Written on 19:43 by Constantin Manoliu aka Huck
O da, iubirea e o voma a sufletului.Si inca una din cea mai abscons de scirboasa combinata cu rigiituri ce se cheama romantism ,devotiune, sacrificiu, bunatate ,pasiune,ambrozie si nectar si toate celea.
Pentru unii e o dogma pentur altii o voma.
O voma a unor suflete egoiste, seci, spoite in culori inselatoare,pline de veninoase lipsuri.
E o voma asemantoare cu cea a insectelor ce isi umplu victima cu lichid spre a o putea digera mai bine.
Asa folosesc unii iubirea.Caci au inteles repede ca e o arma letala ce poate aduce cu usurinta pe altarul nevoilor lor personale suflete gustoase, calde si pline de viata.
De ce sa nu te folosesti de ea atita vreme cit iti poti umple foarte usor caverna aia ce o ai in piept goala de la bun inceput si la care nu stii la ce iti foloseste ?
De ce sa nu ei sufletul altora prin inselaciune si sa il pui in locul celui al tau ?Si sa pretinzi apoi ca esti mindru posesor ?De ce sa nu lupti sa ai un al tau construit cu migala si cu suferinta, cu intelepciune ?
Mie sila de voma asta.e totalmente execrabila.
As arde cu fierul rosu in carne, as face cuvintele de dragoste fierbinti sa arda buzele reci ce le rostesc in van fara rost, inselator.
As umple frazele dulci soptite cu o substanta ce sa reactioneze la minciuna,aratind adevarata fata a celui ce le foloseste.
As face sa paralizeze limbile celor ce vor sa rosteasca declaratii doar de amorul artei.
As face un picior mare ce sa le dea un sut in fund de cite ori se ascund in spatele credintei ca ei iubesc si nu inseala.
As inventa chinuri mai mari ca cele din Iad drept pedeapsa eterna celor ce se joaca esenta umana.
As inventa un virus ce sa va decimeze inainte de a face rau.
V-as da sa simtiti pret de o secunda cu adevarat ,si apoi v-as lasa in chinurile unei dorinte neostoite de a avea.
V-as face zombie pentru o eternitate de eternitati, paznici ai neputintei.
Sau poate ca pedepsele astea exista.
Prin insasi simpla lor neputinta de a avea ori ce ar face, chiar si furind de la altii.
Imi e greata.si imi vine sa vomit.Dar nu e nici macar pe aproape voma din dragoste.
E voma de viata.
Posted in
iubire,
tutorial,
voma
|
Written on 00:02 by Constantin Manoliu aka Huck
E toamna tirzie,cu miros de muraturi si crizanteme,cu frunze galbene de ciuda ca trebuie sa o ia iar de la capat in primavara ,cu stropi tacuti de ceata ce iti ung pasii pe carari nestiute ale cautarilor tale,la infinit,inspre esenta cu miros de ea.
Studente grabite catre a le lui Eminescu ori Brumaru versuri,isi preling siluete dulci pe Copou la vale inspre universitati in o vesnica schimbare,cu ochi lacuiti de speranta unor iubiri de cristal.
Ochi se intersecteaza,timizi si umezi intrebindu-se:Oare sint destul frumoasa?
Letargici si tacuti ,cavaleri ruginii de toamna,zac in dulce lene,pe banci scorojite,care verzui care albastrui,aruncate ici colo prin parcuri,asteptind provocari ale zeitelor,intrebindu-se:Oare e destul de frumoasa?
Cumva,toti isi duc opincile facute din suflete catre un profet inmiresmat de ani si ani de dragoste,ce poate sa le raspunda.
Adevarata frumusete a unei femei zace in ochii celui care o iubeste.
Sfatos,Profetul Tei ,indeamna sa cutezi a spune TE IUBESC !
Deschide ochii ...
Posted in
cum aflu ca ma iubeste,
eseuri,
iubire,
trecute vremuri de domnitze
|
Written on 12:35 by Constantin Manoliu aka Huck
41 ani.13 octombrie 2008.Viata.Prieteni.Iubire.
Multumesc din suflet tuturor celor care imi sint aproape si ma suporta cu bune si cu rele.
Pirdalnica asta de viata e mai suportabila alaturi de voi si sint mindru si fericit ca am avut posibilitatea sa va cunosc.
