind dintre doua culori ,iar aparatul are grija sa iti traga un sir imens de numai negre ori rosii.
Dezvelesc din ce in ce mai multe mortaciuni, uscate de simplicitatea vietii.Parca nisipul din clepsidra timpului se revarsa peste ele, grabit si el sa mumifice umbrele degeaba.
Nu mai gasesti seva.Parca au secat toate izvoarele vietii.Parca cineva a globalizat productia de manechine plastifiate, vopsite in culori vii, purtatoare de imagini.Cartoane lucioase, ce acopera pesteri mucegaite ce tin loc de suflet., fara urma de caldura.
Intunecimi ce iti stirnesc instincte primare de aparare.Sa fugi.Sa te ascunzi.
Baudelaire cu ale lui Fleur du Mal a fost un vizionar cu care as face schimb linistit ,chiar echitabil as zice.Sa reusesc sa vad si eu frumosul fara suflet.Desi sint convins ca dupa citeva minute ar refuza .Nici macar el chiar sustinut de Bacovia nu ar avea tarie sa inghita atita mucegai.
Curios e ca o anumita nevoie creeaza asta,deduc eu in ce vad.Ceva ce toti isi doresc.De cind se nasc.O fi oare trecut in ADN ? E oare vreo gena responsabila ?
Avem o lista lunga de vicii dar nimeni nu s-a gindit sa treaca si necesitatea asta in top ten.chit ca e evidenta.Nu iti trebuie prea multa scoala sa vezi ci doar un filtru bun.Sa vezi negarea si disperarea.Sa simti nopti si zile de zbucium pline de neputinta solutiei.
Oare de ce ii zic necesitate ? Pentru ca devine prea un `must have`.Din ceva natural ce vine la timpul lui, e compilat un mutant impanat cu sclipiciuri artificiale, `un made in China` de proasta calitate.Si mai e si contagios.Parca si pe mine ma viruseaza ,abil, in subconstient, o deturnare de la realitate.
E nevoia de iubire.De a te sti iubit.Nu conteaza cum, doar sa se realizeze asta..
Si nu inseamna ca nu imi doresc si eu la rindu-mi.Dar parca ma feresc sa cad in penibilul unei dorinte anoste, zilnica, un tabiet .Am dat si am primit .Dar fara sa fortez.Fara sa imbrac acuratetea sentimentului , in ambalaje diverse pentru a atrage cit mai mult atentia.
Fara sa ii fac reclama agresiva in speranta ca se indeplineste.Fara a-mi aloca un comportament de dependenta.Desi uneori am simtit dorinta frustranta.
Dar altii nu pot , sau nu simt ca nu trebuie sa ingradesti libertatea sentimentului, caci se ofileste, se pierde.
De aceea simt ca sint suflete cavernoase.Parca ei nu ar fi constienti.Sau poate sint si de fapt ascund ,dind nastere aparentelor.In loc sa dezvolte cit mai vizibil si curat dorinta,din contra , o altereaza cu tot felul de imbunatatiri, un fel de piercing pe spirit cu tot felul de chiclazuri materiale .
Va mai urma…

