Ochelarii de la matematica

Written on 22:32 by Constantin Manoliu aka Huck

Cum am o flebete fara margini pentru fetele cu ochelari iar postul de mai inainte a facut o intoarcere in timp ce ma face sa ma ma minunez de ce poate stoca memoria unui om, o rememorez cu caldura pe Gabi studenta de la matematica.
Secventa e situata undeva prin copilarie pe la un 16 ani cind aveam avantajul unei inaltimi peste media virstei ce ma facea sa par mai cu tuleie ecit restul semenilor.
Aeam pe atunci un prieten la vreo 2 case distanta de mine ce tinea in gazda 2 studente Viorica si Gabi studente una la geografie parca si cealalta la matematica.
Cum dupa-amiezile vacantelor de vara erau super lungi, pierdeam vremea impreuna prin curtea lui al carei gard ne despartea de o unitate militara de graniceri dotata cu niste graje imense in care erau parcate tot felul de echipamente militare ce pe vremea aia ne stirneau imaginatia.(Un fel de Counter strike modern dar jucat cu altfel de adrenalina).Cel mai des pindeam orele de siesta ale celor de la paza, cind toti fugareau lenea la umbra total nepasatori lasind descoperite obiectele necesare joacei noastre.
Toate bune si frumoase pina in ziua in care or aparut cele 2 domnisoare.
Florin al meu se schimba dintr-o data fara a impartasi motivul real.Ceea ce a determinat in mine o curiozitate morbida.Cautam cele mai stupide motive sa imi insinuez persoana in atmosfera casei sale numai sa descoper pe ce motiv tradase joaca noastra minunata.
Cum parintii lui au trebuit sa plece undeva prin tara unde era sora lui stabilita, casa respectiva s-a transformat ad-hoc intr-un loc de pierzanie.
Asta insemnind in zilele noastre acel bairam monstru pe care il cunoaste toata lumea.
Cum tocmai pusesem mina pe primul album al lui Bad Boys Blue , am zis in mintea mea ca motiv mai serios nici ca se poate sa nu am sa dau lovitura.
Intuitia mea de inca nici nestiut viitor dj isi spunea cuvintul.(HIHIHIHIHIHI)
Asadar inarmat cu banda respectiva de magnetofon ma prezint inocent la poarta omului.
Bairamul in floare.E mult de descris.Nu ma pierd in amanunte ca nu are sens.
Cert e ca respectivul dj cind a auzit ce am in posesie m-a ridicat la rang suprem de vedeta a serii.
Si uite asa am cunoscut-o pe Gabi.
Zimbea molcom din ochii mari caprui ascunsi dupa ochelari,zacind letargic in leaganul curtii.
Zimbetul ala imi dadu curaj sa merg sa ma bag in seama.Mare victorie pentru mine la vremea aia.
Dialog clasic bla bla bla bla.
Si se sfirsi noaptea.
De a doua zi stateam pe jar injurind in gind ceasurile diminetii ce nu se mai sfirseau in asteptarea dupa-amiezilor.
Florin tot se codea.Ma hotarasc sa il iau la ture.Bine ma prieten de asta esti tu?
Intr-un final se hotaraste sa imi spuna.
Fetele cochetele,isi foloseau din plin farmecele asupra lui,defilind cu sirg si indesat in lenjeria intima in momentele cind parintii nu erau acasa.
Magarul,obisnuit cu formele doar din pagini rupte din revistele porno pe care le aruncau studentii straini pe geamurile caminelor din Copou, pastra pentru el secventele live.
In fine,dupa discutii existentiale ale unei prietenii de la 16 ani cadem la pace.
El cu Viorica eu cu Gabi.
Si au urmat cele mai frumoase 4 saptamini.
Nopti intregi de saruturi pasionale,schimb de lichide personale,primele expeditii in bikinii vremurilor comuniste...trai nineaca.
Cum romantismul era in floare si ca orice floare se trece asa a trecut si Gabi.
Dar a ramas o imagine.
Ea intr-un deux piece galben pai cu ultimul trandafir de la mine in mina spunindu-mi ca nu ma va uita toata viata...
In schimb am descoperit dragostea mea netarmurita pentru femeile cu ochelari.
Cele mai frumoase si mai sexy de pe pamint.

