Written on 07:16 by Constantin Manoliu aka Huck
Am hotarit ca anul acesta, voi spune lucrurilor pe nume in foarte multe din cazurile de interactiune cu poporul, chiar hotarit sa fac curatenie drastica in lista celor care graviteaza in jurul meu, mai mult sau mai putin interesat si dau dovada de o lipsa totala de interes in a ma intelege si accepta asa cum sint.
Lucru care cred ca am inceput sa il fac odata cu primul articol pe anul acesta , in care faceam o radiografie a societatii romanesti ,mai mult sau mai putin exacta in referinte si in care scoteam in evidenta dorinta genetica a romanului de a eluda orice forma de concurenta.
Intimplator fac parte din juriul unui concurs organizat in Iasi pe teme muzicale,datorita faptului ca sint moderator radio si in acelasi timp pasionat de muzica, concurs,care desi are un impact destul de ridicat in anumite cercuri muzicale , nu intra in categoria celor vitale ce te pot propulsa direct in lumina reflectoarelor dar poate constitui un pas inainte catre podium sau un trofeu pe panoplie.
Boon, asta e cadrul , ce e completat de concurenti ,care mai de care mai talentat, mai sustinut ,mai inpatimit si pasionat de muzica si tot ce implica ea, in mare parte studenti sau fosti, sa zicem o categorie de oameni care sint viitorul Romaniei, si care ,bineinteles au si sustinatori, in marea lor majoritate prieteni apropiati sau amici de sezon.
La ei o sa fac referire in special.
De ce?Pentru ca sint veriga de legatura.
In general in tara asta prietenia din interes sau nu, e o za importanta in lantul vietii sociale, un atu sau o carte pe care toata lumea o joaca sau o tine ascunsa in mineca , functie de situatie , a magic wand, trick-shot, backdoor, cheat code etc.
Desi se defileaza de zor cu pancarta corectitudinii si se tipa in gura mare despre 'nepotism', hai sa ii zic si asa , e folosit de multe ori ,intr-o dulce minciuna:ma fac ca nu vad da si tu te faci ca nu vezi data viitoare, esti om cu mine sint om cu tine, o mina se spala pe alta si tot asa mai departe.
As minti daca as afirma ca nu am folosit cartea asta si eu in decursul vietii, insa conteaza enorm de mult situatia sau nevoia mai bine zis , in care am apelat la ea.
De multe ori ajutorul unui prieten e nepretuit, si il dorim nespus; uneori ne bazam pe cei care ii cunoastem bine in a face anumiti pasi in viata, insa a abuza in orice situatie de acesta ,nu duce la altceva decit la o greata provocata , la o indigestie aproape cronica, o boala sociala as putea spune.
Si acum sa exemplific.
Concursul mai sus mentionat are mai multe etape de desfasurare , momentan avind trecute primele doua.
Dupa incheierea primei etape, am fost abordat foarte discret de catre un sustinator al unui candidat, cumva in ideea ca imi facea un serviciu informational, punindu-ma la curent cu pozitia lui in lant, un fel de sa zicem alte specificatii prezente in lista de calitati a concurentului.
Pe moment ,in atmosfera respectiva , nu prea am realizat sa zicem ceea ce se incerca a transmite, trecind foarte usor peste aspect.
Ei bine nu trece o saptamina de la intimplare si primesc inca un semnal ,asa pe departe , un bate saua sa priceapa iapa, precum ca, atentia mea ar trebui sa se indrepte si catre respectivul , cumva decizia de a aduce in emisiune , total in afara concursului , pe doi dintre concurenti ar fi neloiala.
Ce are prefectura cu primaria? .Cam asta a fost reactia mea, insa un pitic pe creier a inceput sa sape de zor, aplicind un stick note foarte vizibil.
Distanta mare intre prima si a doua etapa, m-a facut sa uit si sa ignor momentul, amintindu-mi abia in seara concursului, undeva stirnit si de o curiozitate morbida de ce mai urmeaza.
