Roger Waters - Pro si contra
Written on 08:35 by Constantin Manoliu aka Huck
A trecut o saptamina de la ceea ce ,eu
consider evenimentul anului. O saptamina in care fluviul de stari si
emotii s-a mai domolit , gindurile s-au decantat usor si amintirile
s-au cimentat . Tot in aceasta saptamina , am citit aleatoriu
diverse scriituri care pro , care contra, dupa cum le-a dictat
sufletul ori mintea autorilor. Cele pro ,multe si pline de emotii ,
cele contra poate mai putine ,dar contradictorii.
Normal , unanimitate nu are cum sa
existe , in nici un domeniu si mai ales intr-o societate in care
exprimarea este necenzurata, insa in Romania e altfel.
Printre contrele exprimate , am
regasit unele slab fundamentate , puerile parca, scrise la repezeala
si ingrijorator, de unii care au pretentia de formatori de opinie.
Initial , nu le-am prea bagat in seama , insa, s-au agatat de mine ca
ciulinii , ceea ce m-a determinat sa incerc sa le curat.
Exprimarea unei pareri, oricare ar fi
ea are nevoie de un fundament rational si logic, o raportare la ceva
, precum :“ Dati-mi un punct de sprijin si mut Pamintul !”. Asa e
de cind e lumea.
Numai ca in Romania , peste aceasta
regula se sare vizibil , fara nici o jena , ca si cum singurul scop
al romanilor este de a reinventa de la roata , totul.
Ceea ce m-a frapat enorm este , ca te
apuci sa bestelesti si sa arunci cu idei , FARA nici macar sa fi fost
acolo. Si mai si justifici ca nu esti fan, ori nu iti place , ori nu
ai avut bani de bilet , ori altceva.
Urmeaza o intrebare logica : DACA AI
ENUMERAT MOTIVELE DE MAI SUS , DE CE ITI MAI DAI CU PAREREA? Si se
raspunde : Pai sa arat tuturor de ce eu nu. Sint de acord si cu asta.
Si cu gusturile nu se discuta. Si cu multe altele. Dar , adu-mi
argumente logice nu informatii disparate, ori experiente proprii
puerile , ori frustari , ori alte chestiuni sordide.
Cum poti analiza si combate ceva dupa
socoteala de acasa cind stii foarte bine ca nu se potriveste cu cea
din tirg?
As fi mai ingaduitor daca ai mai fi
vazut show-ul respectiv live, ( nu la tv) in trecut, ai fi mers acum
si ai fi putut face comparatie , astfel ca parerea ta , sa fie
obiectiva si in care ,oricare dintre taberele pro si contra sa se
regaseasca cu ceva.
Si toate astea sa le completezi cu
informatii documentate bine , nu extrase contextual de pe Google si
mai apoi rearanjate sa iti iasa tie pasienta.
Da, extragerea din context e actiunea
preferata a multora in Romania. Par example , un Gica-Contra ,
extrapoleaza faptul ca ca parintii lui Waters au fost membri ai
Partidului Comunist si acesta la rindul lui ar cocheta cu ideile
respective , desi muzica lui e anti deci e ipocrit. Te bufneste pur
si simplu risul.
Sau alta idee. Domnule , cum poate sa
militeze impotriva capitalismului putred cind el insusi face burta
mare la citi bani incaseaza la un concert ?Daca tot sustine asta de
ce nu a cintat pe gratis pentru romani sau sa fi facut biletul egal
pentru toata lumea asa mai ieftin la vreo 5 lei? Aberant ,nu?
Ori : dom'le e clar alaturi de
politicienii romani , de vreme ce a dat cu ciocanul impreuna cu unul
Liviu cum s-o numi. Superficialitate maxima.
Un alt cineva comenta ca , multi ani
s-a inselat crezind ca mesajul social transmis ar fi valabil si
pentru tarile din blocul comunist de la vremea aceea cind de fapt era
doar o exprimare locala a frustarilor tinerilor britanici din
aceleasi vremuri. Cit se poate de fals. Si tot asa mai departe.
Imi revine in cap o fraza citita :
Pink Floyd ar trebui predat la scoala. Da. Asa este. Datorita
complexitatii productiilor lor , ar trebui studiat la orele de muzica
. Si mai ales The Wall.
