Tristesse oblige
Written on 19:35 by Constantin Manoliu aka Huck
Nu sint foarte sigur daca e titlul potrivit, dar de aseara, din excursia executata de Valentine day prin oras, tot imi suna in cap cu ardoare cele 2 cuvinte, si imi suna ba clar, ba total anapoda, parca ma roaga sa le astern odata.
Desi nu tin la aceasta sarbatoare in mod clar si evident, am zis totusi sa nu stau in casa mai ales impulsionat de multitudinea de petreceri organizate cu aceasta ocazie,mirobolant prezentate ca si cum as fi pierdut ceva cu care nu o sa ma mai intilnesc vreodata in viata.
Cum imi place sa imbin placutul cu utilul, am ales o locatie ce, teoretic ar fi trebuit sa corespunda cerintelor mele de aseara, mai ales ca nu aveam chef de fitze sau alte mascari de genul.
Imi doream sa vad oameni happy, liberi, lipsiti de frustrari macar pentru o zi, tinerentea aia ingenua, intr-o exprimare mai artistica ``love is in the air``.
Din pacate , presimtirile ce ma tot bintuiau pe acolo prin subconstient, presimtiri ce au determinat hotarirea de a nu organiza nimic in locatia mea, au avut grija sa se adevereasca.
De cum am intrat, clar am simtit in aer orice altceva numai ``love`` nu.
Un aer greu, apasator,o ceata mucilanginoasa aproape, ce emana din cutia craniana a celor prezenti, combinat cu o mascarime prost afisata, pe niste figuri obosite date din greu cu o galeata de farduri, ale caror liant il constituia un fond muzical cit se poate de plictisitor.
Un pic anclansat de cele citeva pahare de preambul, ca am zis sa nu ma duc chiar asa pe nepregatite, imi zic ca e devreme si lumea nu a apucat sa se ``ionizeze`` cu ceva alcooluri dezinhibatoare.
Imi fac turul de rigoare, si ma lipesc de unul din baruri de unde puteam scana destul de bine atmosfera, in asteptarea altor parteneri de spectacol.
Si trece o ora.
Deja ochii obisnuiti cu niste lumini prost folosite, incep sa lacrimeze odata de la fumul degajat de un imbecil ce gasea foarte cool sa foloseasca un spray si o bricheta pe post efecte speciale, intr-o incapatinare magareasca si doi de hohotele de ris pe care le inabuseam cu greu la vederea unui tinar dj, ce se tipa si se zbatea de mama focului de unul singur ,penibil.
Trec doua ore.
Usurel incep sa imi pierd rabdarea, si arunc intr-o doara, unuia dintre barmani, sustinut regeste de privirile plictisite ale celor din jur:``Da distractia cind incepe?``
Cunostinta de a mea, omul , raspunde cit se poate de neutru:``Pai, eu imi vad de treaba mea..``
Mda.
Cam intradevar asta era la ora 1 atmosfera.Fiecare isi vedea de treaba lui.Cind de fapt nu aveau nici unul nici o treaba dupa cit de anost si plictisitor era totul.
Nici macar `indragostitii `clienti ,pe fetele carora citeai orice fel de replici din telenovele, or filme de groaza, ori de bataie-actiune,(hihihi) numai sentimente aferente ocaziei nu.
Cu alte cuvinte o tristete generala.
Bunul meu prieten Bluemind, imi facea morala la un moment dat ca in relatarile mele sint prea `soft`,prea ii cam iau cu usurelul, pe cei care de fapt ar trebui sa ii tratezi cu maximul de invective si injurii, intr-o continua insiruire pina cind li se vor face macar lehamite sa mai imi stea in vizor.Cu toate ca asta ar merita.Dar nu am sa o fac, osa ma rezum la niste intrebari ce mie imi par pertinente.
Caci am cedat psihic la un moment dat, oripilat de atmosfera din ce in ce mai livida de atita plictiseala, de toata tristetea aia atit de vizibila dar ignorata, supus, cum uneori nu vrei sa bagi in seama mustele sau tintarii ce te siciie.
Tristetea aia ar fi trebuit sa va oblige sa nu va bateti joc ,chiar daca e o sarbatoare importata, de timpul pe care oamenii au avut bunul simt sa il aloce venind in acea locatie inselati de promisiunile unei seri cu final romantic ori sportiv dupa caz.
Mai ales cirdul ala de dj care se perinda prin dreptul mixerului, care mai de care sa dovedeasca ce piese ultra necunoscute si necomerciale are el prin mapa , plin de sine si de incintare ca a gasit seara potrivita sa faca educatie muzicala.
Caci la asta sa rezumat programul.
Oare cit de dus cu pluta, ori chiaun, ori orice poti sa fii ,astfel incit in seara de Valentine`s Day tu sa uiti total sa faci un program adecvat serii?
Un program, chiar daca folosesti numai club music, sa incite sa stirneasca distractia, dorintele, exprimarile fizice de sentimente , sa faci sa pluteasca in aer love -ul aferent, caci la asta se astepta lumea.
Cit de chior poti fi sa nu vezi plictiseala arata ferm prin cascaturi de rigoare, rugamintile din ochi,`ai nu schimbi si tu muzica aia?`, dansurile scilciate ale unora ce nu puteau sa isi adapteze ritmurile, dialogurile `hai sa plecam de aici ca e naspa, vreau sa dansez si eu cu tine undeva, mai bine mergem in alta parte..etc`?
Cit de destept si mare vedeta te crezi incit sa continui cu obstinatie , sa dai in creierul oamenilor cu ceea ce crezi tu ca e bun?
Cit despre restul , sa nu te implici tu, care ca barman ai feedback mai direct de la client, in a gasi o solutie rapida de regenerare a situatiei iarasi mi se pare stupid.
Tristesse oblige.
Da nu are pe cine.
Vorba bancului, tara de rahat, tristete de rahat.
Posted in
cluburi,
dj,
informare,
social
