Cineva acolo sus ma iubeste

Written on 14:04 by Constantin Manoliu aka Huck

Da,pot jura ca e adevarat,si ca simt din plin.
Desi sint pragmatic vis a vis de norocul meu in viata, avind in vedere ca nu am fost prea inzestrat la anumite capitole,cel putin cele de suprafata,acel cineva a avut grija sa compenseze la interior.
Primul simt,aproape primordial as putea spune, a fost cel al muzicii,sa o inteleg si sa o simt pina in ultima celula a fiintei mele,mai rau ca un viciu,intr-o dependenta eterna.
Din todeauna a fost linga mine si la bine si la rau,a avut grija sa ma inveleasca intr-o platosa protectoare ,incercind sa ma apere de vicisitudinile vietii,credincioasa,fara sa ma insele in nici o privinta,intr-o prietenie divina,ce ma duce in permanenta in locuri nebanuite in care ma descopar si ma tot redescopar la infinit, perpetuum.
E prietenul perfect,ce nu ma dezamagit niciodata,ce ma face sa pling ca apoi sa ma faca sa rid,ma ridica in slavi ca apoi sa ma aduca brusc pe pamint,are grija sa simt la maxim legaturile eterice dintre suflete la care tindem cu totii,comuniunea sublima intre spirit si material,acel no man”s land intre rai si iad.
Datorita ei,am primit si al doilea simt,acela de a sti sa aleg.Sa aleg suflete.
Acele suflete care imi sint prieteni,care ma accepta asa cum sint,care ma iubesc,care ma simt si ma inteleg,suflete care imi iau inima in palme si o mingiie,suflete linga care imi pling durerea in liniste,suflete care nu imi cer nimic in schimb,suflete carora le daruiesc din fericirea mea,suflete care ca si mine, nu vor sa se se piarda si sa se iroseasca.
Suflete carora le multumesc din toata fiinta mea ca exista,si ca am avut onoarea sa le cunosc si sa le simt linga mine,suflete care dau culoare forma si caldura cuvintelor,transformind sentimente fade in picaturi minunate de ambrozie si nectar.
Da,va multumesc,voua tuturor,fara sa dau nume,caci va stiti si simtiti ca ma gindesc si va am in inima pentru eternitate.
Ce bine e sa ai prieteni,Adevarati.
Multumesc,tie,celui ce acolo sus ma iubesti.

Umbra umbrei...