Toate bune si frumoase ,distractie, comentarii, aplauze, huiduieli pe sub masa, ma rog tot tacimul pina la final.
Prins in desfasurare,am dat iarasi delete la pitic, fara sa imi mai bat capul.
Hmm.Surpriza insa.
Din nou sint abordat.De data aceasta chiar foarte direct, persoana respectiva infingindu-se pe traseul meu prin sala, aproape impiedicindu-ma de ea.
Mirat, imi cer scuze, gindind ca lumina mica si cele citeva pahare de vin baute , au dat un pic peste cap GPS-ul, si din greseala am dat peste cineva.
O privire taioasa imi tine in loc ochii alaturi de o nemultumire vizibila afisata pe fata persoanei cumulata si cu o pozitie a corpului agresiva.
Nu realizez cine e ,pina nu aud replica:
Auzi da de ce ai dat prietenei mele o nota asa mica????
Brusc, ma prind ca e ingerul pazitor, veriga.
Adica cum dom'le nu ai bagat la cap ce semnale ti-am transmis pina acu?Chiar tre sa iti desenez ca sa intelegi ca persoana tre sa mearga cit mai departe si chiar sa si cistige?Nu crezi ca esti cam nesimtit?Cum iti permiti sa ignori cine sint eu si ce spun?
Phoaii.Piticu de pe creier jubila ,prapadindu-se de ris, batind darabana in neuronii mei.
Cum mi-am jurat sa nu ma mai enervez si sa imi consum sinapsele , ma calmez si replic pe masura:
Shhh, ma bazam pe colegii mei de juriu ca vor da note mari , si ca sa nu para suspect ,am ales varianta unei note mici.
Ha ha.
Nus ce a mai zis , cert e ca nu se asteptase la replica asta, asa ca face stinga imprejur si dispare.
Ce sa mai zici?
Urasc oamenii care nu accepta ideea unui concurs cinstit ,bazat pe calitatile reale, partinitori si lipsiti de orice urma de ancorare in realitate.
Intodeauna va fi cineva mai bun decit tine.Da e o realitate zilnica pe care trebuie sa o accepti senin.
Insa, romanul nu.El porneste intodeauna de la premisa ca e buricul pamintului, ca nimeni nu e mai bun ca el , e unic si merita sa fie rege iar restul....
Un exemplu tipic de cum merge treaba in tara asta.La orice nivel.
Cind o sa ne dezbaram de urlatul in gura mare ca se masluieste si se favorizeaza ,iar cu mina strinsa pumn dam spaga pe la spate ,poate o sa avem o societate care iti induce sentimentul de curatenie morala si transparenta, in care intradevar cel mai bun merita sa fie pe podium.
How it works sau cum ii treaba la romani.
Halal.
Posted in
concurs,
fair-play,
jurizare,
realitate,
sisteme sociale
|
Written on 12:57 by Constantin Manoliu aka Huck
Cum si eu ca si multi altii sint pasionat de sunet si putere, undeva in decursul anilor am dezvoltat ,hai sa zicem , o `mica` afacere in domeniu, si nu oricare, sunet in masina,asta dupa ce am experimentat suficient in cel de casa.Cum la vremea aia oportunitatile erau relativ reduse si mai tot timpul eram in masina, am zis ca ia sa ma apuc de combinatii audio.
Zis si facut,studiat,investit, specializare nu gluma,mai ales ca varietatea de produse in domeniu e vasta.
Ca rezultat al tuturor eforturilor a inceput sa se duca buhul ca ma pricep si sint dispus sa mai fac si altora .Deh batrina Dacie cu 2 basi de 600w in porbtagaj,de sarea capacul la volum , impreuna cu un cap de serie de la o firma de renume ce isi facea de cap pe niste boxe de iti venea se le pui in vitrina, cam punea in inferioritate tot felul de masinute care mai de care mai smechere.
Insa marea problema e ca fabricantul masinilor de serie nu se complica decit la gama de virf cu sisteme audio de performanta ,astfel ca erau cam vitregiti posesorii unor masini peste medie cu care faceau impresie prin aspect dar sonor cam nu prea.
