Written on 12:39 by Constantin Manoliu aka Huck
2 ani si inca doare sa continui sa te iubesc.
Prosteste, imi umplu golul lasat de tine cu alcool in speranta ca intr-o zi caverna isi va cicatriza ranile,dar degeaba.
Vreau sa ma curat de emotii si sentimente desarte,de amintiri terciute,vreau sa imi culeg sufletul de pe urmele pasilor tai pierduti anapoda pe drumuri infundate de singuratatea existentei tale.
Am nevoie de el.
Asa rupt si insailat pe la margini,tocit pe la incheieturi,mototolit de viata,ruginiu in culoare si esenta,pentru un anticar ce vede dincolo.
Da, iar dincolo,un dincolo dependent de dementa rascrucilor de vise.
Azi noapte Jim m-a chemat cu soapte pline de dojana sa imi plimb ochii pe umbre fantomatice ,iluzorii si utopice portrete de iubiri.
Il refuz nosalant de politicos,cu rugamintea de a trece el dincoace intru aducere aminte.Temator,ma intreaba unde il duc.
Ii pun un deget parinteste pe buze spre ai infringe spaima trecerii.Nu iti fie frica Jim,sint linga tine mereu pentru todeauna.
Din muchia tesita a unei rascruci paseste domol in noaptea sufletului meu,ciocanind timid in usa ce o deschide anticarul.
Mai merge cineva cu noi?intreaba amindoi printre incrucisate sclipiri de ochi limpezi.
Le raspund amindoura cu o soptita incredere din buze.DA.
De ce -ul sta sa rupa picla noptii inmiresmate de curiozitate,in timp ce pasii bocanesc alene printre frunze fosnitoare ce par ca ne cearta indrazneala cautarii.
Il rog pe Jim sa sufle usor ceva acorduri catre negura.Incet siluete prind contur,se developeaza pe retina,intr-un spectacol magic.
Vezi Jim?si aici sint muchii si rascruci si vise la fel de feliate si intortocheate.Anticarul tacut imi stringe mina,pierdut intre atiti de mine ce ne dau tircoale.
Ma uit in ochii mei,ai celorlalti eu,cautindu-ma si incercind sa le explic De ce -ul.
Cararea ne duce usor catre Tei,inteleptul inteleptilor,primitor si inmiresmat,unde pe rind ne facem plecaciunile ,cucernici.
Ii invit pe amindoi sa cuteze in a intreba.Jim il lasa pe anticar sa fie primul.Secunde bune ,lungi se converseaza cu capul plecat.Brusc se rasuceste cu ochi inlacrimati catre noi si imi multumeste.
A aflat in sfirsit cum poate sa infrunte demonii.Jim saluta eternitatea umbrelor ce il inconjoara pe inteleptul Tei,plin de curtoazie si respect,la fel ca si mine.
Ne retragem infrigurati printre siluetele reci,tacuti fara sa invirtejim frunzele.
Jim imi ureaza toate cele bune ,grabit sa isi reia plimbarile pe muchii de rascruci de vise,reinoindu-si rugamintele de al vizita mai des,chiar si cu anticarul daca imi face placere.
Nu ii promit nimic,ci doar il rog sa ma astepte asa cum o face intodeauna,fluerind cu miinile in buzunare sprijint de cantul unor vise.
Anticarul tremura din toata fiinta, caci a invatat sa vada.Sa se vada.Il iau usor de mina,si il plimb catre prima intilnire cu sine insusi.
Smuceste usor palma surescitat de adrenalina atunci cind ii opresc pasii acolo unde e rascrucea.Ii ridic capul si il indemn sa se priveasca adinc in ochii celuilalt el.
Plinge.
Usor ii preling pasii catre casa sufletului meu ,caci are nevoie de el.
Si eu asemeni, caci ma vindeca,imi alina durerea,ma ingrijeste,ma iubeste.
Oare incepe sa nu mai doara?
Va urma...
Posted in
amintiri,
dragoste,
eseuri,
Morrison,
viziune
|
Written on 22:32 by Constantin Manoliu aka Huck
Cum am o flebete fara margini pentru fetele cu ochelari iar postul de mai inainte a facut o intoarcere in timp ce ma face sa ma ma minunez de ce poate stoca memoria unui om, o rememorez cu caldura pe Gabi studenta de la matematica.
