Ratarea mediocritatii

Written on 23:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Pentru multi sint un ratat si nici macar cu R mare ci unul chiar mediocru poate putin peste medie , caci dupa standardele societatii de azi nu prea ma incadrez in varianta 6 numere din 6.
Care standarde bre ?Cine a fost ala de a dat dovada de atita inteligenta incit sa considere ca altceva nu e mai bun ?Cine hotaraste ca sistemul asta e perfect ?
Multimea.Da,caci trebuie sa faci parte dintre ei ,majoritarii.
Majoritate de rahat.Oi.Oi conduse de niste ciobani ce se cred mai destepti decit altii.
Ii vad cum se uita cu mila.Le citesc in ochi :Uite la distrusul ala… ?
De ce is distrus ?
Ca nu am masina bengoasa ,cont in banca,serviciu bun de la care sa fur,nu ma asteapta acasa o nevasta pe care o insel cu orice ocazie, copii la vreo scoala de fite, nu maninc seminte hlizindu-ma la vacanta mare,ascult manelomanii si nu ma dau in spectacol cu orice ocazie, si nu fac parte din elita smecherilor ?
Rahat.
Nu inteleg cu ce drept isi aroga unii calitatea de judecator si mai ales in necunostinta de cauza.
Cauzele care ma fac pe mine sa duc viata pe care o duc in spate ca rezultat al hotaririlor mele determinate de cu totul si cu totul alte valente.
Valente obtinute in urma unei educatii diferite in cu totul si cu totul alte vremuri si cu altfel de modalitati de evaluare.
As vrea sa ii vad si pe ei cum isi construiesc un caracter cu toata libertatea de acuma si cum mai apoi decid ce e mai important pentru ei in viata.
Cu hotaririle luate ,convinsi ca e ceea ce isi doresc sa ii vad cum se descurca cu o rasucire nationala de situatie cam cum am prins eu.
Si nu vreau ca asta sa para o scuza pentru mine.E doar o realitate.
Sa vad si eu cum vor sti sa isi adapteze la 22 ani, cind sint cu motoarele turate la maxim sa isi indeplineasca scopurile, filozofia si mentalitatea pentru restul vietii.
Sa descopere si ei ca sint marginalizati la rindul lor de niste criterii cusute cu ata alba, sint la rindul lor judecati de un sistem care le-a furat totul.
Caci asa ma simt.Furat.Nu frustrat.Caci asa ar raspunde unii.Sau ca am fost prost si nu am stiut sa fiu cu un pas inainte.
Furat pe fata.Cu buna stiinta profitind de buna credinta a mea in idealuri formate consumindu-mi ani din viata pe care nu mai pot sa ii recuperez nici cum.
Unii ar zice ca tot cei din generatia mea au standardizat asta.Cine ?Aia care oricum la fel de lepre ca si acuma ?
Si nu pot zice ca nu am incercat sa ma adaptez, insa am facut-o in felul meu cautind sa fac un compromis intre trecut si viitor in speranta ca voi gasi o cale de mijloc.
Dar nici asa nu e bun ca stau in coltul meu inconjurat de ginduri.
Nheeaa.Trebuie sa fac cum face toata lumea.Sa multumesc pe toti.Sa corespund.
Dar nu vreau.Pentru ca prefer sa fac parte din minoritatea distrusilor dar cu capul sus si spiritul liber decit din majoritatea celor care nu cuvinta o hoarda ce se vor consuma pe ei insisi cind nu vor mai avea ce.

Love is in the air?

Written on 20:30 by Constantin Manoliu aka Huck

Lectura din ultima vreme a zecilor de bloguri ce imi ies in cale ma duc cu gindul deseori la aceasta fraza din titlu,si aici adaug tot felul aspecte contextuale obtinute si din discutii vorbite auzite ori intimplate.
Dragostea e in aer?Huh..
Imi tot revine in cap seria aia de emisiuni de pe Discovery `Sex sense` unde o mina de specialisti incercau sa descopere motivatiile atractiei dintre sexe.
Dupa tot felul de studii de caz facute reieseau clar niste concluzii.
Fizicul bate intelectul.
Feromonii si genele inscrise in ADN dicteaza.
Dar subtil nu pe fata.Fara sa ne dam seama.
Si cind nu ne dam seama zicem ca e dragoste.De fapt cam toate starile alea intense pe care le acuza toata lumea cind e indragostita nu sint decit niscaiva semnale trase de genele autoconservarii speciei.
Simplu.Rolurile au fost impartite.
El cauta cea mai buna de prasila cu forme bine implinite buna sa creasca o gasca de copii,ea cauta pe cel mai bun care sa ii duca gena mai departe, bun de munca si cu situatie ce sa ii permita sa isi vada duse odraslele la maturitate astfel incit ciclul sa continuie.
Mai prost e ca nu iti dai seama decit mult mai tirziu ca ai luat teapa.
Dupa ce isi vad scopul indeplinit acesti mici dictatori ai simturilor se cumintesc.
Te lasa in pace.
Asta e echivalentul momentului cind simti ca nu il mai iubesti pe cel de alaturi.
Si incepi sa te intrebi ce dracu cauti tu in relatia aia.
Aici incepe sa intervina intelectul eliberat din sclavagia simturilor.
Care tot cauta sa explice formele de comportament ale partenerului si cauta sa stabileasca o altfel de relatie.
Dar nu poate pentru ca e rahitic de la subdezvoltare caci nimic nu la alimentat atitia ani.
Ignorat si lipsit de resurse ani de zile ,dezinformat, isi da duhul.
Si apar complexele plus alte resentimente ce toate combinate duc catre comportamentele de telenovela ,stirile de la ora cinci, manele si alte forme de incultura.
Si atunci care e iubire ?
Ceea ce ne dicteaza simturile primare ?
Ori acea relatie pe care o gaseste un spirit educat de un intelect ce stie sa tina in friu hormonii ce nu se epuizeaza decit atunci cind fizicul isi consuma durata de functionare ?
Cine oare iubeste cu adevarat?
Ala care iubeste materialul si se lasa condus doar de simturi fara a incerca sa isi explice de ce se intimpla asta?
Ori cei ce isi consuma energia si viata in a gasi spiritul pereche cu care incearca sa armonizeze la sublim, simturile fiind doar o forma de exprimare ?
Trist e ca zilnic ma lovesc de cazuri vii de genul asta ce se pling de lipsa de iubire si o cauta cu o inversunare de nedescris.
Fara sa poata sa isi explice de ce nu o gasesc.Pentru ca ceea ce ii anima in nici un caz nu gindeste.
Dicteaza.

