La multi ani viata!
Written on 12:31 by Constantin Manoliu aka Huck
In fiecare an planeta asta batrina ne
intoarce la start pentru inca o tura prin viata ca si cum ne mai da
o sansa sa punem in aplicare ceea ce am invatat in ciclul precedent.
Si nu ne da ragaz macar pret de o inghititura de apa sa apucam sa
rostuim planuri pentru noua calatorie.
Nu stiu citi remarca lucrul asta, ca,
de fapt de cind ne nastem alergam temporal in cerc, timp de 365 de
zile.
In fiecare zi trecem prin acelasi loc
prin care am mai trecut de x ori cu ani in urma. Si nimeni nu se
intreaba ce a facut tura trecuta in ziua respectiva.
Tare ar fi bine de s-ar opri putin si
ea la o bere la botul calului sa ne mai dea cite o palma dupa cap
ori sa ne stearga broboanele de sudoare adunate pe obrajii incalziti
de efortul vietii.
Sa ai timp sa te intrebi ce ai facut pe
data x in cei y ani de viata. Si sa cauti sa faci lucrurile mai bune
de fiecare data cind te intilnesti cu ziua respectiva.
Sa incerci sa repari drumul.
Sa iti faci o autostrada fara gropi ,
ce pot strica angrenajul ori te pot scoate din circuit. Pe tine .
Sau pe cei care alearga ciclic alaturi
de tine.
Ai la dispozitie 364 de zile sa te
gindesti la fiecare zi prin care ai trecut pina ajungi din nou la ea.
Ca o sansa multiplicata cu numarul de ani ai vietii tale.
Sa indrepti daca e de indreptat sau sa
te bucuri ca ai facut atit de bine inainte incit nu mai e nevoie sa
mai faci altceva.
Insa, pierduti in alergari dupa scopuri
mici , uitam de cel mare.Treci val virtej , vitezoman cu gindul ca
acele gropi facute cu un an in urma le sari mai repede asa, in loc sa
te opresti sa le repari.
Oare nu e mai bine sa indreptam ca la
urmatoarea alergare sa avem drumul neted?
Si astfel celelalte cicluri pe
autostrada vietii sa fie line fara hurducaturi ce ne dezmembreaza
bucatica cu bucatica?
Cine a inventat universul asta, ne-a
pricopsit cu sanse. Sa putem indrepta.
Ne pare rau de multe ori. Dar avem
norocul sa trecem din nou prin aceeasi zi in care am dat nastere la
parerea de rau .
Si atunci in ziua respectiva am putea
sa facem lucrurile mai bine. Sa transformam.
Sa ne oprim putin , cu luminile de
avarie puse, alaturi de cel care inca se chinuie sa repare
stricaciunile datorate gropii facute de tine.
In cursa asta a vietii nu sintem
singuri. Si uitam lucrul asta. Si mai credem ca , gropile pe care le
facem nu dauneaza altora.
Dar ne enervam si ne plingem cind pe
traseu dam in gropile altora.
Oare nu ar fi mai bine sa reparam? Oare
nu ar fi mai bine sa ne gindim intii la gropile noastre si pe urma la
ale lor?
Oare nu am face si pe altii constienti
ca trebuie si ei la rindul lor sa se opreasca sa indrepte?
Cei care ne-au dat viata ne invata si
ne sfatuiesc sa ne croim un drum.
Numai ca multi nu inteleg ca, de fapt
nu ne facem unul particular intr-o directie oarecare .
Ci doar creem o banda in plus pe
autostrada vietii alaturi de ceilalti participanti.
Calatorim pe acelasi traseu.
An de an.
Ciclic.
De mult nu mai sint adeptul urarilor la
trecerea intre ani. Pentru ca de la an la an devin mai fade, mai
plictisitoare, mai lipsite de substanta, impopotonate si parca pline
de obligatie.
Ne chinuim sa inventam fraze cind poate
simplul 'La multi ani” inventat cine stie cind, poate spune mai mult
decit o mie de cuvinte.
Insa azi simt nevoia sa urez.
Sa spun un multumesc si sa dau o
imbratisare celor care se gindesc la mine, celor care ma accepta asa
cum sint, celor care se opresc sa imi spuna o vorba buna, celor care
ma ajuta sa imi infrunt demonii, celor care imi picura putin calmant
pe ranile adunate , celor care sint oameni si inteleg ca nu sint
singuri pe drumul vietii.
Nepartinitor , le multumesc si celor
care ma judeca dupa aparente, dupa portofel, dupa aspectul fizic ,
dupa avere, profita de mine, imi trag tepe materiale, ma folosesc
drept punte sa isi treaca gropile din viata lor, isi sterg bocancii
cu care alearga de sufletul meu si care cred ca nu sint decit o rabla
amarita pe banda de urgente.
Lunga urare.
Dar e un ciclu nou in care sper sa
indrept in fiecare zi prin care trec iarasi, gropile drumului meu, in
speranta ca voi da un exemplu.
La multi ani !
