Scriu rar in ultima vreme.Nici acum nu imi vine. Sila isi spune cuvintul din ce in ce mai pregnant, alaturi de o neputinta aproape eterna de a gasi linistea ce imi o doresc atit de mult. Inca o gura de bordura, ca si cum as fi uitat prea repede trecutele portii de nisip scrisnit intre dinti.Oare intradevar linistea sufletului o reprezinta singuratatea?Neantul?Vesnicia?Intrebari haotice, invirtejite, bulbucate, scuipate printre dinti si buze arse de uscaciune.O uscaciune din ce in ce mai acaparatoare, in mine din mine catre mine.Desertaciune.Devalorizare cumplita a unei vieti.Simt ca imi pierd ultimile bastioane ale unui caracter construit cum am crezut eu ca e mai bine.Da e bine ce cred eu?.Losing my religion. Ma scurg ca o dira de nisip din sacul vietii purtat cu sirguinta cale de atita vreme, sperind neostoit ca o sa duc la bun sfirsit cautarile.Dar degeaba. Imi pierd credinta.Credinta in bine, in oameni, in suflet, in iubire, in orice.Devin un Toma Necrediciosul in tot si in toate.Nimic din ce stiu, nimic din ce am invatat, nimic din ce vad nimic din toate cele ajung sa nu mai cred.Toate par false si fade ,minjite si mototolite, lipsite de orice valoare. Ma inchid in mine din ce in ce mai mult iar in cap si in suflet imi suna doar un cuvint:Failure.Ratare.Stricat.Defect.Anomalie. Pur si simplu nu mai inteleg.Nu mai inteleg rostul inteligentei, sentimentelor,educatiei,frumosului,binelui a rostului vietii in sine. Nu inteleg,pur si simplu nu mai inteleg. Si cui naibii ii pasa?Nimanui. Esti o existenta fara valoare atita vreme cit nu faci parte din haita. Nu inteleg atunci rostul atitor mii de ani de evolutie. Pentru ce?E doar o masca obosita ce o folosim doar de a parea mai frumosi in oglinda sufletului? Scriu haotic, dar nu mai imi pasa.Oricum nu foloseste nimanui si la nimic o bucatica de zbucium pusa pe o hirtie virtuala.Ba din contra.Pentru unii e rizibil. Nu imi pasa. Nimic nu te distruge mai tare decit inceputul aparitiei certitudinii ca ai trait degeaba. Degeaba dupa considerentele si principiile unora.De ce dracu trebuie sa creada unii ca ei sint mai destepti decit altii?de ce trebuie sa ordoneze ei lumea ? De ce viata unora trebuie sa fie etalon? De ce eu nu vreau ca viata mea sa fie modelul ideal ? Imi pierd orice bruma de credinta in viata asta. Si nu vroiam decit liniste si impacare sufleteasca. Probabil nu o sa o am niciodata....
Dupa efuziunea de sentimente si torentul de trairi din weekend ,azi dupa mai bine de o saptamina ma simt gol ,atit de gol incit am senzatia ca aud in mine ecoul pasilor de pe strada .Si secatuit. Parca odata cu suvoiul nestavilit de lacrimi din ochii celor apropiati si implicit a lor mei s-a scurs totul din mine. Molatec ,abia ieri am avut putere sa pasesc iar pragul ,cumva cu teama ,de parca ar fi avut ceva sa ma mai sperie. Incerc sa descriu cum a fost insa nu pot lega cuvintele atit de maiastru incit sa pot reda cu acuratete atmosfera desi altii au reusit cumva sa se adune si sa puna un strop pe hirtie. Oameni dragi ,Dodo, Cris, Gynette chiar si Vali au indraznit sa imi aline suferinta prin vorbe spuse din suflet, esenta a unor prietenii care cu nabadai care nestiute care nevalorificate la adevarata lor valoare. Cornelito chiar ma intreba cu un ton de mustrare de ce mi-am rupt si aruncat cd-urile dimineata spre final cind pur si simplu am cedat psihic rabufnind din mine tot si toate. Nu am putut sa ii raspund decit ca nu imi trebuie discuri imi e de ajuns ca am prieteni. Caci intradevar asta imi ajunge si e singurul lucru pe care vreau sa il iau cu mine de oriunde. De ce totusi ?Multe amintiri , multe piese ce nu le mai puteam cinta pentru ca ma durea sufletul, multe ce mi-as fi dorit sa le pot pune intr-o invirtejire de sunete cu sentimente, multe. Asa am simtit.Cam asa arata pupitrul. Aseara am vazut un film La vie en rose.Cred ca si datorita lui scriu astazi. Desi nu e o realizare cinematografica extrordinara a reusit totusi sa transpuna destul de bine trairile unui om pentru care muzica si dragostea au mers mina in mina pina la capat cu o pasiune ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Este vorba de Edith Piaf, o voce extraordinara ce nu cred sa se mai nasca cit de curind. Excentrica in trairile ei, te impresioneaza pina la lacrimi daruirea cu care isi umple viata, o viata plina de ciudatenii si schimbari teribile. Pe undeva m-am indentificat in multe din momente ,desi ceea ce simt si traiesc eu e departe mult dari mi doresc din tot sufletul sa pot avea macar o farima. O piesa foarte cintata si preluata de alti artisti e cea de final a carei sublima perfectiune nu o poti intelege decit daca vizionezi filmul. Imi pare rau ca nu am gasit si versurile in romaneste.
