Written on 14:32 by Constantin Manoliu aka Huck
Desi ma feresc sa fac comentarii la articole publicate prin maculatura care `este` unele ziare din Romania nu ma pot abtine sa o fac la acesta.
Nu am avut despre mine vreodata pretentia ca sint vreo entitate in materie de scris, din contra, o doza de bun simt si realism imi dicteaza sa ma rezum la a fi un cititor obisnuit al blogosferei.
Insa cind vad si citesc aberatiile unor ziaristi care nu sint in stare sa semneze in clar asa zisele creatii jurnalistice imi pierd firea.
Tara mai plina de ipocriti decit Romania nu exista.
Ii gasesti la tot pasul.
Te impiedici de ei pe strada, la serviciu, in timpul liber,te sufoca oriunde, e o moda sa fii altceva decit esti..
Daca pe aia care au mari carente in educatie ii mai inteleg cumva, nu pot accepta de la cei care pretind ca au studii de specialitate jurnalistica ,orice insiruire de cuvinte pe post de articol doar ca sa umpli pagini de maculatura din lenea de a gasi subiecte mult mai la ordinea zilei.
Cum zilele astea intimplator am dat si eu despre site-urile descrise in articol, normal ca am avut curiozitatea sa studiez problema.
Care sincer nu e atit de tintar facut armasar dupa cum isi dau cu parerea purtatori de cuvint ai legii cit si psihologi de specialitate.
Sa iti dai cu parerea dupa ce ai dat doar 2 - 3 click-uri pe paginile respective fara a citi in amanunt ca sa poti sa iti faci o idee de ansamblu denota o lipsa totala de profesionalism in materie.
Si o carte o citesti de citeva ori pina a te apuci sa faci comentarii pe marginea ei.
Insa aici nu ai parte.
Eticheta e pusa cit se poate de ipocrit.
Gata.
Avem de a face cu un fenomen ingrijorator care afecteaza educatia si psihicul noii generatii.
Weeiii, oare asa o fi?
Da cacaturile alea de stiri cu morti, violatori,mii de accidente,telenovelele de doi lei,fetele de la pagina 5,goliciunea afisata la orice ora din zi si din noapte pe orice post si o alta sumedenie de timpenii publicate fara nici o urma de etica profesionala nu afecteaza?
Nooo.
Afecteaza vezi doamne , o scriitura inteligenta mult peste medie,ce foloseste in exprimare cuvinte asa zis interzise, dar care le auzi la tot pasul de la cel cu tita in gura pina la cel cu barba sura.
Nu e asta ipocrizie?
Nu sintem in stare sa facem o educatie sexuala in scoli, dar criticam niste site-uri ce au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, pe care daca multa lume le-ar citi sint convins ca nu as mai citi prin ziare de copile ce nasc la 12 ani, si tot felul de alte realitati din astea.
Ca si stirea aia cu ce au primit premiantii cadou.
Tot felul de aparitii editoriale din care ma limitez doar la una,Pasarici, ce foloseste la fel acelasi limbaj fara perdea, accesibila oricui la orice ora.
Despre asta de ce nu scrieti domnilor ?
Din ipocrizie nu e asa?
Ca e scrisa de un autor de renume mondial, nu afecteaza, dar in schimb o scriitura romaneasca din virtual e de 2 lei.
Normal.Tipic romanesc.
Ce e strain e bun.Ce e romanesc e mai rau si decit chinezesc.
Ipocrizie.Pe fata.
Apropos, hai sa va dau eu un subiect.
Pe care il aveti mai toti sub nas.
Numai nu va trage de slitul pantalonilor.Inclusiv pentru organele abilitate care cica etic si profesional se autosesizeaza.
Luati orice numar pe care il editati cu atita ardoare si deschideti la pagina cu rubrica Rendez-vous.
A sunat clopotelul?
Nheaa.Nu intelegem.
Puneti mina,tastatura,camerele ascunse si faceti o ancheta ca la carte despre anunturile alea.
Care miros de la o posta a prostitutie pe fata.