Pasarica si respectul

Written on 19:35 by Constantin Manoliu aka Huck

In contextul celor scrise ieri, ca un facut am avut parte de o specie romaneasca pe care domnia sa Prada nu a a pucat sa o cunoasca si sa o detaileze in a sa colectie de pasarici.
Mda, pasarica romaneasca.Crescuta cu resurse indigene, dupa buget vorba lui nea Caragiale.Al dreacu` buget ,redus si intins la maxim.
Ieri, in timp ce imi scriam articolul,nu eram oarece hotarit in a bea o cafea fiind ore de seara iar ale mele planuri nu cuprindeau o intirziiere peste orele 11 hai maxim 12.
Insa,subconstientu-mi parsiv si viciat imi dicta rapid la intrebarea daca vreau ceva, sa comand licoarea.
Zis si facut,scris ,baut cafeluta si montat rapid un joc de darts.
Terasa, in ciuda aerului cam prea rece pentru sfirsit de august ,dadea semne sa se anime.Undeva , linga noi, o masa de vreo 8 domnisorici.
Genul clasic de studente independente prin anul 2 de facultate , cu un usor iz de viitoare corporatiste oarecum cumintele inca neatinse de mucegaiul monden.
Aveam sa ma insel.
Cam tacute in prima faza, dupa vreo citeva cocteiluri, devin zgomotoase precum stolurile alea mici de vrabii ce nu au treaba decit a croseta tot felul de ciripituri.
Fara sa vreau ,urechea imi surprinde frinturi de discutii,disparate de miscarea continua pe care o aveam catre tinta de darts.
Nu acordam prea mare importanta avind in vedere ca am oarece cunostinte despre cam ce se discuta la asemenea adunari,insa ochii imi fugeau catre una mai tacuta ce semana foarte bine cu un personaj feminin din clipele vietii mele.
Ce prindeam era ceva de genul:am pe mine bikinii cu pantera roz..lasa draga ca al meu ma pune sa ii port pe aia de la el...fato da tu mai esti cu ala?...deci chestia cu skinul a cazut..nu ma supar daca miine imi organizati o petrecere...da in iasi nu mai isnt fato stripperi ca lumea...da nu mai organizeaza..da barbatii astia...si de al`de de astea pasaricesti...(cica barbatii discuta numai despre femei..oare ele ce fac??).Nu vreau sa par misogin, dar sa ridice piatra ala fara de pacat..
Deduc cumva ca e ziua uneia dintre ele deci era un fel de girl night out.
Brusc, doua dintre ele se reped la bar ,poarta o discutie rapida cu barmanul si se intorc toate un zimbet.
~Fato ,deci am vorbit,dansam pe mese,muzica de care vrem noi,mai bem ceva sarbatorim , ne facem de cap...yupiii...~ surprind in discutie.
In sinea mea zic ca nu am auzit bine,si imi fac drum sa intreb pe barman.Care imi confirma ca mindrele posesoare de pasarici is dispuse la ceva destrabalare.Hmm..
Imi vad linstit de joc.Deodata echipajul se ridica in graba,luind cap compas interiorul barului,unde debusolate nu isi gaseau locul optim.Ar fi vrut ele pe undeva mai la un colt intunecos,dar ca niciodata ,altii au fost mai rapiziin a ocupa cotloanele.Intr-un final, se stabilizeaza la o masa din fata barului,pun mina pe meniu si dai la comenzi.
Dupa vreo 10 minute apare ospatarul, rugindu-ma sa imi deplasez fizicul catre inauntru caci dupa primul rind de shooturi, domnisoricele binevoiesc a incepe a dansa.Zic sa astepte ca doar nu is robotel cu telecomanda.
Prin geam zaream moaca uneia dintre ele,una din cele 2 infipte ce organizasera petrecerea ad-hoc, ce se uita insistent in directia mea , poate cumva ma simt sa le onorez pretentiile.
Eu,cam montat un pic catre zona de sictir, avind in vedere cam ce imi auzisera urechile, imi faceam de treaba incercind sa vad pina la ce cota urca dorinta.
Cumva sa dea de stire ca ele sint puse pe distractie, arunca vreo 2 chiote, de se uita toata terasa foarte curioasa cine o comite asa de lunea.
Atentia la joc deja imi era distrasa, asa ca cedez si merg sa imping un mix din calculator caci playlistul cerut era muzica anii 70-80.Putin cam in neconcordanta cu programul din skin ,dar nu ma mai mira nimic in ziua de azi.
Pun mina pe mouse dau un search rapid la mixurile respective.Nu trec citeva zeci de secunde ca sefa de grup se infiinteaza cu un buna seara cam sec, urmat de ;Se poate muzica un pic mai tare ca noi vrem sa dansam..
Sec ,raspund si eu ca se poate da oleaka de rabdare monser..Bineinteles in vocabular nu exista multumesc ci doar optiunea de a intoarce spatele.
Si incep usurel sa se dantuiasca.Intii alea mai cu tupeu, urmate la scurt timp de cumintelele incheind cu tacuta.Ce nu prea ii cam ardea, dar cum se schimba rapid ritmul, probabil picase in rezonanta cu vreo bataie pe care o stia.
Si dai nineaca, dai, chiote,cintat a la karaoke,unduirile clasice ce merg pe orice ritm,mai un dans perechi, ce mai bairam in toata regula.
Intra lumea catre baie si raminea consternata de ce party e lunea.Teoretic nu ar fi trebuit sa fie,plecind de la ideea de libera exprimare,insa se pare ca nu reusesc inca multi sa depaseasca pragul.
Mai butonam eu una alta mai vorbeam pe ici pe colo, cind pretentiile incep sa creasca.Da niste muzica mai moderna cum a fost vineri nu puneti?semn ca anii 80 nu mai ajungeau.
Stau ,ma uit,si iar stau si zic hai dom`le ca nu o fi bai acu sa pun muzica vreo ora.Deh,clientul nostru stapinul nostru.
Lalaiesc rapid ceva hituri,in timp ce fetele dai cu `Sex on the beach` ,`Orgasm`, asta la cocteiluri si cu ceva `Blowjob` la shoot-uri.
Asteptam cu nerabdare dansul pe mese,ca asta isi propusesera doar.Cum linga masa lor erau 2 baietei,ce le curgeau balele de parca nu mai vazusera asa ceva la viata lor,incercarea uneia de a dansa pe scaun moare dupa primele bitiituri,dar se continua cu dansul perechi ornat cu mistourile aferente catre masculii respectivi.
Timpul trece, primele 2 cumintele cedeaza.Dupa vreo juma de ora ,cedeaza si tacuta.Pe care o astepta masina afara.Cu gesturile schimbate brusc,deh,trebuia intimpinat sponsorul cum trebuie ,se prelinge pe scaunul din dreapta,incercind sa pareze gales, nerabdarea colegului.Tipic.
Imi zic ca gata le ajunge.Da de unde.Restul de patru se muta pe bar si mai imping vreo citeva rachiuri.Cum nu mai eram dispus sa continui, playlistul lasat o cam dadea in blues-uri,ce probabil stirneau alte sentimente.
Si se da plecarea.Eu afara pe terasa ,mai chinuiam un pic tinta de darts.Fetele ,nestiind ca pot fi auzite si poate si din cauza euforiei,dialogau de zor.
`Fato,stai sa chem taxi..Mergem acolo?..Stai tu ,nu mai chema suna-l pe Paul sa vina sa ne duca..`
Mda.Ce sa mai zici?Doar exista fraieri nu?
Trecind peste asta,am ajuns la ce ma doare.Respectul.
Ce iti era atit de greu,asa cum ai avut tupeul sa vii sa ceri in greata muzica sa spui la sfirsit un multumesc?
De ce trebuie sa interpretezi bunavointa unor oameni de a face sa te simti bine desi nu era inclus in program asta, ca un drept al tau pe care il obtii prin faptul ca ai facut consumatie ori ca ai bani?De ce sa tratezi ca pe niste sclavi oameni care fac o meserie ca oricare alta ce are si ea o etica?
Nu ai cum, atita vreme cit nu esti educat sa simti asta.Esti doar invatata sa crezi ca poti profita in permanenta de faptul ca esti o posesoare de pasarici.
Ca farmecul personal iti asigura niste drepturi inalienabile fara obligatii.
Gresit.Dar cit se poate de adevarat.
Sub masca bine lucrata si studiata de usa de biserica,de ingenua si fragila fiinta,se pare ca se ascund din ce in ce mai mult comportamente simpliste.
Ma seaca din ce in ce mai tare asta.Ma seaca pretentiile nule si neavenite.Ma seaca parsivenia dusa la extrem.Ma seaca cerintele false de la altii pe care tu oricum nu le respecti.Si multe multe altele...
Oare de ce se mai pling atunci ca nu au parte?
Dilema cred ca veche de fapt.Doar coafata si imbunatatita.
Domnule Prada,pacat ca nu ai cunoscut si pasarica asta.Is tare curios cum o zugraveai..