Experienta de dj

Written on 22:25 by Constantin Manoliu aka Huck

De la poluarea globala primavara asta e tare acida la mine.
Vroiam sa imi continui o idee din articolul de mai inainte,legat de vedetism si dependenta de butoane.
Un viciu major care se instaleaza pe fondul placerii de a trai si darui muzica ca si dj, e o forma de vedetism, ce se manifesta foarte acut daca nu stii ca o ai si sa o tratezi din timp.
Virusarea apare imediat dupa primele petreceri reusite ori dupa aparitia unui numar de fani destul de maricel in ochii caruia esti genial de bun.
Intradevar, imaginea unui club in picioare aproape de delir iti cam da prin singe oleaka de adrenalina si te face sa te simti un pic de zeu.
Si cind asta se intimpla constant, incepi sa crezi despre tine ca ai prins pe dumnezeu de un picior si ai fost miruit cu cele sfinte.
Oare?asa o fi?Ma cam indoiesc.
Nu zic ca nu am avut si eu parte de euforia asta.Dar a trecut repede, pentru ca am avut marele avantaj de a imi face ucenicia la public in preajma multora din dj-ii consacrati din ziua de azi.(Asta o sa fie alt subiect,mhooaaa da ce imi vine sa dau si sa dau..)
Unde a fost avantajul?
A fost ca am vazut clar pe viu cum se comporta lumea.
Pentru ca unii, vedete pline de greata ori de fite ,nu erau in stare sa vada mai departe de cei citiva oameni din fata pupitrului cum restul salii era plictisit, ori nu ii ajungeau la ureche comentarii rautacioase spuse pe sleau de catre cei veniti sa se distreze si indusi in eroare de marea reclama facuta dumnealui.
Oare nu vedea ?ba da eu zic ca vedea...da explicatia tot timpul e :ce lume de rahat a fost in seara asta..nu inteleg ceea ce pun eu,vai ce de rahat a fost reclama petrecerii,da ce warm-up de rahat am avut de catre rezident.
Desigur ca am trecut si prin acest caz.Ma chinuiam sa fac warm-up.(e acea parte din program cind `incalzesti` lumea ,adicatelea un fel de preludiu pentru main, care se traduce in actul in sine de a le sparge creierii si ai lasa fara pingele la pantofi).
Si urma vedeta care din 5 piese distrugea toata munca mea.II vedeai cum se aseaza plictisiti ori cauta subiecte de discutie ca sa treaca timpul mai repede.Din cind in cind mai aparea cite unul si imi arunca un:da de ce nu mai pui tu muzica?da-l domle afara ca noi am venit sa ne distram nu sa vedem figurile lui asta.
Ca in acceptiunea multor astfel de stari tu TREBUIE sa inghiti ceea ce iti da genialul,trebuie sa cazi in extaz si sa implori macar o privire fugara din partea lui.
Da, asta e o alta problema.Numai muzica lui e buna restul sint niste oboseli comerciale ori lipsite de orice legatura cu muzica de calitate.
In schimb altii, modesti , nu aveau stare pina nu reuseau sa ii faca pina si pe cei mai neinitiati sa guste citusi de putin din ceea ce avea el de oferit.
Intradevar si ei la rindul lor vedete.Dar muncite.Care isi inteleg existenta ca dj dupa cit de multumita pleaca lumea acasa dimineatza si nu dupa un cird de muieri obosite ce ii cauta compania doar ca el e cool, la moda si pe deasupra frumusel numai bun sa il violezi.
Si de aici numai e un pic sa dai in dependenta de butoane.Sa mixezi orice,oriunde,oricum.
Sa arati tu, tuturor cu ce talent te-a inzestrat pe tine natura.
Sa inteleaga toata lumea ca atunci cind ai facut ochi pe lumea asta ai fost invelit in vinyluri si in loc de biberoane ai primit un I-pod cu casti de ultima generatie.
Bullshit.Unul mare inca.
De fapt esti dependent de public.Caci lui te adresezi.Si trebuie sa ii dai ceea ce are el nevoie.Si atunci cind trebuie.
Trebuie sa inveti sa folosesti adrenalina pentru ei nu pentru tine.
Daca sint descuiati le dai crema,daca sint ingusti loveste adinc sa simta.
Orice pasare pe limba ei piere.
Invata-le graiul.Sa vezi atunci placere.Sa le-o tragi.Psihic.
Transforma viciile in calitati.
Nu te gindi ca tu esti buricul pamintului si totul se invirte precum un cd in player.
Caci am vazut destule cazuri ce puneau succesul unui club pe seama supercalitatilor mirobolante de dj a caror craca s-a cam taiat de sub picioare cind a disparut locatia.
Cam dur...dar am invatat sa imi vad birna din ochii mei pina la a vedea paiele altora.

