Bourbon House Young at heart

Written on 22:22 by Constantin Manoliu aka Huck

http://www.pricopsorin.com/burbon-08022008/
Aici sint pozele, ce nu mai are sens sa le mai public si eu odata.

Si iaca a fost si petrecerea asta.
Petrecere, cu idei aparute la moment pe ultima suta de metri, cum ar fi , avind in vedere ca tot tindem din ce in ce mai mult si eu si Coco la titulatura de `the old dj in town alive`, sa ne jucam la pupitru in varianta old school cu magnetofoanele.
Adica sa incercam sa reeditam senzatiile si trairile unor ani dragi, ca tot a fost saptamina amintirilor pe bloguri.(Sic!!)
Si uite asa ,in disperare am umblat de nebun sa gasesc 2 bucati functionale, ceea ce a devenit o activitate foarte complexa si plina de nereusite.Cam tot ce stiam se transforma in raspunsuri de genul ``Frate, nu il mai am, nu mai functioneaza, e aruncat pe undeva...``
In fine, reusesc sa recuperez un Majak 205 si un Tesla B115 care, de doamne ajuta, mai scirtiind ,mai piriind, au constituit atractia serii.
Bineinteles, asta dupa ce toata lumea a crezut ca facem mistocareala de aia ieftina.
Dar cum dadeau cu ochii de antichitati, isi faceau cruce si ii busea risul, impreuna cu gestul clasic ce da de inteles ca ne lipsesc si noua niste rotite sau curele precum celor 2 piese.
Pozele sint relevante.
Ca sa nu mai zic ca deliciul a fost ,dihocarea unei benzi ce era intr-o stare deplorabila de demagnetizare, cum faceam cindva odata peruci din ea, sau o intindeam prin toata camera unde era bairamul.
Toate astea, nu au facut altceva decit sa ne stirneasca amintiri care mai de care mai spumoase, care stirneau fiori sau ridicau parul de pe mina, care aruncau un pic de umezeala pe ochi.
Amintiri despre primul aparat de delectare a urechilor,un radio casetofon mono Sanyo cumparat de tata de pe litoral,la care am ascultat niste casete pierdute de cineva prin camping pe care am descoperit Led Zeppelin si Abba.
Mai apoi disperat de taica-miu ce nu ma lasa sa pun mina pe pretiosul Vef Sigma sau Unitra, munceam in nestire la reparat prin vecini tot felul de chestii, sa imi string bani pentru prima mea scula, ce bineinteles sa materializat intrun vechi magnetofon pe lampi un Tesla B4, cumparat cu 250 de lei de la tatal unui prieten din copilarie ce lucra la Radio Iasi,ce cam curenta cind dadeai sa ii pui o banda.
Nemultumit, hotarisem sa am si un casetofon deck , precum cele pe care le admiram cu limba scoasa pina la cot la centrele de inregistrari, ale caror client imi doream sa ajung cindva ca sa nu mai depind de gusturile muzicale ale lui taica miu ce cu onor facea el inregistrarile, la o cunostinta a lui ce avea o astfel de afacere.
Afacere banoasa, caci era cam 100 120 de lei de tras o caseta sau o banda de magnetofon mai ales ca salariul mediu pe vremea aia nu depasea 1500 de lei, iar clientii in general erau potentatii vremii sau cei care la rindul cistigau bani din distributia de muzica.
Caci era o intreaga filiera, tacit acceptata de autoritati, ca deh la urma urmei si ei aveau nevoie de acea muzica straina cu care sa se faleasca sau sa se distreze la petrecerile la care erau invitati numai si numai grantului obtinut prin posesiunea aurului auditiv.
Muzica venea printr-o filiera din Bucuresti, ce era la rindul ei alimentata ori de pilotii de avioane sau stewardese, ori de cei ce aveau posbilitatea sa iasa usor din tara.
Si spun asta caci , dupa rugaminti enorme, prietenul lui taica-miu , ma luase ajutor la centrul respectiv la intors casetele ce se inregistrau non-stop,plata constituind posibilitatea de a alege ce vreau eu de pe `matritele` ce veneau cu playlist gata facut din filiera.