Written on 22:07 by Constantin Manoliu aka Huck

O umbra...
Uite cum, fara sa vreau,am reusit sa stirnesc.Sau poate am vrut sa stirnesc.
Sa stirnesc sau sa inspir?sa inspir sau sa lovesc?sa lovesc sau sa pacatuiesc?sa pacatuiesc sau sa ...
O intrebare la fel de adinca.
Ca si cea din ultimul post.
O umbra...da.O umbra a umbrei...
Clar doare.Si de o parte si de alta.
Toti avem umbre...sau le capatam mai devreme sau mai tirziu.Desi nu le dorim.
Le urim,caci asa am fost invatati,tarimul umbrelor e acolo unde nu vrei sa ajungi.Nu conteaza care umbra.Umbra e umbra ori ce ai face.
Ramine acolo,are si ea rostul ei,chiar daca uneori are si nume.
Logic,te gindesti, caci face parte din tine,e doar umbra ta.Sau umbra pe care o lasi in urma ta.Sau umbra umbrei pe care ai umbrit-o.
Revin,toti avem umbre.Umbre ale ranilor pe care le capeti cind descoperi prima oara ca nu esti buricul pamintului,ale momentului cind cineva iti taie craca de sub picioare,dar,cel mai tare e cind tu insuti devii o umbra.
Umbra unei iubiri,a unei secunde in care ai hotarit altfel decit ai fi vrut,umbra unei vieti.
Da,umbra iubirii,umbreste cel mai mult,si doare.
Rareori acceptam impacati cu noi insine aceasta umbra.Eu am reusit sa o fac.
Normal are locul ei,asta spuneam si mai sus,dar am grija sa isi vada de locul ei.
Si am luptat din greu sa nu ma umbreasca zilnic,ci doar atunci cind are dreptul.Are si umbra dreptul ei.Desi e cam putin fortat sau nelalocul lui,il are.A dat si ea ceva la urma urmei.
Pacat de....soarele varsat in umbra...
Am citit postul din link-ul de mai sus.
E scris din inima si doare,nu poate contrazice nimeni lucrul asta ,caci toti avem umbre.
Nu neaparat ca o indentificare.
Ar fi interesant ,ca , umbra sa isi spuna ,si ea,parerea.
Dar nu poate.Caci e o umbra.Si umbra tace.Umbra e tot ce fuge de tine.Sau incearca.
E fada,mortaciune,pamint reavan abia sapat de uneltele sfirsitului.
Sa o iubesti?sa o urasti?sa o doresti?sa o alungi?
Nu.Nu ar trebui sa ai motive.
Face parte din ciclul natural al evolutiei.
Uneori e folositoare.Iti arata drumul,fara voia ei,tacuta,urmindu-ti drumul pe care ,tot ea ti la rezervat.
Stiu cine a scris postul.Si ii multumesc ,desi ii a fost frica sa arate,sau sa spuna,ca simte asta.
Si ii spun aici ca nu are de ce sa isi faca griji.LOCUL E LOC:
E cistigat cit se poate de fair-play.
Spre diferenta de alti oameni,care prefera sa inteleaga pe altii inainte de a se intelege pe ei insisi.
Gresind.Fatal.
Multumesc.
umbrei.
Deja nu merita sa mai folosesc majuscule,caci a devenit comuna,stupida,insipida,acolo unde isi duce umbra-i gri....
Multumesc.
P.S.Sorry ,my lips usually,spell fuck you, more than your name......

DE CE?

Written on 23:22 by Constantin Manoliu aka Huck

Nu cred ca am inteles sau o sa inteleg vreodata logica feminina.
Trebuie sa recunosc ca ma dau batut.
Una din intrebari e ca de ce te face o femeie sa ii arati ca tii la ea,sa ii spui ca esti indragostit de ea,sa ii spui ca o iubesti,sa ii spui ca iti place de ea si asta la dorinta directa uneori a persoanei repsective si mai apoi sa te ignore sau sa te trateze ca si cum discutia ar fi fost despre vreme sau mai stiu eu ceva banal si de curtoazie.
