Nu plingeti ca s-a terminat bucurati-va ca s-a intimplat..un vis implinit

Written on 13:32 by Constantin Manoliu aka Huck

Un vis implinit.
Da , pot spune din tot sufletul ca AM UN VIS IMPLINIT.
Sint cel mai fericit om din lume astazi.Simt ca nu am trait in van,aiurea.
Dar trebuie sa spun ca doar datorita voua se intimpla asta,voi parte din sufletul meu...cum bine spune bunul meu prieten Vali
Nimic din lumea asta nu are valoare fara oameni.
Oameni ca voi, in fata carora ma inchin cu toata fiinta mea si va multumesc ca existati,caci fara voi as fi un nimeni.
Un vis implinit.
SA SIMT CA SI EL.

I still love you ..ALL
Si nu in ultimul rind...

The last party of Huck @ Bourbon House 29 noiembrie 2008

Written on 20:52 by Constantin Manoliu aka Huck

UPDATE – din cite am inteles va fi doar o schimbare de echipa cu un alt management si probabil alt personal dupa doar o mica pauza de citeva zile necesara schimbului.
ASADAR, BOURBON NU SE INCHIDE ci isi continua activitatea in o alta formula.si imi cer scuze pentru lacuna mea in a intelege situatia ce a creat o mica stare de confuzie,
de fapt incheindu-se ACTIVITATEA MEA DE DJ REZIDENT SI MANAGER.
Cum se impune o petrecere de final, am hotarit ca aceasta sa aiba loc simbata 29 noiembrie la care invit pe toti cei care vor duce dorul si carora le va face placere sa mai petreaca o noapte in stilul meu unic de a pune muzica.
In speranta ca imi veti fi aproape va multumesc anticipat si va astept cu cea mai mare placere.

Republic articolul intial asa cum a fost scris la acea vreme,pentru ca e scris din suflet, in speranta ca va fi inteles cum trebuie si nu ca un zvon ce sa induca doar panica si confuzii.


Inca un capitol din viata mea s-a terminat inca odata toamna , ruginiu si ingalbenit precum mantia de frunze a frumosului meu Copou.
Observ ca acest anotimp, in ultimii ani cu precadere, are o placere deosebita de a ma pune in fata unei rascruci ,uneori banuite alteori nu ,parca vrind sa imi testeze spiritul de orientare si puterea de a alege un nou drum.
La 1 decembrie Bourbon House isi incheie activitatea cu echipa actuala ,fix dupa 3 ani de la deschidere, cind iarasi porneam la drum intr-o alta toamna tirzie.
Nostalgia dupa Viper isi are acum o sora in cea de dupa Bourbon, o alta bucata din sufletul si viata mea ,cu bune si cu rele ,cu sacrificii si recompense, cu iubiri pierdute si altele regasite, cu vise implinte , cu victorii si infringeri , un mix de sentimente colorate.
Poate ca nu intodeauna Bourbonul a fost pe masura asteptarilor, un ideal de distractie, dar a cistigat in inimile multora un loc cald daruind la rindu-i amintiri ce cu greu pot fi sterse.
Sper ca in multitudinea de nopti pe care multa lume le-a pierdut in virtejul vietii, cele petrecute acolo au fost poate cele mai bine sacrificate pe altarul muzicii si euforiei unor petreceri extraordinare.
As vrea sa pot sa gasesc cuvintele ce sa exprime torentele de senzatii pe care le simt si le traiesc acum.
E greu, foarte greu.
Suvoaiele de amintiri se impletesc in chipuri ce le-am vazut fericite,in siluete dansind la unison, in voci ce cinta impreuna din suflet ,in amalgam de sunete aproape religioase, in rasarituri de soare , in prietenii incintatoare , in tinereti batrine si batrine tinereti.
Cu gindul si speranta ca am lasat ceva in urma noastra noi toti cei ce am fost pe baricadele Bourbonului si carora le multumesc din tot sufletul ,ma opresc aici.
Bourbon, o parte din mine si din voi.
Punct si de la capat.

Si comentariile care au fost facute cu multumirile mele aferente.

Alina Cojocaru - imi pare rau sa aud asta, Bourbon a fost unul din locurile mele preferate si-mi amintesc petreceri frumoase acolo:) dar nu e cazul sa ne afundam in regrete, sunt sigura ca totul va fi bine, capul sus si de la capat:)
Narayan - punct, punct.. dar de la capat unde? sunt sigura ca nu voi mai gasi un loc in Iasi unde sa ma simt ca acasa, asa cum ma simteam de fiecare data cand paseam pe usa Bourbon-ului. Imi pare rau..
LUneXis - Ah... Viper, ce vremuri :)
Querno Leeto - Îmi aduc aminte.. cum am intrat prima data în Bourbon... ora 3 jumate 4.. Nu mi-a placut de loc! Un loc mult prea mic si sufocat, caldura ca în iad, lumea sus pe ce se putea... scaune, mese, podeste, BAR(!!)...un infern!! Nivelul de alcol adunat de la toti la un loc, cred k îmbata 10 Elefanti, de produceau un crater cât rondul din podu ros de mare! N-am stat nici 5 minute. Am plecat. Dupa 1 luna doua.. se facuse 1 Dec., hai în bourbon... aveam masa, la ora 23 si ceva eram prezent.. Ziua României.. si 1 an Bourbon House! Am stat pâna tarziu si am vazut cum urca atmosfera din ce în ce.. A fost foarte frumos. Dar nu bausem... A 3-a oara când am mers la bourbon, a fost cu Valmount.. care tocmai îmi facuse cunostinta cu matale. Retin prea bine privirea ta, cam sceptica, cum o stim noi, retrasa, dar cu respect, când m-ai vazut. Nu a ramas nici o gura uscata de atunci. La putin timp deja am avut prima activitate la pupitru, într-o miercuri, unde am avut onoarea sa mixez alaturi de tine si sa pot demonstra ce stiu. M-am bucurat tare ca am reushit sa te impresionez cu niste melodii, care erau de pe vremurile tale de la Viper, fara sa fi stiut eu, ce se punea atunci acolo. Au urmat alte seri, în care la fel ii dadeam batalii, împreuna cu rezidentii de atunci Groove si Brasil, care la fel i-am strâns în suflet ca pe tine, chiar daca nu am petrecut atat mult timp lânga ei în fata mixerului cum cu tine. Bourbon-ul mi-a mai dezvoltat orizonturile muzicale, ca si sociale. Nopti nenumarabile de chef si distractie si muzica de cel mai înalt nivel, de o calitate deosebita, fata de restul ce se cunostea în Iasi. În acest 1 an si jumatate m-am atasat atât de mult de Bourbon si familia Bourbon, ca nu m-as simti la fel de bine în alta parte. Ca si "DJ", ca si client. Dar ma pot mândri cu faptul ca am participat si eu în a 2-a repriza destul de mult si asta nu voi uita nici o data, precum si voi toti de care am fost alaturi si care ati fost alaturi de mine. Va multumesc din tot sufletul si va iubesc!! Primul punct pt. mine si de la capat...

