Losing my religion

Written on 23:19 by Constantin Manoliu aka Huck

Scriu rar in ultima vreme.Nici acum nu imi vine.
Sila isi spune cuvintul din ce in ce mai pregnant, alaturi de o neputinta aproape eterna de a gasi linistea ce imi o doresc atit de mult.
Inca o gura de bordura, ca si cum as fi uitat prea repede trecutele portii de nisip scrisnit intre dinti.Oare intradevar linistea sufletului o reprezinta singuratatea?Neantul?Vesnicia?Intrebari haotice, invirtejite, bulbucate, scuipate printre dinti si buze arse de uscaciune.O uscaciune din ce in ce mai acaparatoare, in mine din mine catre mine.Desertaciune.Devalorizare cumplita a unei vieti.Simt ca imi pierd ultimile bastioane ale unui caracter construit cum am crezut eu ca e mai bine.Da e bine ce cred eu?.Losing my religion.
Ma scurg ca o dira de nisip din sacul vietii purtat cu sirguinta cale de atita vreme, sperind neostoit ca o sa duc la bun sfirsit cautarile.Dar degeaba.
Imi pierd credinta.Credinta in bine, in oameni, in suflet, in iubire, in orice.Devin un Toma Necrediciosul in tot si in toate.Nimic din ce stiu, nimic din ce am invatat, nimic din ce vad nimic din toate cele ajung sa nu mai cred.Toate par false si fade ,minjite si mototolite, lipsite de orice valoare.
Ma inchid in mine din ce in ce mai mult iar in cap si in suflet imi suna doar un cuvint:Failure.Ratare.Stricat.Defect.Anomalie.
Pur si simplu nu mai inteleg.Nu mai inteleg rostul inteligentei, sentimentelor,educatiei,frumosului,binelui a rostului vietii in sine.
Nu inteleg,pur si simplu nu mai inteleg.
Si cui naibii ii pasa?Nimanui.
Esti o existenta fara valoare atita vreme cit nu faci parte din haita.
Nu inteleg atunci rostul atitor mii de ani de evolutie.
Pentru ce?E doar o masca obosita ce o folosim doar de a parea mai frumosi in oglinda sufletului?
Scriu haotic, dar nu mai imi pasa.Oricum nu foloseste nimanui si la nimic o bucatica de zbucium pusa pe o hirtie virtuala.Ba din contra.Pentru unii e rizibil.
Nu imi pasa.
Nimic nu te distruge mai tare decit inceputul aparitiei certitudinii ca ai trait degeaba.
Degeaba dupa considerentele si principiile unora.De ce dracu trebuie sa creada unii ca ei sint mai destepti decit altii?de ce trebuie sa ordoneze ei lumea ?
De ce viata unora trebuie sa fie etalon?
De ce eu nu vreau ca viata mea sa fie modelul ideal ?
Imi pierd orice bruma de credinta in viata asta.
Si nu vroiam decit liniste si impacare sufleteasca.
Probabil nu o sa o am niciodata....