Eu sau noi?pre sau post viziuni din filme

Written on 23:06 by Constantin Manoliu aka Huck

Viciul capatat cu multa vreme in urma ,acela de a devora filme pe banda rulanta, a fost rasfatat in ultima perioada un pic parca in exces, desi sincer nu imi pare rau caci am descoperit vreo citeva documentare interesante de care nu cred ca o sa avem parte pe la Discovery.
Unul din ele e ``who killed the electric car`` ceva mai vechi al carui subiect e despre promovarea electricitatii ca si combustibil pentru lumea auto.Destul de bine documentat scoate in evidenta foarte bine sistemul american de consum.
Un altul e ``Sicko` in regia binecunoscutului Michael Moore despre mizeria si opulenta sistemului de asigurare medicala privata din aceeasi America de mai sus.
Ca de obicei autorul puncteaza atit de bine erorile si ororile incit te lasa aproape fara drept de apel.
Ceea ce ma face sa scriu acest articol e o concluzie concretizata de multa vreme dar a carei confirmare negru pe alb nu prea o gaseam expusa mai ales la nivel international.
Ca incet incet am ajuns sclavii sistemului.
Ideea interesanta ce se extrage, e ca, el a evoluat si mai ales, pe seama slabiciunilor noastre, la rindul lor generate de acelasi sistem.
Un fel de cerc vicios.
Pe masura ce am avansat in cunoastere si in procese sociale democratice, in paralel si nevoile personale au crescut.
Am ajuns sa ne dorim foarte multe fara a ne gindi daca intradevar ne sint necesare in totalitate, dorinte care genereaza la rindul lor erori comportamentale.
Erori care nu duc decit la niste caractere ce au la baza egoismul,un egoism dus la extrem ce ne transforma in narcisisti de profesie.
Structural , democratia inseamna `noi`.O gindire generala bazata pe conceptul de grup.Daca grupului ii merge bine clar o sa imi mearga si mie bine.
Insa `Noi` pe zi ce trece devine din ce in ce mai mult `Eu`.
O singularizare pe care fiecare o foloseste fara sa isi dea seama ca, exact asta vrea si sistemul.
Precum clebrul dicton: Dezbina si condu!
E mai usor sa conduci o masa egoista decit una altruista, ce nu are constiinta de grup dezvoltata.
Masa care nu isi vede decit optiunile personale ale fiecarui individ in parte, desi daca privesti in ansamblu toti vor acelasi lucru.
Si atunci sistemul profita de aceasta indirjire personala de a poseda care o completeaza si cu un alt ingredient.Frica de a lua atitudine.
Normal.
Unui om caruia ii tai toate optiunile de a fi protejat de un sistem democrat, prin amenintarea continua a pierderii brumei de bunastare pe care o are,ii inchizi foarte usor gura.Si mai ales cind il tii ocupat.
Da, alt ingredient.
Ocupa-i mintea si timpul cu grija zilei de miine, astfel incit sa nu aiba timp sa rumege la greselile sistemului.
Asta daca are cu ce , dupa ce usor usor ii limitezi accesul la o educatie rationala ce poate sa ii dezvolte un sistem de gindire foarte activ.
Si o face promovind doar non-valori pe orice nivel, informatie cit mai multa de cea mai proasta calitate, divertisment cit incape la fel de lipsit de orice etica morala.
Tot vorba unui alt dicton :Piine si circ!
Burtica cit de cit plina si hlizeala.Telenovele, manele, bere, mici, seminte.
Cine e de vina?.
Nu `EU` raspund toti, desi ar trebui sa urle in cor `NOI`.
Cel putin Romania e suta la suta in acest trend.
Daca americanilor si altora le-a luat mai mult timp sa ajunga pe cit mai din dos la asta ,condusi de niste indivizi a caror inteligenta au folosit-o in a sparge sistemul, noua nu cred ca ne-a trebuit mai mult de citiva ani dupa revolutie.
Nici ca se putea un teren mai propice cultivat de comunisti prin sistemul opresiv inventat.
A fost suficient ca o mina de oameni cu acces la posturi cheie sa descopere `calitatile` si ` oportunitatile` capitalismului si sa le adapteze cit mai repede cu putinta ca sa avem rezultatele din prezent.
Desi pe undeva ma zgindara ideea ca de fapt nu au facut-o constient, ci mai degraba animati de aceeasi dorinta de a le fi bine lor in primul rind , nu din intelegerea unui mecanism de propasire bazat pe slabicunile unui sistem democratic.
Uite de aia e nevoie sa scoatem capul la lumina si sa facem cumva sa ii fie sistemului frica de noi si nu noua.
Pina atunci o sa tremuram, o sa plecam capul, o sa inghitim toate mizeriile oricarui reprezentant al sistemului incepind de la cel mai umil functionaras si terminind cu domnu ` presedinte.
O sa ajungem o natiune bine definita la sfintul asteapta.Degeaba se bat toti cu pumnul in piept ca or sa dreaga cite in luna si in stele.
Timp de 18 ani in care am fi putut sa tragem la obada natiunii la fel de muncitori si cu simt de raspundere cum o facem pentru binele propriu, nu am facut altceva decit sa ne vindem sufletul pe din dos pe un pumn de arginti, afisind o falsa imagine de martiri comunisti, mascind o imagine de infometati ce nu mai stiu pe unde sa bage bunatatile puse pe o masa bogata.