Stiu ca deobicei asta face parte dintr-o tactica de verificare ce uneori tine mai mult sau mai putin,functie de gradul de neincredere obtinut in urma unei foste relatii,dar,mi se pare absolut ciudat sa aborzi o mult prea multa tacere acceptind tacit,totusi,declaratiile tale.
Exceptind faptul ca mi se pare penibil din punct de vedere al unei educatii civilizate,sa tii omul in sah asa doar de dragul unor confirmari ce de multe ori vin mult prea tirziu,inclin sa cred ca a devenit o chestie asemanatoar ecu un sut in fund.
Nu vreau sa par misogin,si nici sa inclin in partea feminista a spiritului,avind in vedere ca se pare ca lupta egalitatii dintre sexe e cam de mult incheiata,fiecare parte excelind in anumite laturi,sint de acord ca uneori logica lor e mai practica si nu neaparat in detrimentul barbatilor.
Tocmai de aceea,mi se pare ilogic,sa te comporti asa,plecind de la premisa,cred,ca toti barbatii sint niste porci mincinosi care doar vor sa ti-o traga,si pentru asta se folosesc de toate tertipurile,inclusiv de acele cuvinte care exprima niste sentemente,de fapt inexistente.
Si spun asta,nu neaparat din exeprienta proprie,ci si din discutii la un pahar,in care observ tot mai des o revolta legata de vocabular expresii si comportamente.
Ce satisfactie poti avea in a nu raspunde ,macar civilizat ,la un mesaj,telefon,declaratie ori ca nu te intereseaza ori ca ai treaba ori ca altceva.(recunosc sinteti geniale in a inventa mii de motive der scuze cit mai plauzibile,ma rog pentru unii...)
Daca tu ca barbat chiar ai o scuza plauzibila, devine o chestiune de viata si de moarte,dar asta e alta poveste.
Inteleg uneori ca,datorita anturajului,dai peste tot felul de specimene umane si simti nevoia sa te protejezi,dar asta nu inseamna ca toti sint la fel.
Poate totusi exista si barbati civilizati care isi doresc acelasi grad de civilizatie,plecind de la premisa ca,inainte de a fi imaprtiti pe sexe,sintem oameni si avem un sitem de gindire care face diferenta intre noi si regnul animal.
Cum tot nu o sa inteleg femeile care,desi iubesc sau le place sau vor sa declare,nu o fac mai ales pe motiv ca nu se cade ca ea sa vorbeasca prima ca nu cumva el sa profite.
Bunul simt,intelegerea,ingaduinta,simtirea,frica,si toate celelalte pe care tot timpul ni le cereti,ar trebui sa le aiba si ele fata de ei,nu sa constituie doar un mijloc de verificare a ideii ca tot timpul sintem musai inselati.
Sint,cred un destupat la minte,poate uneori prea credul dar am invatat un lucru,acela ca timpul fuge si nu am timp de minciuni,caci adevarul imi ocupa prea mult timp sa il aflu.
Si ramine vesnic intrebarea DE CE?
P.S. e doar o intrebare generala si NU are legatura cu nici o relatie avuta prezenta sau viitoare,asa cum am mai spus,incerc sa fiu obiectiv,rezumindu=ma la fapte de viatza pe care le observ curent in jurul meu.