Era cam jenant sa te spargi in figuri cu un BMW de ultima generatie prin vreo parcare alaturi de altii si sa vina o pirlita de Dacia 1300 alaturi de tine ,urlind din toate tablele, de nu te mai auzeai.
Clar, punct ochit ,punct lovit.Si binenteles, discutii, vreau si eu,cit costa, etc.
Cum nu sint ieftine, dezamagirea si scrisnitul din dinti erau la ordinea zilei,completate de cuvinte `dulci` pe buze.
Intr-o zi se pune pe capul meu unul, ca musai trebuie sa aiba bas si alea alea ,cu orice pret.Tocmai venise de prin Germania cu un BMW seria 5 aranjat ca o pitzipoanca , dar la fel de muta.
Era o varianta low end la partea de sonorizare,cu un radiocasetofon obosit ce miriia in niste cartoane de boxe si numai pe partea din fata.Cum colegul era un mare snob si se credea un mare cuceritor, ii trebuia la agatat si ceva sunet nu numai imagine.
Si dai nineaca cu explicatiile, cu variante dar nicidecum nu se potrivea nimic pe buzunarul cam gol dupa achizitionarea obiectului pe patru roti.
Zile intregi de discutii,telefoane,cataloage,conferinte,comparatii , sint convins ca nu dormea noaptea.
Zic asta , dupa ce ma trezesc intr-o dimineata cu el la poarta ,chior de somn dar cu un rinjet satisfacut pe fata, nerabdator sa imi comunice ceva.
Il poftesc, bag repedea o cafea la inaintare si ii zic sa dea comunicatul de presa.
Mindru , imi zice :Frate , te sparg, am boxe sa iti rup capul !!!
Cu o seara inainte, participind la nus ce party de smecherasi, ca tocmai venise unul acasa si trebuia sa se sparga in figuri cu ce are el adus `de afara`, a pus bot la un sistem 5.1 de la B_ _E , cu care mindrul apropritar a secat vecinii toata noaptea.
Asta disperat, si cu capul rupt de bautura, ii coace mintea ca ce ar fi sa il monteze el sistemul ala in masina, mai ales ca era convins ca eu pot destule.S-a tinut de capul aluia pina dimineatza sa il vinda, mai ales ca firma despre care vorbesc era considerata la vremea aia zeul suprem.
In timp ce imi povestea , facea drumuri la masina, scotind de-a valma boxe,cablaraie, cam tot ce ii daduse ala ,inclusiv picioarele support pentru ele.
Si decreteaza :-Azi imi montezi pe masina astea !! fara drept de apel din partea mea.
Buimac , imi zic in minte ca am gresit doza la cafea, ori visez prea realist .
Incerc sa ii explic ca tehnic, nu prea am cum , ca nu se potriveste, tot felul de chestii de astea.El nimic si nimic, musai trebuie.
Stau si ma gindesc ca e mai bine sa refuz sa nu imi dau cu firma in cap, mai ales ca lumea avea deja incredere in ce faceam eu , iar ce propunea el facea parte din categoria sirma si patentul etern romanesc.
Da ce scap de gura lui ?nheaaaa….Ii zic ca bine hai ca ma gindesc , il trimit acasa si ma apuc de studiat.
Montatul boxelor in masina nu era bai ,avind in vedere ca erau destul de mici ca dimensiuni iar suportii originali erau usor de modificat scopului, problema era basul autoamplificat din care plecau si alimentarile boxelor.Numai ca amplificatorul ala se alimenta la 220 V si astia de la BMW, inca nu proiectasera si prize de astea in masina.
Chem rapid niste cunostinte comune sa fie martori la insistentele lui in urma carora am cedat sa montez aberatia si intre timp ma apuc sa dezmembrez cutia basului in care era si amplificatorul.Cam cum ma durea inima….uhhaaa.
Se stringe echipa, care facindu-si cruce, care rizind pe infundate, care punind pariuri daca o sa reusesc.