Petrecerea angajatilor

Written on 21:46 by Constantin Manoliu aka Huck

Tot incerc sa fiu cit pot de obiectiv legat de aspectele astea ale vietii de dj, mai ales ca mai tot timpul se rastalmaceste orice fel de comentariu facut in comunitate.
Nu am comentat in nici un fel pe tema acestui stil de petrecere cu gind ca mai toate lucrurile de rau se vor indrepta pe masura ce trece timpul.
Desi e o petrecere copiata nimeni nu a incercat sa o faca macar in modul made in China, adica cit mai aproape de ceea ce a reprezentat ea odata.
Si spun asta in cunostinta de cauza.
Asadar dupa ultima organizare am decis sa nu mai particip ca reprezentant al locatiei mele din motive pe care eu le cred bine intemeiate.
De la bun inceput am staruit, cunoscind starile de fapt din breasla, sa existe un plan de bataie bine pus la punct, cel putin in privinta celor care sint invitati acolo.
Cele mai multe reprosuri pe care am avut `placerea` le aud au fost legate de participarea celor care nu au legatura cu ideea petrecerii.
Caci ideea era sa participe angajatii locatiilor din IASI ce nu se pot intilni in weekend pentru ca toti lucreaza.
Lucru care bineinteles nu s-a respectat, dar am inchis ochii in speranta ca nu se va mai repeta.Boon.
Clar de aici au iesit tot felul de discutii ,pretentii ce nu au facut sa duca decit la o divizare a personalului, cum a fost organizarea separata de catre barmani a unei alte petreceri in aceeasi zi in alta locatie dar adresata numai lor.
Un alt aspect,cel care as putea spune e motivul principal al renuntarii mele, e lipsa respectarii unei ordini si a unui timp alocat desfasurarii fiecarui dj.
Era de asteptat sa existe nemultumiti.
Odata cei care au fost pusi la inceputul programului, ce au avut placerea sa mixeze la doar citiva oameni, ori cei care nu au mai apucat sa puna pentru ca timpul alocat fiecaruia a fost depasit in cele mai multe cazuri.
Personal am considerat ca este gest de impolitete sa ma chemi sa stau sa astept rindul meu si atunci cind se intimpla sa nu apuc sa consum minutele acordate, mai ales ca erau prezenti oameni ce asteptau acea jumatate de ora alocata mie, pe care de fiecare data am incercat sa o fac diferita cu gind sa nu nemultumesc asistenta.
Nu ma pretind vreo vedeta ori vreun ahtiat dupa butoane.
In schimb caut sa imi respect colegii,chiar daca facem parte din categorii opuse de fani ai anumitor genuri muzicale ori altor moduri de a crea atmosfera.
Nu cred ca e destul de greu sa stabilesti o ordine ce de fiecare data poate fi cu totul si cu totul alta astfel incit sa poti multumi pe toata lumea.
Probabil si aceasta petrecere va trece...
Dar ca de obicei asta face subiectul altui articol.
Si acum sa vedem ce foc am dat la putzuri , cum se zice.

Concursul

Written on 20:59 by Constantin Manoliu aka Huck

Si uite ca se termina si concursul lui VisUrat.
Dupa cum ma asteptam nu am fost nici pe aproape de podium.
Probabil trebuie sa mai lucrez la stil ori principiile dupa care eu consider hazliu ceva.
Cam neagra atmosfera in ultima vreme se pare daca nu am reusit macar un comment sa string la acele articole..
Oricum astept cu interes pe urmatorul.

Sa tac si sa plec?