Lectie de viata

Written on 21:09 by Constantin Manoliu aka Huck

De mult ma rod ceva ginduri critice la adresa propriului meu EU ale caror baza sint tot felul de intrebari si raspunsuri care mai voalate care mai directe ori expresii faciale, gesturi ascunse printre rinduri comportamentale obisnuite.
Cind mai mult de 2 oameni iti spun ca ceva e in neregula e bine sa incepi sa te gindesti ca poate totusi e undeva o greseala.
Dar unde?
Deci trebuie sa imi fac ceva autocritica al fel piticii insarcinati cu tzinghi- linghi nu se linistesc neam.
Da oare de unde sa incep sa ma palmuiesc in fata oglinzii?
Sa incep oare din copilaria in care am fost un singuratic incurabil?
Ce vina am eu ca am locuit intr-un cartier de case unde cu greu ne stringeam 6 - 7 copii de virste total diferite si universul nostru se limita doar la o strada si un parc din apropiere si nu am avut parte de scoala scarii de bloc ori a gastii de cartier ce iti ofera alte lectii de viata?
Ori sa ma gindesc la adolescenta la fel de singurateca ce am umplut-o cu zeci de carti din biblioteca orasului de ii disperam pe ai mei parinti ca nu ma conformam altor invataturi gospodaresti ori familiste pina au ajuns sa imi spuna ca o sa ajung un `filfizon`?(filosof in acceptiunea lor)
O fi de vina apetitul nestavilit pentru sunete de tot felul materializate in ore nesfirsite de auditii a Metronomului de duminica de la Europa Libera in detrimentul orelor de cintat slava partidului?
Poate am gresit intelegind notiunea de familie in varianta proprie si nu cea impusa de o societate cu valori de carton?
Sau poate e de vina ca am invatat sa iubesc spiritul in defavoarea materialului?
Oare am gresit cind am hotarit sa iubesc o femeie mai mult decit pe mine insumi,un ideal anost si lipsit de esenta azi?
Gresite or fi increderea in oameni,bunatatea,altruismul,etica unor principii morale ori idealuri cladite pe secole de zbucium ale unor inaintasi ai mei ce la rindul lor isi cautau indentitatea?
Sa fie de vina ca nu vreau sa fiu doar un animal cu simturi primare si cer sa imi folosesc dreptul de a fi EU?
De ce numai Eu gresesc iar ceilalti nu?
Oglinda oglinjoara spune tu a nu stiu cita oara ..de e greseala.
P.S.
Lui Victor cind o fi mare.

Leapsa - episodul 2 What would you attempt to do if you knew you could not fail?

Written on 06:47 by Constantin Manoliu aka Huck

Uite ca a venit si a doua leapsa.Plecata de la BettyBoop a trecut pe la Gynette ca sa ajunga la mine.
Daca prima a fost muzicala a doua e sa ii zicem putin filozofica si tentant de visatoare.
Pe romaneste ar fi:
Ce ai face in viata daca ai sti de la bun inceput ca nu ai sa o dai in bara vreodata?
Grea intrebare dar in acelasi timp foarte simpla.
Cum nu sint reguli poti da cred mai multe raspunsuri.
As fi o dorinta neimplinita...implinita.
As fi un vis de copil ...crescut mare.
As fi calauza sufletelor pereche.
As fi o lege a fericirii.
As fi celalalt EU din mine.

