Love is in the air?

Written on 20:30 by Constantin Manoliu aka Huck

Lectura din ultima vreme a zecilor de bloguri ce imi ies in cale ma duc cu gindul deseori la aceasta fraza din titlu,si aici adaug tot felul aspecte contextuale obtinute si din discutii vorbite auzite ori intimplate.
Dragostea e in aer?Huh..
Imi tot revine in cap seria aia de emisiuni de pe Discovery `Sex sense` unde o mina de specialisti incercau sa descopere motivatiile atractiei dintre sexe.
Dupa tot felul de studii de caz facute reieseau clar niste concluzii.
Fizicul bate intelectul.
Feromonii si genele inscrise in ADN dicteaza.
Dar subtil nu pe fata.Fara sa ne dam seama.
Si cind nu ne dam seama zicem ca e dragoste.De fapt cam toate starile alea intense pe care le acuza toata lumea cind e indragostita nu sint decit niscaiva semnale trase de genele autoconservarii speciei.
Simplu.Rolurile au fost impartite.
El cauta cea mai buna de prasila cu forme bine implinite buna sa creasca o gasca de copii,ea cauta pe cel mai bun care sa ii duca gena mai departe, bun de munca si cu situatie ce sa ii permita sa isi vada duse odraslele la maturitate astfel incit ciclul sa continuie.
Mai prost e ca nu iti dai seama decit mult mai tirziu ca ai luat teapa.
Dupa ce isi vad scopul indeplinit acesti mici dictatori ai simturilor se cumintesc.
Te lasa in pace.
Asta e echivalentul momentului cind simti ca nu il mai iubesti pe cel de alaturi.
Si incepi sa te intrebi ce dracu cauti tu in relatia aia.
Aici incepe sa intervina intelectul eliberat din sclavagia simturilor.
Care tot cauta sa explice formele de comportament ale partenerului si cauta sa stabileasca o altfel de relatie.
Dar nu poate pentru ca e rahitic de la subdezvoltare caci nimic nu la alimentat atitia ani.
Ignorat si lipsit de resurse ani de zile ,dezinformat, isi da duhul.
Si apar complexele plus alte resentimente ce toate combinate duc catre comportamentele de telenovela ,stirile de la ora cinci, manele si alte forme de incultura.
Si atunci care e iubire ?
Ceea ce ne dicteaza simturile primare ?
Ori acea relatie pe care o gaseste un spirit educat de un intelect ce stie sa tina in friu hormonii ce nu se epuizeaza decit atunci cind fizicul isi consuma durata de functionare ?
Cine oare iubeste cu adevarat?
Ala care iubeste materialul si se lasa condus doar de simturi fara a incerca sa isi explice de ce se intimpla asta?
Ori cei ce isi consuma energia si viata in a gasi spiritul pereche cu care incearca sa armonizeze la sublim, simturile fiind doar o forma de exprimare ?
Trist e ca zilnic ma lovesc de cazuri vii de genul asta ce se pling de lipsa de iubire si o cauta cu o inversunare de nedescris.
Fara sa poata sa isi explice de ce nu o gasesc.Pentru ca ceea ce ii anima in nici un caz nu gindeste.
Dicteaza.

If you enjoyed this post Subscribe to our feed

10 Comments

  1. Anonim |

    stau si ma intreb de ce tu, huck, te iei de "umbrele" oamenilor? daca lor le place ca umbra lor sa ramana asa, de ce vii tu sa ii faci sa isi puna intrebarea: "daca umbra mea de fapt e reala?" sau "daca eu nu am de fapt nici o umbra?" sper ca stii la ce ma refer. nu i nici o dragoste in aer. poate doar niste fitze monumental de ieftine (e la moda, n ai ce face), noxe sau acarieni. dragostea nu sta si nu a stat niciodata asa..la indemana oricui. e o umbra..pe care o ai sau nu. daca nu o ai si esti incapabil de a pricepe faptu ca nu tre sa musti din masa ca sa ai parte de ea..n ai ce face. am si eu o masa (recomand picioarele ca s metalice). daca te duce putin capu, o sa ai multe din chestiile pe care altii nu le au pt simplul fapt ca alearga dupa ele in toate directiile. in seara asta "cei multi" ani fe filologie pe care i am in spate nu vor sub nici o forma sa si faca simtita prezenta, astfel incat nush daca a inteles cineva ceva din ce am spus. ideea e: iubesti sau nu. esti iubit sau nu. ah si huck.. nu sunt de acord cu "dragoste adevarata". e sau nu. nu e adevarata sau mai putin.