Written on 21:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Greu cu intimplarile astea hazlii din viata mea de rememorat.Oare ca sint destule si nu ma pot hotari care e mai distractiva?
Asta o sa imi dau seama dupa concurs probabil cind o sa fac comparatie cu cele ale cistigatorilor.
Asadar imi scotocesc dosarele prafuite si redescopar o secventa intimplata acum vreo 7 ani, pe vremea cind eram proprietarul unui magazin a carei activitate era vinzarea de aparatura hi-fi pentru auto si cam tot ce tinea de suport audio inregistrat,adicatelea muzica.
Magazinul fiind situat in o locatie proaspata din Iasi la vremea aceea cu un dever comercial peste medie datorita marimii si noutatii pe piata locala, avea un aflux de clienti foarte pestrit mai ales ca urlau de zor echipamentele respective in demonstratii zilnice.
Normal ca orice comerciant respectabil, aveam grija ca programul muzical sa cuprinda fix hiturile din acea perioada ce erau o nada perfecta pentru clientela ce mustea de nerabdare sa isi cheltuie banii.
O piesa de mare succes la vremea aia era Touch and Go - Would you..? bineinteles pe linga celelalte piese ale ale albumului ce se vindea ca piinea calda, cumparat in marea majoritate de reprezentantele sexului frumos, atrase ca un magnet de un anumit vers din piesa cit si de caldura ritmului imbieietor la dansuri lascive.
Cum mall-ul nu ducea lipsa de clientela feminina ai mei angajati aveau grija sa cinte non stop albumul astfel incit in circuitul vizitatoarelor musai sa fie introdus si al nostru magazin.
In una din zile ne calca pragul o tinara aspiranta la calitatea de fotomodel imbracata dupa toate regulile atractiei universale, cu un parfum ce iti muta nasul din loc, ce mai o adevarata diva.
Cum in permanenta existau cel putin 3-4 clienti carora trebuia sa le furnizezi informatii despre aparatura, nu era disponibil nimeni la raftul cu muzica.
Putin nerabdatoare si cam deranjata ca nu o baga nimeni in seama se postase fix linga biroul cu casa de marcat, cu gind sa ia repede la intrebari pe primul care se aseaza acolo.
Bineinteles fondul muzical era piesa de mai sus.
In fine, unul din angajati se aseaza la birou sa factureze ceva si domnisorica repede se infinge in dialog:
Ea - Auzi,zi si mie te rog cine cinta piesa asta?(cu o mutrisoara foarte grabita)
Angajatul - Nu va suparati am un pic de treaba asteptati.{atent la ce facea sa nu greseasca)
Ea- Ma grabesc as vrea totusi sa imi spuneti cum se cheama si daca se poate cumpara de aici( cu mina in sold si unul din picioare sprijinit pe tocul cui de la pantofi)
Angajatul- Touch and GO..{cu ochii in factura si cu un ton vizibil ridicat)
Ea- Cum adica?? SA TAC SI SA PLEC???(ochii mari si buzele tuguiate)
Ca un facut, fix in momentul acestei replici se termina piesa.Cum intre piesele de pe cd e o pauza de 3 secunde, cam tot magazinul a auzit replica.
In prima faza liniste.Dupa ce a inceput sa cinte din nou muzica , nimeni nu a mai putut sa isi opreasca hohotele de ris ori chicotelile ascunse de o mina rdicata in graba catre fata.
Domnisorica brusc cedeaza, face stinga imprejur si dusa a fost...
Cit a mai cintat albumul ala, de fiecare data la primele acorduri ale piesei respective ,o buna bucata de vreme ne busea un ris sanatos rostind aproape in cor:
Sa tac si sa plec??

P.S. pentru concurs VisUrat

Respectul inutilitatii sau inutilitatea respectului?

Written on 22:10 by Constantin Manoliu aka Huck

Pauza lunga.
Iarasi trec prin o perioada de stari intense de inutilitate.
Nimc nu ma mai motiveaza aproape.Ginduri intregi sint trunchiate de aceeasi intrebare:Are vreun rost?
Caut sa ma dezlipesc de o realitate haotica in speranta ca autoincarcerarea in mine ma va face sa inteleg multe din schimbarile lumii asteia.
Imi amintesc de perioada adolescentei cind imi doream sa ma desprind de singuratate,sa cunosc lumea sa ma bucur de oameni sa simt si sa imi resimt visele,sentimentele si dorintele.De ce imi amintesc?
Pentru ca acuma incep din ce in ce mai mult sa imi doresc sa ma intorc in acea stare de a fi doar eu cu mine.
Caci atunci eram cumva sigur de mine.Mai mult decit sint acum.
Desi am senzatia ca nici asta nu ma va mai face sa am mai multa incredere in mine.
Incredere.A crede.Credinta.In CE?
Imi tot cercetez diverse din laturile caracterului format in atitia ani,ani ce au trecut apasati peste el, lasind urme care mai de care mai adinci,un fel de amprente ori mai degraba riduri,in incercarea de a imi face un update.
Una din laturi e credinta in oameni.
Ca sint educati si formati dupa principii solide de viata, general valabile, rezultat a unor intregi generatii trecute prin `de ce`-urile autocunoasterii.
As putea spune ca sint reguli simple pentru care nu iti trebuie masterate ori studii de specialitate.
Sau ar trebui sa fie.
Caci descopar pe zi ce trece ca nu este asa.Sau de fapt nu mai este.
Si asta ma face sa ma intreb pentru ce am irosit atita ani?Sa imi formez un ce?Caracter?
Te simti aruncat la gunoi.
Inutil.
Degeaba ai invatat,citit,gindit,simtit,format spirit,invatat bunele maniere,dezvoltat bun simt,invatat sa respecti.
Da, sa respecti.Pe fiecare asa cum e.
In speranta ca la rindu-ti vei fi si tu respectat.
E o lipsa crasa de respect pentru orice.
De la lucruri minore precum aruncatul unei hirtii la cos pina la chestiuni esentiale pentru existenta ta ca individ.
Ori cit as incerca sa explic si sa educ inspre aceasta idee nu reusesc sa depasesc un zid.
Zidul `Numai eu contez si ce fac eu e cel mai bun``.
Exista oameni pe care oricit incerci sa ii tragi la mal cu atit isi doresc mai mult sa ramina in mocirla unei existente pline de frustrari orgolii si angoase,pe care si le cultiva cu obstinatie aproape sadica.
Oare cind vor intelege ca nu poti valoriza ceea ce esti decit in simbioza cu cei din jur?Cind toti vor respecta un set de reguli general valabile ca la orice simplu joc?
Si uite asa ajungi sa nu mai crezi in tine.In ceea ce faci.In ceea ce gindesti.In ceea ce simti.
Sa nu mai vrei sa crezi in oameni.E mai simplu cred sa le raspunzi cu aceeasi moneda.
Oricum toti se vor preface si vor juca in continuare acelasi teatru jalnic si patetic, o adaptare paminteana a martirizarii primordiale.
Are vreun rost?Chiar insusi postul asta....