Cred ca Zeul sunetului a fost alaturi de mine atunci cind am descoperit ca am plificatorul ala se alimenta intern dupa transformator la 15 volti curent continuu.
Tac, nu zic nica , si ma apuc de montat.Toata lumea curioasa nevoie mare.
Da si eu smecher, ii tot tineam in suspans, ba comentind de ce greu e, ba pigalind de zor la tras cabluri ca sa iasa macar asta ca la carte.
Toata afacerea a durat vreo 5 ore , dar nici ca sa plece vreo unul de linga masina desi erau lihniti de foame si rupti de oboseala.
Intr-un final, facindu-mi cruce cu limba , dau play la sistem, si spre stupoarea tuturor, functiona si inca cu rezultate foarte bune.
Colegul era in al noualea cer , cind isi infingea degetele in volum si auzea cum ii zangane numarul de pe capacul portbgajului.
E si sa te tii dupa asta , sa vezi cita fandoseala, cita impresie, cita comentarii in paralel cu mistocareala celor avizati.Cert e ca am jurat sa nu mai fac asta, mai ales ca se gasisera destui doritori dupa experiment.
Si uite asa , am dotat un BMW cu sistem audio 5.1 de cred ca isi faceau cruce aia de fabricasera si masina si sistemul.
Articolul participa la concursul BLOG BASS. Citeste si voteaza !!
Acest concurs este publicat pe SONO.RO
Posted in
BMW,
concurs,
sisteme audio5.1,
sunet de masina
|
Written on 20:59 by Constantin Manoliu aka Huck
Si uite ca se termina si concursul lui VisUrat.
Dupa cum ma asteptam nu am fost nici pe aproape de podium.
Probabil trebuie sa mai lucrez la stil ori principiile dupa care eu consider hazliu ceva.
Cam neagra atmosfera in ultima vreme se pare daca nu am reusit macar un comment sa string la acele articole..
Oricum astept cu interes pe urmatorul.
Posted in
cistigatori,
concurs,
VisUrat
|
Written on 21:22 by Constantin Manoliu aka Huck
Greu cu intimplarile astea hazlii din viata mea de rememorat.Oare ca sint destule si nu ma pot hotari care e mai distractiva?
Asta o sa imi dau seama dupa concurs probabil cind o sa fac comparatie cu cele ale cistigatorilor.
Asadar imi scotocesc dosarele prafuite si redescopar o secventa intimplata acum vreo 7 ani, pe vremea cind eram proprietarul unui magazin a carei activitate era vinzarea de aparatura hi-fi pentru auto si cam tot ce tinea de suport audio inregistrat,adicatelea muzica.
Magazinul fiind situat in o locatie proaspata din Iasi la vremea aceea cu un dever comercial peste medie datorita marimii si noutatii pe piata locala, avea un aflux de clienti foarte pestrit mai ales ca urlau de zor echipamentele respective in demonstratii zilnice.
Normal ca orice comerciant respectabil, aveam grija ca programul muzical sa cuprinda fix hiturile din acea perioada ce erau o nada perfecta pentru clientela ce mustea de nerabdare sa isi cheltuie banii.
O piesa de mare succes la vremea aia era Touch and Go - Would you..? bineinteles pe linga celelalte piese ale ale albumului ce se vindea ca piinea calda, cumparat in marea majoritate de reprezentantele sexului frumos, atrase ca un magnet de un anumit vers din piesa cit si de caldura ritmului imbieietor la dansuri lascive.
Cum mall-ul nu ducea lipsa de clientela feminina ai mei angajati aveau grija sa cinte non stop albumul astfel incit in circuitul vizitatoarelor musai sa fie introdus si al nostru magazin.
In una din zile ne calca pragul o tinara aspiranta la calitatea de fotomodel imbracata dupa toate regulile atractiei universale, cu un parfum ce iti muta nasul din loc, ce mai o adevarata diva.
Cum in permanenta existau cel putin 3-4 clienti carora trebuia sa le furnizezi informatii despre aparatura, nu era disponibil nimeni la raftul cu muzica.
