Eu sau noi?pre sau post viziuni din filme

Written on 23:06 by Constantin Manoliu aka Huck

Viciul capatat cu multa vreme in urma ,acela de a devora filme pe banda rulanta, a fost rasfatat in ultima perioada un pic parca in exces, desi sincer nu imi pare rau caci am descoperit vreo citeva documentare interesante de care nu cred ca o sa avem parte pe la Discovery.
Unul din ele e ``who killed the electric car`` ceva mai vechi al carui subiect e despre promovarea electricitatii ca si combustibil pentru lumea auto.Destul de bine documentat scoate in evidenta foarte bine sistemul american de consum.
Un altul e ``Sicko` in regia binecunoscutului Michael Moore despre mizeria si opulenta sistemului de asigurare medicala privata din aceeasi America de mai sus.
Ca de obicei autorul puncteaza atit de bine erorile si ororile incit te lasa aproape fara drept de apel.
Ceea ce ma face sa scriu acest articol e o concluzie concretizata de multa vreme dar a carei confirmare negru pe alb nu prea o gaseam expusa mai ales la nivel international.
Ca incet incet am ajuns sclavii sistemului.
Ideea interesanta ce se extrage, e ca, el a evoluat si mai ales, pe seama slabiciunilor noastre, la rindul lor generate de acelasi sistem.
Un fel de cerc vicios.
Pe masura ce am avansat in cunoastere si in procese sociale democratice, in paralel si nevoile personale au crescut.
Am ajuns sa ne dorim foarte multe fara a ne gindi daca intradevar ne sint necesare in totalitate, dorinte care genereaza la rindul lor erori comportamentale.
Erori care nu duc decit la niste caractere ce au la baza egoismul,un egoism dus la extrem ce ne transforma in narcisisti de profesie.
Structural , democratia inseamna `noi`.O gindire generala bazata pe conceptul de grup.Daca grupului ii merge bine clar o sa imi mearga si mie bine.
Insa `Noi` pe zi ce trece devine din ce in ce mai mult `Eu`.
O singularizare pe care fiecare o foloseste fara sa isi dea seama ca, exact asta vrea si sistemul.
Precum clebrul dicton: Dezbina si condu!
E mai usor sa conduci o masa egoista decit una altruista, ce nu are constiinta de grup dezvoltata.
Masa care nu isi vede decit optiunile personale ale fiecarui individ in parte, desi daca privesti in ansamblu toti vor acelasi lucru.
Si atunci sistemul profita de aceasta indirjire personala de a poseda care o completeaza si cu un alt ingredient.Frica de a lua atitudine.
Normal.
Unui om caruia ii tai toate optiunile de a fi protejat de un sistem democrat, prin amenintarea continua a pierderii brumei de bunastare pe care o are,ii inchizi foarte usor gura.Si mai ales cind il tii ocupat.
Da, alt ingredient.
Ocupa-i mintea si timpul cu grija zilei de miine, astfel incit sa nu aiba timp sa rumege la greselile sistemului.
Asta daca are cu ce , dupa ce usor usor ii limitezi accesul la o educatie rationala ce poate sa ii dezvolte un sistem de gindire foarte activ.
Si o face promovind doar non-valori pe orice nivel, informatie cit mai multa de cea mai proasta calitate, divertisment cit incape la fel de lipsit de orice etica morala.
Tot vorba unui alt dicton :Piine si circ!
Burtica cit de cit plina si hlizeala.Telenovele, manele, bere, mici, seminte.
Cine e de vina?.
Nu `EU` raspund toti, desi ar trebui sa urle in cor `NOI`.
Cel putin Romania e suta la suta in acest trend.
Daca americanilor si altora le-a luat mai mult timp sa ajunga pe cit mai din dos la asta ,condusi de niste indivizi a caror inteligenta au folosit-o in a sparge sistemul, noua nu cred ca ne-a trebuit mai mult de citiva ani dupa revolutie.
Nici ca se putea un teren mai propice cultivat de comunisti prin sistemul opresiv inventat.
A fost suficient ca o mina de oameni cu acces la posturi cheie sa descopere `calitatile` si ` oportunitatile` capitalismului si sa le adapteze cit mai repede cu putinta ca sa avem rezultatele din prezent.
Desi pe undeva ma zgindara ideea ca de fapt nu au facut-o constient, ci mai degraba animati de aceeasi dorinta de a le fi bine lor in primul rind , nu din intelegerea unui mecanism de propasire bazat pe slabicunile unui sistem democratic.
Uite de aia e nevoie sa scoatem capul la lumina si sa facem cumva sa ii fie sistemului frica de noi si nu noua.
Pina atunci o sa tremuram, o sa plecam capul, o sa inghitim toate mizeriile oricarui reprezentant al sistemului incepind de la cel mai umil functionaras si terminind cu domnu ` presedinte.
O sa ajungem o natiune bine definita la sfintul asteapta.Degeaba se bat toti cu pumnul in piept ca or sa dreaga cite in luna si in stele.
Timp de 18 ani in care am fi putut sa tragem la obada natiunii la fel de muncitori si cu simt de raspundere cum o facem pentru binele propriu, nu am facut altceva decit sa ne vindem sufletul pe din dos pe un pumn de arginti, afisind o falsa imagine de martiri comunisti, mascind o imagine de infometati ce nu mai stiu pe unde sa bage bunatatile puse pe o masa bogata.

Deci musai trebuie vazute documentarele.Si nu o data ci macar de 2 ori.
E mult prea multa informatie concisa adunata.

Posted in capitalism, comunism, democratie, filme, viziuni

If you enjoyed this post Subscribe to our feed