Virusul Căpușa

Written on 13:01 by Constantin Manoliu aka Huck

Iți povesteam dragă jurnalule,acu ceva timp in urmă,că am fost virusat și de aia nu am avut starea pozitivă de a-ți scrie.
Nu știu dacă virusat e chiar termenul propice în a explica ceeea ce s-a întîmplat ,dar cred că e cel mai apropiat de situație.
Nimic nu ii dădea de capăt,mai toate simptomele păreau clasice dar tratamentele aferente nici că își făceau efectul.
Încet, în timp,cite ceva se schimba,lasînd loc unei stări de spirit mai calme,creierul nu mai era învăluit în ceață,inima nu mai bătea aritmic,zilele incepeau să fie mai luminoase,mirosurile mai profunde și mai diferite.
Desprins de trup,mă uitam cu uimire la mine,pipăind de zor cicatricile si rănile proaspăt închise,ușor,ca și cum cartografiam un teren necunoscut,cu o stare de frică ,împinsă de la spate de o curiozitate morbidă în a găsi cele mai mici indicii a ceea ce se întîmplase.
Cu flash-uri scurte de memorie,închideam cu greu cercul vicios al amintirilor și al senzațiilor,dar fără să concretizez clar,punctul de plecare,acel fir al Ariadnei ce să mă conducă la soluție.
Brusc,după o zi epuizantă psihic,în acele momente de gol eteric pe care le
savurezi bucuros că nu mai trebuie să forțezi procesoarele la maxim,se aprinde ca reclama unui magazin o imagine ,mai mult un stop cadru,ce la prima vedere nu spunea mare lucru.
Aveam senzația că ,de fapt,rolul ei,era să lumineze ca o rachetă de semnalizare,acea zonă din subconstient de unde cumva grăbit să string ceva piese de puzzle ce îmi lipseau.
Deși asta consideram că trebuie să fac,ochii interni stăteau atirnați de firavele linii si curbe ale imaginii,ca și cum ar fi vrut să scaneze la rezoluție maximă,fiecare umbră si culoare.
Tot la fel de rapid,corpul îmi era străbătut de mici frisoane,stîrnite de înțepăturile punctelor imaginii ce se lipea de retină,ca un fel de avertisment la ce urma.
Cu gust amar ,recunoșteam ca un deja-vu,fazele bolii,realizînd că aici era cheia,concomitent cu eforturi disperate în a găsi butonul magic ce putea opri fluxul negativ al imaginii.Convulsiv, reușesc într-un final să rup pînza ce se întindea peste eul meu interior și mă așez epuizat de efort pe o bordură de trotuar.
După citeva zeci de secunde ,derulate foarte haotic,trag concluzia seacă precum în acele bancuri stupide,că acesta este de fapt VIRUSUL.
Din acel moment,toate incep să se ordoneze,aproape singure ,asteptînd să apuc tastatura,pe care să le dau viață ,sub forma unui curs practic sau mai degrabă a unui studiu de caz precum un cercetător atunci cînd face o nouă descoperire.
Si ca orice pionier,incep să caut o denumire cît mai sugestivă,acea denumire de familie,după care începi să subordonezi variațiile subspeciilor aferente.
Mă hotărăsc oarecum cu greu la Virusul Căpușa,exemplarul de studiu numărul 1,cobai eu.
Continuarea după pauza de țigară.

If you enjoyed this post Subscribe to our feed

No Comment

Trimiteți un comentariu