O miaaauuuuu dedicatie

Written on 19:56 by Constantin Manoliu aka Huck

Am promis duminica ca o sa fac unei mitze o dedicatie, ca prea ii place sa miaune si nu spun asta ca ma deranjeaza.

So, enjoy!

After karaoke

Written on 19:38 by Constantin Manoliu aka Huck

Desi ar fi trebuit ieri sa scriu acest articol , o fac azi in speranta ca nu e prea tirziu.
Seara de karaoke a decurs exact cum ma asteptam, cu putina lume, vreo 20 de persoane, insa toti unul si unul, chiar avind si ascultatori on-line dintre cei ce nu au putut sa participe.
Startul a fost mai greu ,fiecare pasind pisica de la unul la altul, dar vreo citeva rinduri de shoot-uri au deschis pofta ,primul candidat ,Cornelito,trecind cu brio emotiile inceputului, astfel incit urmatorii nu mai conteneau sa ceara microfonul.
Dupa cum spuneam , am asteptat anumite voci sa le aud si as putea spune ca unele au fost chiar surprinzatoare, binenteles cu cap de afis Alex cu al lui My Way si Vlad cu New York New York si nu in ultimul rind Ciprian cu o piesa de Bob Dylan.
Din pacate , a doua zi fiind luni, nu ne-am putut intinde mai mult dar concluzia serii a fost ca ne-am simtit extraordinar de bine, exact ca o seara in familie impletindu-se foarte bine partile amuzante cu cele care ne-au ridicat parul pe mina.
Promitem ca recidivam si va multumesc tuturor pentru participare.

Karaoke friends @ Bourbon House

Written on 14:51 by Constantin Manoliu aka Huck

Unul din lucrurile pe care mi le propusesem sa le fac la Bourbon a dost sa organizez o seara de karaoke intre prieteni si cei mai fideli clienti ai nostri.
Cum duminica asta care vine nu am nimic in plan ,am dat sfoara in tara si se pare ca este o idee buna si binevenita,deja existind vreo 10 doritori.
De aceea ,va anunt cu placere ca duminica 23 noiembrie de la ora 20 dam startul unei seri de karaoke.
Doritorii sint rugati sa dea zvon, iar daca doresc sa isi rezerve mese pot suna la 0232 215665.
Abia astept sa aud vocile citorva persoane,hehehehe.

Liber de contract

Written on 21:31 by Constantin Manoliu aka Huck

Weekend-ul asta si cel de saptamina vitoare voi mai activa la Bourbon House, dupa care voi fi liber de contract ,cred pentru o buna perioada de vreme ,ideea unui alt rezidentiat in vreo alta locatie nu ma mai prea incinta.
Cel mai probabil o sa incerc sa fiu up-to-date cu muzica cit de cit pentru eventuale posibile invitatii la vreo petrecere, o solutie de compromis relativ buna, desi ma indoiesc ca voi fi chemat pe undeva.Sint prea mic pentru o lume atit de mare, dar asta e alta poveste.
Pina una alta, in urma reactiilor la aflarea vestilor ,am hotarit ca pe 29 noiembrie ,simbata viitoare sa fac o ultima petrecere ,in amintirea noptilor Bourbon,desi sincer nu stiu cum sa o intitulez.Oricum nu conteaza numele ci doar prezenta celor care iubesc acest club si atmosfera deosebita a acestuia.
Asadar , party.
Pune-ti mina pe telefoane,deschideti messengerul,dati mail-uri,notati-va in agenda sa nu uitati,anuntati pe toata lumea si haideti sa trintim o petrecere da tinut minte.
Va astept!

Stupidity in her splendor

Written on 15:49 by Constantin Manoliu aka Huck

De 2 zile am o greata ucigatoare combinata cu un gust amar peste doza limita admisa noxe ce le datorez unei minunate seri de duminica ce teoretic ar fi trebuit sa fie una de relaxare si distractie,dar ca intodeauna socoteala din tirg nu e cea de acasa.
Desi ar fi trebuit sa il scriu ieri am mai balansat intre utilitate sau nu, totodata asteptind sa mai dispara din factorii perturbanti ai ratiunii in a incerca sa pastrez un procent cit mai mare de obiectivitate.
Toleranta zero despre care scriam ceva timp in urma ma indeamna in a asterne cuvintele necesare ,macar poate ca un antidot pentru sindromurile descrise mai sus.
Tematica petrecerii a fost cumva un amestec intre o promotie la o bautura cu un fel de sa zicem workshop pentru personalul din viata de noapte combinat si cu o doza de distractie.
Banuiam pe undeva ca va fi o atmosfera incarcata datorita bisericutelor si gastilor formate intre echipele prezente ,insa speram ca valurile de alcool generos oferite de promoteri vor constitui un armistitiu.
Insa din contra, lucrurile au fost cit se poate de negative de la primii pasi in locatia respectiva.
Nu o sa insist decit pe una din intimplari ,ce ma priveste personal, fara a mai critica atmosfera in sine ce a reflectat mai mult decit clar ca viata de noapte din Iasi e de o calitate indoielnica ce pe zi ce trece tinde catre un zero absolut,ale carei motivatii reale de desfasurare sint cu totul si cu totul altele decit cele pe care ai crede ca le ofera definitia in sine.
Cum viata are o placere deosebita de a te pune in cele mai neasteptate situatii ,a avut grija sa imi serveasca si mie o portie ,cred aproape dubla.
Acum citeva zile relatam despre penibilul situatiei ce avea la baza conceptul de politete si respect cu un individ cam certat cu cei 7 ani de acasa, peste care am dat duminica seara fix in locatia respectiva ,fara a avea habar ca lucreaza acolo.
Controversat si luat prin surprindere am reactionat cit se poate de normal (normalitate pe care o consider eu a fi)adresindu-ma si lui cu o formula de salut pentru ca asa CRED EU CA E NORMAL cind intri undeva , fara a face vreo discriminare intre el si ceilalti prezenti in zona respectiva.
Desi sint mai in virsta decit el , si conform minimei reguli de politete ,de obicei saluta cel mai tinar ,si mai ales in situatii in care PERSOANA are si o functie de conducere (SE AUDE ACOLO IN SPATE ????)am considerat ca nu imi cad galoanele daca o fac, ci din contra e o dovada de politete si de buna crestere.
Ce am primit ?Dupa o privire la inceput surprinsa ce s-a transformat in una de sictir am fost lasat cu mina in aer ,privit cu jena in ochi de ceilalti prezenti de fata ,continuata cu o bolboroseala amarita si o intoarcere de spate spre o anumita activitate total neimportanta, dar folosita ca o scuza.
Cu zimbetul pe buze am facut si eu stinga imprejur , gindind fraza ce da titlul articolului prezent.
Bineinteles ca a venit si repriza a doua ceva mai spre dimineatza desfasurata cam la fel cu alte personaje implicate.
Intradevar, recunosc ca uneori nu sint dus de prea multe ori la biserica atunci cind fac morala cuiva insa asta nu e o scuza pentru unii ca adevarul doare coroborat cu lipsa capacitatilor de comunicare .
Nu ma apuc acum sa fac vreo teorie lunga pe aici pe tema salutului dar o sa copii un pasaj dintr-un articol(Blogul lui Madalin) gasit pe net la o simpla cautare pe google ce este foarte bine scris si releva minimele aspecte.
Asar citat :
``Ai dreptul sa refuzi un salut? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri, nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.
Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea, o facem când suntem inca la mare distanta. Dar daca intâlnirea este inevitabila, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat, iar daca noi suntem vinovati, salutul nostru poate duce la o impacare.``
Cred ca este destul de clar dar nu ma pot abtine sa ma intreb cine dintre noi a dat dovada de impolitete ?
Doritorii pot da click pe text pentru a citi un articol superb iar pentru restul celor care cred ca am pretentii exagerate in a considera ca am dreptul sa fiu SALUTAT poate le va ajunge din intimplare linkul la indemina pentru a-si corecta deficientele celor 7 ani de acasa.
Later edit:Light my eyes prin comnetariul facut sub forma de articol(multumesc) mi-a adus aminte ca m-am ratacit in povestiri uitind sa fac remarca pozitiva, felicitind echipa de promoteri pentru profesionalismul de care au dat dovada in organizare si desfasurare,lucru care ar fi trebuit sa fie un exemplu de urmat pentru multi.
Vorba lui, pacat de munca lor si de valul de alcool (si la propriu is la figurat) cu adevarat generos.