Dar nu, sintem ipocriti si inchidem ochii, ori dam cu o pagina mai departe.
Cred ca e un subiect mai interesant din toate punctele de vedere.
Is curios ce explicatii ar da aceeasi experti care isi dau cu parerea la fenomenele virtuale.
Sint convins ca vor da din colt in colt.
Da, realitatea bate virtualul.
Ipocritilor!
Posted in
bloguri,
Evenimentul de iasi,
fictiune sau realitate,
ipocrizie,
jurnalism,
virtual
|
Written on 21:09 by Constantin Manoliu aka Huck
De mult ma rod ceva ginduri critice la adresa propriului meu EU ale caror baza sint tot felul de intrebari si raspunsuri care mai voalate care mai directe ori expresii faciale, gesturi ascunse printre rinduri comportamentale obisnuite.
Cind mai mult de 2 oameni iti spun ca ceva e in neregula e bine sa incepi sa te gindesti ca poate totusi e undeva o greseala.
Dar unde?
Deci trebuie sa imi fac ceva autocritica al fel piticii insarcinati cu tzinghi- linghi nu se linistesc neam.
Da oare de unde sa incep sa ma palmuiesc in fata oglinzii?
Sa incep oare din copilaria in care am fost un singuratic incurabil?
Ce vina am eu ca am locuit intr-un cartier de case unde cu greu ne stringeam 6 - 7 copii de virste total diferite si universul nostru se limita doar la o strada si un parc din apropiere si nu am avut parte de scoala scarii de bloc ori a gastii de cartier ce iti ofera alte lectii de viata?
Ori sa ma gindesc la adolescenta la fel de singurateca ce am umplut-o cu zeci de carti din biblioteca orasului de ii disperam pe ai mei parinti ca nu ma conformam altor invataturi gospodaresti ori familiste pina au ajuns sa imi spuna ca o sa ajung un `filfizon`?(filosof in acceptiunea lor)
O fi de vina apetitul nestavilit pentru sunete de tot felul materializate in ore nesfirsite de auditii a Metronomului de duminica de la Europa Libera in detrimentul orelor de cintat slava partidului?
Poate am gresit intelegind notiunea de familie in varianta proprie si nu cea impusa de o societate cu valori de carton?
Sau poate e de vina ca am invatat sa iubesc spiritul in defavoarea materialului?
Oare am gresit cind am hotarit sa iubesc o femeie mai mult decit pe mine insumi,un ideal anost si lipsit de esenta azi?
Gresite or fi increderea in oameni,bunatatea,altruismul,etica unor principii morale ori idealuri cladite pe secole de zbucium ale unor inaintasi ai mei ce la rindul lor isi cautau indentitatea?
Sa fie de vina ca nu vreau sa fiu doar un animal cu simturi primare si cer sa imi folosesc dreptul de a fi EU?
De ce numai Eu gresesc iar ceilalti nu?
Oglinda oglinjoara spune tu a nu stiu cita oara ..de e greseala.
P.S.
Lui Victor cind o fi mare.
Posted in
fictiune sau realitate,
filozofie,
lectie de viata,
sentimental
|
Written on 20:19 by Constantin Manoliu aka Huck
Ploua.
Dupa o zi la fel de lunga si plictisitoare de cotidian stau in fata cu un rachiu mic si ascult un post de muzica `anii 80` de pe net.
Usor ma intorc in timp fara sa vreau cu ginduri deloc ascunse.La asta mai contribuie si o discutie cu o scumpa domnitza in care am rememorat un `atunci`.
Atunci....
Greu de tradus.
E acea scinteie de nebunie.Secunda in care dai tot.Surpriza unei clipe.Exact cum face curva asta de viata.Te baga in corzi exact cind nu te astepti la nimic bun ori cind ai incuiat de mult vise ori idealuri.
Un `atunci` de dimineata de mai abia intrezarita cu aroma intensa de Rebel, cu simturi primare incinse intr-o inlantuire aparent efemera dar totusi palpabila ce iti ramine inscriptionat pe viata in suflet.Curios cum simti `atunci` dintr-o data ca izvorasc din tine toate.