Deci musai trebuie vazute documentarele.Si nu o data ci macar de 2 ori.
E mult prea multa informatie concisa adunata.

Arome de sunete si gust de imagine

Written on 22:14 by Constantin Manoliu aka Huck

Un obicei capatat de prin adolescenta e sa asociez muzicii imagini mentale si sentimente traite in momentul ascultarii.Un fel de cerc vicios, imagini care imi aduc aminte de sunete, sunete care imi stirnesc amintiri vizuale demult uitate ori amindoua pulsuri de inima tinara si nelinistita, acele fractiuni de secunde de viata pe care nu iti vine sa le schimbi vreodata chiar de ar fi sa te reincarnezi si sa o iei de la capat.
Nu am idee de la ce am inceput sa o fac insa sincer uneori se dovedeste a fi prost.
Amestecul asta de senzatii sunete si imagini e un fel de bomba sentimentala ce te loveste cind nu te astepti.Cam cum e palinca sa zicem ori alt alcool de calitate ce il savurezi la un pahar de vorba uitind de timp si cind dai in final sa te ridici sa pleci o incasezi de la genunchi in jos fara sa iti dai seama de unde pleaca.Ceva de genul asta patesc si eu cu asocierile de mai sus.
Cele mai urite retete ce ma fac sa ajung sa nu mai pot asculta anumite piese desi imi e dor de ele, sint cele in care am amestecat imaginea si sentimentul trait alaturi de vreo prezenta feminina in viata mea.Prezente care au disparut in timp si care parca au stors toata placerea de a mai asculta vreodata sunetele alea.
Ca si cum ar fi luat o ciocolata, ar fi mincat-o si in loc ar fi pus ceva cu un gust oribil din care daca apuci sa musti nu il mai poti scoate de pe papile.
Am incercat de multe ori sa dau cu guma in speranta ca o sa pot schimba ceva in asociere, sa ramin cumva doar cu trairile mele , insa nu imi iese.
Imi e ciuda uneori ca fac asocierile astea cu oameni care nu merita de fapt sa simta caldura si tandretea unor sunete, ce iti poarta de multe ori bucati din spiritul si esenta ta.
Oameni pentru care muzica e doar o unealta de dat din fund ori o stratagema ieftina de a parea altceva decit sint, un alt fard folosit in a da o alta fata unui suflet gol ca o cutie de conserve ce suna dogit in suturile vietii.
Si uite asa uneori imi vine...sa nu mai dau nimic din mine.Sau sa inventez o telecomanda de dat timpul inapoi sa aduc savoarea acolo unde ii este de fapt locul.

