Written on 10:20 by Constantin Manoliu aka Huck
Party , party, party oriunde si oricum
numai party sa fie. Puzderia de initiative dansante cu caracter
social pe care o ofera spatiile dedicate , pare foarte colorata si
incisiva de zici ca ar trebui sa te clonezi ca sa nu ratezi niciuna.
Ai putea spune ca e mediul concurential cel mai sanatos de pe piata
capitalista cu un rezultat benefic pentru end user.
Daca te tragi putin asa mai in spate
din multime ca sa vezi the big picture , poti observa foarte usor ca
e aceeasi Marie , dar cu alta palarie.
In principiu , ai sa constati existenta
doar a unui pumn de concepte draft , pe care fiecare locatie il
cosmetizeaza si il afiseaza ca unicat ca sa te faca sa scoti banii
din buzunare. Desi tu , mergi acolo pentru ceva diferit. Dar nu asta
ar fi marea problema. E ca la supermarket la urma urmei. De cite ori
nu ai cumparat un produs cu alt ambalaj ca sa descoperi acelasi gust
, care te-a facut sa alegi altceva?
Conceptul in sine e de fapt problema.
Si aici se nasc doua directii. Cum e pus in aplicare si cit de repede
este furat si adoptat de alta locatie. Pentru ca se poarta.
Sedintele de brainstorming saptaminale
organizate cu tot personalul locatiei ( inclusiv femeia de servici
uneori) pot concura cu cele mai tari firme de advertising de pe
Madison Avenue , in goana lor dupa idei . Sabia lui Damocles ce
atirna asupra incasarilor straluceste atit de intens la masa de
consiliu cautind jertfe inspre multumirea lui The Party God, incit
sedintele astea au un suspans mai ceva decit box- office -urile de la
Padurea Sfinta.
Sesiunea se deschide cu o analiza
amanuntita a ofertei de pe piata. Aia fac aia, aia aduc pe aia , o
multime de aia cu aia. Atmosfera tensionata a inceputului de
necunoscut de sedinta , devine si mai intunecata cind optiunile pe
care le are locatia devin minuscule si tind spre zero absolut.
Managerul in rolul lui de provaduitor al zeului mai sus mentionat ,
fulgera si tuna mai ceva ca furtuna aia de il omoara pe George
Clooney intr-un film. Si ca in orice religie in care ne facem ca o
respectam da o descaltam la poarta lacasului ,cineva indrazneste sa
se uite la capra vecinului. Nu conteaza cine o face, poate chiar
femeia de serviciu ci doar usurarea ce destinde uraganul. Dom'le , e
unii care face un dezmat asa mai interesant, da noi putem sa facem
mai jmecker.
Brusc , de parca au servit iti da
aripi, toata lumea lucreaza la idee. Dar nimeni nu isi ridica
problema morala a furtului. Cacat. Nu ma intereseaza ce o sa zica
lumea. Il dam cu var, schimbam oleaka culoarea, bagam niste becuri
RGB ,ieftinim niste otrava, aducem pe unul sa puna 3 piese reggae si
o dam pe progressive underground intre timp si hai la solar cu
epilatele brazilian sa dam bine cu niste bronz original de Jamaica.
Hai ca ii prostim si de data asta. Baietii hai la copiator cu voi ca
arde goliciunea la bozonar !
Nu am nimic impotriva ca , un concept
invechit sau care nu mai este folosit de multa vreme, sa fie
revitalizat si oferit noilor generatii de party people. Insa a prelua
o idee recent pusa in practica ,sa o cosmetizezi putin si sa ii dai
drumul pe piata cu eticheta de unicat, nemaivazut si auzit ori alte
giumbuslucuri de vocabular mi se pare de cea mai joasa speta.
Decit sa furi si sa te faci de cacat ,
mai bine puneti mintea la contributie astfel incit creturile alea de
le ai un cutia craniana sa nu se confunde cu blana oii cind expulzezi
cite o cicareaza de furaciune.
Stiu. Orice concept nou , presupune sa
investesti in el atit inteligenta cit si bani. Dar asta e regula de
baza a capitalismului. Nu poti avea profit fara infuzie de capital.
Angajeaza un consultant. Fa o echipa de marketing. Sau macar ai bunul
simt si contacteaza pe cei care au copyright intelectual asupra
conceptului si cere un amarit de acord.
Dar cum Romania e casa pirateriei in
orice domeniu ,iar nesimtirea cu care se afiseaza aceasta a devenit o
trasatura de caracter ,va rog pe voi astia care va plingeti ca nu
aveti unde merge ori de calitatea ofertei sa o lasati mai moale.
Si eventual poate , va trece prin
adincurile materiei cenusie sa adoptati un principiu.
Acela de a refuza si sanctiona lipsa
de calitate a vietii de noapte.
Daca dupa articolul anterior o sa
trebuiasca sa am grija la ce as putea sa gasesc in pahare , dupa
asta s-ar putea sa imi iau si interdictie la intrare.