Noul trend de distractie toamna 2008 - iarna 2009

Written on 14:31 by Constantin Manoliu aka Huck

Sa nu mai zica nimeni ca romanul se prosteste.
Din contra , pe zi ce trece naturaletea spritului ce il caracterizeaza cit si capacitatile intelectuale peste medie il plaseaza detasat in fruntea unui top ten entertainment ideas ce ar putea aduce rivnitul titlul de capitala absoluta a distractiei.
Desi nu am fost martor direct implicat ,credibilitatea persoanei ce mi-a pus la dispozitie materialul este fara tagada absoluta ,ceea ce ma determinat in a scrie acest articol.
Locatie - McDonalds,timp orele 21 si ceva trecute,personaje un el si o ea secondate la scurt timp de un alt cuplu.
Actiunea - comandat meniu, ochit masa, asezat comod ,scos pachet carti de joc ,start distractie in doi printre inghitituri, asteptat celalalt cuplu, aparut celalalt cuplu , comandat meniu, asezat la fel de comod , participat natural la joc savurind aromele.
Background - martori oculari socati cu zimbetul pe buze.
DA,NOUL TREND DE DISTRACTIE JUCATUL DE CARTI PRINTRE INGHITITURI LA MCDONALDS.
Urmeaza table, tintar,remi, x si zero, tomanap, mim si multe alte jocuri adecvate ce se pot imbina cu placerea savurarii unui meniu de 2 lei(cel mai tare slogan McDonalds!!!!).
Exemplific prin o mica filmare a carei calitate nu e foarte exceptionala dar se pot intui cartile din miinile celor 4.

De ce as sau nu as scrie

Written on 21:18 by Constantin Manoliu aka Huck

Sint intrebat deseori de ce nu ma apuc de scris reportaje ,articole sau chiar o carte ce sa insumeze varietatea gindurilor mele, mai ales ca pentru multa lume sint o adevarata surpriza in acest domeniu.
De multe ori si eu m-am intrebat asta , fara a reusi sa imi dau un raspuns concludent si motivant pentru a o face.
Cum orice rationament are tot timpul 2 variante minim de raspuns o sa incerc pe rind sa le argumentez in felul meu sperind sa nu ma pierd in amanunte.
De ce as scrie ?
Pentru ca e un exercitiu de limba si cultura,e o munca ce iti tine spiritul treaz, e o alternativa de a lasa ceva in urma ta ,e o contributie la educatia si cunostintele altora, e o marturie a fiintei tale, e un negru pe alb incontestabil al evolutiei tale, e o colectie de amintiri , e un instrument de colorat vieti, e un mijloc de comunicare eficient,e verba volant scripta manent,e un medicament pentru suflet si spirit,e o declaratie de principii si multe multe alte forme de exprimare.
Timpul imi e martor ca am mai avut incercari in vremuri de adolescenta cind cochetam cu genul stiitifico-fantastic inflacarat de lecturile vremii, un univers virtual usor de construit in mintea ta,dar schimbarile sociale neasteptate au secatuit si distras atentia catre o realitate total opusa.
Pe de alta parte lectura intensa a creat un standard in interiorul meu destul de inalt facindu-ma sa constientizez ca as putea deveni un mediocru combinator de cuvinte ce nu as face decit sa cheltuie aiurea timpul celor care ar vrea sa ma citeasca.
Astfel trec la partea a doua.
De ce nu as scrie ?
Pentru ca sint o Balanta vesnic in cautarea echilibrului si perfectiunii ,nehotarirea facind casa buna cu dileme existentiale ,pentru ca ma subestimez ,pentru ca as scrie despre lucruri care nu intereseaza pe nimeni la ora actuala,pentru ca adevarul doare,pentru ca as scrie prea simplu ori prea intortocheat ,pentru ca a spune lucrurilor pe nume e o activitate perdanta si nu ar aduce bani vreo unei publicatii,pentru ca nu pot sa ma rezum la grotescul stirilor de la ora 5,pentru ca nu pot vopsi cioara ca sa o dau drept paun,pentru ca nu pot injura aiurea ca sa imi fac audienta, pentru ca nu imi place sa pun minciuna pe post de adevar absolut.
Da, adevarul doare, si nimeni nu il citeste cu placere sau il accepta resemnat ca o dura realitate.
Scriitura mi-ar fi refuzata cum maturi gunoiul sub pres, ar fi falimentara si moarta inainte de a se naste ,ar fi pe post de hirtie de impachetat salamul sau de sters la partile intunecate.
Mda,dileme.
Dileme ce se transforma in`trileme` acum cind exista facilitatea de a te publica on-line cu ajutorul blogului ce poate ajunge mai usor in atentia cititorilor, transferind greutatile de a fi publicat pe hirtie spre istetimea de a te face cunoscut in virtual,sarcina la fel de grea.
Si aici scriitura nu e deloc usoara.
Vaduvit de valorficarea prin drepturile de autor incluse in pretul tipariturii, trebuie sa gasesti metode alternative de obtinere a acesteia.
Tirajul fizic ce iti atesta popularitatea se transforma aici in click-uri de trafic ,o noua unitate de masura virtuala aducatoare de venituri.
Dar cercul se inchide ,caci ne intoarcem de unde am plecat.
Sa scrii simplu cu vocabular pe intelesul tuturor despre chestiuni arzatoare ale zilei,birfe,can-can politic,razboaie personale aducatoare de audienta,mistocareala de prost gust etc. sau literar in jocuri de cuvinte ce iti incita spiritul la meditatie, in exprimari odinioara elitiste semn de cultura si civilizatie ?
Prefer atunci sa scriu pentru mine,asternind cuvintele asa cum imi place fara a-mi pune problema unei recunoasteri din partea virtualului, lasind la buna curgere a timpului intelegerea crimpeielor de spirit.
E la urma urmei, cum spuneam, un exercitiu de gindire, ce nu vreau sa imi o tin ocupata doar cu grijile si nevoile impuse de un social ce ma vrea prost, dar un bun consumator de mizerii pe care tot el are grija sa le furnizeze ce promoveaza de zor scrisul fara urma de etica.
Dar la urma urmei nu as refuza vreo rubrica undeva in virtejul tiparnitei alaturi de o emisiune muzicala in miez de noapte….