Ce sa mai zic, poate usor usor o sa astup ecoul pasilor din suflet...
Cum am o flebete fara margini pentru fetele cu ochelari iar postul de mai inainte a facut o intoarcere in timp ce ma face sa ma ma minunez de ce poate stoca memoria unui om, o rememorez cu caldura pe Gabi studenta de la matematica. Secventa e situata undeva prin copilarie pe la un 16 ani cind aveam avantajul unei inaltimi peste media virstei ce ma facea sa par mai cu tuleie ecit restul semenilor. Aeam pe atunci un prieten la vreo 2 case distanta de mine ce tinea in gazda 2 studente Viorica si Gabi studente una la geografie parca si cealalta la matematica. Cum dupa-amiezile vacantelor de vara erau super lungi, pierdeam vremea impreuna prin curtea lui al carei gard ne despartea de o unitate militara de graniceri dotata cu niste graje imense in care erau parcate tot felul de echipamente militare ce pe vremea aia ne stirneau imaginatia.(Un fel de Counter strike modern dar jucat cu altfel de adrenalina).Cel mai des pindeam orele de siesta ale celor de la paza, cind toti fugareau lenea la umbra total nepasatori lasind descoperite obiectele necesare joacei noastre. Toate bune si frumoase pina in ziua in care or aparut cele 2 domnisoare. Florin al meu se schimba dintr-o data fara a impartasi motivul real.Ceea ce a determinat in mine o curiozitate morbida.Cautam cele mai stupide motive sa imi insinuez persoana in atmosfera casei sale numai sa descoper pe ce motiv tradase joaca noastra minunata. Cum parintii lui au trebuit sa plece undeva prin tara unde era sora lui stabilita, casa respectiva s-a transformat ad-hoc intr-un loc de pierzanie. Asta insemnind in zilele noastre acel bairam monstru pe care il cunoaste toata lumea. Cum tocmai pusesem mina pe primul album al lui Bad Boys Blue , am zis in mintea mea ca motiv mai serios nici ca se poate sa nu am sa dau lovitura. Intuitia mea de inca nici nestiut viitor dj isi spunea cuvintul.(HIHIHIHIHIHI) Asadar inarmat cu banda respectiva de magnetofon ma prezint inocent la poarta omului. Bairamul in floare.E mult de descris.Nu ma pierd in amanunte ca nu are sens. Cert e ca respectivul dj cind a auzit ce am in posesie m-a ridicat la rang suprem de vedeta a serii. Si uite asa am cunoscut-o pe Gabi. Zimbea molcom din ochii mari caprui ascunsi dupa ochelari,zacind letargic in leaganul curtii. Zimbetul ala imi dadu curaj sa merg sa ma bag in seama.Mare victorie pentru mine la vremea aia. Dialog clasic bla bla bla bla. Si se sfirsi noaptea. De a doua zi stateam pe jar injurind in gind ceasurile diminetii ce nu se mai sfirseau in asteptarea dupa-amiezilor. Florin tot se codea.Ma hotarasc sa il iau la ture.Bine ma prieten de asta esti tu? Intr-un final se hotaraste sa imi spuna. Fetele cochetele,isi foloseau din plin farmecele asupra lui,defilind cu sirg si indesat in lenjeria intima in momentele cind parintii nu erau acasa. Magarul,obisnuit cu formele doar din pagini rupte din revistele porno pe care le aruncau studentii straini pe geamurile caminelor din Copou, pastra pentru el secventele live. In fine,dupa discutii existentiale ale unei prietenii de la 16 ani cadem la pace. El cu Viorica eu cu Gabi. Si au urmat cele mai frumoase 4 saptamini. Nopti intregi de saruturi pasionale,schimb de lichide personale,primele expeditii in bikinii vremurilor comuniste...trai nineaca. Cum romantismul era in floare si ca orice floare se trece asa a trecut si Gabi. Dar a ramas o imagine. Ea intr-un deux piece galben pai cu ultimul trandafir de la mine in mina spunindu-mi ca nu ma va uita toata viata... In schimb am descoperit dragostea mea netarmurita pentru femeile cu ochelari. Cele mai frumoase si mai sexy de pe pamint.
