Frumusete
Written on 00:02 by Constantin Manoliu aka Huck
E toamna tirzie,cu miros de muraturi si crizanteme,cu frunze galbene de ciuda ca trebuie sa o ia iar de la capat in primavara ,cu stropi tacuti de ceata ce iti ung pasii pe carari nestiute ale cautarilor tale,la infinit,inspre esenta cu miros de ea.
Studente grabite catre a le lui Eminescu ori Brumaru versuri,isi preling siluete dulci pe Copou la vale inspre universitati in o vesnica schimbare,cu ochi lacuiti de speranta unor iubiri de cristal.
Ochi se intersecteaza,timizi si umezi intrebindu-se:Oare sint destul frumoasa?
Letargici si tacuti ,cavaleri ruginii de toamna,zac in dulce lene,pe banci scorojite,care verzui care albastrui,aruncate ici colo prin parcuri,asteptind provocari ale zeitelor,intrebindu-se:Oare e destul de frumoasa?
Cumva,toti isi duc opincile facute din suflete catre un profet inmiresmat de ani si ani de dragoste,ce poate sa le raspunda.
Adevarata frumusete a unei femei zace in ochii celui care o iubeste.
Sfatos,Profetul Tei ,indeamna sa cutezi a spune TE IUBESC !
Deschide ochii ...
Posted in
cum aflu ca ma iubeste,
eseuri,
iubire,
trecute vremuri de domnitze
