Written on 10:48 by Constantin Manoliu aka Huck
Circula o vorba : “Omul se naste cu
doua fete : una data de mama natura si cealalta ii o creeaza
societatea in care traieste “ .
Cind stai strimb si judeci drept , nu
poti sa nu ajungi la aceasta concluzie , iar locuitorii Romaniei sint
un exemplu de pus in rama.
Sint citeva zile bune de cind tara
asta e intoarsa pe dos de polemicile maidanezilor si amenintarea
dezastrului ecologic si financiar de la Rosia Montana care ,
suprapuse , scot la iveala problematica sistemului social roman.
Argumente pro si contra, manifestatii,
ore lungi de disectie pe sticla, tot felul de propuneri, declaratii,
implicari sau nu , ce mai un film cu de toate.
Insa nimeni nu aduna toate astea
intr-o fraza foarte simpla si care suna cam asa :
“MORAL, CIVIC, ETIC, UMAN , RELIGIOS
, TOT ACEST POPOR ESTE RASPUNZATOR DE TOT CEEA CE SE INTIMPLA “
Pare crud ceea ce spun?
De aceea ar trebui sa apelam la cele 5
minute de sinceritate.Alege un moment de singuratate. Da jos fata
sociala , cauta o oglinda, aseaza-te in fata ei , trage aer in piept
, uita-te adinc in ochii tai ca sa-ti patrunzi in suflet si pune-ti
intrebarea :
MORAL , CIVIC, ETIC , UMAN , RELIGIOS
SINT RASPUNZATOR SI EU ?
Gindeste-te pret de 5 minute . Fii
sincer cu tine. Nu te vede nimeni. Te vezi doar tu. Discuta cu fata
aia data de mama natura.
Crud raspunsul?
Asa este. Crud.
Indiferent ca esti pro sau contra
ciinilor maidanezi , ca ii vrei eutanasiati sau nu , toti absolut
toti sintem responsabili de moartea copilului ala. La fel si in cazul
Rosia Montana.
Se cauta un tap ispasitor. Cineva este
de vina. Oricine dar nu noi.
Gresit. Este rezultatul celor 24 de ani
de Romanie libera. Libertate prost inteleasa.
Nu cei care ne conduc sint de vina.
Noi , pentru ca ii acceptam tacit si ii
lasam sa isi faca de cap.
Noi pentru ca dam spaga pentru a primi
ceea ce ne e de drept.
Noi pentru ca impartim cu ei
furtisagul banului public.
Noi pentru ca plecam capul cind ne
sfideaza cu opulenta capatata datorita functiilor publice.
Noi pentru ca refuzam educatia civica.
Noi pentru ca ridem de cit de desueta
este ideea de patriotism.
Noi pentru ca acceptam un sistem
corupt.
Noi pentru ca stam comod cu telecomanda
in mina , in loc sa citim o carte.
Noi pentru ca sintem egoisti si nu ne
intereseaza decit bunastarea proprie.
Noi pentru ca nu intelegem ca noi
sintem Romania , nu cei care ne conduc.
Noi pentru ca nu ne-am opus din timp si
am lasat sa prolifereze parazitii.
Multi de noi.
Eu, tu, noi. Nu ei. Noi.
5 minute de sinceritate.Zilnic. Cred ca
ne-am face mult bine. Noua. Nu lor.
Posted in
civic,
educatie,
etic,
moral,
patriotism,
religios,
sinceritate,
uman
|
Written on 10:41 by Constantin Manoliu aka Huck
Inerent , ajungi ca barbat la aceasta
concluzie dupa una sau mai multe relationari cu reprezentantele
sexului opus, indiferent ca e sotie , logodnica, iubita sau viitoare
ocupanta a sufletului tau. Sint mii de cauze care au ca efect acest
lucru si nu cred ca are rost sa le insir eu pe toate.