Jurnal de calatorie

Written on 10:04 by Constantin Manoliu aka Huck

Deci se poate.
In weekend am fost invitat de un bun prieten la un club nou deschis in Birlad,sa pun muzica.
Desi plecasem cu idei preconcepute dupa alte experiente amare,surpriza a fost totala.Acum sa nu se interpreteze gresit.
Imi cam luasem gindul ca cineva ar fi dispus sa investeasca atit de mult intr-un club de calitate mai ales in zona Moldovei.
Un interior de exceptie,finisat aproape perfect,o servire ireprosabila,o instalatie de climatizare cum rar nu am vazut,(sa stai toata noaptea intr-un club si a doua zi sa nu iti miroase hainele a fum de tigara e ceva),un rezident foarte cu bun simt si bine pus la punct cu muzica,un sunet de exceptie(TANNOY)lume foarte buna,calda si primitoare,fara fitze.
Deci se poate.
Sper sa existe dorinta si resursele ca acel loc sa reziste multa vreme.Bafta!

Sînt prost

Written on 13:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Da.
Trebuie sa recunosc ca sint prost.
Prost in toate combinatiile posibile.
Prost de bun ,prost de naiv,prost de inteligent,prost de bun,prost de prost,prost de fraier,prost de sincer,prost cu capul in nori,prost imbracat,prost aratos,prost la superlativ,prost plus,prost minus...
Ar fi timpul să mă maturizez...
Asta insemnind sa imi ocup locul pe care societatea la rezervat dinainte...locul pe care ma obligati,fățiș,să il ocup,precum ascunzi un produs cu mici defecte intre altele perfecte in speranța ca se va vinde,la pachet,in speranța că nu se va intoarce nimeni cu el la casa sa isi ceara banii inapoi.
M-am săturat sa tot imi arătati ,voalat,scaunul cu trei picioare din spatele autobuzului,voi rezervindu-vă fotoliiile spațioase,fără vreun drept anume,doar prin simplul fapt că aveți niscaiva sclipici mai mult,deși,sinteti aceleași tinichele ieftine pe care toți incearcă sa le vindă drept aur de 24 de carate.
Cu ce sinteti mai buni?
Cu istețimea cu care inselati,fatarnici,folosindu-vă de lucruri deja primite,pe care oricum le consumați haotic,mindri de calități pe care destinul le distribuie orb?
Acum sînteți bucuroși,că viața a fost darnică cu voi...amară amăgire.
Inconștienți ,vă bateți joc,cu zîmbetul pe buze,poleiți cu pulbere de stele,de cei ce cu bun simț vă suportă zilnic,ingăduitori pină la extrem,răbdători și cuminți,ce vă iubesc așa cum sînteți.
Măcar de ar fi numai atit.
Dar nu,nu sînteți multumiți,vreți tot,conform unui drept suprem pe care considerați că vă aparține,jefuind fără pic de rușine,pe față,orice nu face parte din cercul vostru magic.
Dar intr-o zi o să vi se aplece.
Destul cît să intelegeți.
Că prostia are un loc rezervat și pentru voi.
Cît mai in față.

Virusul Căpușa ultima parte

Written on 16:37 by Constantin Manoliu aka Huck

Intrat in segregație,lipsit de drog,dai în comă psihică,mutilat, cu răni supurînde,impins de toți de ici colo cu gesturi fade de dezgust,te lași adînc scufundat în tratamente fără să te chinui să intelegi prea mult.
Durerea fizică nu mai există,iar cea psihică ajunge la un nivel atît de înalt încît te contopești cu ea insăși,sublimînd amorf,aproape fără conținut intr-un ambalaj folosit si refolosit,ponosit.
Cei din jur te compătimesc ,bucuroși cumva că,datorită ție, ei au fost feriți și că cineva te va folosi drept cobai pentru descoperirea antivirusului.
Deși tu îsăși ești antivirusul,toți sînt neîncrezători,mai ales că,fiind rezultatul unui experiment de laborator,prezentarea nu e chiar tocmai cea mai plăcută din lipsa unor materiale ce puteau să îti confere un ambalaj demn de medicamentul secolului.
Din păcate,mutațiile genetice sint prea rapide,iar victimele mult prea numeroase.
Vindecat? cred că da.
Dar nimic nu mai e la fel.Toate sint pătate de dîrele drogului,orice ai face nu poți să mai dai savoarea avută altădată.
E un stigmat,ce ești cumva obligat să îl porți cu tine tot restul vieții,o mărturie vie,o dovadă a evoluției însăși.
Păcat.