Si de la mine pleaca catre:Anaayana , Romanitza,domnul Traian si care o mai vrea...
P.S.
Cine vrea sa se prinda in joaca dar nu are blog poate raspunde prin un comment la acest post.
De exemplu pentru asta am sa ii pasez si lui Andreea,Isabela,Uca,Kuki,Laurica,Cornelito si care or mai vrea...aaa lui fratemiu si nu in ultimul rind lui d.

Tacerea unei stari de iubire

Written on 20:19 by Constantin Manoliu aka Huck

Ploua.
Dupa o zi la fel de lunga si plictisitoare de cotidian stau in fata cu un rachiu mic si ascult un post de muzica `anii 80` de pe net.
Usor ma intorc in timp fara sa vreau cu ginduri deloc ascunse.La asta mai contribuie si o discutie cu o scumpa domnitza in care am rememorat un `atunci`.
Atunci....
Greu de tradus.
E acea scinteie de nebunie.Secunda in care dai tot.Surpriza unei clipe.Exact cum face curva asta de viata.Te baga in corzi exact cind nu te astepti la nimic bun ori cind ai incuiat de mult vise ori idealuri.
Un `atunci` de dimineata de mai abia intrezarita cu aroma intensa de Rebel, cu simturi primare incinse intr-o inlantuire aparent efemera dar totusi palpabila ce iti ramine inscriptionat pe viata in suflet.Curios cum simti `atunci` dintr-o data ca izvorasc din tine toate.
Tot ce ai dorit ori ai visat prinde forma, miros, sentimente intr-un virtej de tornada ce iti smulge din tine sinapse intregi.
Sistemul de aparare tipa avertizindu-te de o cadere totala in paradis ce mai tirziu ai toate sansele sa o regreti.
Dar tu nimic.
Inconstient si dorit, resetezi orice impotrivire.Vrei toata ambrozia si nectarul clipei.Vrei sa nu se mai sfirseasca.
Vrei eternitatea.
Sublimul devine o notiune amorfa pe care iti vine sa il scuipi caci tu ai intilnit acel `atunci` ce defineste perfect disolutia ta in no man`s landul tacerii unei stari de iubire.
Curios e ca acest `atunci` exista in tine de cind te nasti.Dar evolueaza.
Primul e tinar si necunoscator cit si nerabdator sa cunoasca.E convins ca mai mult nu se poate.El detine intodeauna secretul primul.Si e cel mai absolut posibil.
Se arunca in neant la prima propunere a vietii cu gind ca a cistigat la loteria iubirii perfecte.
Un `atunci` al unei dupa amiezi cu ochi caprui si cu miros de toporasi..
Dar evolueaza caci timpul ii pune piedica parsiv in incercarea sa de ai arata ca nu a cunsocut inca tot.
Si vine al doilea.Rece si la 5 dimineata dupa o noapte a unei tinereti de 22 ani.
Tacut si invaluitor la inceput continua mai apoi precum un foc de artificii pret de ceva secunde ca sa incheie sfirsit in propria umplutura topita.
Ani intregi sta sa isi linga ranile efervescentei aproape copilaresti retezata cu sirg de parsiva de viata.
Ciine de pripas, hoinarind pe nesfirsite strazi ciobite, se gudura mirat de o ingenua stare de fapt.
Incepe sa refaca cu sirg harta fericirii cu gind ca e ultima oara cind incearca.
Dar pas.
Pokerul pe care il joaca cu viata ii trage iarasi o cacealma pe nevazute si simtite.
Sta mirat in tarina cu inventarul facut praf, mototolit si mizgilit de taieturi pe toate partile.
Tacut se roaga de calatori grabiti in fericirea lor sa ii dea un colt curat pe care sa isi faca o noua lista.Cu lacrimi in ochi isi rescrie trasee din bucati nealterate.
Ramasite.
Pune lista in sertarul de serviciu, isi sterge mucii sufletului si incovoiat pleaca mai departe.Inainte, caci nu are altfel cum.
Zidul trecutului se reconstruieste pe urma fiecarui pas al lui.
Si apare rascrucea.
Plina de oglinzi in care isi vede netarmurite inchipuiri.
Si toate perfecte.
Ca sa mearga inainte trebuie sa aleaga.Sa aleaga sa sparga restul si sa pastreze doar una.
Dar nu stie ce se ascunde in spatele fiecaruia.
Resemnat se aseaza in studiu.
Oglinda din stinga il atrage cel mai mult;imaginea pe care isi o doreste.Inchipuire de alabastru cit mai albastru dupa un somn odihnitor.
Putin mai la dreapta aproape de mijloc fragilitatea unui cristal cu multe dimensiuni ce isi cauta inca rostul.
In mijloc aripi de inger alb cu ochi caprui ce il invita la un zbor suprem.
Apoi un pic mai la dreapta degete maiestre il imbie sa cunoasca un parc de sentimente colorate.
Iar in dreapta lui o liniste de vis, adormitor de perfecta pentru oboseala evolutiei lui.
Insa el,un `Atunci`de 40 de ani, sta cu gitul uscat dupa vorbe desarte, linistit in tacere.
Ii e cumva frica.A acumulat prea mult.Si nu oboseala.Iubiri neimpartasite au sublimat in o esenta.
Esenta unei stari de iubire.
Si ar vrea sa dea.