Insa o puteti face voi , anonim in
comentarii , un fel de indrumar care poate o sa deschida ochii
viitorilor candidati. Candidatelor ma indoiesc , pentru ca ele , vor
avea intodeauna o justificare ori explicatie cit se poate de
naturala.
Exista indicii comportamentale , care
daca le inveti, te pot ajuta sa discerni pozitia pe care o ai in
tete-a-tete-ul cu princina.
Unul din ele , pe care eu il consider
foarte important este sfidarea. Cind in peisaj apare , chiar si
voalat sentimentul ca esti sfidat, trebuie sa iti pui intrebari
despre rolul tau in toata combinatia. Si nu ma refer la chestiuni
puerile.
Ci la sfidarea inteligentei emotionale
si a bunului simt. Doua notiuni care ne definesc comportamental si
sint garantia unui caracter solid si bine construit. Cind insa aceste
elemente nu exista de partea cealalta , nu te poti astepta ca ele sa
fie apreciate si respectate.
Tradus in cuvinte simple : esti luat
de prost.
Sa luam un exemplu practic. Se da un
el si o ea care se cunosc intr-o imprejurare oarecare. Din acest prim
contact se naste dorinta lui de a relationa in viitor cu ea. Se pune
problema pe tapet , ea accepta si se merge mai departe.
Timpul trece , diverse situatii ,
diverse stadii , se cimenteaza ceva. Apar sentimente primare si de o
parte si de alta , viitorul pare sa se coloreze. Nu e o relatie ce
ataca independenta fiecaruia , insa cere o doza de sinceritate
comportamentala. Nu cere de asemeni, justificari spatiu-timp , insa
sint impuse de bunul simt al fiecaruia pentru a nu lasa loc de
interpretari. Se intimpla si acest lucru. Insa pina la un anumit
nivel. Toate bune si frumoase. Dar , aparentele inseala.
Apare o situatie. O situatie cu
asteptari. Ea are o zi speciala. Din care , tu consideri ,conform
faptelor de mai sus , sa faci parte. Ea stie lucrul asta. Dar , ea nu
doreste sa faci parte , indiferent de motivele pe care le are. Logic
, ar fi sa ti se spuna verde in fata. Bunul simt ar trebui sa dicteze
asta.
Si se intimpla. Sfidarea.
Stie ca astepti un semn. Si primesti un
telefon. La care ti se vinde un text. Un text care sa iti domoleasca
asteptarea. Un text care sa iti adoarma inteligenta. Normal, pe baza
celor intimplate mai sus , ai incredere ca situatiunea expusa e reala
. Imi e rau, stau in casa, vai ce mie ciuda ca tocmai azi se intimpla
, etc. Bunul tau simt , accepta, nu insista, trece mai departe.
Timpul se scurge. Reactiv, la textul vindut, pentru ca iti pasa ,
suni mai tirziu sa vezi ce se mai intimpla. Primesti reject. Pui pe
seama unui fapt minor asta. Stii ca stie ca ai sunat. Mai trece ceva
timp. Trimiti un mesaj prin care iti justifici apelul. Nici un semn .
Normal te ingrijorezi . Poate s-a agravat ceva, poate e nevoie de o
mina de ajutor. Pentru ca iti pasa , pentru ca bunul simt asa iti
dicteaza.
Nu se intimpla nimic.
Pina a doua zi . Cind, pirdalnica asta
de viata iti developeaza adevarul. Teoretic tu o stiai in casa
simtindu-se rau. Practic era in oras. Si nu la farmacie sau vreun
doctor.
Punct. Sfidare.
Nu era oare , mai simplu, sa fie
sincera si sa nu apeleze la toata mascarada asta de sfidare a bunului
simt? De ce sa vinzi asemenea texte ce denota o premeditare in loc sa
spui lucrurilor pe nume? De ce sa crezi ca nu ti se va intimpla tie
sa fii prinsa ? De ce imi vinzi imaginea unui om de calitate ca mai
tirziu sa te dai in vileag in cel mai penibil mod ?
