Am ajuns si la cele citeva zile dintre Craciun si Anul nou ,un fel de mini-parcare in care iti tragi sufletul pe sfirsit de an, zile care nu stii cum sa le petreci fara a avea senzatia ca pierzi timpul. De la an la an toata aceasta perioada ,cam de 15 decembrie pina pe 4-5 ianuarie devine din ce in ce mai fada ,mai lipsita de sensuri. Nu am mai trait senzatiile copilariei de ani buni si nu o zic neaparat ca le duc musai dorul. undeva in sinea mea sint constient ca timpul marcheaza si adauga sare si piper sentimentelor traite atunci ca un fel de maturizare sentimentala,ci doar vreau metionez ca e mai acuta senzatia de lipsa. Desprins de cotidian nu am remarcat ca anul acesta se fac 20 de ani de la Revolutie. 20 de ani in care s-au intimplat multe si marunte ,timp consumat de multe ori aiurea, un drum intortocheat cu multi pasi inainte cit si inapoi, uneori impleticiti alteori o plimbare placuta pe strada vietii. Desi nu ma prea omor dupa bilanturi , tind sa fac unul acuma ,nu neaparat in plan personal dar nici un review social al acestor 20 de ani. Un bilant de stare, o harta a trairilor ce ma fac sa simt ca nu mai imi gasesc locul, o lista a ceea ce m-a schimbat si de multe ori nu in bine. Cineva odata, tot in preajma sarbatorilor ,la o cotitura de drum de viata m-a rugat sa nu ma schimb ,sa ramin acelasi idealist fara cauza, acelasi increzator in oameni , omul care da mai mult decit primeste, cel care crede ca poate convetui linstit cu cei din jur fara a face altora viata amara, si multe multe altele. Curios e ca aceasta replica imi suna foarte des in cap in ultima perioada, un fel de refren intern, un semnal de alarma, ce incearca sa ma atentioneze ca ceva e in neregula. Si parca e. Constatam cu stupoare ca, oricit incerc sa nu ma patez atunci cind imi fac drum prin mizeriile zilnice tot ajung de multe ori acasa soios si plin de jegul scuipat de cei din jur. E imposibil sa nu te murdaresti in ziua de azi. Cum iesi din casa ,nici nu apuci sa treci de coltul strazii ca ceva te stropeste din mers, venit fara avertisment ,o ploaie acida ce iti gaureste vesta anti -jeg cu care incerci sa te protejezi. Aciditatea jegului uman. Virusarea inerenta la contact cu o hoarda de zombies intr-o permanenta flaminzeala ,ce te musca doar ca sa nu mai faci discrepanta in peisajul zilnic. Cit ai vrea tu sa pui distanta ,sa te impotrivesti prin diverse mijloace tot te alegi cu zone canceroase, purulente ce te ataca subversiv ,se insinueaza in sistemul propriu, cucerind teren pe nestiute. Comportmental ,incet incet, te transformi si incepi si tu sa latri asemeni lor ,inconstient de boala. Sistemele de protectie dau alarma, incearca sa te constientizeze, apelind la metode chiar si neconventionale pina la a ajunge sa iti dea suturi in fundul neuronilor , poate poate te prinzi ca ceva e in neregula. Toata aceasta lupta, ca la orice boala, te sleieste atit fizic cit si psihic, te consuma ca pe o luminare pusa in bataia vintului ce inteteste arderea.zilnic te trezesti mai obosit decit la culcare, simti cum bateriile sint din ce in ce mai fortate de un consum exagerat de energie si mai tot pozitivul din tine se transforma intr-un negativ absolut. In perioadele de suprasaturatie ajungi sa iti pierzi cumpatul , ce deja e la limita , si ti vine sa urli si sa dai in stinga si in dreapta ,orbit fara a mai face diferenta. Ceva in tine se rupe si incepi si tu la rindul tau sa musti fara masura, in acelasi ritm cu ceilalti, cu fiecare muscatura facind inca un pas spre transformare. Apoi, in perioadele de liniste din birlogul tau, boala satula si imbuibata, te lasa sa respiri putin liber,lasind un pic de timp partii bune din tine sa iti faca morala, sa iti arate ce ai mai pierdut, ce s-a mai transformat in tine, un fel de administrare a unui medicament ce ,bineinteles , nu iti lasa un gust prea placut in gura. Fizic ,corpul tau reactioneaza printr-o voma continua in miez de noapte,sperind ca prin lichidele scuipate afara sa mai scape si din jegul acumulat in psihic. Inutil. Pacat ca nu avem posibilitatea de a bori direct din creier si din suflet jegul, mizeria, virusii mentali, laturile din troaca ambientala. Si asta ma pune pe ginduri. Daca intr-o zi nu voi mai fi in stare sa duc lupta asta?Ce se va intimpla cind se va stinge in mine ultima farima de luciditate ce ma face sa merg in continuare pe sirma subtire ce desparte raiul de iad? Cum o sa imi traiesc viata robotizat de rutina, egoist, privindu-ma in oglinda spre a-mi ridica singur osanale spre a ma considera cel mai dintre cei mai? Cit de zombie dotat cu simturi animalice, primordiale as putea deveni? Mie frica. As musca din ei,adinc si as scuipa rapid insa ,paradoxal, muscaturile sint veninoase si molipsitoare de boala si nu as face altceva decit sa iau din plin o gura de virusi. Trebuie gasita o alta solutie, o alta metoda de extirpare. Dar oare mai am timp?