Putin nerabdatoare si cam deranjata ca nu o baga nimeni in seama se postase fix linga biroul cu casa de marcat, cu gind sa ia repede la intrebari pe primul care se aseaza acolo.
Bineinteles fondul muzical era piesa de mai sus.
In fine, unul din angajati se aseaza la birou sa factureze ceva si domnisorica repede se infinge in dialog:
Ea - Auzi,zi si mie te rog cine cinta piesa asta?(cu o mutrisoara foarte grabita)
Angajatul - Nu va suparati am un pic de treaba asteptati.{atent la ce facea sa nu greseasca)
Ea- Ma grabesc as vrea totusi sa imi spuneti cum se cheama si daca se poate cumpara de aici( cu mina in sold si unul din picioare sprijinit pe tocul cui de la pantofi)
Angajatul- Touch and GO..{cu ochii in factura si cu un ton vizibil ridicat)
Ea- Cum adica?? SA TAC SI SA PLEC???(ochii mari si buzele tuguiate)
Ca un facut, fix in momentul acestei replici se termina piesa.Cum intre piesele de pe cd e o pauza de 3 secunde, cam tot magazinul a auzit replica.
In prima faza liniste.Dupa ce a inceput sa cinte din nou muzica , nimeni nu a mai putut sa isi opreasca hohotele de ris ori chicotelile ascunse de o mina rdicata in graba catre fata.
Domnisorica brusc cedeaza, face stinga imprejur si dusa a fost...
Cit a mai cintat albumul ala, de fiecare data la primele acorduri ale piesei respective ,o buna bucata de vreme ne busea un ris sanatos rostind aproape in cor:
Sa tac si sa plec??
P.S. pentru concurs VisUrat
Posted in
concurs,
haz de necaz,
romanisme,
umor
|
Written on 21:38 by Constantin Manoliu aka Huck
Am stat un pic si am analizat daca are sens sa scriu acest post ori ba.
Si am hotarit sa il scriu , desi sint convins ca nu o sa fie vreo mare brinza si in plus e posbibil sa fie interpretat ca si un pic subiectiv, datorita faptului ca fac parte dintre cei carora li se adreaseaza un anumit concurs.
E organizat de o multinationala si are ca scop descoperirea de noi talente.
Adica oameni dotati cu talent pentru meseria de dj dar care nu dispun de mijloacele necesare de promovare.
Deci repet.
NU au posibilitati reale de a valorifica un potential sub indrumarea unui profesionist.
Cel putin asa inteleg eu rostul unui asemenea concurs.
Acesta se organizeaza de ceva vreme in minunata noastra colectivitate , daca nu ma insel e al treilea an.
Boon.
Sa vedem cam pe unde schioapata problema.
In primul an, am pus si eu boticul dupa ce am dus munca de lamurire si cu alti confrati, sa ne inscriem in speranta ca si orasul nostru scump si drag ,considerat al doilea in tara dupa statistici ca numar de locuitori ar putea genera un oarece talent in domeniu.
Zis si facut.Citit regulament, stat gindit, analizat bagat turbo la treaba.
Da graba strica treaba.
Daca as fi citit regulamentul cu atentie as fi cedat din prima.
Regulament care se schimba de la an la an.
De ajungi sa nu mai intelegi nimic.
Daca in primul an trebuia sa trimiti un mix de 30 de min. acu e de 15.Si musai trebuie sa cuprinda o productie proprie ori la care esti autor.
Din punct de vedere profesional incerc sa inteleg cerinta asta.
Cum concursul se adreseaza in mod direct celor dedicati muzicii house imi cam suna stupid sa ceri un mix de 15 minute in conditiile in care APROAPE toate piesele de club au in medie peste 6 minute catre 11 ori 12 si a caror tema e mult dupa prima jumatate.
Deci CE MIXEZI TU IN 15 MINUTE DE COLAJ?(colaj termen preluat din regulament)
Deja incepe sa sune a jingle de radio.
Jingle de radio=un fel de reclama proprie a unei emisiuni al carui profil este muzical, ori reprezinta stilul muzicii pe care o difuzeaza un post de radio.
