Ginduri de dupa sarbatoare

Written on 21:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa cum ziceam si ieri, a fost o atmosfera de `asa zisa trindaveala` toata perioada asta de sarbatori pascale cumulate anul acesta cu minunata zi de 1 mai.
De ce zic `asa zisa`?
Ca de fapt a sunat mai mult ca pauza pe care o cauti cind esti sfirsit dupa o lunga perioada de efort intelectual si fizic duse la extrem.
O stare letargica pe care nici energia pozitiva transmisa de sarbatorile pascale nu reuseste sa o domoleasca.
Desi sincer nu prea mai are cum.
Pentru ca de la an la an , pe masura ce avansam in noi stari sociale, incep sa devina cit se poate de desuete, transformindu-se de fapt in acoperiri pentru nevoia din ce in ce mai stringenta de a evada din stres si oboseala cotidiana.
Desi nu sint o persoana a caror convingeri religioase implica neaparat sarbatorirea cu fastul aferent ori dedicarea cu ardoare,(am eu modul meu de a respecta ceea ce se numeste cuvintul Domnului) simt foarte bine parada spirituala a multora din jurul meu.
Teoretic era de asteptat asta datorita involutiei de care dam dovada in ultima vreme, subiect la care tot ajung fara sa vreau in gindurile mele.
O involutie catre o neputinta de intelegere spirituala interioara ce ne duce usor catre o indiferenta acuta pentru valori de fapt normale.
E mai simplu sa tratezi cu indiferenta ceea ce nu intelegi.A intelege implica efort intelectual bazat pe un set de cunostinte care sa te faca sa intrebi.Macar banala intrebare `DE CE?`
Si atunci facem `parada`.Ne prefacem ca sintem buni,intelegatori,ne intereseaza aproapele si multe alte din perceptele aferente respectivei sarbatori.Dar de fapt acoperim cu buna stiinta doar o iubire de sine dusa la extrem in dorinta de a ne fi doar noua bine.
Iubire de sine care ne face sa ne credem noi insine niste mici Jesus, perfecti si fara de prihana , alimentind un orgoliu extremist.
Astfel `EU` devine un nou concept religios, un new wawe al noii ordini mondiale bazat pe indiferenta si neputinta interioara.
Un cult ce pe moment acorda multora o satisfactie de dulce implinire, un invelis de ambrozie si nectar ce de fapt e doar ca o vopsea aruncata in graba peste rugina adunata in ani si ani de zile peste lucruri parasite.
Invelis care la orice scuturatura provocata de ciocnirea cu un adevar pica rapid, dezgolindu-ne.
Si atunci repede dam bir cu fugitii in ciclica indiferenta a unui cotidian stupid cautind sa ne inconjuram doar de aceleasi ciori vopsite ca si noi insine, asteptind cu nerabdare urmatoarele sarbatori.
You think you`re Jesus...

If you enjoyed this post Subscribe to our feed

1 Comment

  1. gynette |

    Dezvoltand ideea religioasa din postul asta impreuna cu multe postari mai vechi si prin prisma ultimului film vazut (Zeitgeist) observ ca s-au dezvoltat conceptele "Societatea de consum", "Sa mintim poporul cu televizorul", "Involutie" si ultimul si cel mai important, aplicat de obicei de cei din functiile "cu scaun caldut in politica si putere", conceptul "Dezbina si condu", care dintotdeauna a dat rezultatele asteptate.
    Cred ca toata lumea poate sa recunoasca involutia speciei umane la una de consum, condusa tot mai mult de catre mass-media, care ne spune ce sa mancam, cum sa ne imbracam, pana si cum sa gandim. Uneori ni se tranteste in fata "asta trebuie sa faci" (mai rar) dar de cele mai multe ori "televizorul" lasa omul de rand sa citeasca printre randuri, facandu-l in acelasi timp sa creada ca el a descoperit secretul din spatele cortinei; el nu realizeaza ca exact asta s-a vrut de la bun inceput, sa i se intipareasca in minte exact ideea aia dintre randuri.
    As vrea sa cred ca suntem in stare de o revolutie. Dar cum cei multi si pacaliti sunt mai puternici ca numar si voce, e foarte posibil ca cei cativa care realizeaza frantura de adevar (care, vine vorba, e intotdeauna undeva la mijloc), sa fie ignorati, ba chiar redusi la tacere fortata.

    Pentru cei multi: dormiti linistiti in ignoranta voastra ca nu doare.

    Cat despre cei cativa: se poate... revolutia a inceput deja.

     

Trimiteți un comentariu