P.S.
Faith is the believing in something can not be proven...
Oare asta sa fie raspunsul?

12 ani

Written on 21:34 by Constantin Manoliu aka Huck


Saptamina trecuta a fost ziua lui pustiu` meu.
A implinit 12 ani.
La multi ani dragule!
Cresti.
Ma gindesc la clipa cind ai sa incepi sa pui primele intrebari..intrebatoare.
Oare ce o sa iti pot raspunde?
Recunosc ca nu sint un tata model.
Si nu sint convins ca orice explicatii as da nu ai sa ma ierti.
In schimb poate o sa iti fiu folositor la o virsta la care ai sa ai mare nevoie de cineva cu care sa poti sta de vorba.
Desi e foarte probabil sa fiu depasit de situatie.

Si se duse...

Written on 21:24 by Constantin Manoliu aka Huck



Tristete mare.
A disparut si ZUZU.
Nu stiu daca o fi patit ceva, mai degraba faptul ca era in calduri explica poate asta.
Ca totusi la straini nu prea statea.
Si sa hoinareasca 2 zile fara sa vina acasa nu ii era in fire.
Sper totusi sa nu fi patit nimic.
Nici macar un an nu a trecut.
Asa am eu norocul asta.Sa cresc si sa plece.Si tocmai erai protagonist de articol.
Si imi era asa de drag...off.
Tare o sa imi mai fie dor de tine animalutule.
Sper sa iti fie bine oriunde ai fi...

Total request live

Written on 00:35 by Constantin Manoliu aka Huck

Fara sa vreau am descoperit cu ajutorul unei bune prietene un subiect fooooarte interesant.
Si oarecum in tema zilei.Muzica si dj.Live.
Nu tin minte exact de la ce am pornit.
Cert e ca un mare hit `Jaga Jaga` a ajuns subiectul nostru de discutie pe post de adjectiv ce caracterizeaza o anumita categorie de populatie.
Pe linga asta apare in dialogul nostru si titlul postului.
Si de aici incep asocierile.
Dupa Wikipedia in limba engleza este vorba despre o emisiune de succes al carei scop e de a promova genuri de muzica populare in rindul maselor.
Pe de alta parte am cautat respectiva definitie in limba romana , cu scopul declarat de a face sa se inteleaga mai direct ceea ce vreau sa transmit.
De aici incep alte probleme de asociere ce ma fac sa ma intreb ce romani lucreaza la Wikipedia.
Pentru ca e prea tare.
Si apare a doua bifurcatie.
Cred ca acei romani de acolo sint niste mucaliti de talia lui Caragiale.
Ca prea bine le caracterizeaza.
Articolul despre definitia in limba romana a acestui tip de show este o cioata.
Cioata la rindul ei are o definitie.Pe care o puteti savura facind click mai sus.
Asta e de fapt Romania.O tara de cioate.
Si de aici incep sa se lege direct ori indirect Jaga Jaga cu live si cu emisiuni de muzica populara.
Par example o sa povestesc o secventa ce intruneste toate cele 3 conditii de mai sus.
In una din diminetile haotice pe care le tot traiesc in ultima vreme, fac ochi pe la vreo 6 dimineata.
Disperat caut bricheta sa aprind aragazul pentru a incalzi apa necesara unui 3 in 1.
Aragaz pornit,apa in oala da 3 in 1 pauza.
Cum la coltul strazii e chioscul care te scoate din nevoi oricind, hotarasc sa fac o mica expeditie.
Adormit, cu banii pregatiti dau sa ma infing in tejghea.
Dar imi primesc un `stop joc` rapid.
In fata mea vreo 4 angajati ai Politiei de Frontiera al carei sediu e pe strada mea, comandau de zor ceva cafele la 10 mii bucata lei vechi.
Rabdator, pun frina suspinind.
Cum automatul de cafele are ritmul lui, cele cafele durau un pic sa se adune in pahare.
Eu scot o tigare.Ei scot un telefon.
Eu aprind tigarea.Ei dau play la telefon.
Eu stupid cracanez ochii rupti de somn.Ei incep sa savureze.
~JAGA JAGA NU MA MAI IUBI DEGEABA...~
Pacat ca nu am avut o camera sa filmez stupizenia.
Ca sa nu mai zic ce laude si rugaminti la adresa posesorului de a raspindi repede prin Bluetooth jagaria.
Deci repetam.
6 dimineata.Copou.Cartier asa zis select.Politia de frontiera.Manele la maxim.Cioate.
Marfa.
Promit sa fac un remix.
P.S.nu stiu daca pot considera asta o intimplare hazlie si sa inscriu acest post in concurs.Pentru ca asta cere concursul.Intimplari hazlii din viata ta.
Desi ar trebui sa fie din categoria haz de necaz.
Later edit:Pentru concurs VisUrat