Cu scuzele de rigoare pentru calitatea inregistrarii. Se pare ca a fost o seara nefasta din punct de vedere tehnic.
Lamuriri: Laura Bagrii si Vlad Pintilie sint 2 din cei 16 concurenti selectati la prima editie KISS THE MICROPHONE organizata de Radio BZI. Alegerea lor pentru interviul luat la emisiune imi apartine in totalitate fara a avea legatura cu concursul,decizia fiind luata doar din punct de vedere personal. 2 voci extraordinare,care daca vor avea parte de sustinere ar putea ajunge departe in peisajul muzical autohton. Incercati sa ajungeti la viitoarea etapa a concursului sa ii ascultati live ,pentru ca nici o inregistrare nu poate scoate in evindenta in totalitate calitatile vocale si trairile artistice.
Anu" asta alde Mos Craciun, baiet obraznic fiind,eu nu el, imi da teza de doctorat in diverse aspecte de viata despre care, el profesor desavirsit cunoaste toate raspunsurile. Dilema veche ce imi o expuse spre analiza, e urmatoarea: De ce toate reprezent(o)antele sexului care se vrea unic prin prezenta si spirit ,cu reviste purtatoare de cuvint denumite chiar "UNICA", cind aud minunata melodie "EMENIAITO" devin doar o simpla turma ce danseaza la unison ? Iaca stau si ma gindesc. Zilnic le vezi de dimineata tifnoase, cind se scoala din pat de linga tine. Tu,amabil,intrebi,care e baiul. Raspuns?Ufff is nervoasa, ca nu stiu cu ce sa ma mai imbrac azi.... Tu,somnoros, ii sugerezi...Ia si tu pe tine ce te face sa te simti bine...Ea pufneste de zor, gindind in mintea ei ce prost esti ca nu intelegi ce lupta duce ea zilnic sa fie mai UNICA decit alta...o alta care e posibil sa te sufle de linga EA. UNICA. Boon. Dupa ce servesti si tu micu" dejun,pleci la munca. De cum iesi din casa, abia apuci sa faci vreo doi pasi ca intri pe cimpul de lupta. Oricum ar fi, teoria probabilitatii lui Einstein iti va scoate in cale cel putin doua "fiare" care se analizeaza de la distanta. Bag p..a ce tricou teava are...A dreacu" curva de unde a avut bani de blugii aia? Tu nu bagi de seama adormit fiind, si in plus tu esti doar un taranete de barbat ce nu ai treaba cu aspectul. Te urci in autobuz. Si te nimeresti fix in cimpul de lupta.Nevinovat. Front acerb.Odata se masoara intre ele.Pe urma contorizeaza numarul de priviri nefutute.(Se intelege clar de la cine).Oare ma crede frumoasa?Se gindeste ca vrea sa imi o traga? A simtit aroma parfumului Unic pe care nu mai eu il am? A remarcat rotunjimea bucilor mele? Oare am un decolteu suficient de larg spre a imi pune in valoare sutienul push-up pe care am dat o caruta de bani ? Sa nu uit sa imi trag bata blugilor peste bikinii mei erotici roz -pula ...ca imi e rusine. Incerci sa nu bagi de seama. Ajungi intimplator la Mall. O daaaa . Aici spectacol nene. Poti sa mergi sa iti iei un popcorn de la Cinema City si sa il savurezi pe o banca din fata de la magazinele de fitze. Uita-te atent. Ai sa remarci razboiul psihologic purtat din priviri si gesturi. E suficient ca una sa mai puna mina pe vreun umeras cu aceeasi toala ca cea din mina ei si gata ,apare o privire de dezgust:Nu mai imi place asta! Sa vezi cum e cind e coada la casa. Daca se intimpla sa fie inca una cu vreo haina la fel ai sa ramai surprins cum isi ia viteza una din ele catre raft, unde arunca ,virusata ca de lepra, produsul. Ma rog, treci cu privirea, nu te bagi in seama. Seara, te duci si tu omeneste sa bei o bere. Acelasi razboi. Stau geana pe intrare, analizind. Priviri sictirite, injuraturi printre dinti,gesturi mirlanesti. Toate se termina cind vine...EMENEAITO. So? Oare rezolv dilema lui Mosu"? Ca nu inteleg. Te lupti zi de zi sa fii UNICA, da cind auzi acordurile sari si dansezi in turma. WHAT IS THE POINT? Stupid cows? Lumineaza si tu Doamne Redbull-ul tau Huck...