De ce mai iei de prost ?
Binenteles , toate aceste intrebari ,
daca te vei obosi sa le pui, vor avea un raspuns. Pentru ca ele au
intodeauna un raspuns. Pe care tu nu il vei intelege. Pentru ca in
continuare te vor lua de prost.
Deschideti ochii , domnilor. Fiti
atenti la detalii. Pentru ca , toate puse cap la cap le demonteaza
imaginea virginala pe care ne o vind zilnic.
Daca o vezi ca da reject apelurilor
care le primeste in timp ce sta de vorba cu tine sau le primeste la
ore mici , asteapta-te si tu la unul.
Daca nu raspunde la SMS -urile pe care
le primeste in prezenta ta , asteapta-te sa nu iti raspunda nici tie.
Si inca multi de daca.
Care iti vor releva importanta si
rolul tau in lantul lor trofic .A se observa ca am evitat a folosi
cuvintul femeie .
Pentru ca a denumi femeie un astfel de
specimen al sexului opus ar insemna sa folosesc o definitie incorecta
ce ar sfida bunul simt. Lucru pe care eu nu pot sa il fac.
Exemple sint multe. Alienarea
comportamentala , lipsa unei educatii emotionale si a unor modele
corespunzatoare , fac din definitia femeii o utopie.
Astfel ajungi sa apreciezi
sinceritatea acelora care practica cea mai veche meserie din lume. Cu
ele lucrurile sint simple.Ele vind tu cumperi. Si ceea ce vind e
ambalat corespunzator. Pentru ca nu e loc de codoslicuri. Nu isi pot
permite sa sfideze.
Traiasca curvele !
Posted in
alienare,
comportament,
curva,
definitia femeii,
fatarnicie,
ghid de comoprtament,
ignoranta,
ipocrizie,
prostitutie,
psihologie,
psihopatie,
sfidare
|
Written on 08:35 by Constantin Manoliu aka Huck
A trecut o saptamina de la ceea ce ,eu
consider evenimentul anului. O saptamina in care fluviul de stari si
emotii s-a mai domolit , gindurile s-au decantat usor si amintirile
s-au cimentat . Tot in aceasta saptamina , am citit aleatoriu
diverse scriituri care pro , care contra, dupa cum le-a dictat
sufletul ori mintea autorilor. Cele pro ,multe si pline de emotii ,
cele contra poate mai putine ,dar contradictorii.
Normal , unanimitate nu are cum sa
existe , in nici un domeniu si mai ales intr-o societate in care
exprimarea este necenzurata, insa in Romania e altfel.
Printre contrele exprimate , am
regasit unele slab fundamentate , puerile parca, scrise la repezeala
si ingrijorator, de unii care au pretentia de formatori de opinie.
Initial , nu le-am prea bagat in seama , insa, s-au agatat de mine ca
ciulinii , ceea ce m-a determinat sa incerc sa le curat.
Exprimarea unei pareri, oricare ar fi
ea are nevoie de un fundament rational si logic, o raportare la ceva
, precum :“ Dati-mi un punct de sprijin si mut Pamintul !”. Asa e
de cind e lumea.
Numai ca in Romania , peste aceasta
regula se sare vizibil , fara nici o jena , ca si cum singurul scop
al romanilor este de a reinventa de la roata , totul.
Ceea ce m-a frapat enorm este , ca te
apuci sa bestelesti si sa arunci cu idei , FARA nici macar sa fi fost
acolo. Si mai si justifici ca nu esti fan, ori nu iti place , ori nu
ai avut bani de bilet , ori altceva.
Urmeaza o intrebare logica : DACA AI
ENUMERAT MOTIVELE DE MAI SUS , DE CE ITI MAI DAI CU PAREREA? Si se
raspunde : Pai sa arat tuturor de ce eu nu. Sint de acord si cu asta.
