Huck @ Club Picasso

Written on 19:10 by Constantin Manoliu aka Huck



A trecut aproape o luna de zile de cind nu am atins butoanele si nu am ascultat vreo piesa, insa simbata se pare ca voi avea posibilitatea sa le `mingii` putin la insistentele unui bun amic ce e manager la Picasso.
Partea interesanta e ca am voie sa pun fix ce vreau eu cu cit mai multa lipsa de comerciale.
Picasso e situat in spatele Casei Modei fix la intrarea in galeriile comerciale din Stefan cel Mare partea dinspre Asirom si are cam vreo 90 de metri patrati ceva gen Bourbon.
Cui ii e dor sa ma vada si auda il astept cu drag.
Interesant Craciun.
Sarbatori fericite tuturor!

Behind the bowling

Written on 20:08 by Constantin Manoliu aka Huck

A trecut ceva vreme de cind nu am mai scris insa din motive justificate. Cumva ca sa trec mai usor peste episodul Bourbon trebuia sa imi tin mintea ocupata cu ceva total diferit astfel incit gindurile negative sa dispara in neant. Imediat dupa evenimentele mai jos mentionate a venit o propunere de a da o mina de ajutor la renovarea de la Viper Club pe partea de sonorizare si cam tot ce tine de automatizarea la noile masini de bowling. Cum sint destul de pasionat de tehnica am zis ca de ce nu, mai ales ca am descoperit ca in spatele unui simplu joc la prima vedere ,se ascunde o tehnologie foarte bine pusa la punct. Curios , nu stiam ca acest joc isi are originile undeva prin Egiptul antic pe la 3200 i.e.n, preluat mai apoi de babilonieni si dus de Julius Cesar pina in nordul Italiei si preluat mai tirziu de nobilimea engleza ce a construit prima sala pe la 1445 la Londra. In America a fost adus de primii emigranti olandezi in varianta cu 9 popice si adaptat repede la varianta actuala cu prima Asociatie de Bowling pe la 1875. Jocul a suferit astfel imbunatatiri majore pe parcursul avansului tehnologic odata in 1950 cind s-a trecut la sistemul automat de schimbare a popicelor si mai apoi pe la mijlocul anilor `80 cind s-a trecut la sistemul de scoring automat ce inlocuia varianta greoaie de calcul manual ce a usurat substantial timpul de joc lasind mai mult pentru distractie. Actualmente cel mai mare centru de bowling se afla in Tokio si are 141 de piste. Desi la noi cultura bowling nu prea exista ,banuiesc ca o promovare corespunzatoare poate stirni interesul mai ales ca solicita atit fizic cit si intelectual un jucator, o combinatie destul de buna in raport cu alte jocuri. Asadar ceva poze si ceva filme cu masinile si sistemul automat.
Munca multa dar a meritat. Asa ca va astept la o bila.

Ecou de pasi pe suflet

Written on 21:59 by Constantin Manoliu aka Huck

Dupa efuziunea de sentimente si torentul de trairi din weekend ,azi dupa mai bine de o saptamina ma simt gol ,atit de gol incit am senzatia ca aud in mine ecoul pasilor de pe strada .Si secatuit.
Parca odata cu suvoiul nestavilit de lacrimi din ochii celor apropiati si implicit a lor mei s-a scurs totul din mine.
Molatec ,abia ieri am avut putere sa pasesc iar pragul ,cumva cu teama ,de parca ar fi avut ceva sa ma mai sperie.
Incerc sa descriu cum a fost insa nu pot lega cuvintele atit de maiastru incit sa pot reda cu acuratete atmosfera desi altii au reusit cumva sa se adune si sa puna un strop pe hirtie.
Oameni dragi ,Dodo, Cris, Gynette chiar si Vali au indraznit sa imi aline suferinta prin vorbe spuse din suflet, esenta a unor prietenii care cu nabadai care nestiute care nevalorificate la adevarata lor valoare.
Cornelito chiar ma intreba cu un ton de mustrare de ce mi-am rupt si aruncat cd-urile dimineata spre final cind pur si simplu am cedat psihic rabufnind din mine tot si toate.
Nu am putut sa ii raspund decit ca nu imi trebuie discuri imi e de ajuns ca am prieteni.
Caci intradevar asta imi ajunge si e singurul lucru pe care vreau sa il iau cu mine de oriunde.
De ce totusi ?Multe amintiri , multe piese ce nu le mai puteam cinta pentru ca ma durea sufletul, multe ce mi-as fi dorit sa le pot pune intr-o invirtejire de sunete cu sentimente, multe.
Asa am simtit.Cam asa arata pupitrul.


Aseara am vazut un film La vie en rose.Cred ca si datorita lui scriu astazi.
Desi nu e o realizare cinematografica extrordinara a reusit totusi sa transpuna destul de bine trairile unui om pentru care muzica si dragostea au mers mina in mina pina la capat cu o pasiune ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
Este vorba de Edith Piaf, o voce extraordinara ce nu cred sa se mai nasca cit de curind.
Excentrica in trairile ei, te impresioneaza pina la lacrimi daruirea cu care isi umple viata, o viata plina de ciudatenii si schimbari teribile.
Pe undeva m-am indentificat in multe din momente ,desi ceea ce simt si traiesc eu e departe mult dari mi doresc din tot sufletul sa pot avea macar o farima.
O piesa foarte cintata si preluata de alti artisti e cea de final a carei sublima perfectiune nu o poti intelege decit daca vizionezi filmul.
Imi pare rau ca nu am gasit si versurile in romaneste.

Ce sa mai zic, poate usor usor o sa astup ecoul pasilor din suflet...

Trei ,pitzi trei...si rima de rigoare

Written on 22:57 by Constantin Manoliu aka Huck

De felul meu nu ma dau in vint sa public chestii comune insa asta e chiar prea de tot.
Avind peste 75.000 de vizualizari pe Youtube ,(asa ma citit la altii) inregistrarea a fost stearsa la cererea Music Channel insa mai exista si servere romanesti.
E incredibil.O dovada foarte clara despre cum se fac angajarile in mass-media.
Cred ca e mai mult decit clar ca sintem la bunul plac al lor.


interviu adi despot :))=))
Vezi mai multe video Haioase »