Dupa efuziunea de sentimente si torentul de trairi din weekend ,azi dupa mai bine de o saptamina ma simt gol ,atit de gol incit am senzatia ca aud in mine ecoul pasilor de pe strada .Si secatuit. Parca odata cu suvoiul nestavilit de lacrimi din ochii celor apropiati si implicit a lor mei s-a scurs totul din mine. Molatec ,abia ieri am avut putere sa pasesc iar pragul ,cumva cu teama ,de parca ar fi avut ceva sa ma mai sperie. Incerc sa descriu cum a fost insa nu pot lega cuvintele atit de maiastru incit sa pot reda cu acuratete atmosfera desi altii au reusit cumva sa se adune si sa puna un strop pe hirtie. Oameni dragi ,Dodo, Cris, Gynette chiar si Vali au indraznit sa imi aline suferinta prin vorbe spuse din suflet, esenta a unor prietenii care cu nabadai care nestiute care nevalorificate la adevarata lor valoare. Cornelito chiar ma intreba cu un ton de mustrare de ce mi-am rupt si aruncat cd-urile dimineata spre final cind pur si simplu am cedat psihic rabufnind din mine tot si toate. Nu am putut sa ii raspund decit ca nu imi trebuie discuri imi e de ajuns ca am prieteni. Caci intradevar asta imi ajunge si e singurul lucru pe care vreau sa il iau cu mine de oriunde. De ce totusi ?Multe amintiri , multe piese ce nu le mai puteam cinta pentru ca ma durea sufletul, multe ce mi-as fi dorit sa le pot pune intr-o invirtejire de sunete cu sentimente, multe. Asa am simtit.Cam asa arata pupitrul. Aseara am vazut un film La vie en rose.Cred ca si datorita lui scriu astazi. Desi nu e o realizare cinematografica extrordinara a reusit totusi sa transpuna destul de bine trairile unui om pentru care muzica si dragostea au mers mina in mina pina la capat cu o pasiune ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Este vorba de Edith Piaf, o voce extraordinara ce nu cred sa se mai nasca cit de curind. Excentrica in trairile ei, te impresioneaza pina la lacrimi daruirea cu care isi umple viata, o viata plina de ciudatenii si schimbari teribile. Pe undeva m-am indentificat in multe din momente ,desi ceea ce simt si traiesc eu e departe mult dari mi doresc din tot sufletul sa pot avea macar o farima. O piesa foarte cintata si preluata de alti artisti e cea de final a carei sublima perfectiune nu o poti intelege decit daca vizionezi filmul. Imi pare rau ca nu am gasit si versurile in romaneste.
Ce sa mai zic, poate usor usor o sa astup ecoul pasilor din suflet...
UPDATE – din cite am inteles va fi doar o schimbare de echipa cu un alt management si probabil alt personal dupa doar o mica pauza de citeva zile necesara schimbului. ASADAR, BOURBON NU SE INCHIDE ci isi continua activitatea in o alta formula.si imi cer scuze pentru lacuna mea in a intelege situatia ce a creat o mica stare de confuzie, de fapt incheindu-se ACTIVITATEA MEA DE DJ REZIDENT SI MANAGER. Cum se impune o petrecere de final, am hotarit ca aceasta sa aiba loc simbata 29 noiembrie la care invit pe toti cei care vor duce dorul si carora le va face placere sa mai petreaca o noapte in stilul meu unic de a pune muzica. In speranta ca imi veti fi aproape va multumesc anticipat si va astept cu cea mai mare placere.
Republic articolul intial asa cum a fost scris la acea vreme,pentru ca e scris din suflet, in speranta ca va fi inteles cum trebuie si nu ca un zvon ce sa induca doar panica si confuzii.
Inca un capitol din viata mea s-a terminat inca odata toamna , ruginiu si ingalbenit precum mantia de frunze a frumosului meu Copou. Observ ca acest anotimp, in ultimii ani cu precadere, are o placere deosebita de a ma pune in fata unei rascruci ,uneori banuite alteori nu ,parca vrind sa imi testeze spiritul de orientare si puterea de a alege un nou drum. La 1 decembrie Bourbon House isi incheie activitatea cu echipa actuala ,fix dupa 3 ani de la deschidere, cind iarasi porneam la drum intr-o alta toamna tirzie. Nostalgia dupa Viper isi are acum o sora in cea de dupa Bourbon, o alta bucata din sufletul si viata mea ,cu bune si cu rele ,cu sacrificii si recompense, cu iubiri pierdute si altele regasite, cu vise implinte , cu victorii si infringeri , un mix de sentimente colorate. Poate ca nu intodeauna Bourbonul a fost pe masura asteptarilor, un ideal de distractie, dar a cistigat in inimile multora un loc cald daruind la rindu-i amintiri ce cu greu pot fi sterse. Sper ca in multitudinea de nopti pe care multa lume le-a pierdut in virtejul vietii, cele petrecute acolo au fost poate cele mai bine sacrificate pe altarul muzicii si euforiei unor petreceri extraordinare. As vrea sa pot sa gasesc cuvintele ce sa exprime torentele de senzatii pe care le simt si le traiesc acum. E greu, foarte greu. Suvoaiele de amintiri se impletesc in chipuri ce le-am vazut fericite,in siluete dansind la unison, in voci ce cinta impreuna din suflet ,in amalgam de sunete aproape religioase, in rasarituri de soare , in prietenii incintatoare , in tinereti batrine si batrine tinereti. Cu gindul si speranta ca am lasat ceva in urma noastra noi toti cei ce am fost pe baricadele Bourbonului si carora le multumesc din tot sufletul ,ma opresc aici. Bourbon, o parte din mine si din voi. Punct si de la capat.
