Written on 09:20 by Constantin Manoliu aka Huck
Nu am studii de specialitate in jurnalism sau în vreo ramură adiacentă dar observ niște chestiuni foarte ciudate în modul de realizare al buletinelor de știri.
Una pe care nu o înțeleg e următoarea:
Moderatorul prezintă o știre bla bla bla și după ce recită textul dă legătura unui reporter de teren amplasat în fața unei clădiri ce are legătură cu știrea.
Ăla bîlbîit, bulbucă repede cam același text, mai înflorește cu vreo cîteva fraze încilcite ca apoi să reia textul de început.
Care e șmecheria?Nu înteleg.
Cu ce e știrea mai bună sau interesantă dacă e rostită de ăla de pe teren fix din fața clădirii care are legătură cu textul?
Să trimiți un reporteraș oarecare să stea ca vițelul la poartă nouă în fața unui minister mi se pare mai mult decît stupid.
Da , ok , dai legătura în teren cînd ăla ia interviu unuia din minister etc ce ar putea completa știrea ta cu o opinie declarație ori altceva.
Oare așa îi invață la facultatea aia de jurnalism ?
De ce naiba e necesar să repeți la 3 minute acleași text?Sintem așa de cretini încît să nu înțelegem din prima despre ce e vorba?
Don't get it.
Dacă tai toate repetările și incursiunile statuilor din fața clădirilor, îți iese un jurnal de știri mai mult decît clar și concis.
Dar probabil , ca să umple spațiul de emisie ,apelează la modalitatea asta idioată de a face jurnalism.
Sincer ,mai urmăresc CNN și Euronews da nici că am văzut asemenea tîmpenii.
Boon.
Doi,moderatorii minunați ce se pricep la di tăti.
Andrea Crețulescu, alde Gîdea și încă vreo 2 experți de pe la antene și realități care cînd îi văd mă apucă greața.
Cel puțin Crețuleasca cu tonul ăla sictirit ce scuipă cuvintele printre buze ,îmi stîrnește dorința instantanee de ai împinge vreo 2 palme.Și de felul meu nu sînt un om violent.
Aceste somități jurnalistice se apucă să răstălmăcească tot felul de declarații, extrag din context afirmații și le dau alte conotații, întrerup invitații cu tot felul de întrebări cretine în timp ce interlocutorul se chinuie să dea un răspuns la prima întrebare pusă și încă alte multe minunății.
Bineînțeles , din toate astea se compune o știre care este imediat băgată în news alert cu un montaj video a cărui coloană sonoră e demnă de filme de groază alături de titluri de te doare mintea.
Devenită cap de jurnal ,știrea respectivă e incantată pe cel mai grav ton posibil care induce alături de repetitivitate a montajului video o stare de panică pentru cei mai puțin informați.
De exemplu ieri nu știu care a făcut pe undeva o afirmație că, euro ar putea ajunge la vreo 7 lei dacă se va întimpla un anumit scenariu într-o anumită conjunctură.
Repede s-a trecut la un news alert :Euro va ajunge la 7 lei.
Scurt.Fără nici o explicație.
Normal că cineva care mută pe canalul respectiv , vede chestiunea și intră în panică.
Fuge repede la bancă , cumpară instant euroi de cîți lei mai are.
Imediat apare news alert:Romănii au cumpărat de două ori mai multă valută decit intr-o zi obișnuită.
Și tot așa mai departe, se creeazâ un cerc vicios, umplînd de zor jurnalele de știri.
Acu stau și mă întreb:mă imbecilule de știrist , ești conștient de ceea ce faci acolo pe sticlă?
Cîtă etică profesională ai cind montezi asemenea știri?Nu ți-a zis nimeni că prin ceea ce faci acolo influențezi viețile unora?
Ba cred că știu foarte bine dar în dorința lor de glorie , de audiență, de a-și umple buzunarele cu salarii tip Esca nu mai țin cont de absolut nimic.Ce etică dom'le, ce profesionalism, ce corectitudine...astea îs din alt film.
Și ne mai mirăm de ce avem Romănia care o avem.
Ăsta e așa zisul 'jurnalism' romănesc.Pur și simplu un comerț și o înselâciune pe spatele credulului.
Ar trebui să existe o reglementare legală prin care să îi poți reclama la Protecția consumatorului.
Posted in
Crețulescu,
Gîdea,
jurnalism,
realitatea romanească,
știri
|
Written on 21:18 by Constantin Manoliu aka Huck
Sint intrebat deseori de ce nu ma apuc de scris reportaje ,articole sau chiar o carte ce sa insumeze varietatea gindurilor mele, mai ales ca pentru multa lume sint o adevarata surpriza in acest domeniu.
