Jurnal de pe bordura

Written on 20:30 by Constantin Manoliu aka Huck

Tipic mie, iarasi a urmat o perioada de aglomerari psihice si fizice a carei rezultat e lipsa de articole.
Desi promisesem ca voi scrie mai in amanunt despre expozitia Smarandei, nu am reusit sa ma tin de cuvint.
La ce oboseala am adunata e un efort sa scriu si un playlist pentru cd, darmite sa emit niste comentarii concise despre lucrari.
Cum de miine se pare ca reusesc sa intru la un program mai relaxat, azi imi veni pofta sa scriu chiar cu riscul de a iesi ceva haotic.
Dar nu imi mai pasa.
Cam asta e sloganul ultimei perioade.
O stare de nepasare totala.De care trebuie sa recunosc am devenit prea dependent.Desi cronica unor evenimente anuntate a se desfasura in urmatoarea perioada apropiata de timp nu ar trebui sa imi permita asta.
Insa ,sint in un asemenea grad de uzura psihica si fizica incit ma simt ca un hirb ce necesita o revizie generala de urgenta pentru a putea sa circule in conditii macar minime.
Azi am simtit cum energia mea motrice e dusa pe pustii ,cind din senin ,m-am asezat pe bordura unui trotuar,intr-o totala nepasare fata de reactia uimita a celor ce treceau pe linga mine.
Intodeauna la mine asta a fost semnalul ca trebuie sa dau reset ori sa iau o pauza, ca trebuie sa schimb ceva.
E undeva in circumvolutiuni un senzor de avarie, un fel de last frontier, ce probabil tine de autoconservare,gena aia care ne protejeaza si ne anunta ca ajungi sa sucombi daca mai continui.
Cu o tigara aruncata in coltul gurii, o amareala a tisnit pe pe papilele gustative crispindu-mi muschii fetei intr-o grimasa schimonosita in umbra unui zimbet.
Brusc am simtit cit de plin de jeg sint.
Jegul psihic al celor din jurul meu.Caci fara sa vrei se lipeste de tine, oricit de bine te protejezi.
Undeva in oglinda sufletului meu nu ma mai recunosc sub stratul din ce in ce mai crescind de petele capatate prin atingerile din ce in ce mai dese cu mizeria umana.
Am nevoie de o baie.O baie din aia lunga,plina de aburi,in care transpiri de zor si simti cum murdaria curge de pe tine in siroaie la inceput subtiri si mai apoi in ajutat de un burete in adevarate torente de deseuri.
Trebuie o perioada de relaxare musai.Undeva la munte in o liniste si singuratate deplina departe de toti si de toate, desi singuratatea nu e o solutie.Si oricum sintem singuri chiar daca locuim in aglomerari de populatie.O amageala.
Dar macar nu mai am contact o perioada cu multimea de factori destabilizatori.
Cu parere de rau ,trebuie sa renunt la a ma gindi si la binele altora.Trebuie sa renunt la comportamentele altruiste fata de oameni care oricit ai incerca nu ii poti scoate din mocirla.
Asta imi aduce aminte de un pasaj din Robinson Crusoe,acela in care deznadajduit si lipsit de speranta si respect de sine se arunca in mocirla in care isi faceau veacul o turma de porci salbatici, macar pentru a avea o companie , a trai simplu animalic, extirpind fortat orice urma de gindire inteligenta.
Asa ma simt si eu acum.Desi el o face voit, eu ma simt tras.Ca atunci cind te chinui sa salvezi pe cineva cazut in nisipuri miscatoare.
Daca am avut pina acum forta sa rezist, acum simt cum talpile imi aluneca, oricit de bine infipt ma simteam.
Si nu ma mai pot impotrivi.Ori ajung la fel ca ei, ori caut prin orice mijloace sa imi gasesc puterea de a renunta la a mai salva ceva.
Nu se mai merita.Pur si simplu devin o afacere falimentara, caci investesc prea mult fata de rezultate.
Inconstienta,incapabilitatea de a intelege si lipsa unui sistem real de valori e la ordinea zilei.
Cineva avea pe un blog un motto,sint mai de stimat si de valoare cei ce lupta pentru cauze deja pierdute decit pentru false triumfalisme.
Desi ar trebui sa ma simt bine in lupta mea cu morile de vint,azi parca a fost prea clar ca nu se mai merita.
O fi asta esec?Cum incerca sa ma faca sa recunosc un fals uman, acum citeva zile,un incapabil sufletesc, a carui scop in viata e doar sa distruga ceea ce el nu poate avea.
Inclin sa cred ca nu.Esec era daca nu incercam.Daca nu imi foloseam pe orice cale simtirile si credintele.Ca nu intindeam mina.Ca nu ajutam fara a spera in returnari indoite.Si multe altele ce ma fac sa ma simt om.
Dar nu poti avea pretentie de la nimeni daca nu are capacitatile necesare.
Fiinte vii, de fapt sint doar aparate organice de consum fizic, lipsite de capacitatea de a devora emotional.Emotionalul nu are forma.Si oricit l-ai imbraca in gesturi, vorbe ori altele, nu e palpabil fizic.E un abur.E o mireasma.Iti trebuie receptorii.Receptori care exista in forma cruda neprelucrata de cind ne nastem.
Viata a fost draguta cu noi si ne-a dat.Dar nu inseamna ca ne si baga in traista.
Trebuie sa ii cresti.Sa ii ingrijesti sa fie in forma maxima tot timpul pentru a a savura orice stare de agregare emotionala.
Dar asta costa.Efort intelectual.Rducatia simtului de intelegere.Ale carui rezultate nu sint imediate si palpabile.
Si daca nu e ceva cu care sa te poti afisa public instantaneu, precum o faci cu o toala, nu e bun.E nefolositor.Desi acest efort da prestanta pina si toalei aleia cu care incerci sa izbesti lumea, in speranta ca toti te vor place.
Caci ce place la toata lumea e important.
Cu cit ai mai multi fani cu atit iti creste cota de piata.
Imaginea e mai importanta.Sa te faci prin ea cit mai placut tuturor.Si asta creeaza falsa senzatie ca esti iubit,esti dorit esti cel mai tare din parcare.
Intelectul a ajuns ca o lenjerie intima demodata pe care o porti in intimitate pentru ca iti ofera un altfel de comfort.
Dar daca nu se poarta, e degeaba.
Trebuie sa imi extirp de tot sentimentele de intrajutorare umana.Au devenit un defect.Ma devalorizeaza in fata multimii.
Si trebuie sa fac asta pentru binele meu, caci altfel nu imi ramine decit sa imi pregatesc dosarul pentru Facultatea Eternitatii.