Ploua. Dupa o zi la fel de lunga si plictisitoare de cotidian stau in fata cu un rachiu mic si ascult un post de muzica `anii 80` de pe net. Usor ma intorc in timp fara sa vreau cu ginduri deloc ascunse.La asta mai contribuie si o discutie cu o scumpa domnitza in care am rememorat un `atunci`. Atunci.... Greu de tradus. E acea scinteie de nebunie.Secunda in care dai tot.Surpriza unei clipe.Exact cum face curva asta de viata.Te baga in corzi exact cind nu te astepti la nimic bun ori cind ai incuiat de mult vise ori idealuri. Un `atunci` de dimineata de mai abia intrezarita cu aroma intensa de Rebel, cu simturi primare incinse intr-o inlantuire aparent efemera dar totusi palpabila ce iti ramine inscriptionat pe viata in suflet.Curios cum simti `atunci` dintr-o data ca izvorasc din tine toate. Tot ce ai dorit ori ai visat prinde forma, miros, sentimente intr-un virtej de tornada ce iti smulge din tine sinapse intregi. Sistemul de aparare tipa avertizindu-te de o cadere totala in paradis ce mai tirziu ai toate sansele sa o regreti. Dar tu nimic. Inconstient si dorit, resetezi orice impotrivire.Vrei toata ambrozia si nectarul clipei.Vrei sa nu se mai sfirseasca. Vrei eternitatea. Sublimul devine o notiune amorfa pe care iti vine sa il scuipi caci tu ai intilnit acel `atunci` ce defineste perfect disolutia ta in no man`s landul tacerii unei stari de iubire. Curios e ca acest `atunci` exista in tine de cind te nasti.Dar evolueaza. Primul e tinar si necunoscator cit si nerabdator sa cunoasca.E convins ca mai mult nu se poate.El detine intodeauna secretul primul.Si e cel mai absolut posibil. Se arunca in neant la prima propunere a vietii cu gind ca a cistigat la loteria iubirii perfecte. Un `atunci` al unei dupa amiezi cu ochi caprui si cu miros de toporasi.. Dar evolueaza caci timpul ii pune piedica parsiv in incercarea sa de ai arata ca nu a cunsocut inca tot. Si vine al doilea.Rece si la 5 dimineata dupa o noapte a unei tinereti de 22 ani. Tacut si invaluitor la inceput continua mai apoi precum un foc de artificii pret de ceva secunde ca sa incheie sfirsit in propria umplutura topita. Ani intregi sta sa isi linga ranile efervescentei aproape copilaresti retezata cu sirg de parsiva de viata. Ciine de pripas, hoinarind pe nesfirsite strazi ciobite, se gudura mirat de o ingenua stare de fapt. Incepe sa refaca cu sirg harta fericirii cu gind ca e ultima oara cind incearca. Dar pas. Pokerul pe care il joaca cu viata ii trage iarasi o cacealma pe nevazute si simtite. Sta mirat in tarina cu inventarul facut praf, mototolit si mizgilit de taieturi pe toate partile. Tacut se roaga de calatori grabiti in fericirea lor sa ii dea un colt curat pe care sa isi faca o noua lista.Cu lacrimi in ochi isi rescrie trasee din bucati nealterate. Ramasite. Pune lista in sertarul de serviciu, isi sterge mucii sufletului si incovoiat pleaca mai departe.Inainte, caci nu are altfel cum. Zidul trecutului se reconstruieste pe urma fiecarui pas al lui. Si apare rascrucea. Plina de oglinzi in care isi vede netarmurite inchipuiri. Si toate perfecte. Ca sa mearga inainte trebuie sa aleaga.Sa aleaga sa sparga restul si sa pastreze doar una. Dar