Rucsacul de autobuz

Written on 08:20 by Constantin Manoliu aka Huck

Nu neg utilitatea unui rucsac in ziua de azi cind trebuie sa cari uneori dupa tine diverse lucruri necesare activitatilor pe care le desfasori intr-o zi aglomerata , mai ales cind stii ca nu mai ai timp sa ajungi acasa sa debarci o serie si sa imbarci o alta.
In schimb ma dispera uneori mirlania si nesimtirea cu care este purtat acesta, indeosebi in locurile aglomerate, unul din ele, oricare mijloc de transport in comun.
Scolari de toate virstele, liceeni , studenti , adulti cu diverse ocupatii , dotati cu rucsacul de rigoare,se inghesuie de multe ori, in ore de virf sa prinda un loc in trafic ,grabiti in drumul lor.
Insa dintre ei,unii, sint de o nesimtire fara seaman.
Nu ma leg de prichindei zglobii de scoala primara ci de cei care ,teoretic , ar trebui sa aiba o perceptie a realitatii inconjuratoare dezvoltata si care practic dau dovada de o lipsa puternica de buna crestere.
Mirletele, ca nu ii pot spune altfel, dupa asteptarea in statie , se repede fara tagada in aglomeratie fara a schita cel mai mic gest de a-si da jos rucsacul din spate , o cocoasa incarcata de mai toate celea, ce uneori ii dubleaza dimensiunile.
Nu tine cont ca dupa el poate mai doreste cineva sa urce, ca si cum el ar fi capat de sir ,iar autobuzul, conserva, are spatiu special rezervat lui;se inghesuie de zor intre ceilalti dupa principiul obraznicul maninca praznicul, caci e grabit si in intirziiere.
Mai treci cu vederea citeodata.Lasi de la tine cu un gind de compatimire la cit are de carat dupa el, de nevoie poate.
Dar individul nu se rezuma la acest lucru.
Abia dupa ce a urcat, incepe sa se scotoceasca dupa bilet, desi ar fi putut sa o faca in statie.
Biletul respectiv se afla mai intodeauna intr-o zona greu de ajuns ce necesita miscari ample de rotatie sau aplecare, rucsacul aferent din spate urmind si el traseul fizic al stapinului.
Imbecilul ,desi simte ca rucsacul opune rezistenta intrucit in calea lui se interpune un alt calator la fel de inghesuit, insista si forteaza miscarea.
Tu ,cel nefericit a te afla in preajma incepi sa fii supus presiunii rucsacului burdusit, ba in coaste ,ba in barbie, ori alte zone functie de talie, actiune ce te face sa ghicesti ce obiecte sint in interiorul lui.
Nu zici nimic, te oripilezi, iti ceri scuze de la cei din jurul tau pe care ii presezi impins de volum,
Odata finalizata taxarea ,se face stana de piatra fix in zona cea mai circulata din autobuz,rezistind eroic cind este impins de catre altii ce doresc sa coboare si sa urce.
Tabloul poate fi completat de un telefon care ii suna taman atunci, ori haleste vreo jumate de hot-dog ramas din statie sau de alte activitati ce implica miscare pe toate axele.
Nu inteleg.
Chiar nu realizezi ca incomodeaza pe altii sau chiar pe tine cocoasa respectiva?
Cit de nesimtit poti fi sa continui sa il tii in spate ,chiar si apostrofat?
Ce iti e atit de greu sa il dai jos si sa il tii intr-o mina, eventual cerindu-ti si scuze pentru eventualul disconfort cauzat?
Cireasa de pe tort e atunci cind se intimpla cam dupa legile lui Murphy, sa se gaseasca doi cu cocoasa in spate.
Sa vezi circ atunci.
Problema e ca nu e un caz singular de care sa zic te lovesti odata pe saptamina.
E zilnic, si capata amploare.
Romania.Frumoasa tara pacat ca e locuita de romani.

Posted in autobuze, mitocanul urban, nesimtire, rucsac

If you enjoyed this post Subscribe to our feed