Imbatatul cu apa rece part 2. Despre masculin si feminin in viata de noapte

Written on 09:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Ieri scrisesem despre dj ,azi o sa disec o alta componenta a vietii de noapte masculinul si femininul, la fel de distractiva in a ei esenta.
OOO DA.
Sa fiu politicos si sa iau partea feminina pentru inceput care dealtfel e si cea mai doritoare in a se imbata cu apa rece, dependente cred pina in adincul fiecarei celule.
Ma amuz enorm cind vad cu cita naturalete isi inchipuie ca sint niste printese unicat iar compania lor este dorita pentru capacitatile lor intelectuale ,pentru minunata lor fragilitate feminina ,pentru atit de mult studiatele maniere comportamentale ,pentru atit de buna lor organizare si planificare, pentru calitatile desavirsite de gosopodine si multe alte si nebanuite valente.
Oare asa o fi cind de fapt este privita cu ochi hulpavi de mascul ce vrea la monta pentru a o putea trece la rubrica din carnetelul rosu cu un minunat x ce specifica clar ochit ,cucerit si infipt ,cind i se cinta in struna doar pentru a facilita accesul cit mai gratis posibil la chestiile lumesti pe care cu darnicie le poarta,cind e constienta ca asa zisa atentie marcata prin diverse modalitati incepind de la cadouri ori alte recompense materiale si gratuitati, e de fapt o alta cale de a ajunge cit mai repede in zonele de interes maxim ,cind dupa ce si-a luat teapa de rigoare afiseaza un aer de independenta afirmind de zor ca era doar dreptul ei la o aventura desi a crezut ca e cu totul si cu totul altceva ,cind interepreteaza bunavointa ta de a te face ca nu vezi din bun simt jocul dublu pe care il face ca un rezultat al capacitatii ei extraordinare de a te prosti pe fata ,cind frizeaza de zor prietenii din interes drept minunate legaturi extrasenzoriale ce depasesc intelegerea celorlati ,cind incearca sa te faca sa crezi ca acele conflicte concurentiale intre ele pentru un mascul sint de fapt doar o joaca de copii ?
OOO DA. Imbatat cu apa rece.
Pe de alta parte nici ei masculii nu sint mai breji in aroganta cu care defileaza incercind sa para niste cavaleri romantici in cautarea printesei de clestar si a iubirii perfecte si nemuritoare, a ideii ca ei au fost nascuti doar pentru a o iubi etern, adevarate minti stralucite ce depun eforturi nemasurate de a asigura prin afaceri exceptionale valorile materiale unui camin adevarat celula de baza a societatii.
Oare asa o fi ,cind aparenta galanterie afisata fara discriminare e doar o nada pentru trofeele sexuale atit de necesare panopliei masculine,cind umarul pe care il ofera spre a-ti alina durerea e de fapt un pole –position pentru traseul ei catre orizontala,cind zornaitul argintilor din portofel e doar ecoul unei sume de datorii mutate de ici colo, cind incearca sa transforme infringerile pe ucigatorul cimp al luptei pentru cinci minute de placere in desteptaciunea celui care stie sa piarda,cind te fac sa crezi ca e total dezinteresat de formele curbe in favoarea unicitatii tale ?
OOO DA.Imbatat cu apa rece.
Si cite si mai cite se vad si se simt.
Un teatru de cea mai proasta calitate ,cu actori necalificati ce incearca sa puna in scena o piesa ce se vrea a fi o capodopera careia ii lipseste de fapt un regizor.
VIATA E REGIZORUL TRAGEDIEI A CAREI ACTE SINTEM NOI>

Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura! - tot despre DJ

Written on 16:01 by Constantin Manoliu aka Huck

Prin a mea dulce copilarie am avut parte de tot felul de intimplari unele mai cu morala decit altele,dar mai toate au contribuit la educatia mea.
Una din ele e cea pe care o povestesc acum aici ca start pentru o secventa intimplata aseara.
Pe undeva pe la vreo 12 ani,imi petreceam o buna parte din timpul vacantei de vara pe la serviciul mamei mele ,odata ca imi placea sa mesteresc alaturi de ea tot felul de proiecte de ale mele nastrusnice(incercam sa imi construiesc singur anumite jucarii de care nu aveam parte) si in al doilea rind eram mai usor de supravegheat chipurile.
Maica-mea pleca pe la 6 jumate dimineata ,caci la 7 trebuia sa semneze condica iar eu apaream pe undeva in jurul orei 10 cind tocmai se lua pauza de mic dejun, un ritual respectat cu sfintenie in acele vremuri.
Crescut in singuratate aproape, dadeam dovada de o timiditate exagerata cind dadeam nas in nas cu o cantitate mai mare de oameni pe care nu ii cunoasteam si intodeauna cautam sa ma strecor cit mai neobservat posibil pentru a nu mi se vedea roseata din obraji.
Astfel in prima zi cind m-am deplasat acolo ,aveam de infruntat lucratorii din un atelier plasat inaintea celui in care lucra mama datorita conformatiei spatiului respectiv,lucru pe care il stiam si de care vroiam sa trec cit mai repede cu putinta.
Ajuns la fata locului, cu pasi repezi trec de portar ce era instruit de aparitia mea prin curtea intrepinderii si imi fac curaj sa deschid usa atelierului.
Cum spuneam ,ora 10 era sfinta si respectata de toata lumea ,micul dejun fiind un ritual in toata regula.Bineinteles si lucratorii din primul atelier se adunasera la o masa ce era fix pe traseul meu catre mama si savurau de zor mincarurile din sufertasele clasice.
Stiind asta ma cam inmuiam si cautam solutii de a trece cit mai anonim, fara a fi interpelat de grupare.
Am dechis usa domol si am tras cu privirea spre a observa posibilitatea unui traseu ocolitor al punctului fierbinte.Ochesc un teanc de cutii ce se interpunea zonei vizuale a alora ,raminind doar vreo 2 metri de cimp deschis .O zbughesc la fuga catre maldarul salvator uitindu-ma in urma sa vad de am fost observat,fara sa mai fiu atent la traseul de dupa,dar, surpriza ,dau nas in nas cu unul din cei mai batrini ce tocmai avea de lucru prin zona respectiva.
Inghetat instantaneu in fata lui, nu scoteam o vorba, aruncindu-ne reciproc priviri intrebatoare ,el cu zimbetul pe buze eu cu spaima in ochi.
Imi revin rapid si tantos cu privirea inainte ii dau bataie catre usa atelierului mamei,cind, primesc taios din spate o replica :
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !!!, ce m-a facut sa ma impiedic rusinat rostind timid un buna ziua mai mult soptit.Bineinteles ,batrinul a venit duios la mine si m-a luat la intrebari tinindu-mi o mica morala in legatura cu subiectul politetii si salutului pe care nu am uitat-o niciodata,invatindu-ma minte sa salut fara frica oameni necunoscuti in a caror preajma ma aflu ,mai ales daca erau mai in virsta decit mine.
De ce am relatat asta ?Ca un facut,dupa ce am scris postul de aseara legat de impresiile pe care le au cei ce se imbata cu apa rece ,o patesc in direct si cu martori.
Pe scurt, la un moment dat apare un tinar cu o geanta ce indica posibilitatea de a fi dj ce cu nosalanta o pune la pupitru se saluta cu vreo 2 de prin zona si isi face de treaba prin bar.
Nu am acordat importanta prea mare evenimentului ,insa la un moment dat ma trezesc ca imi atrage atentia un alt dj cu care stateam de vorba ca cineva ,adica tinarul respectiv , se pregateste sa puna muzica.
Moment la care am luat foc si fara nici o retinere am plecat sageata catre pupitru spre a afla pina unde poate merge indolenta unora,caci asa am considerat ca se intimpla.
Acolo ,am taiat muzica si dai cu intrebari :
Buna seara, eu sint Huck tu cine esti ?
Pai sint x de la locatia y .
Bun si tu nu ai invatat sa te prezinti si sa spui un salut celor care sint gazde ,mai ales celui care e dj rezident ?
E cumva locatia asta sat fara ciini ,unde oricine vine si face ce vrea ?
Pai sa vezi si sa nu crezi, etc. niste scuze cusute cu ata alba de ma enervam si mai tare.
Oare cit de incult si prost lipsit de maniere poti fi incit sa ignori cu atita indolenta existenta unor oameni ce au treaba totusi cu locatia respectiva ?Oare eu daca m-as fi dus si as fi procedat la fel la el in batatura cum s-ar fi simtit ?
Sint curios ce se astepta in mintea lui.Sa ma fi dus eu sa ma prezint si sa fiu incintat de prezenta lui ?sa il rog eu sa puna muzica?sa ii dau de baut moca?SA CE?
E incredibil cum poti fi ignorat la tine acasa de indivizi lipsiti de cei 7 ani de acasa.
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !

Imbatatul cu apa rece - partea 1 despre DJ

Written on 21:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Mica vacanta a prins bine se pare, avind in vedere pofta de scris pe care o am desi timpul e un adversar redutabil al acestei activitati.
Azi am chef a scrie despre alt sindrom observat a face parte din bolile romanilor si anume acela de a se imbata cu apa rece,vizibil in mai toate domeniile de activitate.
O sa ma rezum la 2 aspecte de care am parte weekend de weekend ,unul fiind legat de meseria de dj si al doilea de relationarea dintre masculin si feminin in viata de noapte.Bineinteles schimbind anumite date din enuntul problemei cele 2 aspecte se pot aplica multor altor domenii.
Asadar sa incepem cu minunata si mirobolanta activitate de a fi dj,destul de rivnita se pare in ultima vreme, de mai tot felul de personaje care mai de care mai cunoscute care nu,dupa cum se descrie fenomenul in mass - media.
Ma distreaza enorm cum se imbata cu apa rece o multime de dj cu ideea ca sint atit de buni incit prin simpla lor prezenta intr-un club acesta da peste margini de citi clienti vin sa ii vada prestatia muzicala.Nimic din restul factorilor care pot duce la umplerea unei locatii nu are atit de multa importanta ca minunata lor aparitie in public.Oare asa o fi ?
Eu nu prea as crede.
In decursul activitatii mele am asistat la multe urcusuri si coborisuri in domeniu intrebindu-ma permanent care sint factorii determinanti pentru acestea.
Urcusul – de obicei pe baza aceluiasi sistem de nepotisme ,pile si relatii intr-o piata controlata de o mina de dj de capitala, ori comunitati locale inchise formate de citiva dj recunoscuti si fanii acestora plus eventualii viitori invatacei ,promovare agresiva de catre posturi de radio in voga in urma cine stie a ce alte combinatii ,angajamente la pachet cu diverse multinationale din care traieste tot lantul trofic de obtinere a acestora, plecaciunile si linsul in locurile intunecate gen eu te chem pe tine la mine si tu invers ,ori alte si alte metode.(vezi Eftimie de exemplu promovat atit de agresiv incit iti vine greata cind ii auzi numele,ori mai nou fratele lui Vali Barbulescu ,tinarul Lucian,ori mai nou Micky Love sau Alina Plugaru)
Unde e imbatatul cu apa rece ? nici unul nu recunoaste ca e produsul vreuneia din metodele respective ori ca multi din cei ce sint asa zis iubitori de muzica buna isi datoreaza prezenta acolo unde mixeaza ei doar pentru a se lauda ca au participat la o seara mirifica.(Cred ca replica :Weeei am fost aseara la DJ XXX …ce prost ai fost ca nu ai venit ..a rupt stilul frateee…muzica de muzica… ; e foarte cunsocuta multora.)
Nu spun ca nu au si fani adevarati ce ii iubesc pentru ceea ce fac insa numarul este mult mai redus decit aparentele.
Un alt exemplu sint dj –ii rezidenti in cluburile care functioneaza la capacitate maxima vreme indelungata si carora in timp li se inoculeaza ideea ca sint miezul in jurul caruia se invirte activitate si daca ei pleaca gata se duce de ripa clubul.Oare asa o fi ?
Inca nu am auzit de cluburi sa se inchida pentru ca X nu mai e rezident acolo.Cel putin in Iasi.Desi cred ca e valabil peste tot in Romania.
Si eu am fost rezident in cluburi in voga ,laudat si felicitat de mii de clienti pentru ceea ce faceam si promovam ,fani ai crede in toata regula ,insa la fel de cameleoni in viata de noapte, ce au dat bir cu fugitii imediat ce a imobocit o alta locatie unde isi puteau pune in aplicare regulile lor personale in ale clubbing-ului .
Dar e mai simplu sa te imbeti cu apa rece nu ?Spuneam in alt post ca vedetismul e boala grea , o prinzi usor si scapi de ea greu.Eu unul ma bucur ca am reusit sa ma imunizez la astfel de aspecte,desi au fost perioade in care eram asaltat de atita lume incit ma durea gura de spus buna seara , mina de la atitea saluturi si ficatul de la cita bautura moca curgea de la pupitru
Ma iubea lumea asa de mult incit puteam crede cu usurinta ca sint o somitate in materie,ditamai vedeta,deschizator de noi curente muzicale ,lider de opinie.Am preferat sa ma imbat cu alcool in detrimentul apei chioare.
Ar recunoaste vreo unul asemenea aspecte ?Never.
De aici incepe usor la inceput,coborisul.
Nu te mai cheama nimeni prin cluburi,orice mix ai face nu reusesti sa mai captezi atentia, audienta la radio sa dus si ea in zari,departe,ori cite telefoane ai da sa te rogi sa te mai produci si tu live primesti doar refuzuri politicoase,doar provincialii mai pun bot la personalitatea ta maiastra,te revolti de organizare proasta atunci cind mergi la club si il gasesti plin cu o mina de ultimi fani,incet incet steaua ta norocoasa apune .
Sa mai dau exemple ?Nope.Prefer sa stau pe margine spectator la marirea si decaderea bazata pe impresii false ,pe nerecunoasterea realitatii un comportament tipic romanesc.
Si mai sint multe de spus.
Cine mai crede dintre practicantii acestei meserii ca lumea in club vine pentru ei se imbata cu apa rece.Care teoretic ar trebui sa ii trezeasca din somnul dulce indus de atmosfere false,dulcegi,imiresmate de pitzipoance si cocalari.
Imbatatul cu apa rece dauneaza grav sanatatii mentale.
Asta ar fi unul din cele 2 aspecte .Al doilea in partea a doua.Mai acus.