Dupa cum bine stiti multi dintre voi Google are un serviciu ce ofera acces la camere video montate in diverse locuri din lume ce ofera informatii video doritorilor de detalii vizuale. Nu vreau sa discut aici despre utilitatea lor ci doar despre ce poti surprinde din realitatea de zi cu zi ce de multe ori ne este povestita , dar din lipsa de senzatii vizuale ne pare un pic distorsionata. E imposibil sa nu fi auzit de prostitutia practicata de cei ce fug din tarile preponderent estice din stiri, articole din presa ori povestiri ale celor care au calatorit prin alte tari. Cind ti se povesteste, automat creierul tau creeaza o imagine virtuala a peisajului descris de povestitor insa de obicei aceasta, e departe de realitatea pe care ochii lui au vazut-o. De aceea va supun atentiei un set de imagini susrpinse de Google Cams din Spania si Italia, tari in care majoritatea practicantelor sint estice. Daca va uitati atent la personaje e imposibil sa nu va duca gindul , la dupa cum arata si la dragele noastre compatrioate.
Si uite asa multe din fatuci sint plecate cica la munca cinstita,(sa se inteleaga ca ma refer la o anumita categorie si nu fac referire la absolut TOATE care sint plecate), cel putin asa stiu cei din tara,ce se intorc bine mersi acasa pline de fitze si bani,spargindu-se in figuri si pozind in sfinte cind de fapt au kilometrajul dat peste cap mai ceva ca o masina second-hand. Scopul scuza mijloacele e una din replicile preferate ale lor cind sint date de gol impreuna cu un comportament de superioritate conferit de grosimea portofelului ce cred ele ca le spala de pacate. Banii cumpara orice intradevar, insa nu or sa fie niciodata pe post de inalbitor al caracterului sau vreun izvor de calitati morale. Daca stai sa te uiti bine , in Romania un astfel de mod de viata, acela de a crede ca un cont gras te ridica pe scara sociala e la ordinea zilei. De ce? Pentru ca nimeni dar absolut nimeni, nu sanctioneaza acest gen de indivizi. Toti stim realitatea dar nu vrem sa o facem vizibila prin respingerea nulitatilor valorizate prin material. Acceptam cu ochii inchisi oameni in pozitii cheie de administrare a acestei tari , ignorind in mod fatis caracterul de proasta calitate ascuns in spatele protofelului dolofan. Si atunci de ce ne mai plingem?