Cred ca asta e cel mai mare cistig al meu.
Chiar daca uneori mai gresesc fata de voi, ma stradui sa nu va insel increderea in mine si sa nu va dezamagesc.
Inca odata va multumesc din toata inima.
Cu stima,
Huck
Posted in
iubire,
lectie de viata,
prietenie,
sentimente,
stima
|
Written on 21:16 by Constantin Manoliu aka Huck
Imi place sa ma uit la oameni,sa ii studiez in detaliu,cautind adevarul in spatele mastilor cu o placere uneori perversa,viciata de cunoastere.Nu stiu de unde imi vine dorinta asta voyuerista, dar sincer imi prinde bine.Desi uneori imi pare macabra,pentru ca am senzatia ca dezgrop de fapt cadavre.Suflete moarte ,Fetusi nenascuti ,produs accidental al timpului altora.Al vremurilor.
In ultima vreme ,ca un facut numai asa imi merge.Cam cum e la pokerul ala electronic,unde trebuie sa dublezi miza ghicind o suita de carti alegind dintre doua culori ,iar aparatul are grija sa iti traga un sir imens de numai negre ori rosii.
Dezvelesc din ce in ce mai multe mortaciuni, uscate de simplicitatea vietii.Parca nisipul din clepsidra timpului se revarsa peste ele, grabit si el sa mumifice umbrele degeaba.
Nu mai gasesti seva.Parca au secat toate izvoarele vietii.Parca cineva a globalizat productia de manechine plastifiate, vopsite in culori vii, purtatoare de imagini.Cartoane lucioase, ce acopera pesteri mucegaite ce tin loc de suflet., fara urma de caldura.
Intunecimi ce iti stirnesc instincte primare de aparare.Sa fugi.Sa te ascunzi.
Baudelaire cu ale lui Fleur du Mal a fost un vizionar cu care as face schimb linistit ,chiar echitabil as zice.Sa reusesc sa vad si eu frumosul fara suflet.Desi sint convins ca dupa citeva minute ar refuza .Nici macar el chiar sustinut de Bacovia nu ar avea tarie sa inghita atita mucegai.
Curios e ca o anumita nevoie creeaza asta,deduc eu in ce vad.Ceva ce toti isi doresc.De cind se nasc.O fi oare trecut in ADN ? E oare vreo gena responsabila ?
Avem o lista lunga de vicii dar nimeni nu s-a gindit sa treaca si necesitatea asta in top ten.chit ca e evidenta.Nu iti trebuie prea multa scoala sa vezi ci doar un filtru bun.Sa vezi negarea si disperarea.Sa simti nopti si zile de zbucium pline de neputinta solutiei.
Oare de ce ii zic necesitate ? Pentru ca devine prea un `must have`.Din ceva natural ce vine la timpul lui, e compilat un mutant impanat cu sclipiciuri artificiale, `un made in China` de proasta calitate.Si mai e si contagios.Parca si pe mine ma viruseaza ,abil, in subconstient, o deturnare de la realitate.
E nevoia de iubire.De a te sti iubit.Nu conteaza cum, doar sa se realizeze asta..
Si nu inseamna ca nu imi doresc si eu la rindu-mi.Dar parca ma feresc sa cad in penibilul unei dorinte anoste, zilnica, un tabiet .Am dat si am primit .Dar fara sa fortez.Fara sa imbrac acuratetea sentimentului , in ambalaje diverse pentru a atrage cit mai mult atentia.
Fara sa ii fac reclama agresiva in speranta ca se indeplineste.Fara a-mi aloca un comportament de dependenta.Desi uneori am simtit dorinta frustranta.
Dar altii nu pot , sau nu simt ca nu trebuie sa ingradesti libertatea sentimentului, caci se ofileste, se pierde.
De aceea simt ca sint suflete cavernoase.Parca ei nu ar fi constienti.Sau poate sint si de fapt ascund ,dind nastere aparentelor.In loc sa dezvolte cit mai vizibil si curat dorinta,din contra , o altereaza cu tot felul de imbunatatiri, un fel de piercing pe spirit cu tot felul de chiclazuri materiale .
Va mai urma…
Posted in
filozofie,
interesant,
iubire,
love,
sentimente
|