Normal ca , drac fiind, ochisem cam cum e functional un deck caci participam activ la scurtele pauze de intretinere ale aparaturii, si uite asa am devenit abonat permanent la vizita ,devenita ritual , de duminca dimineata in talcioc, unde scobeam prin toate tarabele dupa parti componente achizitionate la un pret infim ce , in viziunea mea puteam sa le ansamblez in obiectul mult dorit.
Si am reusit.Era o hidosenie , strimba, ce avea tot felul de interferente pe partea de sunet, dar , eram foarte mindru de realizare mai ales ca incepusem sa fiu invidiat de prietenii ce o duceau si mai rau la capitolul asta.
La colectie lipsea si un pick-up(primul achizitionat un NZC), ce teoretic la vremea aia avea nivelul de fidelitate maxim, era chiar as putea spune etalonul dupa care iti reglai restul sculelor din casa, ma rog nu cele profesionale precum Akai , ce erau obiecte religioase si sfinte , caci nu aveai acces prea usor la ele , mai ales pretului , de exemplu un deck Akai F25 era 15 mii de lei, un magnetofon Akai un gx 4000D batea la 25 de mii de lei ca sa nu mai zic de `un cap de serie` Akai gx 747 era cit o Dacie nou nouta.
Dar cum din comertul negru cu muzica, se faceau bani nu era o problema pentru cei ce il desfasurau sa isi cumpere din shopul de la Unirea noile aparitii.
Aparitii pe care le vizionam saptaminal in traseul pe care cu sfintenie il faceam simbata dupa orele de scoala.
Incepeam din Copou, unde la complexul de magazine era ascuns, un tinerel,Lali oarecum proaspat in bransa, cu care am devenit prieten in timp,unde aruncam ochii scurt doar pe listele de muzica, coboram apoi in centru unde incepeam cu cel din spatele cinematografului Victoria; acolo era Mitica Ciornea, ce mai peste ani viata la scos iar in calea mea devenind parteneri intr-o afacere tot cu aparatura audio dar de masina de data asta.
La vremea aia avea o sursa buna de muzica, o colectie bogata de albume de muzica rock, majoritatea pe vinyluri, pe care le mingiam dupa lungi insistente, ascultind cu urechile cit ale elefantului ori vreo relatare discografica a formatiei respective, ori vreo intimplare haioasa despre cum intrase in posesia lui, de obicei il alimentau studentii greci cind se intorceau din vacanta, carora la plecare le dadea un ditamai catastif de comenzi.
De acolo coboram in pasajul din Piata Unirii , unde erau fratii Tudose specializati in programele disco , cei mai tari la vremea aia probabil si cochetariei cu clasa de sus, ce le asigurau o protectie contra controalelor de fatada facute de autoritati cind doreau sa isi mai umple gentile.
La ei am mingiat din ochi suspinind si facind calcule cum sa pot intra in posesie , Revox, Uher, Sony, Tascam ,vreun Sanyo sau un Grundig ratacit.
Cu oftaturi indopate in git urcam sus pe Vasile Alexandri la Paul si la Tatiana , unde eram fascinat de cita muzica stia tinara frumusete, ce imi o expunea cu zimbetul pe buze radiind toata, amuzindu-se in acelasi timp de roseata de pe obrajii mei, cind cu greu smulgeam vreo intrebare legata de aparatura.
Uneori, mai coboram catre Gara unde era Nechifor zis si Peruca, de care nu reusisem sa ma lipesc de loc sub nici o forma; era rece si necomunicativ, suspicios parca, te fugarea repejor din priviri.
Dupa tot acest periplu, spre seara, ma intorceam la amaritele mele de `scule`,imi puneam sa ascult Pink Floyd - The Wall si ma aruncam in pat cu vreo carte in incercarea de a alunga cit mai repede noianul de calcule,idei sau combinatii pe care le tot faceam in speranta de a gasi o varianta de a indeplini toate acele visuri de copilandru.
Amintiri.

