Stupidity in her splendor

Written on 15:49 by Constantin Manoliu aka Huck

De 2 zile am o greata ucigatoare combinata cu un gust amar peste doza limita admisa noxe ce le datorez unei minunate seri de duminica ce teoretic ar fi trebuit sa fie una de relaxare si distractie,dar ca intodeauna socoteala din tirg nu e cea de acasa.
Desi ar fi trebuit sa il scriu ieri am mai balansat intre utilitate sau nu, totodata asteptind sa mai dispara din factorii perturbanti ai ratiunii in a incerca sa pastrez un procent cit mai mare de obiectivitate.
Toleranta zero despre care scriam ceva timp in urma ma indeamna in a asterne cuvintele necesare ,macar poate ca un antidot pentru sindromurile descrise mai sus.
Tematica petrecerii a fost cumva un amestec intre o promotie la o bautura cu un fel de sa zicem workshop pentru personalul din viata de noapte combinat si cu o doza de distractie.
Banuiam pe undeva ca va fi o atmosfera incarcata datorita bisericutelor si gastilor formate intre echipele prezente ,insa speram ca valurile de alcool generos oferite de promoteri vor constitui un armistitiu.
Insa din contra, lucrurile au fost cit se poate de negative de la primii pasi in locatia respectiva.
Nu o sa insist decit pe una din intimplari ,ce ma priveste personal, fara a mai critica atmosfera in sine ce a reflectat mai mult decit clar ca viata de noapte din Iasi e de o calitate indoielnica ce pe zi ce trece tinde catre un zero absolut,ale carei motivatii reale de desfasurare sint cu totul si cu totul altele decit cele pe care ai crede ca le ofera definitia in sine.
Cum viata are o placere deosebita de a te pune in cele mai neasteptate situatii ,a avut grija sa imi serveasca si mie o portie ,cred aproape dubla.
Acum citeva zile relatam despre penibilul situatiei ce avea la baza conceptul de politete si respect cu un individ cam certat cu cei 7 ani de acasa, peste care am dat duminica seara fix in locatia respectiva ,fara a avea habar ca lucreaza acolo.
Controversat si luat prin surprindere am reactionat cit se poate de normal (normalitate pe care o consider eu a fi)adresindu-ma si lui cu o formula de salut pentru ca asa CRED EU CA E NORMAL cind intri undeva , fara a face vreo discriminare intre el si ceilalti prezenti in zona respectiva.
Desi sint mai in virsta decit el , si conform minimei reguli de politete ,de obicei saluta cel mai tinar ,si mai ales in situatii in care PERSOANA are si o functie de conducere (SE AUDE ACOLO IN SPATE ????)am considerat ca nu imi cad galoanele daca o fac, ci din contra e o dovada de politete si de buna crestere.
Ce am primit ?Dupa o privire la inceput surprinsa ce s-a transformat in una de sictir am fost lasat cu mina in aer ,privit cu jena in ochi de ceilalti prezenti de fata ,continuata cu o bolboroseala amarita si o intoarcere de spate spre o anumita activitate total neimportanta, dar folosita ca o scuza.
Cu zimbetul pe buze am facut si eu stinga imprejur , gindind fraza ce da titlul articolului prezent.
Bineinteles ca a venit si repriza a doua ceva mai spre dimineatza desfasurata cam la fel cu alte personaje implicate.
Intradevar, recunosc ca uneori nu sint dus de prea multe ori la biserica atunci cind fac morala cuiva insa asta nu e o scuza pentru unii ca adevarul doare coroborat cu lipsa capacitatilor de comunicare .
Nu ma apuc acum sa fac vreo teorie lunga pe aici pe tema salutului dar o sa copii un pasaj dintr-un articol(Blogul lui Madalin) gasit pe net la o simpla cautare pe google ce este foarte bine scris si releva minimele aspecte.
Asar citat :
``Ai dreptul sa refuzi un salut? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri, nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.
Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea, o facem când suntem inca la mare distanta. Dar daca intâlnirea este inevitabila, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat, iar daca noi suntem vinovati, salutul nostru poate duce la o impacare.``Cred ca este destul de clar dar nu ma pot abtine sa ma intreb cine dintre noi a dat dovada de impolitete ?
Doritorii pot da click pe text pentru a citi un articol superb iar pentru restul celor care cred ca am pretentii exagerate in a considera ca am dreptul sa fiu SALUTAT poate le va ajunge din intimplare linkul la indemina pentru a-si corecta deficientele celor 7 ani de acasa.
Later edit:Light my eyes prin comnetariul facut sub forma de articol(multumesc) mi-a adus aminte ca m-am ratacit in povestiri uitind sa fac remarca pozitiva, felicitind echipa de promoteri pentru profesionalismul de care au dat dovada in organizare si desfasurare,lucru care ar fi trebuit sa fie un exemplu de urmat pentru multi.
Vorba lui, pacat de munca lor si de valul de alcool (si la propriu is la figurat) cu adevarat generos.

Posted in cei 7 ani de acasa, codul bunelor maniere, politete, regulile de salut

If you enjoyed this post Subscribe to our feed