nu stie ce se ascunde in spatele fiecaruia. Resemnat se aseaza in studiu. Oglinda din stinga il atrage cel mai mult;imaginea pe care isi o doreste.Inchipuire de alabastru cit mai albastru dupa un somn odihnitor. Putin mai la dreapta aproape de mijloc fragilitatea unui cristal cu multe dimensiuni ce isi cauta inca rostul. In mijloc aripi de inger alb cu ochi caprui ce il invita la un zbor suprem. Apoi un pic mai la dreapta degete maiestre il imbie sa cunoasca un parc de sentimente colorate. Iar in dreapta lui o liniste de vis, adormitor de perfecta pentru oboseala evolutiei lui. Insa el,un `Atunci`de 40 de ani, sta cu gitul uscat dupa vorbe desarte, linistit in tacere. Ii e cumva frica.A acumulat prea mult.Si nu oboseala.Iubiri neimpartasite au sublimat in o esenta. Esenta unei stari de iubire. Si ar vrea sa dea.
In sfirsit intrezaresc la orizont indeplinirea unui alt vis al meu legat de club,muzica house si pictura. Zilele trecute am avut o mare surpriza sa descopar o tinara speranta ce a avut initiativa de a face 2 lucrari inspirate dupa 2 piese de club. Una din ele e Jose Nunez - Bilingual (main mix) asociata cu prima lucrare de aici
Nu sint foarte sigur ca nu mai exista lucrul asta facut pe undeva prin lumea larga,insa ma bucur ca am reusit sa gasesc aici in Iasi pe cineva deschis acestei idei. Asta imi aduce aminte de cit de impresionat am fost de albumul lui Emerson Lake&Palmer - Picture at an exhibitions o compilatie rock inspirata dupa opera cu acelasi nume a lui Mussorgsky. Si atunci ca un fel de analogie, de ce sa nu realizezi o serie de lucrari inspirate dupa muzica house? Contrar multor pareri , ale acelora care nu au rabdarea sa inteleaga si sa aprofundeze ramurile acestui gen de muzica, eu personal sint de parere ca exista piese de o reala valoare muzicala ce se pot inlantui si cu alte ramuri din cele 7 arte. Asa ca cine are rabdare poate sa asculte piesele si sa studieze lucrarile. Si surprizele continua.. Bine ai venit domnitza muza..
De cind cu activitatea intensa pe blog combinata cu evenimentele recente din cotidianul meu incepe sa imi clipeasca un beculet pe tabloul de bord. Cum nu a mai clipit de mult,cred ca am uitat care e semnificatia lui desi scrie clar sub el``CHANGE!!!``; problema e ca nu mentioneaza ce anume, cum ai la masina computerul de bord ce are grija sa te avertizeze despre nevoile uzuale ale masinii. Asa ca acum tot cercetez. Un lucru la care ma gindesc e ca ar trebui sa mai tai din generozitatea cu care acord celor din jur incredere,stima,respect,intelegere,bunavointa,prietenie, sinceritate. Am devenit mult prea credul.Prea iau de bun ce imi aud urechile.Prea acord cu usurinta pozitii de incredere in ierarhia personala. Prea ma astept sa primesc aceeasi apreciere din partea lor in virtutea faptului ca sper sa inteleaga ceea ce ofer. Dar banuiesc ca in mintea multora primesc un raspuns de genul``Ce prost esti ca tot crezi asta!!