Tot ce ai dorit ori ai visat prinde forma, miros, sentimente intr-un virtej de tornada ce iti smulge din tine sinapse intregi.
Sistemul de aparare tipa avertizindu-te de o cadere totala in paradis ce mai tirziu ai toate sansele sa o regreti.
Dar tu nimic.
Inconstient si dorit, resetezi orice impotrivire.Vrei toata ambrozia si nectarul clipei.Vrei sa nu se mai sfirseasca.
Vrei eternitatea.
Sublimul devine o notiune amorfa pe care iti vine sa il scuipi caci tu ai intilnit acel `atunci` ce defineste perfect disolutia ta in no man`s landul tacerii unei stari de iubire.
Curios e ca acest `atunci` exista in tine de cind te nasti.Dar evolueaza.
Primul e tinar si necunoscator cit si nerabdator sa cunoasca.E convins ca mai mult nu se poate.El detine intodeauna secretul primul.Si e cel mai absolut posibil.
Se arunca in neant la prima propunere a vietii cu gind ca a cistigat la loteria iubirii perfecte.
Un `atunci` al unei dupa amiezi cu ochi caprui si cu miros de toporasi..
Dar evolueaza caci timpul ii pune piedica parsiv in incercarea sa de ai arata ca nu a cunsocut inca tot.
Si vine al doilea.Rece si la 5 dimineata dupa o noapte a unei tinereti de 22 ani.
Tacut si invaluitor la inceput continua mai apoi precum un foc de artificii pret de ceva secunde ca sa incheie sfirsit in propria umplutura topita.
Ani intregi sta sa isi linga ranile efervescentei aproape copilaresti retezata cu sirg de parsiva de viata.
Ciine de pripas, hoinarind pe nesfirsite strazi ciobite, se gudura mirat de o ingenua stare de fapt.
Incepe sa refaca cu sirg harta fericirii cu gind ca e ultima oara cind incearca.
Dar pas.
Pokerul pe care il joaca cu viata ii trage iarasi o cacealma pe nevazute si simtite.
Sta mirat in tarina cu inventarul facut praf, mototolit si mizgilit de taieturi pe toate partile.
Tacut se roaga de calatori grabiti in fericirea lor sa ii dea un colt curat pe care sa isi faca o noua lista.Cu lacrimi in ochi isi rescrie trasee din bucati nealterate.
Ramasite.
Pune lista in sertarul de serviciu, isi sterge mucii sufletului si incovoiat pleaca mai departe.Inainte, caci nu are altfel cum.
Zidul trecutului se reconstruieste pe urma fiecarui pas al lui.
Si apare rascrucea.
Plina de oglinzi in care isi vede netarmurite inchipuiri.
Si toate perfecte.
Ca sa mearga inainte trebuie sa aleaga.Sa aleaga sa sparga restul si sa pastreze doar una.
Dar nu stie ce se ascunde in spatele fiecaruia.
Resemnat se aseaza in studiu.
Oglinda din stinga il atrage cel mai mult;imaginea pe care isi o doreste.Inchipuire de alabastru cit mai albastru dupa un somn odihnitor.
Putin mai la dreapta aproape de mijloc fragilitatea unui cristal cu multe dimensiuni ce isi cauta inca rostul.
In mijloc aripi de inger alb cu ochi caprui ce il invita la un zbor suprem.
Apoi un pic mai la dreapta degete maiestre il imbie sa cunoasca un parc de sentimente colorate.
Iar in dreapta lui o liniste de vis, adormitor de perfecta pentru oboseala evolutiei lui.
Insa el,un `Atunci`de 40 de ani, sta cu gitul uscat dupa vorbe desarte, linistit in tacere.
Ii e cumva frica.A acumulat prea mult.Si nu oboseala.Iubiri neimpartasite au sublimat in o esenta.
Esenta unei stari de iubire.
Si ar vrea sa dea.
Posted in
de suflet,
fictiune sau realitate,
posibil eseu,
sentimente
|