The crowd syndrome sau nevoia de multime

Written on 16:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Desprins de realitatile zilnice iesene intr-o mica vacanta savurez o cafea aruncat intr-un colt de cafenea si ma intorc la o tema mai veche ,ce chiar si Vali pe blogul domniei sale incearca sa o descilceasca cumva supunind-o atentiei in unul din posturi.
E vorba de un fenomen foarte frecvent in ultima vreme pe care al observa nu iti trebuie prea multa atentie si pe care o sa il denumesc THE CROWD SYNDROME sau pe romaneste ,nevoia de multime.
Inainte de a scrie am facut o mica documentare daca si ce s-a mai scris despre acesta.
Observat din vremuri stravechi de catre diversi intelectuali (Freud,Dupont,Broch Le Bon,Ortega Y Gasset etc),este explicat in functie de situatiile momentului pentru a putea gasi diverse solutii de intelegere acceptare ,control si corectie
Una din concluziile interesante e ca omul isi traieste adevarata viata in el insusi, in totala singuratate.
Dar asta o face intr-o nesiguranta absoluta pentru ca nu reuseste a ajunge la momentul sigurantei ca e el insusi datorita luptei permanente cu lumea din jur ce il obliga sa fie liber, sa invete sa ia mereu decizii, sa traiasca pe propriul risc, cu alte cuvinte sa traiasca singuri ,fapt ce conduce la nevoia de asociere si de evadare din ei insisi, o fuga de sine , de singuratatea radicala
Astfel toate acestea pot fi concluzionate in `nevoia de multime` sindromul de masa comuna ,dar care in timp functie de conducatori si sistem se modifica ,adaptindu-se parca cerintelor.
In zilele noastre ,prin aparitia mijloacelor de comunicare in masa ,multimea se transforma in public fara urma de constiinta colectiva, in multimi dispersate, in care indivizii ramin si mai singuri si mai anonimi decit erau, mai greu de unit dar mai usor de controlat de parada modelelor de imitatie ,plutind liber in cadrul aceleasi mase.
Ar putea fi asta o explicatie pertinenta a ceea ce se intimpla azi in viata de noapte ?
Caci de a aici a plecat si ideea articolului atit la mine cit si la Vali.
E disperant sa observi ,mai ales ca dj ,cum , ceea ce ar fi trebuit sa fie o normalitate nu mai exista.
Normal imi pare a fi ca orice club are ore de venire si de plecare,ore in care se aduna lumea ,socializeaza si se pregateste de distractie.Toate acestea au durate relative ,apogeul fiind atunci cind spatiul respectiv are un numar suficient de locatari pentru o atmosfera calda si imbietoare catre efervescenta petrecerii.
Insa ceva este dat peste cap.
Nu se mai vine devreme, caci e desuet sa mergi la club cind acesta e gol.DE CE ?Pai daca toti gindim asa ,niciodata acel club nu se va umple ,nimeni neavind curajul in a fi primul.
Sint oare asa de plictisitoare acele perioade de socializare ?Nu mai avem nevoie de asta ?Ci doar sa ajungem atunci cind clubul e plin ochi si nu mai permite decit distractia datorita atmosferei incarcate de sunete ,imbulzeala,alcool si multe altele ?
Vad cu stupoare jena afisata de cei ce intra si gasesc altceva decit se asteapta, dezorientati si dezamagiti,aruncindu-si intrebarea :Da de ce e asa de gol ?
Pai cum sa nu fie cind TOTI se asteapta sa gaseasca lumea chiuind ,urcata pe bar,inghesuita pe scaune si tipind de placere ?
La fel de curioase sint si raspunsurile primite atunci cind am pus intrebarea de mai sus.
Una din justificari ce m-a dat pe spate e ca nu mai sint mese libere .Adica tu te trezesti sa vii la ora 1 in club ,sa il gasesti plin ,si in celasi timp sa ai si masa libera ?Hilar de a dreptul aceasta pretentie.
Si atunci ii vezi cum pleaca, alegind alte locatii ,pe motivul ca acolo e plin.
Ok.E plin.Inghesuiala peste limite,in care nu te poti distra decit pe o bucatica de cel mult jumatate de metru patrat in cel mai bun caz,esti agasat de mirlani ce betia le da curaj,lucruri care a doua zi te fac sa spui revoltat ca a fost o atmosfera de cacat si asa mai departe.
DAR SAPTAMINA VIITOARE FACI ACELASI LUCRU.
Te duci unde e multimea.Pe care tot tu o refuzi zilnic.In autobuze si tramvaie,in magazine,o privesti si o judeci scirbit,plingindu-te in permanenta de lipsa de spatiu personal.
Si tot asa te duci si concertele moca,la manifestari ce implica aglomeratii de indivizi diversi pe care in alte situatii nu iti trece prin gind sa ii suporti.
DE CE ?
Sa fie definitiile de mai sus o explicatie ?Anonim in existenta proprie capeti consistenta in multime ?Te valorifici mai mult ,indentificindu-te cu o falsa constiinta colectiva ?
Multimea e un podum pe care poti defila spre a iesi in evidenta fata de restul?
E multimea suma punctelor tale de referinta?
Probabil ca da.
Singularizarea prin testarea unicitatii in multime se pare ca e o motivatie destul de puternica pentru a rasturna o normalitate pe care cred ca am avut-o dar am renuntat la ee ca fiind desueta.
Interesant.

