Dansind cu mine
Written on 13:13 by Constantin Manoliu aka Huck
Cum am pierdut prima saptamina de concurs am zis sa recuperez cu inca o povestire, de data asta din domeniul meu drag, viata de noapte.
Un mare avantaj in a fi dj este ca ai de a face cu o tipologie nemarginita de caractere umane pe care in viata de zi cu zi cu greu ai putea sa le descoperi avind in vedere ca traficul de zi e destul de redus comparativ cu cel de noapte.
Tocmai ce deschisesem o noua locatie,daca nu ma insel chiar in prima luna de functionare, cred ca decembrie 2005, nu foarte mare, ceva la vreo 100 de metri patrati, ce repede devine mai ceva decit un stup de albine in serile de week-end.
Deci lume multa, noua, distractiva, numai buna de studiat, dansuri la bara,pe bar,pe mese aproape pe orice ducindu-ma cu gindul ca va fi o noapte lunga.
Ceea ce pina la urma sa si intimplat.
Spre dimineata, cum lumea deja lasase cam tot ce putea in bar,incepind de la bani si terminind cu ultimile farime de energie cam incepea sa isi stringa jucariile si sa o stearga mai mult tiris catre somnul binefacator de dimineata.
Usor aprindem luminile in incercarea de a ii face sa inteleaga pe cei carora alcoolul luase locul singelui ca e cam timpul sa mearga si ei catre o portie de perfuzii cu alte lichide decit cele etilice.
Deodata imi sare in ochi un cavaler la vreo 20 de ani costumat new wave, stilul ala de pantaloni cu turul in dreptul genunchilor si un hanorac laliu de culoare incerta a carui gluga era scursa pe jumate de pe podoaba capilara ce arata clar un program semestrial de trecut pe la frizerie.
Ce era in neregula?
Pai era ca, desi muzica era data aproape la minim cit un radio ce cinta in surdina si ritmurile trageau bine catre un blues, al meu punk-o-rocker se bitia de zor cu miinile infipte pina la coate in buzunarele mai sus mentionate si cu privirea atintita in podea de parca ii o lipise cineva cu superglue.
Ma uit la el, ma uit la baietii de la paza,la barmani,la ospatari si toata lumea se uita la mine.
Pe fetele tuturor se zugravea incet fraza: ``mhoaaa da ce spart e asta de bautura ori de altceva de nu mai are saracu semnal sa simta ca e timpul sa se care``.
Fac semn unuia din baieti sa mearga sa il scoata din priza.
Surprizaaaaa!!!
Mirat ridica intr-o doara capul sa vada cine ii intrerupe rezonanta lui cu universul.
Ochii lui incetosati nu prea erau in stare sa distinga expresia colegului nostru, asa ca se hotaraste sa scoata miinile din buzunar pe care nosalant le duce la urechi din care scoate o pereche de CASTI minuscule, graind un :GATA?PLECAM ACASA?
Nu va puteti inchipui stupoarea.
NIMENI dar absolut nimeni dintre noi nu luase in calcul varianta asta.
Omul, ce parea genul ala de `nu stau acasa ca ma plictisesc` descoperise caldura atmosferei noastre aglomerate in care te pierdeai usor dar, probabil fiind un fan inrait al cu totului si cu totul alt gen muzical decit cel din bar, hotarise ca poate sa faca un compromis.
Adica sa isi asculte muzica lui preferata de pe mp3-ul sau si in acelasi timp sa se integreze in atmosfera dansanta de pe alte ritmuri.
Vizibil lipsit de orice jena se intoarce catre usa, si pasind in stilul `am un milion de probleme pe cap si de aia merg cocosat` o sterge.
Cum secventa se derulase destul de rapid si noi fiind in diverse stari de agregare, reactiile apareau cu intirziere la fiecare rezultind un concert de risete ori alte manifestari hazlii.
Si uite asa am invatat ca pot sa dansez cu mine oriunde, nu conteaza.
P.S.Asta e al doilea articol pentru concursul lui VisUrat.
Si apropo e un concurs si pentru comentatori...
Posted in
concurs,
hazliu,
umor,
viata de noapte