Varza de noapte

Written on 23:13 by Constantin Manoliu aka Huck

Acu ca tot am apucat sa o dau pe meniu vegetarian am descoperit si varza de noapte.
E un produs ce se consuma din ce in ce mai mult.
As putea spune ca a devenit indispensabil majoritatii meniurilor de weekend si in special la reteta``Cum sa ne pierdem vremea asta seara``
Ca orice produs consumat in exces nici acesta nu face exceptie din a da senzatia de greata ori de balonare profunda pe fond de plcitiseala.
Da domnule toata lumea se plictiseste si nu are unde merge sa se deconstipe.
Desi orasul este plin de diverse locatii.Dupa gustul si asemanarea lor.
Nu e nici una perfecta dar fiecare are ceva de oferit in felul ei.
Dar totusi e plictiseala.
Tot mai multi incep sa adopte `turismul de club`.E un fenomen pe care daca as pune vreun psiholog sa il analizeze probabil isi va baga picioarele in toata stiinta si experienta acumulata.Caci e ceva nou ce nu cred ca a apucat careva sa studieze.
Ce inseamna de fapt?
Depinde de caz.
Clientul obisnuit ce iese zi de zi trebuie sa isi umple cu ceva timpul.
Si le ia la rind.Poate pica ceva nou.Poate vedem ceva prospatura.Mai avem cava de birfit ori de criticat.
Dupa ei sint oile.Care vor sa fie in trend.Au auzit ori vazut ca se poarta asa ca dai batai, pe cai... aaa pardon pe taxiuri my friends!
In urma lor apar si nevinovatii.Ies si ei odata la luna si isi iau teapa nestiind care e orarul de functionare si inerent baga mare la kilometri.
Caci e un orar bine determinat de cantitatea de oameni adunata int-un loc.
Nu pot sa inteleg ratiunea acestui spirit de hoarda.Hai acolo ca e plin , desi clar unii afirma ca nu le place acolo.Dar scopuri nobile daca o cer se rezolva.
Daca iti place o locatie si stii ca te simti bine acolo de ce preferi totusi sa iti arunci timpul si banii pe fereastra?
Si din asta deriva un alt comportament deviant.Intratul si iesitul fulger.
Dupa citeva nopti de genul asta ramii marcat.
II vezi cum apar in viteza deschid usa si se blocheaza.Mirati uita sa isi puna lacat la gura si se scapa:Vaaai da ce e asa de gol?
Raspuns:xcjs,doxovwpcbmpw,ps...s.a.m.d.
Boon.
Urmeaza secventa fuga.
Brusc se intorc si pleaca cu mina pe telefon ori tipind unii la altii diverse destinatii.Si o fac in asa mod de parca au vazut vreun film de groaza ori un miros pestinetial le darima parul din nas.
Si se intimpla,odata de doua ori,etc.
Nu inteleg.
Ce te astepti sa gasesti?deja lumea urlind?dansuri din burice goale?unul care sa stea la usa sa te roage sa ramii?
Care e logica?De ce nu ramii?iti pica naspa la stomac?Nu are cine te vedea?Nu poti sa dansezi daca nu sint o galeata de ochi care sa te devoreze?
NU TE GINDESTI CA SI ALTII FAC CA TINE?
Daaaaa ..noul trend adaugat e sa dormi pina la ora 12 ori 1 ale diminetii,te trezesti frumusel odihnit si pregatit de agatat ori altceva numai de distractie nu si tusti fuguta la club ca e fix ora la care e cantitatea necesara de priviri care sa te absoarba.
Daca toata lumea incepe sa faca asa ca tine in curind o sa se populeze cluburile la 5 dimineatza..
Ce ma distreaza totusi e ca fac ce fac si tot acolo revin.Cu buzunarele mai goale si mai dezamagiti.
E fenomen social ingrijorator aceasta nevoie de `baie de multime`.
Are romanul pe zi ce trece un apetit nemasurat de stat inghesuit si de boldit ochii cu un stoicism ceva de speriat.
Nu se mai iese la club la socializat.La distrat impreuna.Doar la holbat si agatat.
Am reusit sa distrugem si asta.
Si tu stai ca prostul si muncesti.Te chinui sa cauti muzica cit mai buna pe gustul tuturor.Dansezi,cinti,dai de baut,faci atmosfera dar degeaba.
Te chinui sa faci program cit mai variat ori compatibil pentru bruma de oameni care intradevar ies sa se distreze sa socializeze cu adevarat.
Care ramin si ei cu un gust amar.
Si asta datorita turismului de clubing.
Al carui fruct se consuma.
Varza de noapte.