Mdea. A bunch of loosers. Anul acesta din care mai sint vreo 3 săptămîni , nu a fost altceva ,decît o oglindă a ceea ce înseamnă o hoardă de nehaliți si sărăntoci cărora li s-a tăiat din porție și acum se bat pe ciolane dezgolite de carne, refuzînd fără echivoc sa accepte alb-negrul cel de toate zilele. Cei ce chipurile conduc țara asta ,plătesc bani grei pe studii de piață , discută cu tot felul de analiști care mai de care mai specialist în niște realități ce de fapt sînt fantasmagorii bazate pe false imagini, fară a avea nici măcar o mică idee de ceea ce se întîmplă de fapt la bază, zi de zi ,ceas de ceas in ticăitul etern al universului ce îl doare fix în cot fonfeurile umanității,în loc să facă o simplă plimbare la pas pe cel mai obișnuit trotuar din oricare oraș din țara asta. E ușor să îți faci false percepții cind ești în vîrful copacului cu burtica plină și încălzită gratis de soarele cel de toate zilele. într-o dulce și repezită uitare de unde ai plecat, înconjurat de cei care sînt în stare sa facă orice ca să ocupe locul de onoare ,acel culcat pe urechea dreaptă caracteristic acestui neam. Pai da, de generații întregi nu facem decît asta. Ne umplem congelatorul, strîngem burți, umflăm șolduri, facem curul mare de la stat în leneveală și ne preocupăm doar de gasitul celei mai ușoare soluții de a ne mulțumi simțurile de bază: mîncat, băut, hlizit,futut, căcat,pișat, dormit și a doua zi de la capăt cît mai gratis posibil. Așteptăm zilnic oportunități și ocazii de a sări treptele evoluției, valorizînd doar ceea ce ne aduce profit maxim cu investiție minimă cu cît mai mic efort posibil. 20 de ani de la revoluție. Și? Am învățat doar să vindem scump pielea ursului din pădure, să prostim populația, să vindem castraveți grădinarului și incă multe altele ce credem că ne asigură un viitor. Oare așa o fi? Ne băgăm picioarele în educație convinși că e suficient că am învățat să desenăm un patrulater, pătrățica aia pe care ne considerăm proprietari cînd de fapt sîntem niște repetenți notorii la geometria vieții. Argument? Uitați-vă la garduri. Romănia e țara in care gardul e un semn de potență, un drept , un simbol, un 'must have' ce te definește , o împlinire sublimă. Și aici fac referire nu numai la acel gard fizic ce e exprimarea bulk, clasică, primară, whatever. Vorbesc despre gardul virtual pe care îl dorim și il facem construind vile, cumpărind mașini scumpe, umplînd portofelul de carduri,etc ce chipurile credem că ne fac mai speciali decît alții, intr-o dorință avidă de a ne exprima dreptul de propietate. E simplu. Mergi în orice cartier din orice oraș din țara asta. Primul lucru pe care îl remarci e un gard. Yep. Fizic e exprimat în multe variante. Că e din plasă de sîrmă , că e din lemn sau beton , că e doar o izolație termică singular colorată, că e doar o mașină in care poți sta seara la o țigară cînd vrei să fugi de acasă ascultînd manele și măninci semințe cu petul de bere pe capotă e GARD. Face diferența intre tine și alții. Pune pragul, bordura , zidul , cantul, sau ce mai crede romănul ca il face diferit de alții. Păi da asta e o mare necesitate. Să fiu cît mai diferit.No matter what. E o disperare națională. A bunch of loosers. Dovada? Mergi la un bal al bobocilor. O da. Nu cred că există un peisaj mai veridic despre ceea ce reprezintă viitorul, decît un astfel de bal. Vreo 1000 de oameni inâuntru si vreo 500 afară. Scopul? Doar o mare chiorală. Hai sa ne uităm. Și atît. Un penibil dus la extrem, ce din păcate ne reprezintă. O hoardă de nehaliți disperați după ciolan cum spuneam mai devreme. O căruță de oameni fugiți de acasă doar doar poate iși fac și ei un gard cumva, poate prind si ei un pot la vrajeală. Pizde invidioase, fară coaie, comentînd de zor, altele pe val cu puli veridice lingă ele în așteptare, stripperi penibili care cred că dau lovitura dacă își arată oase costelive dar cu chiloți ce dau bine în lumina reflectoarelor dublînd dimensiuni dorite , un dj plictisit ce doar așteaptă ziua de salariu, însetate după ceva umed doar doar poate simt ceva cald în stomac , alții care cred că rup stilul dacă îs înconjurați de fofoloance și tot aș mai departe. Țărănci plecate de la coada vacii, ce vor să epateze cumva, nu contează cum,chiar dacă rage la microfon ' ai lov rackîn'roollll' , pulălai cu coaie pline de spermă expirată ce incearcă să o dea de proaspătă, barmani care te fură pe față, bikini second hand(dap, vazut moi cum se cumpără, hehehe)prostesală la telefon(weeei adică te fuți cu el si cu mine nu?)fată e belea colegu' are pula cam mică da uite așa un card areeeeeeeeeeeeee!!!!, Alde Băsescu și Geoană ar trebui sa meargă la un bal de ăsta.Da incognito. E foamete si secetă în țara asta. Pîine și circ a evoluat. Acu e hamburgher, shaworma, pizza, bere la pet, semințe, shoot-uri moca, David Dj, Inna, Connect -R,(cum nu știi cine e ?)video chat,Mall,Balul bobocilor. Asmîncasalamdanam. Salamalecum.