Caractere,comportamente si alte treburi realmente

Written on 21:57 by Constantin Manoliu aka Huck

Probabil articolul asta e scris un pic la repezeala.
Dar nu ma pot abtine.
Nu mai pot tine in mine lucruri pe care din un bun simt capatat pe propria-mi educatie si munca , caut sa nu le spun sau sa las sa se vada considerind ca realmente e un comportament de o alta categorie sociala.
Nu mai tine.
Daca taci esti luat de prost.Daca spui esti luat de magar.Sau nesimtit.Sau orice.
In nici un caz asa cum trebuie.
Exista notiuni de comportament pe care nici daca le scrii negru pe alb , nu le intelege nimeni.
Ca oricare om, ajungi la un moment dat sa iti bagi picioarele in orice limita pe care iti o impui, considerind ca ai caracter.
Cui dracu ii pasa de caracterul tau?
In nici un caz celor ce au mari carente in educatie.
Educatia se pare ca e un laitmotiv in ultima vreme la mine.
Si aici gresesc cred.
Cer prea mult de la niste oameni limitati.Sau de la oameni care ori cit ai incerca sa le explici ca pot mai mult , ca au resurse, ca pot fi altceva daca se desprind de cacatul in care se scalda , prefera sa se amestece in aceeasi tarita pe care o maninca porcii.
Nu pot intelege asta.
Desi cred ca e simplu.De unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Un al doilea lucru ce ma scoate din sarite e ca , atunci cind e dat de gol, ma refer aici la acei indivizi a caror orizonturi se limiteaza la lucruri comune de consum si sentimente de mindrie bazate pe o proasta intelegere a conditiei umane,reactioneaza in cel mai ridicol mod posibil.
Ridicol realmente stupid, exemplificat prin gesturi total puerile precum nu ar fi de exenplu cele pe care le faci ca si copil.(nu iti mai dau lopatica mea, iar daca trebuie sa iti o dau mai bine o arunc).
Imi e sila ca traiesc si respir linga acest fel de oameni.
Sau genul care pentru ca le spui adevarul in fata, iti poarta pica toata viata.
Exemplu, un individ caruia am refuzat sa ii fac un serviciu, a avut grija sa tina minte asta si s-a razbunat cumva chipurile, avind grija ca intr-un anumit anturaj in care isi serba ziua de nastere sa ma ignore complet desi participam activ la colectiv.De cacat.Parca as fi stat cumva in tratatia lui.
Si multe alte exemple.Gesturi minore aparent, dar care spun totul despre persoana respectiva.
Dar e normal.
Atunci cind nu poti sa iti infrinezi furia si ura ca ai fost descoperit in adevarata ta fata, reactionezi ca un ciine turbat.
Latri , musti aiurea , doar asa ca sa il doara pe cel care iti spune adevarul.
Ca de exemplu o alta persoana din personalul care lucreaza impreuna cu mine, ce de cite ori nu intelege situatia in care se afla ,reactioneaza asemenea.Gata nu ma mai joc cu tine.Desi intodeauna am avut grija sa fiu intelegator si sa mai inchid ochii atunci cind o dadea cu piatra in balta.
Caractere.
Nu ma mira.
Atita vreme cit conform unei statistici facute de UE 57% ,sau ceva de genul, din tinerii din Romania nu inteleg din prima citire un text scris.
Stupid nu e asa?
De ce oare eu ma consider un om normal obisnuit si cred acelasi lucru despre multi din jurul meu?
De ce tot sper ca pot gasi oameni de valoare?
De ce?
Caractere comportamente si alte treburi realmente stupide.
Pardon.
Romanesti.
Egal incultura si alte chestii de astea adiacente, pe care sincer nu merita sa le amintesc.