De multe ori si eu m-am intrebat asta , fara a reusi sa imi dau un raspuns concludent si motivant pentru a o face.
Cum orice rationament are tot timpul 2 variante minim de raspuns o sa incerc pe rind sa le argumentez in felul meu sperind sa nu ma pierd in amanunte.
De ce as scrie ?
Pentru ca e un exercitiu de limba si cultura,e o munca ce iti tine spiritul treaz, e o alternativa de a lasa ceva in urma ta ,e o contributie la educatia si cunostintele altora, e o marturie a fiintei tale, e un negru pe alb incontestabil al evolutiei tale, e o colectie de amintiri , e un instrument de colorat vieti, e un mijloc de comunicare eficient,e verba volant scripta manent,e un medicament pentru suflet si spirit,e o declaratie de principii si multe multe alte forme de exprimare.
Timpul imi e martor ca am mai avut incercari in vremuri de adolescenta cind cochetam cu genul stiitifico-fantastic inflacarat de lecturile vremii, un univers virtual usor de construit in mintea ta,dar schimbarile sociale neasteptate au secatuit si distras atentia catre o realitate total opusa.
Pe de alta parte lectura intensa a creat un standard in interiorul meu destul de inalt facindu-ma sa constientizez ca as putea deveni un mediocru combinator de cuvinte ce nu as face decit sa cheltuie aiurea timpul celor care ar vrea sa ma citeasca.
Astfel trec la partea a doua.
De ce nu as scrie ?
Pentru ca sint o Balanta vesnic in cautarea echilibrului si perfectiunii ,nehotarirea facind casa buna cu dileme existentiale ,pentru ca ma subestimez ,pentru ca as scrie despre lucruri care nu intereseaza pe nimeni la ora actuala,pentru ca adevarul doare,pentru ca as scrie prea simplu ori prea intortocheat ,pentru ca a spune lucrurilor pe nume e o activitate perdanta si nu ar aduce bani vreo unei publicatii,pentru ca nu pot sa ma rezum la grotescul stirilor de la ora 5,pentru ca nu pot vopsi cioara ca sa o dau drept paun,pentru ca nu pot injura aiurea ca sa imi fac audienta, pentru ca nu imi place sa pun minciuna pe post de adevar absolut.
Da, adevarul doare, si nimeni nu il citeste cu placere sau il accepta resemnat ca o dura realitate.
Scriitura mi-ar fi refuzata cum maturi gunoiul sub pres, ar fi falimentara si moarta inainte de a se naste ,ar fi pe post de hirtie de impachetat salamul sau de sters la partile intunecate.
Mda,dileme.
Dileme ce se transforma in`trileme` acum cind exista facilitatea de a te publica on-line cu ajutorul blogului ce poate ajunge mai usor in atentia cititorilor, transferind greutatile de a fi publicat pe hirtie spre istetimea de a te face cunoscut in virtual,sarcina la fel de grea.
Si aici scriitura nu e deloc usoara.
Vaduvit de valorficarea prin drepturile de autor incluse in pretul tipariturii, trebuie sa gasesti metode alternative de obtinere a acesteia.
Tirajul fizic ce iti atesta popularitatea se transforma aici in click-uri de trafic ,o noua unitate de masura virtuala aducatoare de venituri.
Dar cercul se inchide ,caci ne intoarcem de unde am plecat.
Sa scrii simplu cu vocabular pe intelesul tuturor despre chestiuni arzatoare ale zilei,birfe,can-can politic,razboaie personale aducatoare de audienta,mistocareala de prost gust etc. sau literar in jocuri de cuvinte ce iti incita spiritul la meditatie, in exprimari odinioara elitiste semn de cultura si civilizatie ?
Prefer atunci sa scriu pentru mine,asternind cuvintele asa cum imi place fara a-mi pune problema unei recunoasteri din partea virtualului, lasind la buna curgere a timpului intelegerea crimpeielor de spirit.
E la urma urmei, cum spuneam, un exercitiu de gindire, ce nu vreau sa imi o tin ocupata doar cu grijile si nevoile impuse de un social ce ma vrea prost, dar un bun consumator de mizerii pe care tot el are grija sa le furnizeze ce promoveaza de zor scrisul fara urma de etica.
Dar la urma urmei nu as refuza vreo rubrica undeva in virtejul tiparnitei alaturi de o emisiune muzicala in miez de noapte….
