Alfabet
Written on 22:43 by Constantin Manoliu aka Huck
Imi aduc aminte cu mult dor de copilarie, cind, candid si inocent, descopeream lucruri dupa culori, forme sau alti stimuli externi.
Unul din ele a fost alfabetarul.
Era o cutie de carton frumos colorata,lucioasa de iti lua ochii de copil,ce mai intii o invirteai pe toate partile,mirosind avid mirosul de cerneala proaspat imprimata, ce usor te facea sa cauti sa o deschizi,sa ii descoperi secretele.
Tremurind, o deschid,milimetru cu milimetru, fascinat.
Si apar, mici goluri, umplute de citeva cartonase,cu semne colorate in rosu,unele mai mari altele mai mici.
Erau literele.
Literele care, ma ajuta acum sa scriu.
Literele pe care le iubesc.
La inceput , ca sa le invat , cautam elemente comune,legatura aia care te face sa tii minte.
Imi aduc aminte de S si Z.
In mintea mea de copil,cred, ca ,ma fascina,miscarea.
Misti mina lejer si iti iese un S.Ca atunci cind esti indragostit si iti mingii iubita.
Esti suparat, arzi brusc un Z,ca atunci cind esti hotarit sa iti inchei conturile.
ViSezi,la dragostea vietii tale, mai bagi o Speranta...Zici ca o Sa fie bine,Zaresti undeva in viitor o raZa...
Arhitectural vorbind,cele doua litere,artistic, se intersecteaza,iti fac impresia ca fac o pereche perfecta pentru un concurs de dans,poti chiar incerca sa crezi ca pot fi blazonul perfect pentru un cavaler al Mesei Rotunde.
Ideea finala e ca, amindoua sint indispensabile.
Desi,sigur,cei care au inventat alfabetul o sa imi faca reclamatii.
Pentru ca fac comparatii.
NU fac asta,pentru ca, dj fiind,intodeauna am cautat sa imbin,sau sa combin,alchimist,curbe cu linii drepte,acel univers de sentimente colorate...
Simplu,Zau,promit sa va iubesc la fel de mult cain prima zi in care am avut placerea sa va cunosc.