Ghiveci cu aroma

Written on 22:03 by Constantin Manoliu aka Huck

Ghiveci.
Ghiveci cu aroma.Da nu stiu de care.
Cam asta e senzatia cu care traiesc in ultima perioada.
O fi ca a venit primavara?Ori ca imbatrinesc eu?
Ma simt din ce in ce mai consumat,stors un used dazed and confuzed mind.
Oare o fi de la atmosfera generala de ghiveci de cea mai proasta calitate?
Daca te uiti bine in jur nu ai cum sa nu observi asta.
E ghiveci pina ce scriu si eu acuma dupa cum nu pot inchega trei fraze mai acatarea.
Am multe de zis da nu reusesc sa le leg neam.
Dupa cum nu are rost de fapt sa scrii inchegat.
Ma uit la altii.Scriu nene si scriu.
Cuvinte frumos insirate,fraze cu esenta,intrebari rostuitoare,gramatica bine pusa la punct,vocabular peste medie ce mai te fac sa te lasi de scris in felul tau.
Mai ales scrisul cu adresare publica, editoriale, bloguri , eseuri diverse unde nici nu te astepti, discursuri fornaitoare, anchete sociale teribil de informate si tot asa.
Ma intreb cui ii folosesc?Ori cine le citeste si le acorda importanta de rigoare?
In afara unui numar foarte restrins de intelectuali ori oameni cu principii sau etica peste medie nu cred ca mai intereseaza pe careva.
Citesc Catavencu de ani de zile:scriu oamenii aia despre niste stari de lucruri ori fapte ce ar trebui sa ingrijoreze o natiune intreaga da pe cuvint daca am vazut sa se intimple ceva.
Se vede dupa ghiveciul de zi cu zi.
Ca sa nu mai zic de limbajul super elevat al tuturor de pe la televiziuni.
Cui dreak va adresati?Cine credeti voi ca va baga in seama?II vezi pe aia de la Realitatea cit se smucesc sa umple ore intregi de emisie disecind total aiurea subiecte care de fapt nu merita decit vreo citeva fraze concise de spus.Cel mai mult ma distreaza tehnica asta de a lua o stire si a spune-o de o suta de ori de fiecare data cu alte cuvinte ori tot alea dar amestecate cica sa nu te prinzi.Oare cit de prosti ne cred unii?Daca pe mine ma plictisesc oare cum o fi pentru omul simplu de rind care trage la sapa?
E mai ales una care isi mototoleste buzele si limba ceva speriat.Nu ma obosesc sa ii retin numele...
Ma seaca fluxul asta de inteligenta asa zis rasata pe care nu il inteleg multi.
La ce educatie e acuma ma mir sa depaseasca cota de atentie mai mult de 5 min.
Oare oamenii astia nu merg pe strada?
Se vede ca is rupti de realitate.Ca daca ar fi implicati cit de cit ar vedea ca nu are sens sa te complici in a le explica unora in cuvinte elevate ceea ce pentru el e mai simplu sa ii desenezi ca intelege mai usor.