Si cu gusturile nu se discuta. Si cu multe altele. Dar , adu-mi
argumente logice nu informatii disparate, ori experiente proprii
puerile , ori frustari , ori alte chestiuni sordide.
Cum poti analiza si combate ceva dupa
socoteala de acasa cind stii foarte bine ca nu se potriveste cu cea
din tirg?
As fi mai ingaduitor daca ai mai fi
vazut show-ul respectiv live, ( nu la tv) in trecut, ai fi mers acum
si ai fi putut face comparatie , astfel ca parerea ta , sa fie
obiectiva si in care ,oricare dintre taberele pro si contra sa se
regaseasca cu ceva.
Si toate astea sa le completezi cu
informatii documentate bine , nu extrase contextual de pe Google si
mai apoi rearanjate sa iti iasa tie pasienta.
Da, extragerea din context e actiunea
preferata a multora in Romania. Par example , un Gica-Contra ,
extrapoleaza faptul ca ca parintii lui Waters au fost membri ai
Partidului Comunist si acesta la rindul lui ar cocheta cu ideile
respective , desi muzica lui e anti deci e ipocrit. Te bufneste pur
si simplu risul.
Sau alta idee. Domnule , cum poate sa
militeze impotriva capitalismului putred cind el insusi face burta
mare la citi bani incaseaza la un concert ?Daca tot sustine asta de
ce nu a cintat pe gratis pentru romani sau sa fi facut biletul egal
pentru toata lumea asa mai ieftin la vreo 5 lei? Aberant ,nu?
Ori : dom'le e clar alaturi de
politicienii romani , de vreme ce a dat cu ciocanul impreuna cu unul
Liviu cum s-o numi. Superficialitate maxima.
Un alt cineva comenta ca , multi ani
s-a inselat crezind ca mesajul social transmis ar fi valabil si
pentru tarile din blocul comunist de la vremea aceea cind de fapt era
doar o exprimare locala a frustarilor tinerilor britanici din
aceleasi vremuri. Cit se poate de fals. Si tot asa mai departe.
Imi revine in cap o fraza citita :
Pink Floyd ar trebui predat la scoala. Da. Asa este. Datorita
complexitatii productiilor lor , ar trebui studiat la orele de muzica
. Si mai ales The Wall.
E o opera de arta. Unica. Cu foarte
multe sensuri. In care fiecare dintre noi putem sa ne regasim. Sa
rezonam cu ceva. Nu este numai un mesaj social. E un melanj de stari
de viata. Viata pura prin care trecem fiecare sau prin care am
trecut.
Pentru a putea intelege arta sau ceea
ce transmite o opera de arta , trebuie sa iti fi educat , inteligenta
emotionala. Si asta nu o faci la sala de forta ori la tv ori pe
bordura. Si nu o intelegi din prima.
De ce sint oameni care se duc in
continuare si vad tablouri celebre aproape zilnic ? Pentru ca de
fiecare data gasesti alt sens ori rezonezi cu vreun detaliu ce pina
atunci nu l-ai remarcat.
Asa este si cu show -ul The Wall. O
productie video – audio. Nu nu am scris gresit. Nu e audio –
vizual . In aceasta productie vizualul ocupa mai bine de 70 % si e
completat de audio. Ca de altfel , si alte reprezentari live ale lor
la oricare din discuri. De la bun inceput au pus accent pe vizual,
ceea ce ii face diferiti. Au mai incercat si altii. Ins alor le-a
iesit.
La Pink Floyd exista 3 stadii prin
care il percepi. Primul e cel audio , cind il asculti in tihna casei
tale , fara vizual. Unde percepi anumite valori sau detalii. Al
doilea , e cel in care adaugi si vizual cind savurezi un concert ori
un video clip al lor. Stadiu in care mai adaugi ceva perceptiei. Si
ultimul , poate si cel mai important e cel live. Unde treaba se
schimba totalmente.
Dupa concert , riul de oameni ce
plecau imi stirnea niste flash-uri. Ceva parca nu functiona. Pe
moment nu am realizat ce este . Abia dupa citeva zile am vizualizat.