` O vorba din batrini spune; Orice pasare pe limba ei piere. Cam asta e senzatia pe care o tot traiesc in ultima perioada. Un fel de sinucidere intelectuala si sentimentala in acelasi timp al carui rost nu il mai percep, desi, sint mai de stimat cei care lupta pentru o cauza pierduta in raport cu cei ce nu o fac deloc. Ma agat cu disperare de principii etice ce le credeam motoare ale socialului decent,care fac diferenta dintre om si celelalte specii, principii care ne asigura linistea sufleteasca, a impacarii cu sine insusi. Cred ca gindesc mult prea boem, cumplit de desuet pentru ziua de azi. Incep sa cred ca locul meu e in rama, precum fotografiile de epoca cu nuante de sepia avind in colt o eticheta explicativa , parafrazind un recent film: No country for old men. Intodeauna am crezut despre mine ca am o deschidere si o suportabilitate peste medie;nu cred ca as fi reusit sa fac ce fac acum fara asta. As fi stupid sa nu accept faptul ca toti oamenii au lumile lor interioare mai mult sau mai putin bune, pe care fiecare dupa cum crede, le accepta sau nu. Dar a-ti dubla pina la paroxism viata mi se pare mai mult decit o utopie. Cit de actor te poti crede, ori atit de inteligent in a disimula ceea ce te caracterizeaza de fapt? Si de ce sa ascunzi?De ce sa nu cauti o solutie de mijloc, sa faci un pact intre interior si exterior? Cit poti sa mizezi pe faptul ca si altii fac acelasi lucru ca si tine si iti vor acorda tacerea lor fiind cu aceeasi musca pe caciula? De ce nu iti accepti trairile, dorintele, sperantele, fanteziile,defectele asa cum le vezi in intimitatea gindurilor tale? De ce iti alegi oameni carora le servesti o imagine ideatica total fabricata pentru a putea sa te sprijini pe ei sau sa ii folosesti atunci cind celalat EU isi da in petec? Asa imi pare ca am devenit. Un fel de stilp de sustinere,o eticheta morala, o ancora intr-o realitate mai mult decit virtuala,un fel de distribuitor gratuit de `bule papale` pe post de burete cu care sa stergi usor si rapid petele vietii duble. Nu pot sa afirm cu mina pe inima ca as fi perfect in privinta asta. Dar cel putin caut sa inclin balanta mult inspre `the bright side` in defavoarea `the dark side`. Partea distractiva e ca, daca tu cel ce iti e acordat fara voia ta titlul de emisar al intelegerii eterne, o comiti, ei sint mult mai dezamagiti si mai cruzi cu tine. Greseala ta e multiplicata intr-o progresie geometrica, disecata si afisata pe toate gardurile, fara drept de apel ori vreo scuza plauzibila primind direct;``Nu te credeam sa fii asa..`` dar uita sa adauge `` ..si tu la fel ca mine.`` Sa te fereasca sfintul sa deschizi cumva gura.Asta deranjeaza.Rolul tau trebuie sa fie mut.O banda de magnetofon pe care sa fie inregistrate doar ceea ce vor ei sa auda. In nici un caz opiniile tale ori vreo remarca cu bun simt a faptului ca greseste. E timp pierdut,uzat,cuvinte goale de continut pe post de nada, trairi fade de moment ce dispar dupa ce `curatitorul de serviciu` isi face treaba. Am obosit. Obosit sa sper si sa cred in oameni, ca ceea ce fac e inteles la adevarata valoare, ca ceea ce ofer nu gasesti la orice colt de strada. Caci ceeea ce ofer nu e dreptul lor cistigat prin nastere ci datorita principiilor si ratiunilor mele. Si nu ofer oricui. Doar celor in care am vazut ca au capacitatea de a intelege, de a invata si a da mai departe la rindul cind o fi vremea. Ratiune si simtire.
