Caractere,comportamente si alte treburi realmente

Written on 21:57 by Constantin Manoliu aka Huck

Probabil articolul asta e scris un pic la repezeala.
Dar nu ma pot abtine.
Nu mai pot tine in mine lucruri pe care din un bun simt capatat pe propria-mi educatie si munca , caut sa nu le spun sau sa las sa se vada considerind ca realmente e un comportament de o alta categorie sociala.
Nu mai tine.
Daca taci esti luat de prost.Daca spui esti luat de magar.Sau nesimtit.Sau orice.
In nici un caz asa cum trebuie.
Exista notiuni de comportament pe care nici daca le scrii negru pe alb , nu le intelege nimeni.
Ca oricare om, ajungi la un moment dat sa iti bagi picioarele in orice limita pe care iti o impui, considerind ca ai caracter.
Cui dracu ii pasa de caracterul tau?
In nici un caz celor ce au mari carente in educatie.
Educatia se pare ca e un laitmotiv in ultima vreme la mine.
Si aici gresesc cred.
Cer prea mult de la niste oameni limitati.Sau de la oameni care ori cit ai incerca sa le explici ca pot mai mult , ca au resurse, ca pot fi altceva daca se desprind de cacatul in care se scalda , prefera sa se amestece in aceeasi tarita pe care o maninca porcii.
Nu pot intelege asta.
Desi cred ca e simplu.De unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Un al doilea lucru ce ma scoate din sarite e ca , atunci cind e dat de gol, ma refer aici la acei indivizi a caror orizonturi se limiteaza la lucruri comune de consum si sentimente de mindrie bazate pe o proasta intelegere a conditiei umane,reactioneaza in cel mai ridicol mod posibil.
Ridicol realmente stupid, exemplificat prin gesturi total puerile precum nu ar fi de exenplu cele pe care le faci ca si copil.(nu iti mai dau lopatica mea, iar daca trebuie sa iti o dau mai bine o arunc).
Imi e sila ca traiesc si respir linga acest fel de oameni.
Sau genul care pentru ca le spui adevarul in fata, iti poarta pica toata viata.
Exemplu, un individ caruia am refuzat sa ii fac un serviciu, a avut grija sa tina minte asta si s-a razbunat cumva chipurile, avind grija ca intr-un anumit anturaj in care isi serba ziua de nastere sa ma ignore complet desi participam activ la colectiv.De cacat.Parca as fi stat cumva in tratatia lui.
Si multe alte exemple.Gesturi minore aparent, dar care spun totul despre persoana respectiva.
Dar e normal.
Atunci cind nu poti sa iti infrinezi furia si ura ca ai fost descoperit in adevarata ta fata, reactionezi ca un ciine turbat.
Latri , musti aiurea , doar asa ca sa il doara pe cel care iti spune adevarul.
Ca de exemplu o alta persoana din personalul care lucreaza impreuna cu mine, ce de cite ori nu intelege situatia in care se afla ,reactioneaza asemenea.Gata nu ma mai joc cu tine.Desi intodeauna am avut grija sa fiu intelegator si sa mai inchid ochii atunci cind o dadea cu piatra in balta.
Caractere.
Nu ma mira.
Atita vreme cit conform unei statistici facute de UE 57% ,sau ceva de genul, din tinerii din Romania nu inteleg din prima citire un text scris.
Stupid nu e asa?
De ce oare eu ma consider un om normal obisnuit si cred acelasi lucru despre multi din jurul meu?
De ce tot sper ca pot gasi oameni de valoare?
De ce?
Caractere comportamente si alte treburi realmente stupide.
Pardon.
Romanesti.
Egal incultura si alte chestii de astea adiacente, pe care sincer nu merita sa le amintesc.

Respectul inutilitatii sau inutilitatea respectului?

Written on 22:10 by Constantin Manoliu aka Huck

Pauza lunga.
Iarasi trec prin o perioada de stari intense de inutilitate.
Nimc nu ma mai motiveaza aproape.Ginduri intregi sint trunchiate de aceeasi intrebare:Are vreun rost?
Caut sa ma dezlipesc de o realitate haotica in speranta ca autoincarcerarea in mine ma va face sa inteleg multe din schimbarile lumii asteia.
Imi amintesc de perioada adolescentei cind imi doream sa ma desprind de singuratate,sa cunosc lumea sa ma bucur de oameni sa simt si sa imi resimt visele,sentimentele si dorintele.De ce imi amintesc?
Pentru ca acuma incep din ce in ce mai mult sa imi doresc sa ma intorc in acea stare de a fi doar eu cu mine.
Caci atunci eram cumva sigur de mine.Mai mult decit sint acum.
Desi am senzatia ca nici asta nu ma va mai face sa am mai multa incredere in mine.
Incredere.A crede.Credinta.In CE?
Imi tot cercetez diverse din laturile caracterului format in atitia ani,ani ce au trecut apasati peste el, lasind urme care mai de care mai adinci,un fel de amprente ori mai degraba riduri,in incercarea de a imi face un update.
Una din laturi e credinta in oameni.
Ca sint educati si formati dupa principii solide de viata, general valabile, rezultat a unor intregi generatii trecute prin `de ce`-urile autocunoasterii.
As putea spune ca sint reguli simple pentru care nu iti trebuie masterate ori studii de specialitate.
Sau ar trebui sa fie.
Caci descopar pe zi ce trece ca nu este asa.Sau de fapt nu mai este.
Si asta ma face sa ma intreb pentru ce am irosit atita ani?Sa imi formez un ce?Caracter?
Te simti aruncat la gunoi.
Inutil.
Degeaba ai invatat,citit,gindit,simtit,format spirit,invatat bunele maniere,dezvoltat bun simt,invatat sa respecti.
Da, sa respecti.Pe fiecare asa cum e.
In speranta ca la rindu-ti vei fi si tu respectat.
E o lipsa crasa de respect pentru orice.
De la lucruri minore precum aruncatul unei hirtii la cos pina la chestiuni esentiale pentru existenta ta ca individ.
Ori cit as incerca sa explic si sa educ inspre aceasta idee nu reusesc sa depasesc un zid.
Zidul `Numai eu contez si ce fac eu e cel mai bun``.
Exista oameni pe care oricit incerci sa ii tragi la mal cu atit isi doresc mai mult sa ramina in mocirla unei existente pline de frustrari orgolii si angoase,pe care si le cultiva cu obstinatie aproape sadica.
Oare cind vor intelege ca nu poti valoriza ceea ce esti decit in simbioza cu cei din jur?Cind toti vor respecta un set de reguli general valabile ca la orice simplu joc?
Si uite asa ajungi sa nu mai crezi in tine.In ceea ce faci.In ceea ce gindesti.In ceea ce simti.
Sa nu mai vrei sa crezi in oameni.E mai simplu cred sa le raspunzi cu aceeasi moneda.
Oricum toti se vor preface si vor juca in continuare acelasi teatru jalnic si patetic, o adaptare paminteana a martirizarii primordiale.
Are vreun rost?Chiar insusi postul asta....

P.S.
Faith is the believing in something can not be proven...
Oare asta sa fie raspunsul?