Virusul Căpușa partea a patra

Written on 15:43 by Constantin Manoliu aka Huck

Tu devii în acel moment platoșa luptei sale,retezînd fără milă tot ceea ce te înconjoară ,tot ceea ce ar putea să devină dușmanul lui,îndepărtînd pe toți cei apropiați,ce pot să te facă să te trezești inainte de a stoarce tot din tine.
Aici face greșeala fatală.
Însingurat,orb,fără simțuri,dezorientat,cauți să încarci resursele,dealtfel atît de trebuincioase lui,măcinat de întrebări,alergînd haotic să oprești semnalele de alarmă,din ce in ce mai multe,fără a a avea vreo cit de mică sclipire a ordinii priorităților.
Caracteristic lipsei sale de discernămînt,nu înțelege de ce nu mai obține decit fracții din ceea ce ce ar fi trebuit să nu sece niciodată,deși conform planului lui perioada de valabilitate era eternă.
Subconștientul tău îl descoperă primul și il cheamă la negocieri,care datorită dependenței create par clar în favoarea lui,cumva acel as din minecă,ce din păcate nu știe să il joace.
Arogant,preia discuția și îți amintește în același timp cu administrarea de mici reprize de drog,ce mult bine a făcut el vieții tale,obraznicia mergînd pînă la nega ceea ce cu citeva minute în urmă folosea ca atu,convins că,tu slăbit și dependent ai să pleci capul și supus,o să incarci inapoi în tine tot ceeea e are nevoie.
Peticeala nu ține și cumva obligat începe să facă din ce in ce mai multe calcule,ale caror consecințe sa fie cît mai mult posibil în favoarea lui.
Cum tu ai avea nevoie de o perioadă de convalescență ca să îți revii la o valoare cît de cît apropiată de cea inițială,asta însemnînd pentru el ceva restricționări in consum,deduce clar că varianta optimă e părăsirea corabiei precum șobolanii.
Începe ușor să caute noi gazde,disimulat și bine ticluit,astfel ca tu să nu te prinzi prea repede de ce urmează să ți se întîmple,din contră,altruist îți dă doza zilnică fără a lua ceva în schimb,sistemul intrînd astfel păcălit în perioada de întreținere.
Permanent cu atenția trează și momelile aruncate,începe să se plictisească , mai ales că vede cum cei de teapa lui,îl depășesc cu degetul mijlociu ridicat în hohote de rîs macabre.
Marcat și cu necesitățile înfometate ce stîrnesc ghiorăieli neuronale greu de suportat ,hotărăște în ultimă instanță să își asume riscul unei călătorii fără sistem de siguranță ,convins că resursele sale neconsumate îi vor asigura destul autonomie.
Ușor îți administrează o ultimă doză ce ar trebui să fie suficientă unei decolări line,numai că, sistemul,puțin invigorat începe să pună ceva piedici.
Luat la rost,cercetat după chitanțe care să justifice consumurile,dă din colț în colț,la început naiv,dar pe măsură ce chinga se strînge începe să îsi arate adevărata față.
Lipsit de drog,fierea si duhoarea se revarsă în tine,instantaneu,te sfarmi,te topești,te disipi,te ciopărțesti,te hăcuiești,devii o masă haotică de particole,risipit fără noimă.
Si se duse.
A patra țigară.
Cred că mai continuam.

Virusul Căpușa partea a treia

Written on 14:50 by Constantin Manoliu aka Huck

Deși e asexuat,observă destul de repede că e bine ,funcție de gazdă,să adopte pentru rezultate optime,opusul tipului de sex.Aici incă nu am reușit să descopăr procentul în care sînt împărțiți,dar bănuiesc fără a fi misogin,că partea feminină are balanța înclinată în favoarea ei.
Cum scopul scuză mijloacele,fără reticență,se folosește de orice chițibuș,de orice calitate sau defect,lacom și adaptat,imbuibat de ură și dorințe,grăbit să acapareze cît mai mult,să aibă el parte primul dacă se poate ,fără să impartă cu nimeni.
Pe măsură ce crește,își perfectează armele de disimulare,calitatea noxei ce îți va da dependența imperios necesară lui,colecționează avid de la cei din jur tot ce îi poate fi folositor în sistemul de ochire a victimelor.
Și astfel,intoxicat în doze mici,atent concentrate să nu dea de bănuit,te deschizi și îi dai tot din tine,uneori pînă și el insuși rămînînd extaziat de rezultate.
Cei din jur,te privesc cu uimire cum pe zi ce trece te schimbi fără a avea o explicație facilă și uneori tentați să te ia la rost.
Atent la fluxul tău de viață,are grijă in acele momente să te facă să spui cuvinte liniștitoare pentru cei care îți poartă cumva de grijă,deși tu simți că ceva e in neregulă,mai ales atunci cînd,fără să vrea în disperarea lui scapă mai multe noxe al căror rezultat accelerează consumul resurselor tale.
Cum nu e singur pe fața pămîntului,logic, se intersectează și cu alți reprezentanți ai speciei sale,ce vanitoși cum sînt,încep să se laude cu rezultatele lor,într-o competiție copilărească,cinică,amară,tu gazda fiind marfa expusă,etalat prostește,fără noimă.
Stau și se laudă,fiecare cu metodele sale,intr-un concurs al carui premiu e acordat celui care are procentul cel mai bun dintre efort si rezultate cu pierzători plini de ură,urzind la repezeală un sabotaj,al cărui scop final e să pună ei mina pe acea gazdă atît de primitoare și deschisă.
Astfel competiția degenerează intr-o luptă scîrboasă,pe care,pentru o fracțiune de secundă,în care atenția lui e distrasă, o sesizezi și tu ca un cosmar.
Cumva,ceva din tine incepe atunci sa licăre,palid,prin rețeaua deasă croită cu măiestrie,alimentat de micile scăpări ale unui dictator și probabil de limitele unui sistem de autoconservare,disperat să îți semnalizeze low battery.
A treia pauză.
Tutunul dăunează grav sănătății altora.
Continuăm