Coplesiti, nedumeriti, mirati , dezamagiti, extaziati etc. Ca si cum
au vazut un OZN sau ceva asemanator pina atunci.
Da. Nemaivazut si simtit. Pentru ca
asa si este. Nimic din ceea ce a insemnat concert mare pina atunci nu
se potrivea. Pentru ca nu poti compara un concert U2, ori Rolling
Stones, ori Depeche Mode , ori ACDC cu ceea ce face Pink Floyd.
Si atunci se explica toate acele stari
de mai sus. O trupa clasica se expune altfel. Pune accent pe scena in
sine, show-ul pe care il face artistul , muzica e in prim plan si e
completat de vizual. Invers decit la Pink Floyd.
Si eu la rindu-mi am fost dat peste
cap. Cunosc albumul asta din scoarta in scoarta, am vazut si revazut
filmul de am tocit cred o caseta video , insa nimic nu se compara cu
ceea ce a fost live.
Un vizual de exceptie cu o
sincronizare perfecta, un sunet ,intradevar cum declara Waters :
“ o sa ascultati mai hi-fi decit la
orice sistem hi-fi pe care il aveti in sufragerie acasa “ , o
adaptare moderna cu artisti de exceptie , intru-un cuvint de magnific
.
Pina la Bucuresti , nu am avut cum sa
am parte de stadiul 3 . Si care nu pot sa il compar nici macar cu ar
fi fost daca erau toti si daca anul ar fi fost , aleatoriu , macar
1983 .
A spune ca de fapt a fost o
maimutareala, o copie de proasta calitate pentru ca nu au fost toti
membrii e o emisie nociva . Si eu as fi vrut sa fie toti. Dar nu se
poate. Asta nu inseamna ca trebuie sa refuzi o productie facuta de
unul din membrii fondatori .Si care desi e acuzat a fi megaloman , nu
s-a scos el in evidenta . Daca te uiti atent la cum a fost creeata
scena iti dai seama de asta. Simplitate geniala.Ba chiar s-a cintat
din spatele zidului. Pentru ca show -ul si muzica a contat. Nu
artistul.
Repet, pentru multi a fost un ciocan
in cap. Tot ceea ce credeai ca poti simti legat de muzica lor a fost
rastalmacit si reinterpretat.
Ai primit inca odata ceva marca Pink
Floyd.
In loc de informatii disparate si
superficiale de care e plin Google , va recomand sa cititi :
Nick Mason – Inside out o istorie
personala Pink Floyd , ce dezvaluie pe linga fotografii inedite ,
multe informatii despre drumul lor in muzica.
Posted in
Bucuresti 2013,
cum sa fiu dj,
inteligenta emotionala,
Pink Floyd,
Roger Waters,
The Wall
|
Written on 13:16 by Constantin Manoliu aka Huck
Are 10 ani de acum. Dar se pare ca inca bun. La cererea lui John Junior am facut un upload.
Auditie placuta!
Download here
Posted in
club Iasi,
cum sa fiu dj,
muzica house,
Pioneer,
Radio Vox T,
Viper Club
|
Written on 23:34 by Constantin Manoliu aka Huck
2 zile trecute si inca nu is
dezmeticit.
Nu stiu cum sint altii , desi dupa ce citesc am multe
surprize , insa eu sint in decantare dupa uraganul de informatii si
stari primit prin simturi acolo in multime.
Primul lucru pe care il pot spune este
ca m-am intors schimbat. Nu pot spune ca mai batrin sau mai tinar ori
dezamagit sau mai exaltat . Poate ca inca procesez.
Fiecare dintre noi , in calatoria
vietii, in anumite conjucturi existentiale sintem marcati de ceva. Ca
e o floare , un om , o carte , o muzica ori altceva , reprezinta un
reper sau o caramida pe care iti construiesti inteligenta emotionala.