Setea de muzica

Written on 21:38 by Constantin Manoliu aka Huck

Am stat un pic si am analizat daca are sens sa scriu acest post ori ba.
Si am hotarit sa il scriu , desi sint convins ca nu o sa fie vreo mare brinza si in plus e posbibil sa fie interpretat ca si un pic subiectiv, datorita faptului ca fac parte dintre cei carora li se adreaseaza un anumit concurs.
E organizat de o multinationala si are ca scop descoperirea de noi talente.
Adica oameni dotati cu talent pentru meseria de dj dar care nu dispun de mijloacele necesare de promovare.
Deci repet.
NU au posibilitati reale de a valorifica un potential sub indrumarea unui profesionist.
Cel putin asa inteleg eu rostul unui asemenea concurs.
Acesta se organizeaza de ceva vreme in minunata noastra colectivitate , daca nu ma insel e al treilea an.
Boon.
Sa vedem cam pe unde schioapata problema.
In primul an, am pus si eu boticul dupa ce am dus munca de lamurire si cu alti confrati, sa ne inscriem in speranta ca si orasul nostru scump si drag ,considerat al doilea in tara dupa statistici ca numar de locuitori ar putea genera un oarece talent in domeniu.
Zis si facut.Citit regulament, stat gindit, analizat bagat turbo la treaba.
Da graba strica treaba.
Daca as fi citit regulamentul cu atentie as fi cedat din prima.
Regulament care se schimba de la an la an.
De ajungi sa nu mai intelegi nimic.
Daca in primul an trebuia sa trimiti un mix de 30 de min. acu e de 15.Si musai trebuie sa cuprinda o productie proprie ori la care esti autor.
Din punct de vedere profesional incerc sa inteleg cerinta asta.
Cum concursul se adreseaza in mod direct celor dedicati muzicii house imi cam suna stupid sa ceri un mix de 15 minute in conditiile in care APROAPE toate piesele de club au in medie peste 6 minute catre 11 ori 12 si a caror tema e mult dupa prima jumatate.
Deci CE MIXEZI TU IN 15 MINUTE DE COLAJ?(colaj termen preluat din regulament)
Deja incepe sa sune a jingle de radio.
Jingle de radio=un fel de reclama proprie a unei emisiuni al carui profil este muzical, ori reprezinta stilul muzicii pe care o difuzeaza un post de radio.
Deci ce cautati voi?
Un om pentru productie in radio ori un dj?
Caci dupa mai toate normele internationale in voga si dupa citi dj au trecut pe linga mine NU AM OBSERVAT LA NIMENI SA MIXEZE IN 15 MIN. MAI MULT DE 3 PIESE.
Exceptie facind doar genii ce pot pune muzica de pe 3,4,5,6..n platane odata.
Oare asta se cauta?ca nu se specifica nicaieri.
Ca dealtfel intreg regulamentul.
Care e intocmit de asemenea natura incit sa existe cumva o scuza pentru a iti fi refuzata participarea.
Nu de alta dar trebuie protejate `REALELE` talente ce trebuie MUSAI sa cistige.
Nu tu moduri de jurizare,nu tu numele celor care te jurizeaza ci doar `personalitati muzicale`.
De ce nu imi furnizezi TOATA informatia ce ma poate determina pe mine daca vreau sa particip sau nu?Ce e asa de secret?
La primul au jurizat dj Vasile, Tom Wilson, Vali Barbulescu si Cristi Nitu.
Va las pe voi cei din breasla sa va ginditi care sint `personalitatile muzicale`.
Si asta am aflat DUPA , prin un mail de consolare la care am raspuns destul de acid.
Pacat ca nu am pastrat raspunsul.
Ideea era ca eram batut pe umar ca la `Hai nu fi suparat frate` ca am pierdut.
Ce sa pierd?ca nici macar in ziua de azi nu am habar.
La primul a cistigat Raoul.Oare avea nevoie el sa cistige, desi e un profesionist fara discutie si fara drept de apel?
La al doilea a fost LIVIO...no comment.
Faza a doua.
Deja e desuet sa fii dj fara a avea calitatea de a mixa nspeee mii de piese in alea 15 minute.
Trebuie sa fii si producator ori participant la productie.
Oare sa incep sa fac predictii la cine va cistiga anul asta?nheaaa reclama costa...
Daca ai rabdare sa citesti ditamai cearsaful si ai suficienta experinta cu termenii avocatesti constati o multitudine de nu ne asumam, nu raspundem, promiti ca ne dai moca drepturile tale de autor,nu ridic pretentii si multe ate invirtituri in jurul cozii.
E cit se poate de simplu.
Tu in efervescenta momentului in care visezi deja la premii Grammy pentru compozitiile tale, clar nu mai citesti o insiruire de termeni seci.
Si semnezi.
Si dupa, observi cum ai pierdut cu brio dar esti mindru sa le spui prietenilor tai ca ceea ce ar putea deveni un hit promovat de multinationala dupa o cosmetizare facuta de o `personalitate a muzicii` aduce beneficii e creatia ta.
Macar cu atit sa te alegi.
Ca doar se poarta.Prietenii stiu.
Si sint multe si marunte.De tocat.
Dar ma limitez doar la asta.
Las loc si altora sa comenteze.
P.S.
Din cel mai real bun simt eu unul as fi inscris in concurs direct fara jurizare dj-ul rezident din cluburile in care au fost organizate etapele concursului.
Desi el a fost cu mult mai bun simt si a ales calea normala de a se inscrie.
Dar bunul simt in meseria asta e deja tema pentru alt post.