Posted in
audienta,
editura,
jurnalism,
reportaje,
tiparitura,
trafic,
vocabular
|
Written on 14:32 by Constantin Manoliu aka Huck
Desi ma feresc sa fac comentarii la articole publicate prin maculatura care `este` unele ziare din Romania nu ma pot abtine sa o fac la acesta.
Nu am avut despre mine vreodata pretentia ca sint vreo entitate in materie de scris, din contra, o doza de bun simt si realism imi dicteaza sa ma rezum la a fi un cititor obisnuit al blogosferei.
Insa cind vad si citesc aberatiile unor ziaristi care nu sint in stare sa semneze in clar asa zisele creatii jurnalistice imi pierd firea.
Tara mai plina de ipocriti decit Romania nu exista.
Ii gasesti la tot pasul.
Te impiedici de ei pe strada, la serviciu, in timpul liber,te sufoca oriunde, e o moda sa fii altceva decit esti..
Daca pe aia care au mari carente in educatie ii mai inteleg cumva, nu pot accepta de la cei care pretind ca au studii de specialitate jurnalistica ,orice insiruire de cuvinte pe post de articol doar ca sa umpli pagini de maculatura din lenea de a gasi subiecte mult mai la ordinea zilei.
Cum zilele astea intimplator am dat si eu despre site-urile descrise in articol, normal ca am avut curiozitatea sa studiez problema.
Care sincer nu e atit de tintar facut armasar dupa cum isi dau cu parerea purtatori de cuvint ai legii cit si psihologi de specialitate.
Sa iti dai cu parerea dupa ce ai dat doar 2 - 3 click-uri pe paginile respective fara a citi in amanunt ca sa poti sa iti faci o idee de ansamblu denota o lipsa totala de profesionalism in materie.
Si o carte o citesti de citeva ori pina a te apuci sa faci comentarii pe marginea ei.
Insa aici nu ai parte.
Eticheta e pusa cit se poate de ipocrit.
Gata.
Avem de a face cu un fenomen ingrijorator care afecteaza educatia si psihicul noii generatii.
Weeiii, oare asa o fi?
Da cacaturile alea de stiri cu morti, violatori,mii de accidente,telenovelele de doi lei,fetele de la pagina 5,goliciunea afisata la orice ora din zi si din noapte pe orice post si o alta sumedenie de timpenii publicate fara nici o urma de etica profesionala nu afecteaza?
Nooo.
Afecteaza vezi doamne , o scriitura inteligenta mult peste medie,ce foloseste in exprimare cuvinte asa zis interzise, dar care le auzi la tot pasul de la cel cu tita in gura pina la cel cu barba sura.
Nu e asta ipocrizie?
Nu sintem in stare sa facem o educatie sexuala in scoli, dar criticam niste site-uri ce au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, pe care daca multa lume le-ar citi sint convins ca nu as mai citi prin ziare de copile ce nasc la 12 ani, si tot felul de alte realitati din astea.
Ca si stirea aia cu ce au primit premiantii cadou.
Tot felul de aparitii editoriale din care ma limitez doar la una,Pasarici, ce foloseste la fel acelasi limbaj fara perdea, accesibila oricui la orice ora.
Despre asta de ce nu scrieti domnilor ?
Din ipocrizie nu e asa?
Ca e scrisa de un autor de renume mondial, nu afecteaza, dar in schimb o scriitura romaneasca din virtual e de 2 lei.
Normal.Tipic romanesc.
Ce e strain e bun.Ce e romanesc e mai rau si decit chinezesc.
Ipocrizie.Pe fata.
Apropos, hai sa va dau eu un subiect.
Pe care il aveti mai toti sub nas.
Numai nu va trage de slitul pantalonilor.Inclusiv pentru organele abilitate care cica etic si profesional se autosesizeaza.
Luati orice numar pe care il editati cu atita ardoare si deschideti la pagina cu rubrica Rendez-vous.
A sunat clopotelul?
Nheaa.Nu intelegem.
Puneti mina,tastatura,camerele ascunse si faceti o ancheta ca la carte despre anunturile alea.
Care miros de la o posta a prostitutie pe fata.
Dar nu, sintem ipocriti si inchidem ochii, ori dam cu o pagina mai departe.
Cred ca e un subiect mai interesant din toate punctele de vedere.
Is curios ce explicatii ar da aceeasi experti care isi dau cu parerea la fenomenele virtuale.
Sint convins ca vor da din colt in colt.
Da, realitatea bate virtualul.
Ipocritilor!
Posted in
bloguri,
Evenimentul de iasi,
fictiune sau realitate,
ipocrizie,
jurnalism,
virtual
|