The curly blonde

Written on 12:53 by Constantin Manoliu aka Huck

Intodeauna asociez in mintea mea intortocheata imagini muzicii ce imi place, pentru ca am senzatia ca nu e desavirsita fara un chip ,precum pictorii isi cauta sublimul culorilor pe chipuri de printese dulci ce au desavirsit lumea.
De multa vreme o piesa in capul isi cauta o reprezentare.Multi ani.Intr-o vara,scobind prin un pod din vecinatate ,curiozitatea de copil imi pune degetele sa pipaie niste coperti visiinii.Praful fierbinte zacut de vremuri se da deoparte spre a-mi arata ochilor literele albe ale unui titlu.
Tiptil, sustrag rotundul plat si striat,comoara a unei dupa amiezi de vara.
Acasa ,ma intind catre al 3 -lea raft si deschid molcom capacul uneltei de senzatii,pipaind dupa diamantul ac ,povestitor neintrecut de veacuri.
Tic-tacul nevazut incepe sa prinda contur ,dind ghionturi seci acului prevestitor,pic pic pic pic.....
Usor ,sunetele isi cauta contur,cirliontate de invirteala magica a striurilor.
E ea.
The curly blonde.Finally.

Fata roz cu degetele lungi

Written on 13:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Unul din rezultatele bune ale demisiei mele din functia de manager e ca am reusit sa imi eliberez mintea de o multime de ginduri si sarcini, ce imi blocau zilnic ordinea prioritatilor si imi ocupau timpul inutil.Da,timp.
Nu mai am timp de daruit pe degeaba intru nepasarea altora ,care tocmai mi-am dovedit-o, ce in inteligenta lor neincapatoare nu sint in stare sa spuna macar un buna seara.
Oare care e mai lipsit de educatie?Daca te pretinzi a fi plin de calitati , uneori a-ti saluta adversarul sau ma rog,dusmanul pentru unii,e o dovada de fair -play si respect.Dar astea sint niste notiuni desuete,depasite si lipsite de substanta.
In nici un caz a nu saluta ,nu e o dovada de desteptaciune.
Exact cum ma asteptam, reactia a fost pe masura rationamentului facut.
In fine nu despre asta vroiam a scrie.
Neuronii aia eliberati mai sus,de citeva zile nu prea mai au activitate si isi fac de treaba indreptindu-mi ochii in toate directiile.Asta e un lucru bun, caci aseara , o buna prietena de suflet mi-a facut o surpriza foarte placuta prin prezenta ei impreuna cu fata roz cu degetele lungi.
Da.Fobia mea pentru degete lungi isi spune iar cuvintul.
Desi nu e prima oara cind o vad, intilnirea trecuta intre ochii ei albastri si ai mei desfasurindu-se ziua pe graba,abia aseara am reusit sa le dau neuronilor de treaba.
Undeva in sinea mea remarcasem eu ceva ceva atunci, dar atentia distrasa de alte activitati m-a facut sa pun la pastrare imaginea respectiva.
Ca de obicei nasul nu ma inseala in a descoperi oameni cu o naturalete tulburatoare, lipsiti de conflicte interioare, plini de viata ce iti insufla atit de multa energie pozitiva incit simti si tu viata alaturi de ei.
Asa e fata roz cu degetele lungi. Si ca portretul sa fie sublim o sa completez cu al ei nume:Mariuca.
Pe care ma bucur ca am cunoscut-o.Si sper ca va ramine tot timpul asa, o oaza in desertaciunea multimii.

Rascrucea viselor 3

Written on 12:39 by Constantin Manoliu aka Huck

2 ani si inca doare sa continui sa te iubesc.
Prosteste, imi umplu golul lasat de tine cu alcool in speranta ca intr-o zi caverna isi va cicatriza ranile,dar degeaba.
Vreau sa ma curat de emotii si sentimente desarte,de amintiri terciute,vreau sa imi culeg sufletul de pe urmele pasilor tai pierduti anapoda pe drumuri infundate de singuratatea existentei tale.
Am nevoie de el.
Asa rupt si insailat pe la margini,tocit pe la incheieturi,mototolit de viata,ruginiu in culoare si esenta,pentru un anticar ce vede dincolo.
Da, iar dincolo,un dincolo dependent de dementa rascrucilor de vise.
Azi noapte Jim m-a chemat cu soapte pline de dojana sa imi plimb ochii pe umbre fantomatice ,iluzorii si utopice portrete de iubiri.
Il refuz nosalant de politicos,cu rugamintea de a trece el dincoace intru aducere aminte.Temator,ma intreaba unde il duc.
Ii pun un deget parinteste pe buze spre ai infringe spaima trecerii.Nu iti fie frica Jim,sint linga tine mereu pentru todeauna.
Din muchia tesita a unei rascruci paseste domol in noaptea sufletului meu,ciocanind timid in usa ce o deschide anticarul.
Mai merge cineva cu noi?intreaba amindoi printre incrucisate sclipiri de ochi limpezi.
Le raspund amindoura cu o soptita incredere din buze.DA.
De ce -ul sta sa rupa picla noptii inmiresmate de curiozitate,in timp ce pasii bocanesc alene printre frunze fosnitoare ce par ca ne cearta indrazneala cautarii.
Il rog pe Jim sa sufle usor ceva acorduri catre negura.Incet siluete prind contur,se developeaza pe retina,intr-un spectacol magic.
Vezi Jim?si aici sint muchii si rascruci si vise la fel de feliate si intortocheate.Anticarul tacut imi stringe mina,pierdut intre atiti de mine ce ne dau tircoale.
Ma uit in ochii mei,ai celorlalti eu,cautindu-ma si incercind sa le explic De ce -ul.
Cararea ne duce usor catre Tei,inteleptul inteleptilor,primitor si inmiresmat,unde pe rind ne facem plecaciunile ,cucernici.
Ii invit pe amindoi sa cuteze in a intreba.Jim il lasa pe anticar sa fie primul.Secunde bune ,lungi se converseaza cu capul plecat.Brusc se rasuceste cu ochi inlacrimati catre noi si imi multumeste.
A aflat in sfirsit cum poate sa infrunte demonii.Jim saluta eternitatea umbrelor ce il inconjoara pe inteleptul Tei,plin de curtoazie si respect,la fel ca si mine.
Ne retragem infrigurati printre siluetele reci,tacuti fara sa invirtejim frunzele.
Jim imi ureaza toate cele bune ,grabit sa isi reia plimbarile pe muchii de rascruci de vise,reinoindu-si rugamintele de al vizita mai des,chiar si cu anticarul daca imi face placere.
Nu ii promit nimic,ci doar il rog sa ma astepte asa cum o face intodeauna,fluerind cu miinile in buzunare sprijint de cantul unor vise.
Anticarul tremura din toata fiinta, caci a invatat sa vada.Sa se vada.Il iau usor de mina,si il plimb catre prima intilnire cu sine insusi.
Smuceste usor palma surescitat de adrenalina atunci cind ii opresc pasii acolo unde e rascrucea.Ii ridic capul si il indemn sa se priveasca adinc in ochii celuilalt el.
Plinge.
Usor ii preling pasii catre casa sufletului meu ,caci are nevoie de el.
Si eu asemeni, caci ma vindeca,imi alina durerea,ma ingrijeste,ma iubeste.
Oare incepe sa nu mai doara?
Va urma...

