Ratarea mediocritatii
Written on 23:22 by Constantin Manoliu aka Huck
Pentru multi sint un ratat si nici macar cu R mare ci unul chiar mediocru poate putin peste medie , caci dupa standardele societatii de azi nu prea ma incadrez in varianta 6 numere din 6.
Care standarde bre ?Cine a fost ala de a dat dovada de atita inteligenta incit sa considere ca altceva nu e mai bun ?Cine hotaraste ca sistemul asta e perfect ?
Multimea.Da,caci trebuie sa faci parte dintre ei ,majoritarii.
Majoritate de rahat.Oi.Oi conduse de niste ciobani ce se cred mai destepti decit altii.
Ii vad cum se uita cu mila.Le citesc in ochi :Uite la distrusul ala… ?
De ce is distrus ?
Ca nu am masina bengoasa ,cont in banca,serviciu bun de la care sa fur,nu ma asteapta acasa o nevasta pe care o insel cu orice ocazie, copii la vreo scoala de fite, nu maninc seminte hlizindu-ma la vacanta mare,ascult manelomanii si nu ma dau in spectacol cu orice ocazie, si nu fac parte din elita smecherilor ?
Rahat.
Nu inteleg cu ce drept isi aroga unii calitatea de judecator si mai ales in necunostinta de cauza.
Cauzele care ma fac pe mine sa duc viata pe care o duc in spate ca rezultat al hotaririlor mele determinate de cu totul si cu totul alte valente.
Valente obtinute in urma unei educatii diferite in cu totul si cu totul alte vremuri si cu altfel de modalitati de evaluare.
As vrea sa ii vad si pe ei cum isi construiesc un caracter cu toata libertatea de acuma si cum mai apoi decid ce e mai important pentru ei in viata.
Cu hotaririle luate ,convinsi ca e ceea ce isi doresc sa ii vad cum se descurca cu o rasucire nationala de situatie cam cum am prins eu.
Si nu vreau ca asta sa para o scuza pentru mine.E doar o realitate.
Sa vad si eu cum vor sti sa isi adapteze la 22 ani, cind sint cu motoarele turate la maxim sa isi indeplineasca scopurile, filozofia si mentalitatea pentru restul vietii.
Sa descopere si ei ca sint marginalizati la rindul lor de niste criterii cusute cu ata alba, sint la rindul lor judecati de un sistem care le-a furat totul.
Caci asa ma simt.Furat.Nu frustrat.Caci asa ar raspunde unii.Sau ca am fost prost si nu am stiut sa fiu cu un pas inainte.
Furat pe fata.Cu buna stiinta profitind de buna credinta a mea in idealuri formate consumindu-mi ani din viata pe care nu mai pot sa ii recuperez nici cum.
Unii ar zice ca tot cei din generatia mea au standardizat asta.Cine ?Aia care oricum la fel de lepre ca si acuma ?
Si nu pot zice ca nu am incercat sa ma adaptez, insa am facut-o in felul meu cautind sa fac un compromis intre trecut si viitor in speranta ca voi gasi o cale de mijloc.
Dar nici asa nu e bun ca stau in coltul meu inconjurat de ginduri.
Nheeaa.Trebuie sa fac cum face toata lumea.Sa multumesc pe toti.Sa corespund.
Dar nu vreau.Pentru ca prefer sa fac parte din minoritatea distrusilor dar cu capul sus si spiritul liber decit din majoritatea celor care nu cuvinta o hoarda ce se vor consuma pe ei insisi cind nu vor mai avea ce.
Posted in
caracter,
filozofie,
sentimente,
social
Respect pentru ultima replica.
Capul sus maestre, nu te lasa doborat.
Avem de ales: trăim pentru alţii (deci le facem pe plac mereu) sau ne vedem de ale noastre.
Mă uit şi eu cum oamenii au diverse prejudecăţi în ceea ce priveşte stilul de viaţă: facultăţi, doctorate, masterate, joburi de mii de euro, carieră strălucită şi apoi o mare singurătate şi dorinţa de a arunca totul la gunoi. Pentru ce?
Pai de ce?pentru ca ne gresim prioritatile si nu invatam la timp ca spiritul si omul de alaturi e cea mai mare avere.
Intodeauna ramii in amintirea celor din jur prin calitatea ta de om si nu prin valori materiale petrnu care ai calcat pe cadavre ca sa le realizezi.