Toleranta zero

Written on 22:13 by Constantin Manoliu aka Huck

Iar pauza lunga de scris,ceea ce denota mediocritatea pe care o profesoara din scoala generala tot imi amintea mereu cind nu reuseam sa fiu constant in activitati.
Dar stau si ma intreb chiar asa o fi?Mediocritatea e o caracteristica a activitatilor mele desfasurate pina acum?Eu unul tind sa cred ca nu asta.Poate doar un idealism dus la extrem ,cu lupte pentru cauze de mult pierdute, mai degraba.Caci asta simt de vreo saptamina incoace,cumulat cu o stare de neliniste acerba si o nesiguranta din ce in ce mai vizibila.Imi dau seama ca imi consum zilele pe fapte carora eu le acord o importanta majora iar altii dimpotriva le trateaza cu cea mai perfecta superficialitate, ce imi corodeaza de zor toleranta.
Tind din ce in ce mai mult la toleranta ZERO fata de tot si de toate.Imi zic ca de fapt o iau eu razna,ca imbatrinesc,ca ma prostesc ,putrezesc si toate celea aferente.
De fapt cred ca gestul meu de a ma cobori la nivelul unora ,ca deh, asa imi pare normal ca sa poti ajunge la un grad de intelegere cu ei,imi da jos armura protectoare impotriva mizeriei umane, lasind teren propice culturilor microbiene de prostie crasa.
Aici eu sint totusi de vina ca nu imi setez protectia virtuala la nivel maxim, spre a ma feri de puroiala mintala a unor sociopati ce isi traiesc viata dupa instinctele primare ,intr-o desconsideratiune existentiala suprema fata de orice.
Constat acum,mai mult ca oricind ,ca favoruri facute din intelegere si acceptare a conditiei umane sint luate ca drepturi ,ca ceva normal sa se intimple,intorcindu-se acum impotriva-mi,bumeranguri de fapt fara substanta sau vreun suport intelectual.
Ma devalorizez singur, crezind ca anii pe care ii duc in spate atirna greu in ratiunea de a fi si imi sint respectati pe masura de cei din jurul meu,cei carora le-am acordat mult mai mult decit altora ce de fapt meritau din plin asta.
Fuga continua dupa valori materiale perisabile in esenta lor,e un virus mai exterminator decit toate cite exista la ora actuala, o alergatura de pomana pentru scinteieri aproape fantomatice pe cerul unei societati reduse la nulitate prin insasi reprezentatii ei.
Pe vremurile mele de restriste era o vorba:Tara te vrea prost! ,o expresie a cenzurii comuniste impotriva a tot ceea ce reprezenta spirit si intelepciune,vorba care acum s-a transformat in:Prostul te vrea mort! vorba domniei sale Fanus Neagu publicata intr-o scrisoare deschisa adresata unui jurnalist(Via Bluemoon) ce reflecta foarte bine gindirea actuala a unei generatii ce pare a fi crescuta pe pirloaga,generatie care neaga orice ,desi daca stai sa ii iei la bani marunti habar nu au pe ce lume traiesc.
Aceeasi senzatie o traiesc si eu cumva,judecat si negat de cocalari cu burta si pitzipoance de carton,scuipat de `putzoi` plini de complexe existentiale,prostit pe fata de `unicate ` pret - a- porter zamislite din tarita pe care o maninca porcii si alte `carcase` goale de orice esenta.
Ma intreb totusi, datorita carui rationament trag ei concluzia ca AU DREPTUL sa faca asta?
Nici unuia.
Si atunci cit sa le mai permiti sa faca asta?Cit sa mai lasi de la tine in speranta ca vei capata acea ADEVARATA bruma de respect ,macar pentru timpul pe care il aloci in a incerca sa le explici ca pot duce altfel o viata mai buna decit graba lor prosteasca in a trai clipa ?
Toleranta ZERO.

Love is in the air?

Written on 20:30 by Constantin Manoliu aka Huck

Lectura din ultima vreme a zecilor de bloguri ce imi ies in cale ma duc cu gindul deseori la aceasta fraza din titlu,si aici adaug tot felul aspecte contextuale obtinute si din discutii vorbite auzite ori intimplate.
Dragostea e in aer?Huh..
Imi tot revine in cap seria aia de emisiuni de pe Discovery `Sex sense` unde o mina de specialisti incercau sa descopere motivatiile atractiei dintre sexe.
Dupa tot felul de studii de caz facute reieseau clar niste concluzii.
Fizicul bate intelectul.
Feromonii si genele inscrise in ADN dicteaza.
Dar subtil nu pe fata.Fara sa ne dam seama.
Si cind nu ne dam seama zicem ca e dragoste.De fapt cam toate starile alea intense pe care le acuza toata lumea cind e indragostita nu sint decit niscaiva semnale trase de genele autoconservarii speciei.
Simplu.Rolurile au fost impartite.
El cauta cea mai buna de prasila cu forme bine implinite buna sa creasca o gasca de copii,ea cauta pe cel mai bun care sa ii duca gena mai departe, bun de munca si cu situatie ce sa ii permita sa isi vada duse odraslele la maturitate astfel incit ciclul sa continuie.
Mai prost e ca nu iti dai seama decit mult mai tirziu ca ai luat teapa.
Dupa ce isi vad scopul indeplinit acesti mici dictatori ai simturilor se cumintesc.
Te lasa in pace.
Asta e echivalentul momentului cind simti ca nu il mai iubesti pe cel de alaturi.
Si incepi sa te intrebi ce dracu cauti tu in relatia aia.
Aici incepe sa intervina intelectul eliberat din sclavagia simturilor.
Care tot cauta sa explice formele de comportament ale partenerului si cauta sa stabileasca o altfel de relatie.
Dar nu poate pentru ca e rahitic de la subdezvoltare caci nimic nu la alimentat atitia ani.
Ignorat si lipsit de resurse ani de zile ,dezinformat, isi da duhul.
Si apar complexele plus alte resentimente ce toate combinate duc catre comportamentele de telenovela ,stirile de la ora cinci, manele si alte forme de incultura.
Si atunci care e iubire ?
Ceea ce ne dicteaza simturile primare ?
Ori acea relatie pe care o gaseste un spirit educat de un intelect ce stie sa tina in friu hormonii ce nu se epuizeaza decit atunci cind fizicul isi consuma durata de functionare ?
Cine oare iubeste cu adevarat?
Ala care iubeste materialul si se lasa condus doar de simturi fara a incerca sa isi explice de ce se intimpla asta?
Ori cei ce isi consuma energia si viata in a gasi spiritul pereche cu care incearca sa armonizeze la sublim, simturile fiind doar o forma de exprimare ?
Trist e ca zilnic ma lovesc de cazuri vii de genul asta ce se pling de lipsa de iubire si o cauta cu o inversunare de nedescris.
Fara sa poata sa isi explice de ce nu o gasesc.Pentru ca ceea ce ii anima in nici un caz nu gindeste.
Dicteaza.