Si comentariile care au fost facute cu multumirile mele aferente.
Alina Cojocaru - imi pare rau sa aud asta, Bourbon a fost unul din locurile mele preferate si-mi amintesc petreceri frumoase acolo:) dar nu e cazul sa ne afundam in regrete, sunt sigura ca totul va fi bine, capul sus si de la capat:) Narayan - punct, punct.. dar de la capat unde? sunt sigura ca nu voi mai gasi un loc in Iasi unde sa ma simt ca acasa, asa cum ma simteam de fiecare data cand paseam pe usa Bourbon-ului. Imi pare rau.. LUneXis - Ah... Viper, ce vremuri :) Querno Leeto - Îmi aduc aminte.. cum am intrat prima data în Bourbon... ora 3 jumate 4.. Nu mi-a placut de loc! Un loc mult prea mic si sufocat, caldura ca în iad, lumea sus pe ce se putea... scaune, mese, podeste, BAR(!!)...un infern!! Nivelul de alcol adunat de la toti la un loc, cred k îmbata 10 Elefanti, de produceau un crater cât rondul din podu ros de mare! N-am stat nici 5 minute. Am plecat. Dupa 1 luna doua.. se facuse 1 Dec., hai în bourbon... aveam masa, la ora 23 si ceva eram prezent.. Ziua României.. si 1 an Bourbon House! Am stat pâna tarziu si am vazut cum urca atmosfera din ce în ce.. A fost foarte frumos. Dar nu bausem... A 3-a oara când am mers la bourbon, a fost cu Valmount.. care tocmai îmi facuse cunostinta cu matale. Retin prea bine privirea ta, cam sceptica, cum o stim noi, retrasa, dar cu respect, când m-ai vazut. Nu a ramas nici o gura uscata de atunci. La putin timp deja am avut prima activitate la pupitru, într-o miercuri, unde am avut onoarea sa mixez alaturi de tine si sa pot demonstra ce stiu. M-am bucurat tare ca am reushit sa te impresionez cu niste melodii, care erau de pe vremurile tale de la Viper, fara sa fi stiut eu, ce se punea atunci acolo. Au urmat alte seri, în care la fel ii dadeam batalii, împreuna cu rezidentii de atunci Groove si Brasil, care la fel i-am strâns în suflet ca pe tine, chiar daca nu am petrecut atat mult timp lânga ei în fata mixerului cum cu tine. Bourbon-ul mi-a mai dezvoltat orizonturile muzicale, ca si sociale. Nopti nenumarabile de chef si distractie si muzica de cel mai înalt nivel, de o calitate deosebita, fata de restul ce se cunostea în Iasi. În acest 1 an si jumatate m-am atasat atât de mult de Bourbon si familia Bourbon, ca nu m-as simti la fel de bine în alta parte. Ca si "DJ", ca si client. Dar ma pot mândri cu faptul ca am participat si eu în a 2-a repriza destul de mult si asta nu voi uita nici o data, precum si voi toti de care am fost alaturi si care ati fost alaturi de mine. Va multumesc din tot sufletul si va iubesc!! Primul punct pt. mine si de la capat...
Mdea...cred ca s-a dus si bruma de cititori pe care o aveam de cind nu am mai scris. Drept e ca as fi putut sa emit ceva fraze scurte si nu foarte la obiect, insa am preferat sa pastrez starea aia de epuizare dupa 12 ore de munca fizica , in urma careia pina si neuronii te injura daca ai vreo pretentie sa fie atenti macar la un buletin meteo. Munca fizica...solutie uneori de a-ti goli creierii si sufletul de orice simtire, acele miscari repetitive ce intra in reflex conditionat fara prea mult rationament din partea neuronilor. Cert e ca de multe ori ma marcheaza o responsabilitate aproape `iresponsabila` legat de capitolul munca. Nu stiu cum am reusit asta, insa tind sa cred ca imi place sa duc la bun sfirsit orice activitate de care ma apuc. Si ma implic cu toate resursele, fara a imi da seama ca vaduvesc pe multi din cei apropiati. Si sint convins ca in prezent putini inteleg ce inseamna asta.O constat dupa cantitatea de reprosuri pe care le primesc sub diverse forme incepind de la cele directe si terminind cu priviri taioase. Asta ma face sa ma gindesc la superficialitatea cu care de multe ori, inclusiv eu, tratam pe cei din jurul nostru. Remarc tot mai des cum nu sintem atenti decit la aspectele pe care ne intereseaza in mod direct in relatia cu cei din jur fara a incerca in a gasi o intelegere a prioritatilor fiecaruia. In fine, oboseala isi spune cuvintul, o oboseala placuta totusi, o oboseala a lucrurilor duse la bun sfirsit. Da am uitat sa zic ce am muncit. Dupa 2 ani am hotarit ca Bourbon are nevoie de o alta calitate ce sa il transforme in un viciu pentru toata lumea.Asa ca am decis impreuna cu bunul meu prieten posesor al locatiei sa punem de o terasa (ma rog dupa noile standarde de un lounge)ce sa continue ideea pe care am instaurat-o in interior. Un altfel de aer sau mai bine zis atmosfera in multitudinea de oferte comune existente pe piata. Cit de curind o sa se finalizeze si ultimile detalii si o sa public chiar spre propria-mi amintire ceva poze sau chiar un filmulet cu ce a iesit. Probabil ca titlul nu e chiar relevant pentru continutul postului dar daca citesti printre rinduri ori faci o `analiza literara` e posibil ca pe undeva mesajul sa fie transmis. Pina una alta...la munca!
.JPG)
.JPG)