De asta imi placea mie Dinescu la un moment dat.
Vorbea oamenilor pe limba lor.Pe aia pe care o inteleg si o vorbesc zi de zi.
Nu abureala.
Cum ai pretentia sa te inteleaga cineva care nu are educatia ori stiinta sa priceapa ceea ce vorbesti?Ori ce scrii?
Daca sint cuvinte insiruite in expresii alambicate carora nu reuseste sa le puna cap mai degraba obtii doar indiferenta numai buna sa treaca peste tine ori sa schimbe canalul.
Ma uit cit de obositor devine si meseria mea.Tot un ghiveci.
Ma enervez si ma consum prea mult.Ma dau de ceasul mortii sa fac ceva bun dar degeaba.Caci de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Se duce de ripa.
Nimeni nu mai vrea sa gindeasca, vrea totul de a gata.
Lipsa educatiei isi spune cuvintul pe zi ce trece.
Acu nu sint eu vreun erudit ori vreo somitate intelectuala dar in schimb umblu pe strada.
Si vad si aud multe.Ce imi dau de gindit.
Toata lumea gindeste, este de acord dar nimeni nu face nimic.
Sint lasati sa persiste precum tot limbajul si atmosfera de mucava de pe vremea comunistilor.Afara e vopsit gardul inauntru e leopardul...
Ghiveci cu aroma.

Arta muzicii de club

Written on 21:55 by Constantin Manoliu aka Huck


In sfirsit intrezaresc la orizont indeplinirea unui alt vis al meu legat de club,muzica house si pictura.
Zilele trecute am avut o mare surpriza sa descopar o tinara speranta ce a avut initiativa de a face 2 lucrari inspirate dupa 2 piese de club.
Una din ele e Jose Nunez - Bilingual (main mix) asociata cu prima lucrare de aici

01-jose_nunez-bili...


si a doua e David Guetta - Baby when the lights (dirty south remix)

David Guetta - Bab...



Nu sint foarte sigur ca nu mai exista lucrul asta facut pe undeva prin lumea larga,insa ma bucur ca am reusit sa gasesc aici in Iasi pe cineva deschis acestei idei.
Asta imi aduce aminte de cit de impresionat am fost de albumul lui Emerson Lake&Palmer - Picture at an exhibitions o compilatie rock inspirata dupa opera cu acelasi nume a lui Mussorgsky.
Si atunci ca un fel de analogie, de ce sa nu realizezi o serie de lucrari inspirate dupa muzica house?
Contrar multor pareri , ale acelora care nu au rabdarea sa inteleaga si sa aprofundeze ramurile acestui gen de muzica, eu personal sint de parere ca exista piese de o reala valoare muzicala ce se pot inlantui si cu alte ramuri din cele 7 arte.
Asa ca cine are rabdare poate sa asculte piesele si sa studieze lucrarile.
Si surprizele continua..
Bine ai venit domnitza muza..