Secventa e situata undeva prin copilarie pe la un 16 ani cind aveam avantajul unei inaltimi peste media virstei ce ma facea sa par mai cu tuleie ecit restul semenilor.
Aeam pe atunci un prieten la vreo 2 case distanta de mine ce tinea in gazda 2 studente Viorica si Gabi studente una la geografie parca si cealalta la matematica.
Cum dupa-amiezile vacantelor de vara erau super lungi, pierdeam vremea impreuna prin curtea lui al carei gard ne despartea de o unitate militara de graniceri dotata cu niste graje imense in care erau parcate tot felul de echipamente militare ce pe vremea aia ne stirneau imaginatia.(Un fel de Counter strike modern dar jucat cu altfel de adrenalina).Cel mai des pindeam orele de siesta ale celor de la paza, cind toti fugareau lenea la umbra total nepasatori lasind descoperite obiectele necesare joacei noastre.
Toate bune si frumoase pina in ziua in care or aparut cele 2 domnisoare.
Florin al meu se schimba dintr-o data fara a impartasi motivul real.Ceea ce a determinat in mine o curiozitate morbida.Cautam cele mai stupide motive sa imi insinuez persoana in atmosfera casei sale numai sa descoper pe ce motiv tradase joaca noastra minunata.
Cum parintii lui au trebuit sa plece undeva prin tara unde era sora lui stabilita, casa respectiva s-a transformat ad-hoc intr-un loc de pierzanie.
Asta insemnind in zilele noastre acel bairam monstru pe care il cunoaste toata lumea.
Cum tocmai pusesem mina pe primul album al lui Bad Boys Blue , am zis in mintea mea ca motiv mai serios nici ca se poate sa nu am sa dau lovitura.
Intuitia mea de inca nici nestiut viitor dj isi spunea cuvintul.(HIHIHIHIHIHI)
Asadar inarmat cu banda respectiva de magnetofon ma prezint inocent la poarta omului.
Bairamul in floare.E mult de descris.Nu ma pierd in amanunte ca nu are sens.
Cert e ca respectivul dj cind a auzit ce am in posesie m-a ridicat la rang suprem de vedeta a serii.
Si uite asa am cunoscut-o pe Gabi.
Zimbea molcom din ochii mari caprui ascunsi dupa ochelari,zacind letargic in leaganul curtii.
Zimbetul ala imi dadu curaj sa merg sa ma bag in seama.Mare victorie pentru mine la vremea aia.
Dialog clasic bla bla bla bla.
Si se sfirsi noaptea.
De a doua zi stateam pe jar injurind in gind ceasurile diminetii ce nu se mai sfirseau in asteptarea dupa-amiezilor.
Florin tot se codea.Ma hotarasc sa il iau la ture.Bine ma prieten de asta esti tu?
Intr-un final se hotaraste sa imi spuna.
Fetele cochetele,isi foloseau din plin farmecele asupra lui,defilind cu sirg si indesat in lenjeria intima in momentele cind parintii nu erau acasa.
Magarul,obisnuit cu formele doar din pagini rupte din revistele porno pe care le aruncau studentii straini pe geamurile caminelor din Copou, pastra pentru el secventele live.
In fine,dupa discutii existentiale ale unei prietenii de la 16 ani cadem la pace.
El cu Viorica eu cu Gabi.
Si au urmat cele mai frumoase 4 saptamini.
Nopti intregi de saruturi pasionale,schimb de lichide personale,primele expeditii in bikinii vremurilor comuniste...trai nineaca.
Cum romantismul era in floare si ca orice floare se trece asa a trecut si Gabi.
Dar a ramas o imagine.
Ea intr-un deux piece galben pai cu ultimul trandafir de la mine in mina spunindu-mi ca nu ma va uita toata viata...
In schimb am descoperit dragostea mea netarmurita pentru femeile cu ochelari.
Cele mai frumoase si mai sexy de pe pamint.
Posted in
amintiri,
de suflet,
personal
|