Cea care te ajuta sa navighezi in jungla sociala numita omenire.
La mine una din caramizi a fost The
Wall. Trebuie sa recunosc ca primul meu contact cu formatia a fost
acum 30 de ani. Eram in primul an de liceu , dupa o vara in care
asteptasem cu nerabdare sa imi cunosc noii colegi dar in acelasi timp
si speriat de necunoscut. Nu cunosteam mai nimic despre trupa , de
altfel ca si despre multe altele , la fel, caramizi viitoare.
Intimplarea a facut sa fiu distribuit
intr-o clasa , unde ai mei colegi proveneau din medii diferite fata
de cel in care ma invirtisem pina atunci , ce aveau altfel de
posibilitati , nu neaparat materiale cit intelectuale. Eram o fire
tacuta , ce asculta de zor ceea ce se dicuta , mai ales ca multi
dintre ei se cunosteau deja si impartaseau multe chestii comune. Pe
undeva ma simteam un intrus , insa probabil era doar un instict de
supravetuire in mediul total necunoscut mie de acolo.
In discutii , normal , zburau pareri
despre diverse trupe ce mi se lipeau instant in memorie , mai ales
dupa ardoarea cu care isi sustineau fiecare preferatii. Printre ele ,
a aparut si Pink Floyd.
Normal , acasa , imi zbateam creierii
sa fac cumva sa ascult si eu , dar fara a avea curaj sa cer imprumut
cuiva vreo caseta ori banda , ca nu cumva sa pic in dizgratia lor.
Cum spune un prieten de suflet, nimic
nu este intimplator , tot zbuciumul asta al meu a coincis cu un
upgrade al “ sculelor” din casa de la un amarit de casetofon
Sanyo la un rusesc bine facut VEF – SIGMA , mai ales pe partea de
radio, ce printre abilitati o avea pe aceea de a receptiona EUROPA
LIBERA, ce la vremea respectiva , pentru mine a devenit un fel hit –
station din ziua de azi .( nu si cu cacaturile comerciale de acum).
Duminica era zi sfinta , in care nimic
si nimeni nu ma putea extrage timp de 3 ore de linga difuzorul mono ,
ce suiera si distorsiona muzica , ce si chiar asa era dumnezeiasca.
Asa am ascultat prima oara Pink Floyd –
The Wall si a inceput o calatorie intr-o alta dimensiune.
In timp , m-am zbatut sa imi fac rost
de album , inregistrat cit mai bine posibil , pentru ca imi doream sa
ascult fiecare nota , sa inteleg cum mintea si sufletul unor oameni
au putut creea asemenea muzica.
Bineinteles, am cautat in paralel sa
ascult si restul discurilor. Cum nu aveam ca sursa de informatii
decit anturajul si emisiunea de la Europa Libera, ii ascultam haotic
, fara sa am o reprezentare cronologica a evolutiei lor , si uneori
eram deceptionat de albumele dinainte.
Ma tot intorceam la The Wall . Si in
paralel descopeream si celelate nume mari . Ore intregi de ascultat
muzica. Dimineata inainte de ore, dupa ore, in timp ce invatam sau
citeam , adormeam ascultind muzica.
Existential , 16 – 17 ani e virsta la
care apar intrebarile alea majore . Despre tine, despre conditia
umana si multe altele. Acele 'DE CE “ - uri , ce iti fut creierii
daca nu are cine sa ti le explice sau nu poti tu sa gasesti
raspunsul.
Multe din ele , le-am tocat cu primul
meu prieten de suflet , alde Make ( sau Mache dupa preferinte)
insa si el la fel de nestiutor si bulversat ( poate ) ca si mine;
cert este ca de multe ori gaseam amindoi raspunsul in muzica. Poate
gresesc , insa de o fi asa o sa ma corecteze daca o fi sa citeasca
cuvintele astea.