Kiss Midnight Blitz Interview with Dj Huck

Written on 19:04 by Constantin Manoliu aka Huck

Ieri am avut placerea sa fiu invitat la un mic dialog inteviu la Kiss Midnight Blitz in studioul de la Iasi al lui Kiss FM.
A fost o surpriza placuta sa imi aud vocea iar pe radio.
Cum nu poti asculta emisia de la Iasi on-line am zis ca sa pun interviul aici si pentru prietenii mei care ar dori sa ma auda,chiar daca ar putea suna un pic a lauda...

Blitz_HUCK.mp3

Those are the days of our lives

Written on 15:59 by Constantin Manoliu aka Huck



Normal ca nu am putut sa ma abtin sa nu vizionez o alta piesa superba de pe acelasi album ce sint convins ca a fost compus cu cea mai mare traire sufleteasca.
Sa stii ca mori si poti sa dai din tine pina la ultima picatura..imi doresc sa pot sa fac si eu asta cind o fi vremea...
In timp ce vizionam clipul a revenit in memorie povestea jachetei de matase pe care o poarta si pe care sint pictate majoritatea pisicilor sale.
Am descoperit un site inchinat lui pe care sint postate pozele animalutelor.
Freddie`s Cats
Printre ele e si poza lui Delilah ce a dat denumirea unei alte piese superbe.

I`m going slightly mad

Written on 14:51 by Constantin Manoliu aka Huck

I'm Going Slightly Mad lyrics

When the outside temperature rises
And the meaning is oh so clear
One thousand and one yellow daffodils
Begin to dance in front of you - oh dear
Are they trying to tell you somethingYou're missing that one final screw
You're simply not in the pink my dear
To be honest you haven't got a clue

I'm going slightly mad
I'm going slightly mad
It finally happened - happened
It finally happened - ooh oh
It finally happened - I'm slightly man
Oh dear
I'm one card short of a full deck
I'm not quite the shilling
One wave short of a shipwreck
I'm not my usual top billing
I'm coming down with a fever
I'm really out to sea
This kettle is boiling over
I think I'm a banana tree

Oh dear
I'm going slightly mad
I'm going slightly mad
It finally happened - happened
It finally happened - uh huh
It finally happened - I'm slightly man - oh dear
I'm knitting with only one needle
Unraveling fast its true
I'm driving only three wheels these days
But my dear how about you
I'm going slightly mad
I'm going slightly mad
It finally happenedIt finally happened - oh yes
It finally happened
I'm slightly madJust very slightly mad



Miss you so much Freddie...