Deci ce cautati voi?
Un om pentru productie in radio ori un dj?
Caci dupa mai toate normele internationale in voga si dupa citi dj au trecut pe linga mine NU AM OBSERVAT LA NIMENI SA MIXEZE IN 15 MIN. MAI MULT DE 3 PIESE.
Exceptie facind doar genii ce pot pune muzica de pe 3,4,5,6..n platane odata.
Oare asta se cauta?ca nu se specifica nicaieri.
Ca dealtfel intreg regulamentul.
Care e intocmit de asemenea natura incit sa existe cumva o scuza pentru a iti fi refuzata participarea.
Nu de alta dar trebuie protejate `REALELE` talente ce trebuie MUSAI sa cistige.
Nu tu moduri de jurizare,nu tu numele celor care te jurizeaza ci doar `personalitati muzicale`.
De ce nu imi furnizezi TOATA informatia ce ma poate determina pe mine daca vreau sa particip sau nu?Ce e asa de secret?
La primul au jurizat dj Vasile, Tom Wilson, Vali Barbulescu si Cristi Nitu.
Va las pe voi cei din breasla sa va ginditi care sint `personalitatile muzicale`.
Si asta am aflat DUPA , prin un mail de consolare la care am raspuns destul de acid.
Pacat ca nu am pastrat raspunsul.
Ideea era ca eram batut pe umar ca la `Hai nu fi suparat frate` ca am pierdut.
Ce sa pierd?ca nici macar in ziua de azi nu am habar.
La primul a cistigat Raoul.Oare avea nevoie el sa cistige, desi e un profesionist fara discutie si fara drept de apel?
La al doilea a fost LIVIO...no comment.
Faza a doua.
Deja e desuet sa fii dj fara a avea calitatea de a mixa nspeee mii de piese in alea 15 minute.
Trebuie sa fii si producator ori participant la productie.
Oare sa incep sa fac predictii la cine va cistiga anul asta?nheaaa reclama costa...
Daca ai rabdare sa citesti ditamai cearsaful si ai suficienta experinta cu termenii avocatesti constati o multitudine de nu ne asumam, nu raspundem, promiti ca ne dai moca drepturile tale de autor,nu ridic pretentii si multe ate invirtituri in jurul cozii.
E cit se poate de simplu.
Tu in efervescenta momentului in care visezi deja la premii Grammy pentru compozitiile tale, clar nu mai citesti o insiruire de termeni seci.
Si semnezi.
Si dupa, observi cum ai pierdut cu brio dar esti mindru sa le spui prietenilor tai ca ceea ce ar putea deveni un hit promovat de multinationala dupa o cosmetizare facuta de o `personalitate a muzicii` aduce beneficii e creatia ta.
Macar cu atit sa te alegi.
Ca doar se poarta.Prietenii stiu.
Si sint multe si marunte.De tocat.
Dar ma limitez doar la asta.
Las loc si altora sa comenteze.
P.S.
Din cel mai real bun simt eu unul as fi inscris in concurs direct fara jurizare dj-ul rezident din cluburile in care au fost organizate etapele concursului.
Desi el a fost cu mult mai bun simt si a ales calea normala de a se inscrie.
Dar bunul simt in meseria asta e deja tema pentru alt post.
Posted in
cluburi,
concurs,
specific romanesc
|
Written on 13:13 by Constantin Manoliu aka Huck
Cum am pierdut prima saptamina de concurs am zis sa recuperez cu inca o povestire, de data asta din domeniul meu drag, viata de noapte.
Un mare avantaj in a fi dj este ca ai de a face cu o tipologie nemarginita de caractere umane pe care in viata de zi cu zi cu greu ai putea sa le descoperi avind in vedere ca traficul de zi e destul de redus comparativ cu cel de noapte.
Tocmai ce deschisesem o noua locatie,daca nu ma insel chiar in prima luna de functionare, cred ca decembrie 2005, nu foarte mare, ceva la vreo 100 de metri patrati, ce repede devine mai ceva decit un stup de albine in serile de week-end.