Intrebari intrebatoare - a nu stiu cita parte

Written on 21:36 by Constantin Manoliu aka Huck

Din seria asta nu am mai apucat sa scriu nimic.
Dar asta seara s-a intimplat din nou.
O chestiune observata de mult.
Oare de ce femeile care ies cu un barbat cind le suna telefonul intodeauna pleaca de linga el sa vorbeasca?
Si nu un minut civilizat, care presupui ca ii trebuie ca sa isi lamureasca problema ci mai bine de 10 minute, iar el ramine agatat stupid, in timp ce ea vorbeste de obicei foarte languros crezind ca nu este observata...
Oare de ce?
Oare de ce cind se intorc la masa afiseaza o mina foarte importanta precum ar fi sunat-o agentul de la bursa , ori foarte afectate de faptul ca este deranjata de persoane cu care chipurile nu au nici o legatura..
Oare de ce?
Pacat ca nu am fotografiat faza.
Cred ca era edificatorie.
Macar fata individului ce se simtea de tot cacatul, mai ales ca ma uitam cu un zimbet in coltul gurii la cit de lung arunca ochii dupa mindra ce se plimba de zor prin parcarea din fata barului purtind un dialog foarte agitat de gesturi ce numai a deranj nu semanau...
Oare de ce?

Evenimente Bourbon 2 Vernisaj Smaranda Bostan ART me UP! Acoustic Shapes

Written on 22:25 by Constantin Manoliu aka Huck


Iata ca pot prezenta si celalalt eveniment care de fapt e primul de care e legat cel cu Claus.
Dupa cum spuneam, am ales sa fac acest tip de eveniment din mai multe considerente.
Exista o latura comuna intre muzica si pictura, ce amestecate in diferite concentratii rezulta niste productii unice .
Intimplator, am descoperit-o pe tinara masteranda a facultatii de Arte Plastice , cu care in urma unor discutii mai mult sau mai putin intense, am cazut de acord sa producem o altfel de expozitie , mai ales ca materialul de inspiratie ne este comun , fiecare avind o alta maniera de abordare.
Oaza inspirationala o reprezinta muzica de club.
Eu dj ea devoratoare ardenta.
De ce totusi acest gen ?
Pentru ca acest tip de muzica are o modalitate de expresie total diferita de cele clasice.
Varietatea de sunete, chiar daca sint generate de instrumente electronice , exprima in multitudinea de combinatii, mult mai diferit sentimente, comportamente, trairi, fantasme, vise ori chiar realitati.
Bineinteles, si in acest gen sint clasicile simplicitati comune.
Insa pentru un om al carui spirit este educat in a auzi mai departe decit o bataie continua(cum caracterizeaza vulgul obisnuit cu abecedarul subculturii) varietatea e imensa.
Ca si cum ai pune un scenariu in imagini.Sau cum ai putea picta sunete.
Caci asta face in final tinara pictorita.
Sunetele filtrate prin prisma trairilor proprii, calatorite prin tarimuri imaginare , aromate cu sentimente involburate sint trecute in asocieri de culori la fel de curgatoare ca si notele ce le inspira.
De aici , dupa un proces intens de creatie, dupa cum insusi ea a recunoscut in urma permanentelor refuzuri de a face parte din viata sociala mai bine de 2 luni a prins forma o expozitie ce cuprinde aproape 20 de lucrari .
Asadar 17 iulie, Bourbon House prezinta ART me UP ! Acoustic Shapes de Smaranda Bostan .
La care, desi nu sint critic de arta, o sa fac comentarii mai detaliate dupa vernisaj, publicind alaturi si piesa de la care a pornit ideea lucrarii.
Pina atunci , va invit sa va faceti timp, pentru cei din Iasi , sa participati la ceva inedit si sa savurati alaturi de noi o altfel de reteta a unui preparat pentru suflet si simtire.