Lectura de vacanta

Written on 19:36 by Constantin Manoliu aka Huck

Imi promisesem ca dupa minivacanta o sa scriu mai des, avind in vedere oarece limpezire neuronala dar binenteles, programul alambicat si stresant al orasului imi da iar de furca.
Printre mese si soamne am apucat sa lecturez ceva pagini, mai exact ``Pasarici`` al lui Juan Manuel de Prada ca tot imi facuse pofta alde nea Traian Racu.
Dupa cum spune insusi autorul ,intradevar e o carte scrisa in 6 zile.
Probabil a facut-o doar pentru bani avind in vedere si tema scriiturii, ce se vrea de fapt a fi un manuchi de schite pe seama a ceea ce are mai de pret sexul opus(sic!) .
Sincer, imi suna mai mult a articole de blog , mai ales ca majoritatea se refera la experiente si trairi proprii in relatia deloc usoara cu posesoarele.
Par a fi scrise in graba,unele chiar seci,altele doar o insiruire de metafore pentru care iti trebuie o imaginatie destul de bogata in a le intelege,iar marea majoritate se termina brusc, parca se vrea a fi neterminate, lasind cumva loc in mintea ta de o continuare.
Cred ca tratat cu un pic mai multa seriozitate subiectul, ar fi iesit de un roman destul de suculent,avind in vedere cele citeva scrise intradevar cu cap si coada, aproape erotic, diferit de zemoasele povestiri ale altora.
Imaginativ, sint convins ca mai toti barbatii asociaza in mintea lor ceea ce deseneaza prin cuvinte autorul, mai mult sau mai putin plastic.Poate de aceea esti tentat sa o cumperi si sa o citesti.Dezamagirea sau satisfactia lecturii , repet , depinde de capacitatile vizuale ale fiecaruia.
Nu ii contest cumva talentul domnului Juan mai ales ca e prima carte a domniei sale ce imi cade in mina,desi nu ma prea omor dupa literatura contemporana si mai ales cea spaniola,mi se par mai buni la filme sincer,ci o recomand totusi a fi citita alaturi de Cartarescu cu a lui `De ce iubim femeile` un alt comercial de asta data romanesc.
Ma aruncam eu in comentarii mai detailate dar cum pe aici mai circula si pustiu meu ce e inca nepregatit pentru discutii de genul asta, prefer sa ma opresc aici.
Desi ar trebui sa arunc o intrebare:Pe cind o replica literara feminina?