Desi de vreo 2 zile nu sint in apele mele,banuiesc,datorita unui complex de factori,vreme aiurea, eclipsa de luna, astenia de primavara etc, ma stradui sa incheg postul asta. Zilele trecute a fost aniversarea unei prietene de suflet, ce a implinit o virsta a carei cifra e rotunda, sa zicem acel numar pe care il rememorezi peste ani si caruia vrei sa ii atasezi o amintire placuta. Tot stind si bighidind vreo idee legata de cadou, imi suride dintr-o data o mini petrecere surpriza, cu gind ca sigur asta va tine minte, pe post de cadou, in detrimentul unui obiect fizic, ce sincer consider ca, de multe ori se pierde ori zace aruncat departe de tine, pe cind o amintire e in tine tot restul vietii, mai ales daca e una placuta. Asadar zis si facut; sunat 2 prieteni de suflet,comuni amindoura,rezervat masa locatie noua(spre diferenta de Coco am studiat lista de preturi bine inainte hihihi mai ales ca nu lipsea si vinul lui preferat din Australia,oricum mult mai ieftin), creat situatiunea surprinzatoare, asteptat, colectat rezultate pe masura. Probabil ca undeva am creeat o distorsiune in universul zilnic, caci bineteles, a trebuit sa marchez si la mine un hot spot. Caci asa le denumesc eu aceste momente. Locatia, de un bun gust cu detalii de amenajare bine puse la punct , a surprins in mod placut si prin alt aspect. Ospatarul.Nea Mihai. O persoana trecuta de virsta tineretii, cum rar te astepti sa mai gasesti in ziua de azi in restaurante, a fost memorabil de atent si serviabil, dar atentie, nu servilismul ala teatral, invatat pe de rost si afisat cu grimase, ci vizibil dedicat si facut cu pasiune,precum am vazut deseori in filme ori in prezentari de mari restaurante. Acum nu stiu daca serviabil e cuvintul potrivit. Mai degraba `meserias`.Munca facuta la superlativ, dedicat, din inima. Dupa desertul oferit din partea casei, nu am mai rezistat sa nu il luam un pic la intrebari. Si a urmat surpriza a doua. Deschis, in citeva fraze, am aflat ca e din Cluj,si ca dupa multiple peregrinari in a lui viata prin Europa, intr-o zi a luat-o din nou de la capat, simplu, aducindu-si aminte de prima lui iubire, ce nu s-a finalizat la vremea respectiva, si pe care dupa 17 ani a hotarit sa o sune. Dupa mici actiuni detectivistice, a ramas si el surprins sa ii raspunda chiar ea la telefon, mai ales ca nu avea nici cea mai vaga idee de finalitate. Si finalitatea a fost ca , in seara respectiva, calm, linstit, am avut ocazia sa il cunoastem si noi.Caci iubirea vietii lui era din Iasi. Desi, chiar dumnealui facea haz de necaz, batind apropo la Nea Mircea bre(Dragostea asta ..), eu unul nu il consider facind parte dintre clientii personajului sus mentionat. Din contra. Naturaletea cu care a indraznit sa ne impartaseasca scurt o viata, modul cum a reusit sa lege cu noi o legatura temporara de suflet, ma face sa il tin minte si sa il stimez pentru todeauna, chiar daca nu o sa mai am ocazia sa il revad. Cumva, parca astfel imi doresc sa fie toti romanii. Naturali,simpli, sentimentali, la locul lor, bucurosi de a lor viata, putin filozofi, respectabili, ingaduitori cu cei din jurul lor, sociabili si uniti in ale lor simturi, romanul ala interbelic, care a dat mult imaginii nationale. Oare de ce nu mai putem fi asa?Ca doar avem de unde invata. Sau poate trebuie sa trecem prin viata repede, consumind din prima tot combustibilul,parcind brusc pentru realimentare si acolo, in acea secunda de tras sufletul, sa faci rapid un rewiew al ocaziilor pierdute in toata acea goana dupa fluturi sclipitori? Oare asa devenim impacati cu noi insine? In orice caz nea Mihai e sigur. P.S.Restaurantul e Theatro. Iar pe nea Mihai daca e de servici o sa il recunoasteti sigur.
Cum nu prea am timp sa umblu dupa tot felul de widget or gadget de adaugat la blog, ma inspir de la Coco, sau de la Traian. Asa ca am preluat si eu playerele alea cool si am adaugat inca o facilitate blogului, aceea de a asculta muzica in timp ce cititi, mai ales ca am ceva reclamatii despre lungimea posturilor.(Sic!!) Cum am ceva ani de cind `montez` o colectie de muzica house , intitulata `Ladies of House Music`,am hotarit ca ar merita efortul sa le pun la ascultat. Colectia e compusa din piese vocal din mai toate tipurile de muzica house,alese dupa calitatea vocilor si a versurilor,in general cu un mesaj destul de adinc pentru cine are rabdare sa asculte. O sa recunoasteti de acum clasice voci ca si ale lui Nadia Ali aka Iio, Rachel Starr ,Melanie, Andain, Ofra Haza si inca multe altele. Ascultati si va bucurati urechile si sufletul!! P.S. Daca o sa doreasca cineva sa il downloadeze pentru colectia personala numai sa spuna si se rezolva
.JPG)
.JPG)