Evenimente Bourbon House 1 - Dj Claus Cluj

Written on 20:52 by Constantin Manoliu aka Huck


Dupa multa asteptare am reusit sa pun la punct prima serie de evenimente pentru vara 2008 la Bourbon House Lounge.
Primul, dupa cum promisesem este vernisajul expozitiei de arta contemporana al unei tinere artiste Smaranda Bostan , ale carei lucrari sint inspirate din piese muzicale house.Dar mai multe detalii in postul de miine cind voi avea gata si afisul de prezentare.
Bineinteles, nu puteam , avind in vedere ineditul evenimentului,Nu m-am putut abtine sa nu il fac si mai si.
Adica daca tot Smaranda se inspira din muzica de club, de ce nu as aduce un dj de exceptie care sa studieze lucrarile si sa il inspire la programul unei seri?
Asa ca, am pus mina pe telefon si l-am sunat pe Claus.
Multa lume e tentata sa ma intrebe de ce numai Claus vine la Bourbon?
Din diverse motive.
Unul ar fi ca , in perioada Viper, a fost primul dj invitat pe atunci ce m-a impresionat prin modestie, profesionalism,bun simt, politete,sinceritate si incet prin o prietenie de calitate.
Imi aduc si acum aminte , zimbind usor in coltul gurii, prima noastra intilnire.
Era o nebuneala de nedescris in club datorita faptului ca, pe linga sunetul instalat la vremea aia, hotarisem sa testam un sistem Outline ce tocmai aparuse pe piata si despre care primisem numai informatii de bine.
Amestecat printre cei de la firma respectiva, tot din Cluj si ei, Claus contribuia si el tacut cu o mina de ajutor la punerea la punct a sistemului.
Din una in alta, apare in pupitru, spune buna seara, se prezinta:Eu sint Claudiu!- si arunca de pe umar ditamai geanta de viniluri , care, apropo, cintareste citeva kilograme bune, mai ceva decit greutatile de la sala.
Cum nimeni nu a avut timp sa imi spuna ca el e dj-ul invitat, in toata forfoteala aia si nici nu am facut analogie intre Claudiu - Claus, ma apuc sa dau cu piatra in balta cu o replica de genul `Oooo da ce de viniluri are Claus!!`, ca si cum eu idiotul nu mai vazusem vreodata...da ma rog.
In fine,el sugubat , cred ca a zimbit pe sub cozorocul sepcii pe care nu o dadea mai deloc jos si nu a replicat nimic cu voce tare.
Si terminam noi de montat caruta de boxe ,amplificatoare si altele cele trebunincioase.
Usurel , apare lumea , programul de warm - up susura usurel din difuzoare, apar primele shoot-uri de incalzire, zimbete, glume si normal in final ma prind si eu de combinatie.
Pocinogul fiind facut, nu stiam cum sa o dreg mai bine, asa ca ma hotarasc sa ii fac un set de lumini sa il impresionez, caci suplineam si postul asta, de omul cu becurile.
Si de aici a inceput o perioada in care , cu fiecare `ascultare` a `cursului` de dj al lui Claus, am devenit si mai dependent muzica house cu toate genurile si subgenurile ei.Ca sa nu mai amintesc de cea mai mortala zi de nastere pe care a sarbatorit-o la Viper.(hi,hi,hi, ...)
Nu a fost vizita din partea lui , in care sa nu ma uimeasca, sa nu ma faca sa zic ca a doua zi imi arunc mapa, sa nu imi doresc sa exersez si mai mult, sa invat sa pot fi la fel de inventiv ca si el la program.
Ce mai,pentru mine e domnul profesor, oricind, oriunde si oricum, spre diferenta de multi altii ce au trecut prin pupitrul ala de la Viper.
Si anii au trecut.
Dintre toti, el a ramas.
Neschimbat.Modest.Profesionist.Fara a face rabat la nici una din calitatile pe care le-am cunoscut in decursul timpului.
Si de aceea sint mai mult decit convins ca o aceasta provocare il va face sa ma uimeasca si mai mult.
Asadar.
Pictura si muzica.Muzica si pictura.
Sper sa am un weekend de exceptie.Si voi daca o sa doriti.