Incet , incet, muzica a inlocuit
parintii . Nu le aduc vreo acuzatie, ori ii judec. Atit au putut ei
sa ofere la vremea respectiva. Diferenta dintre generatii isi spunea
cuvintul.
Si am trecut si eu la rindu-mi prin
toate. Primele deceptii, primele rani, prima iubire , primul dat cu
capul de pragul de sus, primele sacrificii, primele lipsuri si tot
asa mai departe.
Toate le alinam cu The Wall. Mai
alternam si cu restul . Dar cind imi era cel mai rau , Pink era
acolo.
Nu aveam cu cine sa vorbesc , ascultam
Pink. Vorbeam dar nu ma asculta nimeni , ascultam Pink.
Ma agasau parintii, ascultam Pink. Ma
certam cu prietenii , ascultam Pink. M-am indragostit ,am ascultat
Pink. Treceam prin chinurile dragostei, ascultam Pink.
Aveam nevoie de ceva , ascultam Pink.
Era acolo tot timpul. Visam , copilareste, la acea vreme , sa ridic
un grup statuar in Piata Unirii.
Pina si pe mama copilului meu am
cerut-o de nevasta intr-o noapte in care ascultam Pink.
Un vers, un acord, o inflexiune vocala,
o bataie de tobe, orice de pe albumul asta era potrivit la un moment
dat pentru ceea ce aveam nevoie.
Anii au trecut. Undeva in timp cred ca
m-am gindit cum ar fi sa ii vad in carne si oase. Cum as reactiona .
Fugitiv , gindul s-a ascuns. Ani multi.
Ani in care am ascultat albumul asta ,
fara sa ma plictisesc vreodata.
Si in care nu mi-am inchipuit ca o sa
vina si ziua ACEEA.
Cind am aflat ca s-au pus in vinzare
biletele , treceam printr-o perioada tulbure rau. Abia aveam bani de
piine si in plus , demolat sufleteste . Si bineinteles am ascultat
Pink.
La fel , cum nimic nu e intimplator, un
foarte alt bun prieten de suflet , m-a ajutat sa imi cumpar cele 2
bilete. Prieten care nu l-as fi avut daca nu ascultam Pink.
2 bilete.
Pentru mine si fiul meu. Fiul meu de 17
ani. Care chiar daca i-am lipsit niste ani , fara sa ii fiu aproape
in fiecare zi , a devenit la rindu-i ascultator fidel. Intradevar
nimic nu este intimplator.
Si te ucide gindul asta. Dar te
salveaza Pink.
Asteptare. Bineinteles , ascultind
Pink. Emotii. Refuzi sa te gindesti. Te uiti in fiecare zi la cele 2
cartoane si astepti. Trec zilele.
Si vine ziua.
Ma trezesc relativ calm. Imi pregatesc
meticulos ceva bagaje fizice .
Apoi pe cele sufletesti. Le fac loc in
inima , sa mearga cu mine ,celor dragi mie si care nu pot fi acolo ,
dar care ii vreau alaturi.
Astept telefonul magic de la un alt
prieten de suflet. . Esti gata ? Hai ca am venit. Mergem la cafea.
Dimineata tulbure si gri.
Trec minute. Copilul coboara , jumatate
adormit. Isi asteapta prietenul lui bun. Ne inghesuim si pornim ,
fiecare cu ginduri imprastiate.
Drum lung , povesti si bineinteles
Pink. Desi mai e putin timp , pare o vesnicie. Refuz sa ma gindesc,
la ploaia care ar putea strica totul. Ori altceva . Numar minute.
Agale , ne indreptam catre punctul de referinta.
Mergem dezlinat , cu ginduri disparate.
Ajungem. Intram . Cautam sa ne asezam sa fie bine pentru toata lumea.
Desi nu parem agitati,sintem. Ucidem fiecare in felul nostru
asteptarea.
Si incepe.
Brusc , sint navalit de milioanele de
secunde de asteptare , in care am ascultat Pink . 30 de ani in
secunde navalesc in mine.