Repros

Written on 11:55 by Constantin Manoliu aka Huck

Azi noapte am scris un articol pe care imi doream sa il scriu de mult,si nu din vreo razbunare tipic scolareasca ci mai degraba impulsionat de dorinta de a spune lucrurilor pe nume.De la publicare si pina azi dimineata am avut parte de prea multe lucruri bune,asa ca am hotarit sa il sterg spre a nu imi umbri secundele de normalitate petrecute.
Pe de alta parte,din consideratiuni etice ,(Etice da?)imi reprosez ca am prea fost dus de val ,asa ca am preferat sa pastrez pentru mine si cei care intradevar merita ,acea insiruire de cuvinte.
Dupa cum spuneam mai devreme,mizeria se pare ca ma afecteaza continuu si pe mine cu rezultat actiuni nocive precum acel articol de azi noapte,ce e o dovada clara ca imi minjesc bruma de caracter pe care o am.
De aceea cred,ca plimbarea nocturna a fost un mod de a ma curata de toate cele dindu-mi impuls suficient sa imi curat si blogul promitindu-mi sa nu mai cad in pacat.
Mea culpa.

Frumusete

Written on 00:02 by Constantin Manoliu aka Huck

E toamna tirzie,cu miros de muraturi si crizanteme,cu frunze galbene de ciuda ca trebuie sa o ia iar de la capat in primavara ,cu stropi tacuti de ceata ce iti ung pasii pe carari nestiute ale cautarilor tale,la infinit,inspre esenta cu miros de ea.
Studente grabite catre a le lui Eminescu ori Brumaru versuri,isi preling siluete dulci pe Copou la vale inspre universitati in o vesnica schimbare,cu ochi lacuiti de speranta unor iubiri de cristal.
Ochi se intersecteaza,timizi si umezi intrebindu-se:Oare sint destul frumoasa?
Letargici si tacuti ,cavaleri ruginii de toamna,zac in dulce lene,pe banci scorojite,care verzui care albastrui,aruncate ici colo prin parcuri,asteptind provocari ale zeitelor,intrebindu-se:Oare e destul de frumoasa?
Cumva,toti isi duc opincile facute din suflete catre un profet inmiresmat de ani si ani de dragoste,ce poate sa le raspunda.
Adevarata frumusete a unei femei zace in ochii celui care o iubeste.
Sfatos,Profetul Tei ,indeamna sa cutezi a spune TE IUBESC !
Deschide ochii ...

Toleranta zero

Written on 22:13 by Constantin Manoliu aka Huck

Iar pauza lunga de scris,ceea ce denota mediocritatea pe care o profesoara din scoala generala tot imi amintea mereu cind nu reuseam sa fiu constant in activitati.
Dar stau si ma intreb chiar asa o fi?Mediocritatea e o caracteristica a activitatilor mele desfasurate pina acum?Eu unul tind sa cred ca nu asta.Poate doar un idealism dus la extrem ,cu lupte pentru cauze de mult pierdute, mai degraba.Caci asta simt de vreo saptamina incoace,cumulat cu o stare de neliniste acerba si o nesiguranta din ce in ce mai vizibila.Imi dau seama ca imi consum zilele pe fapte carora eu le acord o importanta majora iar altii dimpotriva le trateaza cu cea mai perfecta superficialitate, ce imi corodeaza de zor toleranta.
Tind din ce in ce mai mult la toleranta ZERO fata de tot si de toate.Imi zic ca de fapt o iau eu razna,ca imbatrinesc,ca ma prostesc ,putrezesc si toate celea aferente.
De fapt cred ca gestul meu de a ma cobori la nivelul unora ,ca deh, asa imi pare normal ca sa poti ajunge la un grad de intelegere cu ei,imi da jos armura protectoare impotriva mizeriei umane, lasind teren propice culturilor microbiene de prostie crasa.
Aici eu sint totusi de vina ca nu imi setez protectia virtuala la nivel maxim, spre a ma feri de puroiala mintala a unor sociopati ce isi traiesc viata dupa instinctele primare ,intr-o desconsideratiune existentiala suprema fata de orice.
Constat acum,mai mult ca oricind ,ca favoruri facute din intelegere si acceptare a conditiei umane sint luate ca drepturi ,ca ceva normal sa se intimple,intorcindu-se acum impotriva-mi,bumeranguri de fapt fara substanta sau vreun suport intelectual.
Ma devalorizez singur, crezind ca anii pe care ii duc in spate atirna greu in ratiunea de a fi si imi sint respectati pe masura de cei din jurul meu,cei carora le-am acordat mult mai mult decit altora ce de fapt meritau din plin asta.
Fuga continua dupa valori materiale perisabile in esenta lor,e un virus mai exterminator decit toate cite exista la ora actuala, o alergatura de pomana pentru scinteieri aproape fantomatice pe cerul unei societati reduse la nulitate prin insasi reprezentatii ei.
Pe vremurile mele de restriste era o vorba:Tara te vrea prost! ,o expresie a cenzurii comuniste impotriva a tot ceea ce reprezenta spirit si intelepciune,vorba care acum s-a transformat in:Prostul te vrea mort! vorba domniei sale Fanus Neagu publicata intr-o scrisoare deschisa adresata unui jurnalist(Via Bluemoon) ce reflecta foarte bine gindirea actuala a unei generatii ce pare a fi crescuta pe pirloaga,generatie care neaga orice ,desi daca stai sa ii iei la bani marunti habar nu au pe ce lume traiesc.
Aceeasi senzatie o traiesc si eu cumva,judecat si negat de cocalari cu burta si pitzipoance de carton,scuipat de `putzoi` plini de complexe existentiale,prostit pe fata de `unicate ` pret - a- porter zamislite din tarita pe care o maninca porcii si alte `carcase` goale de orice esenta.
Ma intreb totusi, datorita carui rationament trag ei concluzia ca AU DREPTUL sa faca asta?
Nici unuia.
Si atunci cit sa le mai permiti sa faca asta?Cit sa mai lasi de la tine in speranta ca vei capata acea ADEVARATA bruma de respect ,macar pentru timpul pe care il aloci in a incerca sa le explici ca pot duce altfel o viata mai buna decit graba lor prosteasca in a trai clipa ?
Toleranta ZERO.