Posted in
capitalism,
caracter,
club Iasi,
cluburi,
codul bunelor maniere,
comportamente,
petreceri tematice,
psihologie,
unde iesim in oras
|
Written on 15:49 by Constantin Manoliu aka Huck
De 2 zile am o greata ucigatoare combinata cu un gust amar peste doza limita admisa noxe ce le datorez unei minunate seri de duminica ce teoretic ar fi trebuit sa fie una de relaxare si distractie,dar ca intodeauna socoteala din tirg nu e cea de acasa.
Desi ar fi trebuit sa il scriu ieri am mai balansat intre utilitate sau nu, totodata asteptind sa mai dispara din factorii perturbanti ai ratiunii in a incerca sa pastrez un procent cit mai mare de obiectivitate.
Toleranta zero despre care scriam ceva timp in urma ma indeamna in a asterne cuvintele necesare ,macar poate ca un antidot pentru sindromurile descrise mai sus.
Tematica petrecerii a fost cumva un amestec intre o promotie la o bautura cu un fel de sa zicem workshop pentru personalul din viata de noapte combinat si cu o doza de distractie.
Banuiam pe undeva ca va fi o atmosfera incarcata datorita bisericutelor si gastilor formate intre echipele prezente ,insa speram ca valurile de alcool generos oferite de promoteri vor constitui un armistitiu.
Insa din contra, lucrurile au fost cit se poate de negative de la primii pasi in locatia respectiva.
Nu o sa insist decit pe una din intimplari ,ce ma priveste personal, fara a mai critica atmosfera in sine ce a reflectat mai mult decit clar ca viata de noapte din Iasi e de o calitate indoielnica ce pe zi ce trece tinde catre un zero absolut,ale carei motivatii reale de desfasurare sint cu totul si cu totul altele decit cele pe care ai crede ca le ofera definitia in sine.
Cum viata are o placere deosebita de a te pune in cele mai neasteptate situatii ,a avut grija sa imi serveasca si mie o portie ,cred aproape dubla.
Acum citeva zile relatam despre penibilul situatiei ce avea la baza conceptul de politete si respect cu un individ cam certat cu cei 7 ani de acasa, peste care am dat duminica seara fix in locatia respectiva ,fara a avea habar ca lucreaza acolo.
Controversat si luat prin surprindere am reactionat cit se poate de normal (normalitate pe care o consider eu a fi)adresindu-ma si lui cu o formula de salut pentru ca asa CRED EU CA E NORMAL cind intri undeva , fara a face vreo discriminare intre el si ceilalti prezenti in zona respectiva.
Desi sint mai in virsta decit el , si conform minimei reguli de politete ,de obicei saluta cel mai tinar ,si mai ales in situatii in care PERSOANA are si o functie de conducere (SE AUDE ACOLO IN SPATE ????)am considerat ca nu imi cad galoanele daca o fac, ci din contra e o dovada de politete si de buna crestere.
Ce am primit ?Dupa o privire la inceput surprinsa ce s-a transformat in una de sictir am fost lasat cu mina in aer ,privit cu jena in ochi de ceilalti prezenti de fata ,continuata cu o bolboroseala amarita si o intoarcere de spate spre o anumita activitate total neimportanta, dar folosita ca o scuza.
Cu zimbetul pe buze am facut si eu stinga imprejur , gindind fraza ce da titlul articolului prezent.
Bineinteles ca a venit si repriza a doua ceva mai spre dimineatza desfasurata cam la fel cu alte personaje implicate.
Intradevar, recunosc ca uneori nu sint dus de prea multe ori la biserica atunci cind fac morala cuiva insa asta nu e o scuza pentru unii ca adevarul doare coroborat cu lipsa capacitatilor de comunicare .
Nu ma apuc acum sa fac vreo teorie lunga pe aici pe tema salutului dar o sa copii un pasaj dintr-un articol(Blogul lui Madalin) gasit pe net la o simpla cautare pe google ce este foarte bine scris si releva minimele aspecte.
Asar citat :
``Ai dreptul sa refuzi un salut? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri, nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.
Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea, o facem când suntem inca la mare distanta. Dar daca intâlnirea este inevitabila, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat, iar daca noi suntem vinovati, salutul nostru poate duce la o impacare.``Cred ca este destul de clar dar nu ma pot abtine sa ma intreb cine dintre noi a dat dovada de impolitete ?
Doritorii pot da click pe text pentru a citi un articol superb iar pentru restul celor care cred ca am pretentii exagerate in a considera ca am dreptul sa fiu SALUTAT poate le va ajunge din intimplare linkul la indemina pentru a-si corecta deficientele celor 7 ani de acasa.
Later edit:Light my eyes prin comnetariul facut sub forma de articol(multumesc) mi-a adus aminte ca m-am ratacit in povestiri uitind sa fac remarca pozitiva, felicitind echipa de promoteri pentru profesionalismul de care au dat dovada in organizare si desfasurare,lucru care ar fi trebuit sa fie un exemplu de urmat pentru multi.
Vorba lui, pacat de munca lor si de valul de alcool (si la propriu is la figurat) cu adevarat generos.
Posted in
cei 7 ani de acasa,
codul bunelor maniere,
politete,
regulile de salut
|