     
  2. Anonim |

    Interesant modul asta, totul sau nimic... de a privi "dragostea". Pana la urma este doar o reactie normala a organismului, feromonii isi lasa amprenta mai mult sau mai putin, raspunsurile biochimice la nivel molecular au loc, e stiintific demonstrat... si ideea "feromoni, reactii biochimice, consum fizic al simturilor" exista in conostintele generale ale multora, dar sa fii sigura ca nu a celor mult prea ignoranti si complexati... Dragostea este exprimarea poetica a unei dorinte orizontale. Si atata tot.

     
  3. Anonim |

    da mi voie sa nu fiu de acord cu tine. dorinta aia se poate rezolva si fara "fluturi in stomac", ganduri inutile si multe alte stari..unele indescriptibile. dar..sa zicem ca sunt de acord. atunci cum am putea explica toate acele stari care imi vin acum in minte? cred ca stii la ce ma refer

     
  4. Anonim |

    Simplu. Simturile preiau controlul, organele tale de simt interpreteaza ca "fluturi in stomac", iar gandurile inutile, asta tine mai degraba de modul de educare al intelectului tau... si altele... Mie imi place sa cred in puterea intelectului... desi ca orice om normal, hormonii o mai iau razna uneori... HORMONII... un alt capitol interesant.

     
  5. Constantin Manoliu aka Huck |

    @ Pedralbes Imi place comparatia cu umbra.
    Ideea generala a postului era ca spiritul uman se deterioreaza pe zi ce trece.Regresam.Nu mai stim sa facem diferenta.Si clar afectat e un sentiment pentru care luptam de secole sa il intelegem si sa ii conferim valoarea adevarata.Uite de aia am apreciat intodeauna romanele de dragoste ale clasicilor si nu cele moderne.De unde ar fi trebuit sa ne intelegem sexualitatea si sa ii acordam importanta necesara am transformat-o intru-un motor de cautare pentru placerile absolut fizice fara sa mai tinem cont de spirit.
    @Gynette ..exprimare a unei dorinte orizontale?..

     
  6. Constantin Manoliu aka Huck |

    @Gynette..hormoni feromoni ...pot totusi fi controlati daca stii sa o faci.si pentru asta iti trebuie educatie.Sa stii cind atractia catre partener e doar de natura fizica si o acopera pe cea spirituala.Multi nu inteleg asta si atunci pun pe seama altor lucruri iubiri ratate.Ce nu ai intilnit cazuri in care atras numai de simturi ajung sa se simta frustrati ca pe ei nu ii iubeste nimeni?
    Fluturi in stomac?Sint manifestari ale sentimentelor mai degraba decit al simturilor.
    Manifestarile simturilor is cam clare zic io...daca stam sa discutam despre umezeala sau betoane...

     
  7. Anonim |

    In prima faza, in ziua de azi, "copiii, cei de 18-22 de ani" au tendinta sa spuna ca iubesc si atunci nu pot sa ma gandesc decat ca gresesc enorm prin confundarea dorintei cu sentimentele... sentimente care, in mod normal, logic, apar in timp si devin mai puternice odata cu evolutia (a se vedea incercarea de armonizare la sublim din postul tau) care constituie de fapt acea dragoste cu fluturi in stomac.
    Eu una simt fluturi in stomac numai la gandul ca in curand o sa il revad, simt cum o ia inima la galop... dar mi-a trebuit mult sa ajung pana aici.

     
  8. Anonim |

    Manifestarile simturilor, cred ca le cunoaste toata lumea...
    Manifestarile sentimentelor dau intr-adevar "simptome" de tremurici si fluturasi, zambet tamp pe figura senina si multe altele...

    Per total cred ca e foarte bine daca toti ar sti sa faca diferenta dintre atractie si sentimente, dintre umezeala/betoane si fluturi cu tremurici... Dar vorba ta... educatia...

     
  9. Constantin Manoliu aka Huck |

    @Gynette pai ai prins ideea se pare..probabil trebuie sa mai lucrez la exprimare sa ma fac mai usor inteles.
    Deci regresam.

     
  10. Anonim |

    pfff...bai greu cu hormonii astia.
    Eu nu stiu daca am inteles ceva. Dar presupunem :) Insa nu se poate altfel si nici nu ar avea sens daca nu am raporta la noi ceea ce vrem sa intelegem. Nu ne nastem cu programul intelegerii sociale ci doar cu unul egocentric si profund egoman. Reactiile circulare ale intelegerii mediului apar pe fondul celor interne. Primul obstacol al sistemului nervos este propriul corp, pe care si-l conecteaza inainte de a se conecta la mediu sau la alte persoane. El este deja marcat de structuri ale trairilor din relatia corp-creier si cu prima persoana din viata noastra: mama.
    Eu cred ca aia e singura dragoste profunda. Bineinteles ca nu se poate compara cu dragostea unei iubite. Dar mai bine ma duc sa vad ce-mi are pernutza de spus. NB

     

Trimiteți un comentariu