Virusul Căpușa partea a doua

Written on 13:05 by Constantin Manoliu aka Huck

Calm,incerc să mă gindesc cum am reusit să mă virusez,mai exact căile de propagare,lucru destul de important ca viitoare măsură profilactică.Se pare că,datorită unei stări de constiință de sine,își alege singur calea cea mai ușoară de infestare,in linii mari prin abordarea unei înfățișări cit mai comune si sigure pentru a-ți înșela sistemul imunitar.Practic te poți agăța de el de oriunde,cu toate că se pare că preferă locurile publice cu mare afluență de posibile victime.
O caracteristică ce îl marchează e aceea că nu suportă prea mult timp să locuiască singur fără o gazdă,avînd resurse limitate de trai pe care nu îi convine să le consume fără profit.
După ce își ochește viitoarea victimă,se transformă automat intr-un ceva neajutorat,lipsit de aparare,făcînd notă discordantă cu restul peisajului,atrăgindu-ți atenția ca o monedă sclipitoare în noroi.
Tu,ești clar tentat,uimit cum de a dat norocul peste tine și fără prea multă zarvă,complice ,să îl depozitezi la loc cald,bucuros că in acea zi viața a scăpat o firimitură colorată altfel decit in negru urît mirositor.
Cu prima parte a scopului indeplinită,așteaptă calm să ajungi în intimitatea ta,unde grăbit scoți la iveală fărimița de altceva ,încercînd sa pui capăt cit mai repede multor întrebări chinuitoare,ce îti sună in cap precum gîlceava vrăbiuțelor.
Neîncrezător,cu ginduri firave și gingașe,te învirți în jurul lui pînă cazi lat de amețeală,fără raspuns,dar cu o senzație nouă în tine,ce se prelinge în lungul neuronilor tăi surclasînd alte si alte momente afrodisiace.
El,naiv,tace și face,sau mai bine zis te face.Intinde lejer pinze pe post de filtru,ce te fac să vezi spinul drept acadea,amarul ambrozie,durerea afrodisiac,toxinele ce ți le injectează par cele mai hrănitoare calorii,fără să prinzi de știre.
Ușor,te transformi într-o sursă de energie infinită pentru el,resursele tale devin ale lui,folosindu-le după bunul lui plac si numai pentru satisfacțiile fără număr ce le dorește în permanență.
Asta datorită faptului că a învățat repede,după ce a prins viață,undeva într-un no man”s land,ca produs al lanțului trofic,să obțină fără efort și fără să dea ceva în schimb cele trebuincioase.
Neavînd parte de o educație folositoare,ci mai degrabă de șuturi de prostie,exemplificate de cei ce l-au creeat,află că îi sint interzise multe lucruri din diverse motive,care de fapt sint foarte normale,dar pe care nu le poate explica de fel.
Înciudat,constată că trebuie să se mobilizeze să găsească o soluție convenabilă pentru a putea beneficia cît mai repede posibil de tot ceeea ce e mai bun.
A doua pauză de țigară.
Continuăm.