Nevoia de schimbare

Written on 14:51 by Constantin Manoliu aka Huck

De cind cu activitatea intensa pe blog combinata cu evenimentele recente din cotidianul meu incepe sa imi clipeasca un beculet pe tabloul de bord.
Cum nu a mai clipit de mult,cred ca am uitat care e semnificatia lui desi scrie clar sub el``CHANGE!!!``; problema e ca nu mentioneaza ce anume, cum ai la masina computerul de bord ce are grija sa te avertizeze despre nevoile uzuale ale masinii.
Asa ca acum tot cercetez.
Un lucru la care ma gindesc e ca ar trebui sa mai tai din generozitatea cu care acord celor din jur incredere,stima,respect,intelegere,bunavointa,prietenie, sinceritate.
Am devenit mult prea credul.Prea iau de bun ce imi aud urechile.Prea acord cu usurinta pozitii de incredere in ierarhia personala.
Prea ma astept sa primesc aceeasi apreciere din partea lor in virtutea faptului ca sper sa inteleaga ceea ce ofer.
Dar banuiesc ca in mintea multora primesc un raspuns de genul``Ce prost esti ca tot crezi asta!!`
O vorba din batrini spune; Orice pasare pe limba ei piere.
Cam asta e senzatia pe care o tot traiesc in ultima perioada.
Un fel de sinucidere intelectuala si sentimentala in acelasi timp al carui rost nu il mai percep, desi, sint mai de stimat cei care lupta pentru o cauza pierduta in raport cu cei ce nu o fac deloc.
Ma agat cu disperare de principii etice ce le credeam motoare ale socialului decent,care fac diferenta dintre om si celelalte specii, principii care ne asigura linistea sufleteasca, a impacarii cu sine insusi.
Cred ca gindesc mult prea boem, cumplit de desuet pentru ziua de azi.
Incep sa cred ca locul meu e in rama, precum fotografiile de epoca cu nuante de sepia avind in colt o eticheta explicativa , parafrazind un recent film: No country for old men.
Intodeauna am crezut despre mine ca am o deschidere si o suportabilitate peste medie;nu cred ca as fi reusit sa fac ce fac acum fara asta.
As fi stupid sa nu accept faptul ca toti oamenii au lumile lor interioare mai mult sau mai putin bune, pe care fiecare dupa cum crede, le accepta sau nu.
Dar a-ti dubla pina la paroxism viata mi se pare mai mult decit o utopie.
Cit de actor te poti crede, ori atit de inteligent in a disimula ceea ce te caracterizeaza de fapt?
Si de ce sa ascunzi?De ce sa nu cauti o solutie de mijloc, sa faci un pact intre interior si exterior?
Cit poti sa mizezi pe faptul ca si altii fac acelasi lucru ca si tine si iti vor acorda tacerea lor fiind cu aceeasi musca pe caciula?
De ce nu iti accepti trairile, dorintele, sperantele, fanteziile,defectele asa cum le vezi in intimitatea gindurilor tale?
De ce iti alegi oameni carora le servesti o imagine ideatica total fabricata pentru a putea sa te sprijini pe ei sau sa ii folosesti atunci cind celalat EU isi da in petec?
Asa imi pare ca am devenit.
Un fel de stilp de sustinere,o eticheta morala, o ancora intr-o realitate mai mult decit virtuala,un fel de distribuitor gratuit de `bule papale` pe post de burete cu care sa stergi usor si rapid petele vietii duble.
Nu pot sa afirm cu mina pe inima ca as fi perfect in privinta asta.
Dar cel putin caut sa inclin balanta mult inspre `the bright side` in defavoarea `the dark side`.
Partea distractiva e ca, daca tu cel ce iti e acordat fara voia ta titlul de emisar al intelegerii eterne, o comiti, ei sint mult mai dezamagiti si mai cruzi cu tine.
Greseala ta e multiplicata intr-o progresie geometrica, disecata si afisata pe toate gardurile, fara drept de apel ori vreo scuza plauzibila primind direct;``Nu te credeam sa fii asa..`` dar uita sa adauge `` ..si tu la fel ca mine.``
Sa te fereasca sfintul sa deschizi cumva gura.Asta deranjeaza.Rolul tau trebuie sa fie mut.O banda de magnetofon pe care sa fie inregistrate doar ceea ce vor ei sa auda.
In nici un caz opiniile tale ori vreo remarca cu bun simt a faptului ca greseste.
E timp pierdut,uzat,cuvinte goale de continut pe post de nada, trairi fade de moment ce dispar dupa ce `curatitorul de serviciu` isi face treaba.

Am obosit.
Obosit sa sper si sa cred in oameni, ca ceea ce fac e inteles la adevarata valoare, ca ceea ce ofer nu gasesti la orice colt de strada.
Caci ceeea ce ofer nu e dreptul lor cistigat prin nastere ci datorita principiilor si ratiunilor mele.
Si nu ofer oricui.
Doar celor in care am vazut ca au capacitatea de a intelege, de a invata si a da mai departe la rindul cind o fi vremea.
Ratiune si simtire.