E o opera de arta. Unica. Cu foarte
multe sensuri. In care fiecare dintre noi putem sa ne regasim. Sa
rezonam cu ceva. Nu este numai un mesaj social. E un melanj de stari
de viata. Viata pura prin care trecem fiecare sau prin care am
trecut.
Pentru a putea intelege arta sau ceea
ce transmite o opera de arta , trebuie sa iti fi educat , inteligenta
emotionala. Si asta nu o faci la sala de forta ori la tv ori pe
bordura. Si nu o intelegi din prima.
De ce sint oameni care se duc in
continuare si vad tablouri celebre aproape zilnic ? Pentru ca de
fiecare data gasesti alt sens ori rezonezi cu vreun detaliu ce pina
atunci nu l-ai remarcat.
Asa este si cu show -ul The Wall. O
productie video – audio. Nu nu am scris gresit. Nu e audio –
vizual . In aceasta productie vizualul ocupa mai bine de 70 % si e
completat de audio. Ca de altfel , si alte reprezentari live ale lor
la oricare din discuri. De la bun inceput au pus accent pe vizual,
ceea ce ii face diferiti. Au mai incercat si altii. Ins alor le-a
iesit.
La Pink Floyd exista 3 stadii prin
care il percepi. Primul e cel audio , cind il asculti in tihna casei
tale , fara vizual. Unde percepi anumite valori sau detalii. Al
doilea , e cel in care adaugi si vizual cind savurezi un concert ori
un video clip al lor. Stadiu in care mai adaugi ceva perceptiei. Si
ultimul , poate si cel mai important e cel live. Unde treaba se
schimba totalmente.
Dupa concert , riul de oameni ce
plecau imi stirnea niste flash-uri. Ceva parca nu functiona. Pe
moment nu am realizat ce este . Abia dupa citeva zile am vizualizat.
Coplesiti, nedumeriti, mirati , dezamagiti, extaziati etc. Ca si cum
au vazut un OZN sau ceva asemanator pina atunci.
Da. Nemaivazut si simtit. Pentru ca
asa si este. Nimic din ceea ce a insemnat concert mare pina atunci nu
se potrivea. Pentru ca nu poti compara un concert U2, ori Rolling
Stones, ori Depeche Mode , ori ACDC cu ceea ce face Pink Floyd.
Si atunci se explica toate acele stari
de mai sus. O trupa clasica se expune altfel. Pune accent pe scena in
sine, show-ul pe care il face artistul , muzica e in prim plan si e
completat de vizual. Invers decit la Pink Floyd.
Si eu la rindu-mi am fost dat peste
cap. Cunosc albumul asta din scoarta in scoarta, am vazut si revazut
filmul de am tocit cred o caseta video , insa nimic nu se compara cu
ceea ce a fost live.
Un vizual de exceptie cu o
sincronizare perfecta, un sunet ,intradevar cum declara Waters :
“ o sa ascultati mai hi-fi decit la
orice sistem hi-fi pe care il aveti in sufragerie acasa “ , o
adaptare moderna cu artisti de exceptie , intru-un cuvint de magnific
.
Pina la Bucuresti , nu am avut cum sa
am parte de stadiul 3 . Si care nu pot sa il compar nici macar cu ar
fi fost daca erau toti si daca anul ar fi fost , aleatoriu , macar
1983 .
A spune ca de fapt a fost o
maimutareala, o copie de proasta calitate pentru ca nu au fost toti
membrii e o emisie nociva . Si eu as fi vrut sa fie toti. Dar nu se
poate. Asta nu inseamna ca trebuie sa refuzi o productie facuta de
unul din membrii fondatori .Si care desi e acuzat a fi megaloman , nu
s-a scos el in evidenta . Daca te uiti atent la cum a fost creeata
scena iti dai seama de asta. Simplitate geniala.Ba chiar s-a cintat
din spatele zidului. Pentru ca show -ul si muzica a contat. Nu
artistul.
Repet, pentru multi a fost un ciocan
in cap. Tot ceea ce credeai ca poti simti legat de muzica lor a fost
rastalmacit si reinterpretat.
Ai primit inca odata ceva marca Pink
Floyd.
In loc de informatii disparate si
superficiale de care e plin Google , va recomand sa cititi :
Nick Mason – Inside out o istorie
personala Pink Floyd , ce dezvaluie pe linga fotografii inedite ,
multe informatii despre drumul lor in muzica.