Dansind cu mine

Written on 13:13 by Constantin Manoliu aka Huck

Cum am pierdut prima saptamina de concurs am zis sa recuperez cu inca o povestire, de data asta din domeniul meu drag, viata de noapte.
Un mare avantaj in a fi dj este ca ai de a face cu o tipologie nemarginita de caractere umane pe care in viata de zi cu zi cu greu ai putea sa le descoperi avind in vedere ca traficul de zi e destul de redus comparativ cu cel de noapte.
Tocmai ce deschisesem o noua locatie,daca nu ma insel chiar in prima luna de functionare, cred ca decembrie 2005, nu foarte mare, ceva la vreo 100 de metri patrati, ce repede devine mai ceva decit un stup de albine in serile de week-end.
Deci lume multa, noua, distractiva, numai buna de studiat, dansuri la bara,pe bar,pe mese aproape pe orice ducindu-ma cu gindul ca va fi o noapte lunga.
Ceea ce pina la urma sa si intimplat.
Spre dimineata, cum lumea deja lasase cam tot ce putea in bar,incepind de la bani si terminind cu ultimile farime de energie cam incepea sa isi stringa jucariile si sa o stearga mai mult tiris catre somnul binefacator de dimineata.
Usor aprindem luminile in incercarea de a ii face sa inteleaga pe cei carora alcoolul luase locul singelui ca e cam timpul sa mearga si ei catre o portie de perfuzii cu alte lichide decit cele etilice.
Deodata imi sare in ochi un cavaler la vreo 20 de ani costumat new wave, stilul ala de pantaloni cu turul in dreptul genunchilor si un hanorac laliu de culoare incerta a carui gluga era scursa pe jumate de pe podoaba capilara ce arata clar un program semestrial de trecut pe la frizerie.
Ce era in neregula?
Pai era ca, desi muzica era data aproape la minim cit un radio ce cinta in surdina si ritmurile trageau bine catre un blues, al meu punk-o-rocker se bitia de zor cu miinile infipte pina la coate in buzunarele mai sus mentionate si cu privirea atintita in podea de parca ii o lipise cineva cu superglue.
Ma uit la el, ma uit la baietii de la paza,la barmani,la ospatari si toata lumea se uita la mine.
Pe fetele tuturor se zugravea incet fraza: ``mhoaaa da ce spart e asta de bautura ori de altceva de nu mai are saracu semnal sa simta ca e timpul sa se care``.
Fac semn unuia din baieti sa mearga sa il scoata din priza.
Surprizaaaaa!!!
Mirat ridica intr-o doara capul sa vada cine ii intrerupe rezonanta lui cu universul.
Ochii lui incetosati nu prea erau in stare sa distinga expresia colegului nostru, asa ca se hotaraste sa scoata miinile din buzunar pe care nosalant le duce la urechi din care scoate o pereche de CASTI minuscule, graind un :GATA?PLECAM ACASA?
Nu va puteti inchipui stupoarea.
NIMENI dar absolut nimeni dintre noi nu luase in calcul varianta asta.
Omul, ce parea genul ala de `nu stau acasa ca ma plictisesc` descoperise caldura atmosferei noastre aglomerate in care te pierdeai usor dar, probabil fiind un fan inrait al cu totului si cu totul alt gen muzical decit cel din bar, hotarise ca poate sa faca un compromis.
Adica sa isi asculte muzica lui preferata de pe mp3-ul sau si in acelasi timp sa se integreze in atmosfera dansanta de pe alte ritmuri.
Vizibil lipsit de orice jena se intoarce catre usa, si pasind in stilul `am un milion de probleme pe cap si de aia merg cocosat` o sterge.
Cum secventa se derulase destul de rapid si noi fiind in diverse stari de agregare, reactiile apareau cu intirziere la fiecare rezultind un concert de risete ori alte manifestari hazlii.
Si uite asa am invatat ca pot sa dansez cu mine oriunde, nu conteaza.