Muzici si muzichii

Written on 21:40 by Constantin Manoliu aka Huck

Gata cum a dat un pic caldura nu mai am prea mare chef de scris, normal dovendindu-mi inca odata ca posed o anumita latura de trindaveala intelectuala.
Latura totusi influentata si de circaraia zilnica, schimbarile astea din ce in ce mai haotice ale vremii, ce nu credeam sa ma dezordoneze in asemenea hal totul plusat de nerabdarea sa terminam odata terasa de la bar.
Terasa care sper sa aduca ceva schimbari in fluxul de populatie cit si in privinta calitatii lor mai ales ca am hotarit sa schimbam putin stilul de muzica ascultat in timpul saptaminii.
Probabil o sa fie ceva de genul ziua si stilul , in orice caz un pic mai putina `pacaneala` vorba unora.
Si cum pentru asta am apelat la scobit pe net,mult timp imi ocupa acuma aducerea la zi a bazei de date, pe care recunosc cam am neglijat-o in ultima perioada.
Pe linga o groaza de umpluturi am descoperit multe noutati, cel putin la capitolul lounge si ramurile aferente ce ma inversuneaza de zor in a gasi cele mai bine realizate colectii.
Nea Koko recomanda la el pe site - Hotel Costes - un altfel de Budhha Bar sau Cafe del Mar ce sincer incep sa ajunga mult prea perimate de la atita ascultat in mai toate bombele ori magazine.
Seturile astea mai sus mentionate au un altfel de sound parca , desi la prima ascultare nu prea ai senzatia de a te incinta ceva mai mult.
Insa cum muzica buna se asculta de cel putin citeva ori pina ii descoperi toate inflexiunile , am constatat ca e totusi altceva.
Deci recomand cu caldura,mai ales ca e scos si un pachet aniversar cu 10 cd-uri, pe care abia astept sa il aud la terasa.
Cum mai descarc ceva bun o sa postez.
P.S.
Desi nu imi sta in fire sa promovez ilegalitati pentru cei ce nu dau de el recomand bitcometul ca program de download pentru ca diversitatea e mult mai mare.
Si in plus daca asta o sa ajute la cresterea nivelului de educatie muzicala...o sa mai dau detalii.

Axiome de iubire

Written on 22:36 by Constantin Manoliu aka Huck

Bineinteles zilele astea de trindaveala m-au dus cu gindurile hai hui dintr-o parte in alta si iar de la capat , un amalgam la fel de sumbru ca si vremea de afara.
Repetitiv, poate si sub influenta atmosferei de `sarbatoare` imi aduc aminte de o replica: Daca ma iubesti atit de mult pe cit sustii lasa-ma sa plec ..
Bine,am mai auzit si alte variante, ce cam toate implica ideea ca trebuie sa dovedesti prin un gest de despartire, ca iubesti foarte mult pe acel cineva la care trebuie sa renunti...
In orice caz idei din astea compuse din afirmatii contradictorii ale caror rost nu le inteleg de nici o culoare.
Am analizat fraza asta pornind de la cele mai directe sensuri si ajungind pina la o abstractizare aproape fara sens.
Unii ar putea sa spuna ca e una din axiomele iubirii si ca orice axioma trebuie luata ca atare.
Ei hai...oare?
Cum naiba poti incheia o relatie cu astfel de replica?
La ce naiba mai foloseste sa iti dovedesc ca te iubesc prin asemenea gest daca relatia nu mai exista?
Cu ce te incinta pe tine sa stii ca eu pot sa iti arat asta, iar tu deja nu mai ai nici o legatura cu mine ori mai rau tu esti deja, pe sleau spus in ...altuia?
( e valabil pentru ambele sexe, desi procentul inclina mult balanta catre verbalizarea ei de catre partea feminina)
Bun.
Sa zicem ca o faci..la ce te astepti incontinuare?
La o iubire platonica, ascunsa in adincul sufletului tau , asta pentru cel care incearca sa dovedeasca iar pentru celalalt care o cere , o siguranta a unei iubiri vesnice?
Adica orice ar fi dupa asta in viata ta, stii ca intodeauna acolo e cineva care te iubeste?
Normal o relatie se sfirseste de multe ori prin eroziunea sentimentelor unuia dintre parteneri, asta daca intradevar au fost reciproce de la bun inceput.
Deci daca tu nu mai simti nimic la ce iti trebuie sa auzi raspunsul la replica asta?
Nu te gindesti ca mai bati un cui in sicriul unui suflet?
Eu unul cred ca asta e doar o stratagema a unor suflete bolnave, demente in nevoia lor de a se sti iubite ,reci si impietrite...
E un gest de impotenta sentimentala de un cel mai prost gust care dovedeste dupa mine ca nu ai inteles intradevar cit de mult iti este oferit...
Cine iubeste cu adevarat simte cind sentimentul nu mai e reciproc si se retrage singur fara sa ceara nimic.
Prefera sa iubeasca in tacere, o tacere educata de insasi sentimentul de iubire...
Axiome de iubire...bullshit.