Deci lume multa, noua, distractiva, numai buna de studiat, dansuri la bara,pe bar,pe mese aproape pe orice ducindu-ma cu gindul ca va fi o noapte lunga.
Ceea ce pina la urma sa si intimplat.
Spre dimineata, cum lumea deja lasase cam tot ce putea in bar,incepind de la bani si terminind cu ultimile farime de energie cam incepea sa isi stringa jucariile si sa o stearga mai mult tiris catre somnul binefacator de dimineata.
Usor aprindem luminile in incercarea de a ii face sa inteleaga pe cei carora alcoolul luase locul singelui ca e cam timpul sa mearga si ei catre o portie de perfuzii cu alte lichide decit cele etilice.
Deodata imi sare in ochi un cavaler la vreo 20 de ani costumat new wave, stilul ala de pantaloni cu turul in dreptul genunchilor si un hanorac laliu de culoare incerta a carui gluga era scursa pe jumate de pe podoaba capilara ce arata clar un program semestrial de trecut pe la frizerie.
Ce era in neregula?
Pai era ca, desi muzica era data aproape la minim cit un radio ce cinta in surdina si ritmurile trageau bine catre un blues, al meu punk-o-rocker se bitia de zor cu miinile infipte pina la coate in buzunarele mai sus mentionate si cu privirea atintita in podea de parca ii o lipise cineva cu superglue.
Ma uit la el, ma uit la baietii de la paza,la barmani,la ospatari si toata lumea se uita la mine.
Pe fetele tuturor se zugravea incet fraza: ``mhoaaa da ce spart e asta de bautura ori de altceva de nu mai are saracu semnal sa simta ca e timpul sa se care``.
Fac semn unuia din baieti sa mearga sa il scoata din priza.
Surprizaaaaa!!!
Mirat ridica intr-o doara capul sa vada cine ii intrerupe rezonanta lui cu universul.
Ochii lui incetosati nu prea erau in stare sa distinga expresia colegului nostru, asa ca se hotaraste sa scoata miinile din buzunar pe care nosalant le duce la urechi din care scoate o pereche de CASTI minuscule, graind un :GATA?PLECAM ACASA?
Nu va puteti inchipui stupoarea.
NIMENI dar absolut nimeni dintre noi nu luase in calcul varianta asta.
Omul, ce parea genul ala de `nu stau acasa ca ma plictisesc` descoperise caldura atmosferei noastre aglomerate in care te pierdeai usor dar, probabil fiind un fan inrait al cu totului si cu totul alt gen muzical decit cel din bar, hotarise ca poate sa faca un compromis.
Adica sa isi asculte muzica lui preferata de pe mp3-ul sau si in acelasi timp sa se integreze in atmosfera dansanta de pe alte ritmuri.
Vizibil lipsit de orice jena se intoarce catre usa, si pasind in stilul `am un milion de probleme pe cap si de aia merg cocosat` o sterge.
Cum secventa se derulase destul de rapid si noi fiind in diverse stari de agregare, reactiile apareau cu intirziere la fiecare rezultind un concert de risete ori alte manifestari hazlii.
Si uite asa am invatat ca pot sa dansez cu mine oriunde, nu conteaza.
P.S.Asta e al doilea articol pentru concursul lui VisUrat.
Si apropo e un concurs si pentru comentatori...
Posted in
concurs,
hazliu,
umor,
viata de noapte
|
Written on 11:43 by Constantin Manoliu aka Huck
Din todeauna am avut o afinitate pentru neamul felinelor domestice in speta,pisicile.
Multa vreme m-am limitat in a avea prin curtea casei, specificile reprezentante ale speciei,acel gen aproape maidanez,pisica ta dar si a vecinilor.
Cu ceva vreme in urma, am hotarit cumva ,si putin obligat, sa adopt o ratacita ce isi tot facea de treaba pe la usa mea foarte dragastos si cuminte.
Timpul a trecut, la rindul ei a facut vreo 3 puiuti, din care doar unul singur a ramas fidel prieteniei cu mine, desi, era cel mai pricajit si mai fugarit dintre toti.