Ipocrizia e regina in Romania

Written on 14:32 by Constantin Manoliu aka Huck

Desi ma feresc sa fac comentarii la articole publicate prin maculatura care `este` unele ziare din Romania nu ma pot abtine sa o fac la acesta.
Nu am avut despre mine vreodata pretentia ca sint vreo entitate in materie de scris, din contra, o doza de bun simt si realism imi dicteaza sa ma rezum la a fi un cititor obisnuit al blogosferei.
Insa cind vad si citesc aberatiile unor ziaristi care nu sint in stare sa semneze in clar asa zisele creatii jurnalistice imi pierd firea.
Tara mai plina de ipocriti decit Romania nu exista.
Ii gasesti la tot pasul.
Te impiedici de ei pe strada, la serviciu, in timpul liber,te sufoca oriunde, e o moda sa fii altceva decit esti..
Daca pe aia care au mari carente in educatie ii mai inteleg cumva, nu pot accepta de la cei care pretind ca au studii de specialitate jurnalistica ,orice insiruire de cuvinte pe post de articol doar ca sa umpli pagini de maculatura din lenea de a gasi subiecte mult mai la ordinea zilei.
Cum zilele astea intimplator am dat si eu despre site-urile descrise in articol, normal ca am avut curiozitatea sa studiez problema.
Care sincer nu e atit de tintar facut armasar dupa cum isi dau cu parerea purtatori de cuvint ai legii cit si psihologi de specialitate.
Sa iti dai cu parerea dupa ce ai dat doar 2 - 3 click-uri pe paginile respective fara a citi in amanunt ca sa poti sa iti faci o idee de ansamblu denota o lipsa totala de profesionalism in materie.
Si o carte o citesti de citeva ori pina a te apuci sa faci comentarii pe marginea ei.
Insa aici nu ai parte.
Eticheta e pusa cit se poate de ipocrit.
Gata.
Avem de a face cu un fenomen ingrijorator care afecteaza educatia si psihicul noii generatii.
Weeiii, oare asa o fi?
Da cacaturile alea de stiri cu morti, violatori,mii de accidente,telenovelele de doi lei,fetele de la pagina 5,goliciunea afisata la orice ora din zi si din noapte pe orice post si o alta sumedenie de timpenii publicate fara nici o urma de etica profesionala nu afecteaza?
Nooo.
Afecteaza vezi doamne , o scriitura inteligenta mult peste medie,ce foloseste in exprimare cuvinte asa zis interzise, dar care le auzi la tot pasul de la cel cu tita in gura pina la cel cu barba sura.
Nu e asta ipocrizie?
Nu sintem in stare sa facem o educatie sexuala in scoli, dar criticam niste site-uri ce au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, pe care daca multa lume le-ar citi sint convins ca nu as mai citi prin ziare de copile ce nasc la 12 ani, si tot felul de alte realitati din astea.
Ca si stirea aia cu ce au primit premiantii cadou.
Tot felul de aparitii editoriale din care ma limitez doar la una,Pasarici, ce foloseste la fel acelasi limbaj fara perdea, accesibila oricui la orice ora.
Despre asta de ce nu scrieti domnilor ?
Din ipocrizie nu e asa?
Ca e scrisa de un autor de renume mondial, nu afecteaza, dar in schimb o scriitura romaneasca din virtual e de 2 lei.
Normal.Tipic romanesc.
Ce e strain e bun.Ce e romanesc e mai rau si decit chinezesc.
Ipocrizie.Pe fata.
Apropos, hai sa va dau eu un subiect.
Pe care il aveti mai toti sub nas.
Numai nu va trage de slitul pantalonilor.Inclusiv pentru organele abilitate care cica etic si profesional se autosesizeaza.
Luati orice numar pe care il editati cu atita ardoare si deschideti la pagina cu rubrica Rendez-vous.
A sunat clopotelul?
Nheaa.Nu intelegem.
Puneti mina,tastatura,camerele ascunse si faceti o ancheta ca la carte despre anunturile alea.
Care miros de la o posta a prostitutie pe fata.
Dar nu, sintem ipocriti si inchidem ochii, ori dam cu o pagina mai departe.
Cred ca e un subiect mai interesant din toate punctele de vedere.
Is curios ce explicatii ar da aceeasi experti care isi dau cu parerea la fenomenele virtuale.
Sint convins ca vor da din colt in colt.
Da, realitatea bate virtualul.
Ipocritilor!