If you enjoyed this post Subscribe to our feed

6 Comments

  1. Anonim |

    Incredibil ce povesti din "copilarie". poti face un film din astea :)
    eu unu cel putin recunosc ca trebuie sa ma numar printre cei care s-au mirat enorm cand a vazut "antichitatile" în pupitru', chiar nu-mi faceam sperante ca veii face rost de UN magnetofon, dar de DOUA??
    Respect.
    Iar din acest blog ma simt mai mult mângâit de cele rândurile despre pick-up si vinyl-uri (cu astea am învatzat sa mixez - Sven Väth, Marusha, Westbam), caci nu eram inca planificat cand existau magnetofoanele, si prima scula electronica pe care ma jucam eu a fost videorecorderul lui unchiu-miu prin '85 sau '86. Apoi m-a luat tata si a fugit de comunism cu mine in Germania unde am descoperit deck-urile de tape si placile mari si negre. Pana si acum are dulapul in sufragerie plin cu albumuri de la Queen, Phoenix, Black Sabbath, Deep Purple, Uriah Heep, etc.. Amintiri.

     
  2. Anonim |

    Poate ca tu Cornelito nu ai prins magnetofoanele... pentru mine au fost principalul in casa. Cu muzica de la magnetofon se distrau ai mei cand eram foarte mica, pe muzica de la magnetofon ma invata tata sa dansez la 5 ani (daca se putea face asa ceva la varsta aia), imi amintesc ca ma urcam pe picioarele lui... dupa care a aparut si in casa noastra un pick-up, pe care mai tarziu, prin clasa a 8-a, am descoperit muzica clasica. Apoi a urmat casetofonul cu radio, pe care imi placea sa "butonez"... Si la mine in sufragerie, acasa, in dulap, exista inca benzile de magnetofon, casetele si discurile de pick-up... "colectia" continand muzica precum Savoy, Pink Floyd si altele...
    Chiar amintiri...uitate in cutiuta si acoperite de praf...

     
  3. Anonim |

    sub pasaj erau fratii hutanu cei care pe timpul lu' trecutu' aveau filiera de scule din constanta din port aduse de inginerii de pe vasele comerciale care mai ajungeau si prin japonia ,si mkai era un tip care era inginer la i.m.a.m.u.s o intreprindere care multi din dj din prima generatie au vizitat-o ,asa ca mai sunt unii care stiu cum a fost si mai stiu si muzica ,huck , stiu asta pt ca unchiul meu era unul din furnizorii de akay-uri gx si radea de mine ca aveam doar rostov la vremea aia prin 88' asa ca am crescut cu italo megamixuri din anii 80 si pana azi ,perestroika glasnost coca -cola ,traiasca vodka

     
  4. Anonim |

    Da asa este uite ca memoria imi joaca feste.Am incurcat fratii Hutanu cu Tudose...
    O fi din cauza ca Tudose a continuat activitatea mult dupa revolutie in pasajul de la Select trecind si pe video.
    Mea culpa...

     
  5. catalin |

    Salut Huck! Am fost colegi de liceu si se vede ca te-a cam lasat memoria ca urmare a inaintarii in virsta :)L-ai uita pe cel mai tare discoman. L-ai uiat pe Nelu Pavel zis si Nelu Business. La el gaseai orice, de la muzica buna, scule bune si pina la canistre cu benzina.Era si "seriful" discotecii din Sala sporturilor ce isi incepea programul la ora 16 si se termina la 22.El a introdus si conceptul de videodiscoteca, atirnind un televizor color de balastruda din holul Salii sporturilor pe care vizionai clipuri cu muzica. Ce vremuri tari! Simbata imi dadea babacu "pensia" care consta in 25 de lei. De 3 lei jucam la loto-pronosport, de 3,25 lei imi luam un pachet de Carpati fara filtru, pastram 10 lei pentru intrarea la discoteca din Sala sporturilor, iar de restul ma duceam in cafe-barul de la Moldova, la etajul 1, unde stringea lumea pe acea vreme, fiind ca un fel de Time Out de astazi.Cu stima, Catalin

     
  6. Anonim |

    Ce surpriza...bine ai venit Cataline..nu am uitat de el dar cum nu aveam prea multa treaba in zona Salii SPorturilor nici prea mare tangenta cu el implicit asa ca am preferat sa nu spun nimic de frica sa nu zic ceva ce nu prea se potriveste.Dar e binevenit comentariul tau.
    Colegi de liceu?Sincer uite nu reusesc sa te plasez pe undeva in amintirile vizuale.Vorba ta se vede ca am imbatrinit.In ce clasa?

     

Trimiteți un comentariu