How it works - Cum merge treaba la romani
Written on 07:16 by Constantin Manoliu aka Huck
Am hotarit ca anul acesta, voi spune lucrurilor pe nume in foarte multe din cazurile de interactiune cu poporul, chiar hotarit sa fac curatenie drastica in lista celor care graviteaza in jurul meu, mai mult sau mai putin interesat si dau dovada de o lipsa totala de interes in a ma intelege si accepta asa cum sint.
Lucru care cred ca am inceput sa il fac odata cu primul articol pe anul acesta , in care faceam o radiografie a societatii romanesti ,mai mult sau mai putin exacta in referinte si in care scoteam in evidenta dorinta genetica a romanului de a eluda orice forma de concurenta.
Intimplator fac parte din juriul unui concurs organizat in Iasi pe teme muzicale,datorita faptului ca sint moderator radio si in acelasi timp pasionat de muzica, concurs,care desi are un impact destul de ridicat in anumite cercuri muzicale , nu intra in categoria celor vitale ce te pot propulsa direct in lumina reflectoarelor dar poate constitui un pas inainte catre podium sau un trofeu pe panoplie.
Boon, asta e cadrul , ce e completat de concurenti ,care mai de care mai talentat, mai sustinut ,mai inpatimit si pasionat de muzica si tot ce implica ea, in mare parte studenti sau fosti, sa zicem o categorie de oameni care sint viitorul Romaniei, si care ,bineinteles au si sustinatori, in marea lor majoritate prieteni apropiati sau amici de sezon.
La ei o sa fac referire in special.
De ce?Pentru ca sint veriga de legatura.
In general in tara asta prietenia din interes sau nu, e o za importanta in lantul vietii sociale, un atu sau o carte pe care toata lumea o joaca sau o tine ascunsa in mineca , functie de situatie , a magic wand, trick-shot, backdoor, cheat code etc.
Desi se defileaza de zor cu pancarta corectitudinii si se tipa in gura mare despre 'nepotism', hai sa ii zic si asa , e folosit de multe ori ,intr-o dulce minciuna:ma fac ca nu vad da si tu te faci ca nu vezi data viitoare, esti om cu mine sint om cu tine, o mina se spala pe alta si tot asa mai departe.
As minti daca as afirma ca nu am folosit cartea asta si eu in decursul vietii, insa conteaza enorm de mult situatia sau nevoia mai bine zis , in care am apelat la ea.
De multe ori ajutorul unui prieten e nepretuit, si il dorim nespus; uneori ne bazam pe cei care ii cunoastem bine in a face anumiti pasi in viata, insa a abuza in orice situatie de acesta ,nu duce la altceva decit la o greata provocata , la o indigestie aproape cronica, o boala sociala as putea spune.
Si acum sa exemplific.
Concursul mai sus mentionat are mai multe etape de desfasurare , momentan avind trecute primele doua.
Dupa incheierea primei etape, am fost abordat foarte discret de catre un sustinator al unui candidat, cumva in ideea ca imi facea un serviciu informational, punindu-ma la curent cu pozitia lui in lant, un fel de sa zicem alte specificatii prezente in lista de calitati a concurentului.
Pe moment ,in atmosfera respectiva , nu prea am realizat sa zicem ceea ce se incerca a transmite, trecind foarte usor peste aspect.
Ei bine nu trece o saptamina de la intimplare si primesc inca un semnal ,asa pe departe , un bate saua sa priceapa iapa, precum ca, atentia mea ar trebui sa se indrepte si catre respectivul , cumva decizia de a aduce in emisiune , total in afara concursului , pe doi dintre concurenti ar fi neloiala.
Ce are prefectura cu primaria? .Cam asta a fost reactia mea, insa un pitic pe creier a inceput sa sape de zor, aplicind un stick note foarte vizibil.
Distanta mare intre prima si a doua etapa, m-a facut sa uit si sa ignor momentul, amintindu-mi abia in seara concursului, undeva stirnit si de o curiozitate morbida de ce mai urmeaza.
Toate bune si frumoase ,distractie, comentarii, aplauze, huiduieli pe sub masa, ma rog tot tacimul pina la final.
Prins in desfasurare,am dat iarasi delete la pitic, fara sa imi mai bat capul.
Hmm.Surpriza insa.
Din nou sint abordat.De data aceasta chiar foarte direct, persoana respectiva infingindu-se pe traseul meu prin sala, aproape impiedicindu-ma de ea.
Mirat, imi cer scuze, gindind ca lumina mica si cele citeva pahare de vin baute , au dat un pic peste cap GPS-ul, si din greseala am dat peste cineva.
O privire taioasa imi tine in loc ochii alaturi de o nemultumire vizibila afisata pe fata persoanei cumulata si cu o pozitie a corpului agresiva.
Nu realizez cine e ,pina nu aud replica:
Auzi da de ce ai dat prietenei mele o nota asa mica????
Brusc, ma prind ca e ingerul pazitor, veriga.
Adica cum dom'le nu ai bagat la cap ce semnale ti-am transmis pina acu?Chiar tre sa iti desenez ca sa intelegi ca persoana tre sa mearga cit mai departe si chiar sa si cistige?Nu crezi ca esti cam nesimtit?Cum iti permiti sa ignori cine sint eu si ce spun?
Phoaii.Piticu de pe creier jubila ,prapadindu-se de ris, batind darabana in neuronii mei.
Cum mi-am jurat sa nu ma mai enervez si sa imi consum sinapsele , ma calmez si replic pe masura:
Shhh, ma bazam pe colegii mei de juriu ca vor da note mari , si ca sa nu para suspect ,am ales varianta unei note mici.
Ha ha.
Nus ce a mai zis , cert e ca nu se asteptase la replica asta, asa ca face stinga imprejur si dispare.
Ce sa mai zici?
Urasc oamenii care nu accepta ideea unui concurs cinstit ,bazat pe calitatile reale, partinitori si lipsiti de orice urma de ancorare in realitate.
Intodeauna va fi cineva mai bun decit tine.Da e o realitate zilnica pe care trebuie sa o accepti senin.
Insa, romanul nu.El porneste intodeauna de la premisa ca e buricul pamintului, ca nimeni nu e mai bun ca el , e unic si merita sa fie rege iar restul....
Un exemplu tipic de cum merge treaba in tara asta.La orice nivel.
Cind o sa ne dezbaram de urlatul in gura mare ca se masluieste si se favorizeaza ,iar cu mina strinsa pumn dam spaga pe la spate ,poate o sa avem o societate care iti induce sentimentul de curatenie morala si transparenta, in care intradevar cel mai bun merita sa fie pe podium.
How it works sau cum ii treaba la romani.
Halal.
Posted in
concurs,
fair-play,
jurizare,
realitate,
sisteme sociale
