Umbra umbrei...

Written on 22:07 by Constantin Manoliu aka Huck

O umbra...
Uite cum, fara sa vreau,am reusit sa stirnesc.Sau poate am vrut sa stirnesc.
Sa stirnesc sau sa inspir?sa inspir sau sa lovesc?sa lovesc sau sa pacatuiesc?sa pacatuiesc sau sa ...
O intrebare la fel de adinca.
Ca si cea din ultimul post.
O umbra...da.O umbra a umbrei...
Clar doare.Si de o parte si de alta.
Toti avem umbre...sau le capatam mai devreme sau mai tirziu.Desi nu le dorim.
Le urim,caci asa am fost invatati,tarimul umbrelor e acolo unde nu vrei sa ajungi.Nu conteaza care umbra.Umbra e umbra ori ce ai face.
Ramine acolo,are si ea rostul ei,chiar daca uneori are si nume.
Logic,te gindesti, caci face parte din tine,e doar umbra ta.Sau umbra pe care o lasi in urma ta.Sau umbra umbrei pe care ai umbrit-o.
Revin,toti avem umbre.Umbre ale ranilor pe care le capeti cind descoperi prima oara ca nu esti buricul pamintului,ale momentului cind cineva iti taie craca de sub picioare,dar,cel mai tare e cind tu insuti devii o umbra.
Umbra unei iubiri,a unei secunde in care ai hotarit altfel decit ai fi vrut,umbra unei vieti.
Da,umbra iubirii,umbreste cel mai mult,si doare.
Rareori acceptam impacati cu noi insine aceasta umbra.Eu am reusit sa o fac.
Normal are locul ei,asta spuneam si mai sus,dar am grija sa isi vada de locul ei.
Si am luptat din greu sa nu ma umbreasca zilnic,ci doar atunci cind are dreptul.Are si umbra dreptul ei.Desi e cam putin fortat sau nelalocul lui,il are.A dat si ea ceva la urma urmei.
Pacat de....soarele varsat in umbra...
Am citit postul din link-ul de mai sus.
E scris din inima si doare,nu poate contrazice nimeni lucrul asta ,caci toti avem umbre.
Nu neaparat ca o indentificare.
Ar fi interesant ,ca , umbra sa isi spuna ,si ea,parerea.
Dar nu poate.Caci e o umbra.Si umbra tace.Umbra e tot ce fuge de tine.Sau incearca.
E fada,mortaciune,pamint reavan abia sapat de uneltele sfirsitului.
Sa o iubesti?sa o urasti?sa o doresti?sa o alungi?
Nu.Nu ar trebui sa ai motive.
Face parte din ciclul natural al evolutiei.
Uneori e folositoare.Iti arata drumul,fara voia ei,tacuta,urmindu-ti drumul pe care ,tot ea ti la rezervat.
Stiu cine a scris postul.Si ii multumesc ,desi ii a fost frica sa arate,sau sa spuna,ca simte asta.
Si ii spun aici ca nu are de ce sa isi faca griji.LOCUL E LOC:
E cistigat cit se poate de fair-play.
Spre diferenta de alti oameni,care prefera sa inteleaga pe altii inainte de a se intelege pe ei insisi.
Gresind.Fatal.
Multumesc.
umbrei.
Deja nu merita sa mai folosesc majuscule,caci a devenit comuna,stupida,insipida,acolo unde isi duce umbra-i gri....
Multumesc.
P.S.Sorry ,my lips usually,spell fuck you, more than your name......

If you enjoyed this post Subscribe to our feed

1 Comment

  1. pedralbes |

    uoff...iar eu. si iar cu intrebari. oare umbrele asta nu sunt la fel ca "virusul capusa"? nu fac parte din noi fara sa ne intrebe daca vrem sau nu? nu ne fac sa se simtim bine atunci cand ne simtim rau? nu au si ele rolul lor? si nu neaparat unul negativ...umbrele sunt si pozitive..frumoase, bine conturate, colorate chiar. insotite de o emotie, de un sentiment, de un zambet..orice. si nu, nu mi spune ca sunt prea optimista si vad lucrurile mult prea roz. nu e deloc asa, dar...mi e ciuda sa vad unii oameni indoctrinati..indobitociti (scuzata sa mi fie indrazneala de a folosi cuvantul asta) cu unele idei si conceptii "prost concepute". vorbesc serios, desi las impresia ca nu. imi plac umbrele. chiar daca nu sunt mereu colorate. ele formeaza viata, trecutul. alaturi de "virusul capusa". sunt colorata in seara asta. vad umbrele mele..sunt frumoase si nu prea, dar sunt ale mele..

     

Trimiteți un comentariu