Virusul Căpușa

Written on 13:01 by Constantin Manoliu aka Huck

Iți povesteam dragă jurnalule,acu ceva timp in urmă,că am fost virusat și de aia nu am avut starea pozitivă de a-ți scrie.
Nu știu dacă virusat e chiar termenul propice în a explica ceeea ce s-a întîmplat ,dar cred că e cel mai apropiat de situație.
Nimic nu ii dădea de capăt,mai toate simptomele păreau clasice dar tratamentele aferente nici că își făceau efectul.
Încet, în timp,cite ceva se schimba,lasînd loc unei stări de spirit mai calme,creierul nu mai era învăluit în ceață,inima nu mai bătea aritmic,zilele incepeau să fie mai luminoase,mirosurile mai profunde și mai diferite.
Desprins de trup,mă uitam cu uimire la mine,pipăind de zor cicatricile si rănile proaspăt închise,ușor,ca și cum cartografiam un teren necunoscut,cu o stare de frică ,împinsă de la spate de o curiozitate morbidă în a găsi cele mai mici indicii a ceea ce se întîmplase.
Cu flash-uri scurte de memorie,închideam cu greu cercul vicios al amintirilor și al senzațiilor,dar fără să concretizez clar,punctul de plecare,acel fir al Ariadnei ce să mă conducă la soluție.
Brusc,după o zi epuizantă psihic,în acele momente de gol eteric pe care le
savurezi bucuros că nu mai trebuie să forțezi procesoarele la maxim,se aprinde ca reclama unui magazin o imagine ,mai mult un stop cadru,ce la prima vedere nu spunea mare lucru.
Aveam senzația că ,de fapt,rolul ei,era să lumineze ca o rachetă de semnalizare,acea zonă din subconstient de unde cumva grăbit să string ceva piese de puzzle ce îmi lipseau.
Deși asta consideram că trebuie să fac,ochii interni stăteau atirnați de firavele linii si curbe ale imaginii,ca și cum ar fi vrut să scaneze la rezoluție maximă,fiecare umbră si culoare.
Tot la fel de rapid,corpul îmi era străbătut de mici frisoane,stîrnite de înțepăturile punctelor imaginii ce se lipea de retină,ca un fel de avertisment la ce urma.
Cu gust amar ,recunoșteam ca un deja-vu,fazele bolii,realizînd că aici era cheia,concomitent cu eforturi disperate în a găsi butonul magic ce putea opri fluxul negativ al imaginii.Convulsiv, reușesc într-un final să rup pînza ce se întindea peste eul meu interior și mă așez epuizat de efort pe o bordură de trotuar.
După citeva zeci de secunde ,derulate foarte haotic,trag concluzia seacă precum în acele bancuri stupide,că acesta este de fapt VIRUSUL.
Din acel moment,toate incep să se ordoneze,aproape singure ,asteptînd să apuc tastatura,pe care să le dau viață ,sub forma unui curs practic sau mai degrabă a unui studiu de caz precum un cercetător atunci cînd face o nouă descoperire.
Si ca orice pionier,incep să caut o denumire cît mai sugestivă,acea denumire de familie,după care începi să subordonezi variațiile subspeciilor aferente.
Mă hotărăsc oarecum cu greu la Virusul Căpușa,exemplarul de studiu numărul 1,cobai eu.
Continuarea după pauza de țigară.

ZUZU

Written on 12:43 by Constantin Manoliu aka Huck

poze

Written on 18:48 by Constantin Manoliu aka Huck

Aici sint eu!

Written on 14:14 by Constantin Manoliu aka Huck

Am creat un nou blog,deoarece,datorita diverselor setari cel vechi tot are diverse probleme,mai ales la afisarea linkului la statusul de la yahoo messenger,banuiesc,datorita unor chestii banale,pe care informaticienii de la yahoo nu le iau in calcul ca necesare.
Ma rog...
Ideea e ca o sa actualizez ambele bloguri.
Adresa celuilalt o gasiti pe linkul din dreapta Blogul meu alternativ
Nu trebuie decit un click.
Multumesc