Ginduri de dupa sarbatoare

Written on 21:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa cum ziceam si ieri, a fost o atmosfera de `asa zisa trindaveala` toata perioada asta de sarbatori pascale cumulate anul acesta cu minunata zi de 1 mai.
De ce zic `asa zisa`?
Ca de fapt a sunat mai mult ca pauza pe care o cauti cind esti sfirsit dupa o lunga perioada de efort intelectual si fizic duse la extrem.
O stare letargica pe care nici energia pozitiva transmisa de sarbatorile pascale nu reuseste sa o domoleasca.
Desi sincer nu prea mai are cum.
Pentru ca de la an la an , pe masura ce avansam in noi stari sociale, incep sa devina cit se poate de desuete, transformindu-se de fapt in acoperiri pentru nevoia din ce in ce mai stringenta de a evada din stres si oboseala cotidiana.
Desi nu sint o persoana a caror convingeri religioase implica neaparat sarbatorirea cu fastul aferent ori dedicarea cu ardoare,(am eu modul meu de a respecta ceea ce se numeste cuvintul Domnului) simt foarte bine parada spirituala a multora din jurul meu.
Teoretic era de asteptat asta datorita involutiei de care dam dovada in ultima vreme, subiect la care tot ajung fara sa vreau in gindurile mele.
O involutie catre o neputinta de intelegere spirituala interioara ce ne duce usor catre o indiferenta acuta pentru valori de fapt normale.
E mai simplu sa tratezi cu indiferenta ceea ce nu intelegi.A intelege implica efort intelectual bazat pe un set de cunostinte care sa te faca sa intrebi.Macar banala intrebare `DE CE?`
Si atunci facem `parada`.Ne prefacem ca sintem buni,intelegatori,ne intereseaza aproapele si multe alte din perceptele aferente respectivei sarbatori.Dar de fapt acoperim cu buna stiinta doar o iubire de sine dusa la extrem in dorinta de a ne fi doar noua bine.
Iubire de sine care ne face sa ne credem noi insine niste mici Jesus, perfecti si fara de prihana , alimentind un orgoliu extremist.
Astfel `EU` devine un nou concept religios, un new wawe al noii ordini mondiale bazat pe indiferenta si neputinta interioara.
Un cult ce pe moment acorda multora o satisfactie de dulce implinire, un invelis de ambrozie si nectar ce de fapt e doar ca o vopsea aruncata in graba peste rugina adunata in ani si ani de zile peste lucruri parasite.
Invelis care la orice scuturatura provocata de ciocnirea cu un adevar pica rapid, dezgolindu-ne.
Si atunci repede dam bir cu fugitii in ciclica indiferenta a unui cotidian stupid cautind sa ne inconjuram doar de aceleasi ciori vopsite ca si noi insine, asteptind cu nerabdare urmatoarele sarbatori.
You think you`re Jesus...