P.S.Asta e al doilea articol pentru concursul lui VisUrat.
Si apropo e un concurs si pentru comentatori...

Schimbarea la sex

Written on 11:43 by Constantin Manoliu aka Huck

Din todeauna am avut o afinitate pentru neamul felinelor domestice in speta,pisicile.
Multa vreme m-am limitat in a avea prin curtea casei, specificile reprezentante ale speciei,acel gen aproape maidanez,pisica ta dar si a vecinilor.
Cu ceva vreme in urma, am hotarit cumva ,si putin obligat, sa adopt o ratacita ce isi tot facea de treaba pe la usa mea foarte dragastos si cuminte.
Timpul a trecut, la rindul ei a facut vreo 3 puiuti, din care doar unul singur a ramas fidel prieteniei cu mine, desi, era cel mai pricajit si mai fugarit dintre toti.
Cum dadea dovada de o afectiune iesita din comun, a reusit sa isi cistige dreptul de a locui in casa mai mult decit il acordam deobicei altora.
Normal ca a trebuit sa ii aleg un nume.
Dupa moaca expresiva de sfintisor si avind in vedere ca astea se cam intimplau in preajma zilei de Sfinta Paraschiva, nu stiu cum ini trece prin cap sa il botez Paraschiva.
Curios ca reactiona la el, desi se stie ca pisicile nu prea au tangenta cu astfel de reactii precum ciinii.
Usor, bulgarasul negru se transforma in ditamai felina cu forme unduitoare si o blanita stralucitoare de curatenie.
Avea un talent nemaipomenit de a cadea cu tronc tuturor de prin preajma ce se distrau copios pe seama numelui.
Pina intr-o zi de mai , cind isi revendica citeva minute de tinut in brate cu mingiierile de rigoare.
Si surpriza.
Cum se tot latea si se intorcea de pe o parte pe alta imi face brusc o poza cu partea dorsala unde dintre picioare, in peisajul negru ii crescuse un viermisor roz de toata frumusetea.Cred ca pentru neamul pisicesc avea cu ce sa se mindreasca.
Era MOTAN!!!!
Cum nu prea dau dovada de calitati de veterinar si nici nu prea ma omor in a descoperi sexul animalutelor care ma inconjoara, schimbarea la sex a fost mai mult decit haioasa spre deliciul prietenilor mei.
Si uite asa Paraschiva a devenit Paraschiv.
Pe de o parte a fost benefic mai ales ca se spune ca animalul tau personal copie ceva din comportamentul si infatisarea ta.
Drept dovada una din pozele minunate facute cu el.

Boooon.
A convetuit cu mine pina cind ceasul lui intern de maidanez a sunat ,anuntind ca e timpul pentru o schimbare.Ca o paranteza, si mie imi sunase ceasul schimbarilor dar impotriva vointei mele.
A disparut fara vreun mienunat de adio.
Ceva vreme am tot suferit dupa momentele lui unice de comportament, pina cind o prietena a hotarit sa imi faca o surpriza.
Supriza constind in o alta mogildeata ce isi mijea urechile si botul roz de sub bratul ei cind a intrat pe poarta.
O palma si un sfert, tremurind tot, un ghem de culoarea cafelei cu lapte ce repede a luat in primire una din pernutele de pe pat dupa o juma de cana de laptic.
Normal s-a lipit de sufletul meu instant , mai ales ca avea un comportament de ZUZU.
Si asa a ramas denumirea.
Zuzu in sus , Zuzu in jos ce mai o nebunie de pisic.Bineinteles si el a crescut, transformindu-se in tipul ala languros si aristrocat aratind ca e din familie buna si cu educatie aleasa.
Lovitura de teatru.
In una din diminetile de weekend in care ma intorc frecvent acasa datorita meseriei, descopar pe Zuzu in plina desfasurare a capacitatilor sale de ..MASCUL.
Pret de o secunda am inlemnit cu tigara in coltul gurii ca mai apoi sa ma buseasca un ris sanatos.
Acu nu stiam ca sa mai zic si sa mai cred.
Daca spuneam lumii aveam tendinta sa cad de `un pic nepregatit` la capitolul animale.
Pai cum sa nu cazi cind se intimpla de DOUA ORI aceeasi eroare?
Sa ai doua feline despre care sa crezi ca sint pisici si ele sa se dovedeasca a fi motani in toata regula?
Ori poate Dumnezeul lor a vrut sa imi dea o lectie?
In fine,am hotarit sa spun intimplarea ce a constituit deliciul anturajului destula vreme.
Dar pina la urma, am scapat cu fata curata din cele 2 schimbari la sex.
Mai ramine sa vad ce imi rezerva viitorul...


P.S.Articolul asta am hotarit sa il inscriu in concursul lui VisUrat