Cum dadea dovada de o afectiune iesita din comun, a reusit sa isi cistige dreptul de a locui in casa mai mult decit il acordam deobicei altora.
Normal ca a trebuit sa ii aleg un nume.
Dupa moaca expresiva de sfintisor si avind in vedere ca astea se cam intimplau in preajma zilei de Sfinta Paraschiva, nu stiu cum ini trece prin cap sa il botez Paraschiva.
Curios ca reactiona la el, desi se stie ca pisicile nu prea au tangenta cu astfel de reactii precum ciinii.
Usor, bulgarasul negru se transforma in ditamai felina cu forme unduitoare si o blanita stralucitoare de curatenie.
Avea un talent nemaipomenit de a cadea cu tronc tuturor de prin preajma ce se distrau copios pe seama numelui.
Pina intr-o zi de mai , cind isi revendica citeva minute de tinut in brate cu mingiierile de rigoare.
Si surpriza.
Cum se tot latea si se intorcea de pe o parte pe alta imi face brusc o poza cu partea dorsala unde dintre picioare, in peisajul negru ii crescuse un viermisor roz de toata frumusetea.Cred ca pentru neamul pisicesc avea cu ce sa se mindreasca.
Era MOTAN!!!!
Cum nu prea dau dovada de calitati de veterinar si nici nu prea ma omor in a descoperi sexul animalutelor care ma inconjoara, schimbarea la sex a fost mai mult decit haioasa spre deliciul prietenilor mei.
Si uite asa Paraschiva a devenit Paraschiv.
Pe de o parte a fost benefic mai ales ca se spune ca animalul tau personal copie ceva din comportamentul si infatisarea ta.
Drept dovada una din pozele minunate facute cu el.
Boooon.
A convetuit cu mine pina cind ceasul lui intern de maidanez a sunat ,anuntind ca e timpul pentru o schimbare.Ca o paranteza, si mie imi sunase ceasul schimbarilor dar impotriva vointei mele.
A disparut fara vreun mienunat de adio.
Ceva vreme am tot suferit dupa momentele lui unice de comportament, pina cind o prietena a hotarit sa imi faca o surpriza.
Supriza constind in o alta mogildeata ce isi mijea urechile si botul roz de sub bratul ei cind a intrat pe poarta.
O palma si un sfert, tremurind tot, un ghem de culoarea cafelei cu lapte ce repede a luat in primire una din pernutele de pe pat dupa o juma de cana de laptic.
Normal s-a lipit de sufletul meu instant , mai ales ca avea un comportament de ZUZU.
Si asa a ramas denumirea.
Zuzu in sus , Zuzu in jos ce mai o nebunie de pisic.Bineinteles si el a crescut, transformindu-se in tipul ala languros si aristrocat aratind ca e din familie buna si cu educatie aleasa.
Lovitura de teatru.
In una din diminetile de weekend in care ma intorc frecvent acasa datorita meseriei, descopar pe Zuzu in plina desfasurare a capacitatilor sale de ..MASCUL.
Pret de o secunda am inlemnit cu tigara in coltul gurii ca mai apoi sa ma buseasca un ris sanatos.
Acu nu stiam ca sa mai zic si sa mai cred.
Daca spuneam lumii aveam tendinta sa cad de `un pic nepregatit` la capitolul animale.
Pai cum sa nu cazi cind se intimpla de DOUA ORI aceeasi eroare?
Sa ai doua feline despre care sa crezi ca sint pisici si ele sa se dovedeasca a fi motani in toata regula?
Ori poate Dumnezeul lor a vrut sa imi dea o lectie?
In fine,am hotarit sa spun intimplarea ce a constituit deliciul anturajului destula vreme.
Dar pina la urma, am scapat cu fata curata din cele 2 schimbari la sex.
Mai ramine sa vad ce imi rezerva viitorul...
P.S.Articolul asta am hotarit sa il inscriu in concursul lui VisUrat
Posted in
concurs,
pisici,
sex
|