La fel navalesc lacrimi si suspine.
Muzica e acolo. Ma inunda. Fiecare acord, fiecare nota, oricare sunet
. Nu mai am singe in mine. Ceea ce imi curge in vene e PINK.
Sistemul meu circulator e compus din santurile unui vinyl desirat
spira cu spira si impletit in mine.
Refuz sa ma controlez. Pieptul mi se
zbate in ritmul tobelor , suspinele sint in acord iar lacrimile
curg.
Prietenul meu drag , isi intoarce ochii
si ma incurajeaza. Nu plinge Huck!.
Fiul , liber, cinta impreuna cu mine.
El e in lumea lui. Eu in a mea. Dar
sintem impreuna.
Impreuna cu cei dragi pe care i-am adus
cu mine in suflet acolo.
Ma disipez in sunete. Inghit lacom
emotiile. Imi hranesc sufletul. Ma curat. Iert.Ma bucur ca pot sa
simt. Ca sint cum sint.
Ca intimplarea vietii prin care exist
m-a adus acolo. Alaturi de fiul meu si prietenii de suflet.
30 de ani traiti in 3 ore.
A meritat.
A meritat pentru ca in momentul asta ,
cind scriu , sint mai bogat decit toti bogatii din lume.
Pentru ca am ceva in mine ce nu poate
fi cumparat cu nici o moneda existenta pe aceasta planeta.
Va am pe toti voi ce dragi mie.
Datorita lui Pink.
Pink Floyd.
Aici sint eu.
Posted in
Bucuresti 2013,
Pink Floyd,
Roger Waters,
The Wall
|
Written on 14:15 by Constantin Manoliu aka Huck
De ce m-as astepta sa te intilnesc?
De ce m-as astepta sa fii curioasa sa
ma cunosti?
De ce m-as astepta sa ma indragostesc
de tine?
De ce m-as astepta ca tu sa vezi asta?
De ce m-as astepta ca tu sa accepti
dragostea mea?
De ce m-as astepta ca tu sa te
indragostesti de mine?
De ce m-as astepta ca tu sa imi accepti
demonii?
De ce m-as astepta ca eu sa iti dau
totul din mine?
De ce m-as astepta ca eu sa am
incredere in tine?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
esti perfectiunea pentru mine?
De ce m-as astepta sa te accept asa cum
esti?
De ce m-as astepta ca tu ai grija de
mine?
De ce m-as astepta ca tu sa ma crezi ca
te iubesc?
De ce m-as astepta ca tu sa imi fii
alaturi la bine si la greu?
De ce m-as astepta ca tu sa te bucuri
de mine asa cum sint?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca a
te iubi e cel mai frumos lucru din lume?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
visele mele tu le transformi in realitate?
De ce m-as astepta ca eu sa te doresc
in fiecare zi mai mult decit in prima zi?
De ce m-as astepta ca eu sa urasc
fiecare secunda care trece fara tine alaturi?
De ce m-as astepta ca tu sa imi
pretuiesti emotiile ?
De ce m-as astepta ca tu sa ma
surprinzi cu dorul tau de mine?
De ce m-as astepta ca tu sa te
daruiesti neconditionat?
De ce m-as astepta ca tu sa dormi in
bratele mele linistita?
De ce m-as astepta ca eu sa pling la
pieptul tau?
De ce m-as astepta ca eu sa lupt cu
intreaga lume pentru tine?
De ce m-as astepta ca eu sa iti
daruiesc timpul vietii mele?
De ce m-as astepta ca eu sa cred ca
destinul meu esti tu?
De ce m-as astepta ca eu si tu sa fim
doar noi?
De ce m-as astepta ca noi sa fim Adam
si Eva?
De ce m-as astepta ca noi sa fim simpli
?
De ce m-as astepta ca noi sa fim
suflete pereche?
De ce m-as astepta ca noi sa ne ratacim
impreuna ?
De ce m-as astepta ca noi sa fim noi?
|
